RA SHEEBA

RA-SHEEBA

 RA-SHEEBA

 

ra sheeba initiere acordajRA ~ Sheeba este o secțiune foarte puternica din cadrul benzilor de Energie Universala disponibile in Univers.

Sistemul RA ~ Sheeba este format din 3 grade, un grad de practicant, un grad de Maestru si un grad de Instructor. In cadrul fiecarui grad initiatul primeste simboluri puternice de activare a energiei Ra-Sheeba si de protectie energetica.

Ra-Sheeba este un sistem ezoteric, de initiere si ordinare. In cadrul sistemului, la gradele de Maestru si Instructor se fac urmatoarele ordinari si se primesc simbolurile aferente Ordinelor pentru care primiti acces:

 

SIra sheebaMBOLURI DE CURATARE SI PROTECTIE:
· KA-TOTH
· NOMAB
· ORDINUL DRAGONILOR
· ORDINUL PREOTIEI

SIMBOLURI DE INITIERE:
· ORDINUL DRAGONILOR
· ORDINUL EGIPTULUI
· ORDINUL FARAONILOR
· ORDINUL PREOTIEI

Re-aparitia acestei energii pe Pamant, disponibila pentru a fi accesata de cei care doresc si sunt pregatiti pentru acest lucru, a fost posibila pentru ca omenirea, ca si vibrație colectivă a constiintei rasei umane, a ajuns la nivelul cerut de vibrații iar vortexul de informații și de energie s-a activat. Ultima dată că acest nivel de vibratie si cunoastere a fost accesat, a fost in perioada Egiptului Antic, atunci când „The Watchers” – Veghetorii au ancorat aceste vibrații pe Pamant si ulterior au parasit Terra. In timp aceasta conexiune energetica s-a pierdut din pricina caderii in vibratie a rasei umane si a planetei, implicit.

Acum, acești jucători principali – Watch-erii sunt din nou pe „tabla de joc”, gata de a organiza si a implementa aceasta energie Acum si Aici.

Ca si caracteristica cu grad de noutate pe Pamant, aceasta este prima dată cănd Energia „RA” s-a combinat cu Energia „Sheeba”, formand un TOT unitar.

Energia Sheeba este de polaritate feminina, sexuala, creatoare, expresie plină de bucurie a iubirii. Este partea „feminina” a
acestei coloane de vindecare cu Energie Universala, care duce direct la Sursa.

„RA” este Sursa, din Marele Soare Central.
„Sheeba” este modalitatea, catalizatorul care ne ajuta sa ne conectam la „Ra”. Numai prin Energia Sheeba putem accesa Energia Ra și putem găsi adevărata noastră cale de intoarcere Acasă.

RA ~ Sheeba lucreaza direct la nivelul chakrelor, modificand ADN-ul nostru și campul electro-magnetic. În acest sens, aceasta energie ne învață și ne conectează la vibratia iubirii, aceasta fiind calea care ne ajută să progresam pe toate nivelurile.

Trebuie să susțineți energia și sa permiteti vibrațiilor sa actioneze pentru a produce schimbari profunde dpdv energetic, emotional si mental. Sustineti Lumina si pentru altii și astfel veti vedea cine recunoaște Lumina.

Fondatorii Sistemului RA-SHEEBA sunt Merilyn Bretherick, Michael Bretherick & Peter Johannson.

CE FACE ACEST ACORDAJ?

Va schimbă vibrația, schimbă culorile sufletului și deschide calea pentru Iubire să se reverse în ființa voastră.

NUMEROLOGIA pentru RA ~ Sheeba

R = 9, A = 1 TOTAL = 10
S = 1, H = 8, E = 5, E = 5, B = 2, A = 1 TOTAL = 22
RA = 10; Sheeba = 22.

Împreună în valoare totală de 32. Acest total este numarul Caii Destinului.

Suma vocale în RA = 1, iar în Sheeba = 11.

Împreună, în valoare totală de 12 care se reduce la 3. Acesta este numărul Sufletului.

Sufletul, personalitate exterioară și Calea Numerelor Destinului sunt vibrații majore de ciclu de viata. În cadrul acestor cicluri majore exista si cicluri minore care pot dura câteva luni sau ani.

.
CULORILE DRAGONILOR

RA-SHEEBA conecteaza la energiile Taramului Dragonilor. Dragonii au fost prezenti energetic si ulterior si fizic, pe aceasta planeta, de milioane de ani. Ei au ajutat si ajuta inca rasa umana si planeta, pentru ascensiune. Dragonii s-au retras din realitatea 3D odata cu scaderea masiva in vibratie a umanitatii, in perioada de sfarsit a Egiptului Antic.

NEGRU – Acestia sunt de cel mai mare grad în Tărâmul Dragonilor. Acestia sunt cei mai mari vindecători.

AURIU – Acestia au, de asemenea, capacitate foarte mare de vindecare. Unii dragoni de aur de polarizare masculina sunt, de asemenea, Dragoni Regali. Foarte des pot aparea privirii astrale ca si Dragoni de Foc.

ALB – Acestia sunt Dragoni Regali. Dragonii albi sunt vindecători ai organismului biologic. De obicei, acestia sunt Dragoni de polarizare feminina. Taramul Dragonilor reprezinta, în principal, Energia Zeitei.

MARO – Acestia sunt, de obicei, de polarizare masculina si sunt vindecători.

VERDE – Acestia sunt, de obicei, vindecatorii de polarizare feminina.

ALBASTRU – Acestia sunt Dragonii acompanioni, atât de polarizare masculina cat și feminina.

INDIGO – Acestia sunt Dragoni ce poseda cunoastere științifica,  din Tărâmul Dragonilor.

VIOLET – Acestia sunt companioni spirituali.

ROSU – Acestia sunt Dragonii de protecție.

Toti Dragonii sunt aici pentru a ajuta omenirea și Pământul pentru a ascende. Ei nu au ranguri si ierarhii așa cum le intelegem noi. Acest tabel oferă cateva idei orientative  asupra aspectelor cu care ei lucrează in  cele mai multe cazuri. Multe dintre culori variază în cadrul fiecărei secțiuni descrise mai sus, astfel încât acestia nu sunt doar simplu de aur, de exemplu, dar variază în cadrul spectrului de aur sau orice altceva similar, cum am si explicat mai sus, dand exemplul Dragonului de Foc. De asemenea, se mai pot arata ca si Dragoni de culoarea auriu până la portocaliu.

Ei isi pot schimba culoarea chiar, pe masura ce evolueaza sau isi schimba aria de actiune si interes. Așa cum se intampla si cu aura noastra si cu culorile structurilor noastre energetice, in timp.

 SIMBOLURI RA-SHEEBA – GRADUL I PRACTICANT

Simbolurile RA-Sheeba sunt in mare parte procedee energetice desenate sub forma de simbol, pentru o mai usoara intelegere si aplicare. In fond, cheia sistemului nu consta in desenarea simbolurilor, cat in intelegerea procedurii de deschidere / inchidere / scoatere / aducere a energiei in structurile energetice si de conectare la Sursa.

Simbolurile prezentate mai jos apartin gradului I Practicant RA – Sheeba. Simbolurile nu pot fi utilizate ca atare, ci doar in urma unei initieri transmise de un Instructor RA- Sheeba. Pentru initieri ne puteti contacta AICI.

 

KA-TOTH

KA -TOTH

SÉ-PETH

SÉ-PETH

THE PATH OF HEALING

THE PATH OF HEALING

THE WELL SPRING

THE WELL SPRING

THE TONE & THE CORE

THE TONE

THE CORE

THE DOOR

THE DOOR

THE SEAL OF ISIS

isis seal

 

Despre călătoria Creatorului Prim

Despre călătoria Creatorului Prim

Omenirea este rezultatul unui experiment. Şi ea a apărut în urma unui proiect, ca de altfel creaţia în plenitudinea ei. Cu mult timp în urmă, Creatorul Prim şi-a început experimentele creatoare în acest univers cu scopul de a se explora, de a se desfăta şi de a se exprima în sinea sa şi pe sine. Prin extensia sinelui său, Creatorul Prim a atras în acest univers energiile şi esenţele vieţii, pe care le-a transmis mai departe prelungirilor sinelui său. A binevoit să dea de la el aceste daruri. Există şi alte universuri, ca şi multe alte modalităţi de a le crea; numai că acesta este deosebit prin faptul că a fost creat ca zonă a liberului arbitru, unde totul este permis.
Creatorul Prim le-a grăit acestor extensii ale sale: „Mergeţi şi zămisliţi şi aduceţi la sânul meu toate aceste zămisliri.” Oare nu era aceasta o misiune cât se poate de simplă? Cu alte cuvinte, Creatorul Prim le spunea: „Pe mine mă dau vouă. Daţi-vă şi voi acestui univers, ca toate creaţiile voastre să se regăsească în mine.”
Aceste extensii ale Creatorului Prim, pe care le vom numi de acum încolo zei creatori, au început sa experimenteze cu energia Creatorului, pe care o aveau cu toţii în fiinţa lor. Şi-au creat o ierarhie proprie, din care s-au născut altele în timp. Fiecare succesor îşi asigura, la rândul lui, succesorul, oferindu-i din propria esenţă şi dându-i astfel, posibilitatea de a participa la dezvoltarea universului. Până la urmă, într-un sistem galactic a fost instrumentat un plan de transformare a Pământului în centru intergalactic al transferului informaţional. Planul era incredibil de ambiţios. Încă dinainte, Pământul era bine cunoscut ca o planetă minunată, aflată la periferia unui sistem galactic şi uşor accesibilă din toate punctele Universului. Se găsea în proximitatea multor portaluri intergalactice, prin care undele energetice străbat enormele zone ale spaţiului.
S-a muncit mult atunci, până când s-a stabilit câte o ambasadă pentru fiecare galaxie, aici pe planetă. Unii dintre zeii creatori erau reputaţi geneticieni. Au modificat, făcând uz de poziţia lor înaltă, lanţurile moleculare—şi au codificat în aceste catene identitatea, frecvenţa şi sarcina electrică—cu scopul de a crea viaţa. Multe dintre civilizaţiile avansate ale timpului au oferit mostre din propriul ADN pentru a fi reprezentaţi în enciclopedia vie a Pământului. În urma acestei acumulări gigantice de informaţie genetică, zeii creatori au conceput diverse specii, unele umane, unele animale. Planul sortit Pământului era cu adevărat grandios.
Primii Arhitecţi ai Pământului erau membri ai Familiei de Lumină, entităţi care lucrau şi erau asociate cu un aspect al conştiinţei denumit lumină. Lumina este informaţie. Familia de Lumină a creat acest centru al tranzitului informaţional întocmai cum îl plănuiseră; era un loc menit să adune cunoaşterea din nenumăratele sisteme galactice, pe care toţi urmau să o împărtăşească. Pământul ar fi devenit o bibliotecă intergalactică, unde s-ar fi experimentat diverse moduri de a stoca informaţia prin intermediul frecvenţelor şi al geneticii.
În afara cadrului temporal, o sută de mii de ani trec la fel de repede ea un an terestru. Zeii creatori nu erau supuşi rigorii timpului pe care îl cunoaşteţi voi. Pentru ei, o sută de mii sau un milion de ani erau egali cu zero.
Energii din diverse locuri au fost canalizate atunci spre Pământ. Unele specii umane au ajuns astfel să dezvolte civilizaţii foarte avansate în urmă cu cinci sute de mii de ani. Nu intră în discuţie civilizaţiile pe care voi le numiţi Lemuria şi Atlantida; pentru noi, acestea aparţin modernităţii. Vorbim despre civilizaţii cu adevărat vechi, îngropate adânc sub calota glaciară a îndepărtatului continent austral Antarctida.
Proiectul Bibliotecii Vii de pe Pământ a ajuns într-un final să fie disputat de tabere adverse. Era destul de tentant să pui stăpânire pe o asemenea bază de date. În istoria primitivă a acestei planete s-au dus lupte în spaţiu pentru dominaţie. Nu v-aţi întrebat niciodată cine stăpâneşte Pământul? Doar este un teritoriu de prima mână. Chiar credeţi că nimeni în spaţiul cosmic nu şi l-a revendicat?
Au avut loc ciocniri, care au dus la crearea unei dualităţi. Unii zei creatori, care au putut să-şi aroge dreptul de a face tot ce poftesc—tocmai pentru că Pământul era o zonă a liberului arbitru—au preluat conducerea. Cunoaştem aceste evenimente drept „cotropirea” Pământului. A fost aidoma tendinţelor „cotropitoare” ale companiilor financiare de pe Wall Street. Zeii creatori au invadat Pământul acum aproximativ trei sute de mu de ani—în epoca propusă de savanţi drept zorii civilizaţiei omeneşti. În realitate, cu greu putem accepta această eră ca începuturile civilizaţiei. Cel mult, ea nu a fost decât o fază timpurie a omenirii moderne.
În acele vremuri, una dintre grupările care şi-au disputat supremaţia asupra planetei a câştigat acest teritoriu. Nici unul din aceşti stăpâni nu a permis băştinaşilor—oamenii—să afle ce s-a întâmplat cu adevărat. Neinformată, specia devenea mult mai lesne de controlat. Din acelaşi motiv, lumina este echivalentă cu informaţia, iar întunericul nu este decât lipsa acesteia din urmă. Cuceritorii au alungat lumina o dată cu instaurarea lor pe Pământ. Asta vă face să vedeţi lumina dintr-o perspectivă cu totul nouă, nu-i aşa? Radioactivitatea şi reacţiile nucleare erau foarte intense în acele timpuri şi pârjoleau Pământul. Specia predominantă, oamenii, suferiseră multe distrugeri şi acum se răzleţiseră.
Zeii creatori, noii, stăpânitori, se pricepeau de minune la experimente genetice. Aprofundaseră ştiinţa creării vieţii şi, în acelaşi timp, voiau aceste teritorii pentru motive numai de ei ştiute. Teritoriile sunt create şi menţinute prin intermediul unor energii speciale din mai multe motive, printre care cel alconştiinţei omniprezente în natură.
Conştiinţa comunică în permanenţă. Ea vibrează, sau poate fi făcută să vibreze, la atingerea Unor valori electromagnetice precise. Aceste energii pot fi manipulate să vibreze la o anumită frecvenţă pentru a servi drept sursă de hrană. Asemeni merelor care pot fi pregătite şi mâncate într-o multitudine de feluri, la fel conştiinţa poate fi pregătită şi ingerată într-o sumedenie de moduri.
Pe parcursul propriei evoluţii, anumite entităţi au descoperit că pot să se hrănească de pe urma modulării frecvenţei în forme specifice ale conştiinţei creaţiilor lor; aceasta le dădea posibilitatea de a controla procesul în permanenţă. Cu timpul au înţeles că acesta era modul de hrană al însuşi Creatorului Prim. Acesta din urmă îşi trimite extensiile cu scopul de a menţine o anumită frecvenţă electromagnetică, care este pentru el sursa de hrană.
Noi proprietari aveau:apetituri şi preferinţe diferite de stăpânitorii anteriori. Lor le plăcea să se hrănească cu haos şi frică. Numai aceste stări îi puteau hrăni, îi stimulau şi le menţineau intacte puterile.
Aceşti cuceritori de acum trei sute de mii de ani sunt uriaşii de care se vorbeşte în Biblie, în tăbliţele babiloniene şi sumeriene şi în toate celelalte texte sacre ale omenirii. Au ajuns pe Pământ şi au modificat specia umană anterioară. Le-au rearanjat ADN-ul, astfel încât fiinţele omeneşti să nu mai poată emite decât într-un anumit interval limitat de frecvenţe, care îi putea hrăni pe ei şi care să le confere putere.
Omul originar era o fiinţă colosală, al cărei ADN avea douăsprezece catene, primite de la o multitudine de civilizaţii avansate. La sosirea noilor stăpâni, ADN-ul uman a fost redus la două catene, iar o nouă specie umană a luat fiinţă. ADN-ul priginar a fost porţionat şi împrăştiat în celula umană, dar în stare dezactivată; fusese deconectat.
În fiecare celulă umană se găsesc filamente fotocodificate, fire extrem de subţiri de energie care sunt purtătoare; de informaţii. Prin unificarea tuturor acestor fire, ADN-ul devine funcţional. La rearanjarea din trecut, nu v-a rămas decât dubla elice a acestuia. Restul de informaţie, lipsită de importanţă pentru supravieţuirea omului, a fost deconectat, pentru a vă menţine într-O poziţie de subordonare, din care nu aţi mai fost capabili să emiteţi decât pe anumite frecvenţe pe care ei le puteau controla.
Planeta a fost apoi împrejmuită cu o barieră de blocare a frecvenţelor, asemeni unui gard electric, care permitea numai fluxul informaţiilor acceptate de zeii creatori. Îndeosebi frecvenţele luminii —informaţiile—au fost împiedicate să pătrundă pe Pământ. Chiar dacă, într-un final, lumina a reuşit sa străbată această barieră, pe Pământ nu mai rămăsese nici o altă frecvenţă de lumină care să o poată recunoaşte. ADN-ul uman fusese deconectat, filamentele foto fuseseră împrăştiate, în consecinţă razele purtătoare de creativitate din spaţiul cosmic nu au avut la ce să se conecteze.
Ce rol aveţi voi în toată această poveste? Sunteţi membri ai Familiei de Lumină. Însuşi faptul că în acest moment citiţi această carte demonstrează apartenenţa voastră. Unora vi se pare că vă amintiţi ca prin vis. Nu facem decât să readucem la suprafaţă cunoaşterea care este îngropată adânc în Voi. Am venit pe această planetă să reactivăm memoria umană—să conferim întregii specii umane amintirea a ceea ce a fost cândva, prin intermediul frecvenţei de lumină, pentru a vă putea crea o realitate proprie, modificând astfel frecvenţa planetei pentru a vă asuma stăpânirea asupra acestui teritoriu şi asupra voastră înşivă.
Noi, Pleiadienii, ne-am întors în timp—în ceea ce ar putea fi numit propriul nostru trecut—în postura de reprezentanţi ai luminii. Am făcut acest pas pentru a împărtăşi cu voi o anumită frecvenţă, pe care toţi aţi fost de acord să o purtaţi aici, pentru a rearanj a ADN-ul rasei umane modificate. Este o ştire extrem de importantă. Ar putea chiar să fie pusă în cap de afiş.
Arhitecţii Primi ai planetei nu au de gând să cedeze teritoriul de bunăvoie. Nu ar avea nici un motiv să o facă. Au apelat la Familia de Lumină ca să se insinueze în acest proiect, ca membrii ei să se întrupeze rând pe rând şi să aducă lumina—sub formă de raze cosmice creatoare, purtătoare de informaţii—acolo unde ea fusese pierdută. Familia şi-a început astfel lucrarea într-un sistem unde lumina şi informaţia erau absente. Cu timpul, razele cosmice au determinat modificarea legilor genetice ale omenirii şi s-au insinuat în fiecare entitate, la început la nivel individual, apoi in colectivităţi din ee în ce mai numeroase. De-a lungul timpului, puţine astfel de iradieri au penetrat cu succes fieful terestru. Au fost purtate multe războaie ca să se împiedice infiltrarea luminii sau a informaţiilor care ar fi trezit oamenii la realitate. În ciuda aparentei înfrângeri, Arhitecţii Primi au înţeles că, la scară macrocosmică, cedarea planetei însemna înţelegerea în profunzime a liberului arbitru din zona Pământ.

Arhitecţii au stabilit astfel un plan colateral care să intre în vigoare o dată cu alterarea frecvenţei pe Pământ, într-un moment în care noii proprietari s-ar fi dezintegrat în absenţa frecvenţei lor specifice. Afectivitatea este o sursă de hrană. Hrana multora este dragostea, pe care şi Arhitecţii Primi au plasat-o ca frecvenţă fundamentală pe Pământ Numai că hrana zeilor creatori este formată din frică, nelinişte, haos, foamete şi dependenţă, stări care trebuie înlăturate din viaţa omului.

Cine este atunci responsabil de eliminarea lor? Chiar voi înşivă! În postura de membri ai Familiei de Lumină, sunteţi toţi nişte renegaţi. Voi subminaţi sistemele, capabili în orice moment să vă învingeţi propria frică şi să demonstraţi planetei că frica este totalmente inutilă. E în fiinţa voastră să căutaţi pericolul şi să îl sfidaţi. Tot voi, ca Familie de Lumină, sunteţi cunoscuţi pretutindeni ca purtători ai informaţiei şi modificatori ai frecvenţelor. Nu este treaba voastră să-i convertiţi pe alţii. Doar vă infiltraţi în respectivul sistem şi vă comportaţi ca nişte receptacule; înmagazinaţi razele cosmice în corpul pe care îl gestionaţi ca oameni. Înfăţişarea umană este, însă, numai un camuflaj, care vă permite să desfăşuraţi acest proces.
Şi voi sunteţi programaţi să îndepliniţi anumite sarcini care, o dată cu reapariţia memoriei, se conturează în planul de modificare a frecvenţelor pe care îl aveţi de îndeplinit pe Pământ Veţi începe cu menţinerea unei frecvenţe specifice prin intermediul căreia veţi supravieţui. Acceptarea identităţii ca frecvenţă înseamnă acceptarea identităţii dintre pulsaţiile electronice şi totalitatea corpurilor fizic, mental, emoţional şi spiritual. Când trăiţi pe o anumită frecvenţă, aceasta îi afectează pe toţi cei din jur, oriunde v-aţi afla. Acest lucru vi se întâmplă deja. Mulţi vă înţelegeţi deja misiunea, în timp ce alţii abia acum se dumiresc.
Sarcina de a modifica modularea frecvenţei care controlează specia umană implică rearanjarea ADN-ul ui şi a filamentelor energeticc pe care le deţine fiecare dintre voi. Acum, misiunea vi se pare copleşitoare ca anvergură. Planeta susţine, în această manieră, evoluţia întregului Univers. Numai Pământul poate găzdui astfel de evenimente: este locul fierbinte, unde trebuie să ne angajăm în luptă. Aici se articulează planul, iar evenimentele de aici vor avea efecte în multe alte lumi.

Aţi fost de acord, ca membri ai Familiei de Lumină, să vizitaţi Pământul de nenumărate ori—sub multe înfăţişări şi în diverse epoci—pentru a studia terenul şi a afla cum stau lucrurile—adică pentru a vă antrena. Era nevoie de o îndelungată experienţă pe Pământ ca să fiţi pregătiţi pentru perioada în care ar fi demarat modificarea frecvenţei, moment în care v-aţi fi întrupat cât mai mulţi pentru a vă îndeplini misiunea.

Pretutindeni, membrii Familiei de Lumină încep să se regăsească între ei. Trebuie să puneţi accentul pe lucrurile care vă unesc, nu pe, cele care vă diferenţiază. Pentru a vă recăpăta puterile de membri aiFamiliei, trebuie să aduceţi informaţia pe Pământ camuflată, pentru propria voastră expansiune. E nevoie de asta—evoluţia voastră va afecta evoluţia întregii planete.
ADN-ul vi se va multiplica de la două la douăsprezece catene. Acestea corespund unor centre energetice, sau chakra, aflate atât în interiorul, cât şi în afara corpului. Mai multe milioane vă aflaţi deja în misiune pe Pământ şi aţi acceptat să menţineţi frecvenţa care vă ajută să duceţi totul la bun sfârşit. Atât de mulţi reuşiţi să atingeţi perfecţiunea, iar perfecţiunea voastră se răsfrânge asupra tuturor. În curând veţi şti limpede cine sunteţi şi care vă este misiunea.
Este un progres individual fantastic pentru oricine participă la un astfel de proces, care va prinde un ritm ameţitor în următorii douăzeci de ani. Unora deja vi s-au rearanjat cele douăsprezece catene nucleare. Acestea interacţionează între ele în interiorul şi în afara corpului. Conexiunea lor este un semnal de activare a celor douăsprezece centre de energie, care vor menţine astfel un tranzit informaţional permanent.

După cum ştim din; tradiţii, şapte dintre centre sunt plasate în corpul omenesc, iar cinci în afara lui. Sunt cunoscute sub denumirea de chakra şi se aliniază după rotaţia celor douăsprezece corpuri celeste ale sistemului solar pe care le cunoaşteţi până acum —douăsprezece surse de vibraţii ale realităţii tridimensionale. Rotirea lor generează informaţie: se învârt în acelaşi ritm cu sistemele chakra care se întind departe, spre capetele Universului şi transmit mişcarea ADN-ului pe care îl purtaţi în voi.

Prin rearanjarea ADN-ului uman în cele douăsprezece catene se va descoperi o incomensurabilă sursă de informaţii şi un izvor nesecat de putere. Prin simpla alăturare a indivizilor, în trup, dar mai ales în spirit şi în intenţii—împletiţi într-un receptacul telepatic al energiilor pan-cosmice—Universul se va transforma integral.
Numim mutaţie procesul de restructurare a ADN-ului. Când voi, ca membri ai Familiei de Lumină, veţi găsi puterea de a susţine mutaţia în structura voastră celulară, veţi putea deschide cele douăsprezece centre de informaţie. Veţi înţelege că vă puteţicrea experienţele, că aveţi şansa de a deveni, creatori conştienţi. Mai mult, veţi conştientiza ceea ce sunteţi de fapt.
La deschiderea ultimelor trei chakra, veţi fi capabili să introduceţi energii extra-terestre în existenţa cotidiană. Cu cât sunteţi mai mulţi cei care menţin frecvenţele înalte, cu atât o mai mare concentraţie din aceste energii vor fi canalizate către Pământ. A zecea chakra asigură legătura cu sistemul solar, a unsprezecea cu întreaga spirală galactică, iar ultima cu un loc îndepărtat din Univers. Prin ele veţi obţine o informaţie uimitoare, şocantă pentru întreaga lume.
Indivizii, culturile chiar, vor fuziona, multe „ordine ale lumii noi” vor apărea, iar haosul şi confuzia vor împânzi lumea. Postura de membri ai Familiei de Lumină nu vă permite decât să observaţi, dar fiţi siguri că haosul şi confuzia sunt necesare pentru prăbuşirea vechiului sistem şi reconstruirea celui nou în lumină. Trebuie să înţelegeţi necesitatea acestui proces evolutiv, deci evoluţia implicită a celor care vor menţine frecvenţa schimbării. Pământul chiar este un loc minunat în aceste vremuri, un loc unde trebuie să te afli cu orice preţ. Nu-i acesta cel mai bun plan?

Fragment din cartea „MESAJE  DIN CONSTELAŢIA PLEIADELOR”
de BARBARA  MARCINIAK

ISTORIA PAMANTULUI THOTH Atlanteeanul

ISTORIA PAMANTULUI 

THOTH Atlanteeanul



Thoth este un personaj istoric care s-a inaltat in urma cu 52.000 de ani. Timp de 16.000 de ani el a fost regele Atlantidei. Numele lui era Chiquetet Arlich Vomalites. El a ramas pe Pamant in acelasi corp pana la data de 4 mai, 1991. El ar fi putut sa paraseasca Pamantul mai devreme, multi alti nemuritori au facut-o, dar el s-a aflat intr-un mic grup care a decis sa ramana. Cunoscand fara nici o indoiala faptul ca toate lucrurile sunt interconectate si ca exista un spirit unic care se afla in tot, Thoth a preferat sa ramana aici ca invatator.


El a parasit Pamantul pentru 2.000 de ani si a calatorit pe diverse planete. Ajungea pe o planeta si locuia acolo pentru aproximativ 100 de ani, observand si invatand cum actioneaza locuitorii. In cele din urma s-a intors pe Pamant. A facut un legamant sa ramana aici, pe Pamant, pana cand noi, pamantenii, vom atinge un anumit nivel de constiinta. Noi am ajuns la acest nivel astfel ca Thoth a parasit planeta la data de 4 mai, 1991.


Evident, ceea ce s-a intamplat inainte, in timpul si dupa Razboiul din Golf a reprezentat un punct culminant cu o anumita semnificatie. Lumina pe aceasta planeta este acum mai puternica decat intunericul pentru prima oara in ultimii 16.000 ani. Chiar daca noi nu o vedem inca, balanta puterii s-a schimbat si legile se plaseaza pe noi standarde. Acum cand negativitatea opune rezistenta luminii, care reprezinta chiar natura sa, in loc de a suprima lumina, aceasta ii da putere si noi devenim mai puternici. Asa ca tineti-va!



Cea mai faimoasa actiune pe care a savarsit-o Thoth a fost introducerea scrisului pe planeta. El a fost denumit „scribul” in Egipt, mai ales ca el a fost cel care a scris toata istoria veche. Din aceasta cauza Drunvalo a fost trimis la el. Cele mai multe dintre informatiile lui Drunvalo despre noi si istoria noastra vin de la Thoth. Informatiile care vin de la Thoth au o acuratete de 100%.


Drunvalo l-a intalnit prima oara pe Thoth in 1972. El studia alchimia — care are in vedere transformarea mercurului sau plumbului in aur – nu in scop de a face bani ci pentru a observa reactiile chimice. Toate reactiile chimice reprezinta paralele in viata omului. Prin intelegerea chimiei, a modului in care atomii se combina pentru a forma molecule, si cum se recombina aceste molecule, poti vedea in detaliu modul in care au loc operatiunile de la un nivel mai larg. Adevarata alchimie consta in intelegerea primara a modului in care nivelul nostru de constiinta se uneste cu constiinta Christica.


Drunvalo a studiat acest sistem cu un maestru. Intr-o zi au efectuat o meditatie cu ochii deschisi. Dupa o ora, invatatorul lui Drunvalo a disparut din camera. In circa 2-3 minute un corp complet diferit a luat forma in fata lui Drunvalo. Aceasta persoana era scunda (aproximativ 1,55 metri inaltime) si arata ca un om in varsta de 70 de ani. Infatisarea sa amintea de acea a unui egiptean din vechime si purta o imbracaminte simpla. Drunvalo isi aminteste mai ales de ochii sai, care erau ca ai unui copil, foarte blanzi si in care nu se intrevedea deloc un spirit critic.


El i-a spus lui Drunvalo ca lipsesc trei atomi in Univers si vrea ca acesta (Drunvalo) sa-i gaseasca. Drunvalo a avut o experienta, pe care nu o va descrie si prin care a inteles ce insemna aceasta afirmatie. Thoth s-a aplecat in fata lui, i-a multumit si a disparut. Cateva minute mai tarziu invatatorul alchimist a reaparut. Nu stia ce s-a intamplat; de fapt, el a crezut ca a fost acolo tot timpul.


Drunvalo nu a stiut ca persoana care a aparut in fata lui a fost Thoth si nu l-a vazut pe acesta pana la data de 1 noiembrie, 1984. Atunci ei au inceput sa comunice regulat pe parcursul a mai multe luni.
  
Dar sa ne intoarcem la istorisirea noastra. Toth impreuna cu Ra si Araaragot, care au fost de altfel fostii regi ai Atlantidei, au adus cu ei planul pentru constiinta Christica si au ajuns in Egipt (care atunci era cunoscut sub numele de Khem) deoarece flacara care continea oul constiintei noastre colective avea un punct axial care aparea acolo. Intr-o zi, matricea asociata cu acel punct va fi perceput sub forma constiintei christice. Ei au creat o gaura chiar pe lungimea axei, care extinde pe intregul Pamant influenta oului constiintei noastre. Axa iese prin Egipt si in Moreea, o mica insula de langa Tahiti, in cealalta parte a Pamantului. Thoth spune ca acolo se afla un vortex sau o spirala, la ambele capete ale axei si daca s-ar proiecta o umbra a ei pe pamant ar arata ca o spirala logaritmica. Apoi ei au construit trei piramide pe acea spirala.



Scopul primar al piramidelor a fost de a muta constiinta noastra de la primul nivel, prin cel de mijloc (unde suntem noi acum) pana la cel de-al treilea nivel al constiintei Christice. Ele reprezentau un instrument pentru initiere planetara, construit in mod special pentru a ridica cei 44 + 2 cromozomi ai omului in constiinta Christica si a o stabiliza. Scrisul nu era necesar inainte de acest fapt deoarece amintirea era totala si instantanee. Cel de-al doilea nivel de constiinta, care reprezinta nivelul dizarmonios pe care ne situam noi acum, intervine datorita faptului ca existenta, viata nu a creat o alta modalitate prin care sa se treaca de la primul la cel de al treilea nivel. Nivelul doi reprezinta o ruptura prin care o fiinta doreste sa treaca foarte repede, cat mai rapid cu putinta, deoarece, daca o civilizatie ramane prea mult timp la acest nivel, planeta care o gazduieste trece printr-un mare risc de distrugere.


Potrivit lui Thoth, piramidele au fost construite cu mintea si cu inima, manifestate din memoria celui de al patrulea nivel dimensional. Ele au fost construite intr-o perioada de trei zile, de sus in jos; acestea sunt trei zile cvadridimensionale. Perioada de timp corespunzator in cea de-a treia dimensiune este mult mai mare, probabil de cativa ani. Ei au creat o legatura intre constiinta modelului nostru evolutionar si spirala logaritamica. In adanc, sub piramide ei au asezat un mic oras – templu in care se afla 10.000 de oameni si care se mai afla inca acolo.


Fiecare forma de viata de pe planeta are o matrice conectata la aceasta axa. Chiar daca sunt specii care exista doar intr-un loc de pe Pamant, matricea lor se extinde in jurul intregii planete.


Cea mai inteligenta, avansata si veche forma de viata de pe aceasta planeta o reprezinta balenele. Apoi sunt delfinii, apoi oamenii. Noi credem ca noi suntem cei mai avansati, dar balenele si delfini sunt cu mult inaintea noastra. Noi credem ca suntem cei mai avansati pentru ca putem creea lucruri exterioare. Acesta este un impact al rebeliunii luciferiene care a venit de pe Marte. Cele mai avansate forme de viata nu creeaza in exterior. Ei creeaza tot ce au nevoie in interior.


Balenele sunt pe aceasta planeta, vi si constiente, de 500 de milioane de ani. Ele pastreaza memoria planetei. Filmul Star Trek IV a vorbit depsre asta. Fara balene noi nu am mai avea memorie, am fi pierduti.


Delfinii sunt aici de cel putin 35 de milioane de ani. Ei chiar au iesit din apa si au pasit pe pamant pentru un timp, apoi au decis sa ramana in apa. Inotatoarele delfinilor au maini in interiorul lor, maini omenesti. Aceste creaturi se aseamana foarte mult oamenilor. Sunt mamifere, nu pesti, si ambele parti ale creierului lor functioneaza in proportie de 100%. Cand dorm, ei nu se mai folosesc de o jumatate din creierul lor. La noi doar jumatate din creierul nostru functioneaza in stare de veghe, cealalta jumatate ramane inchisa. Din aceasta jumatate doar 5-10% sunt folosite. Astfel ca din perspectiva delfinilor, noi nu suntem numai adormiti ci si inconstienti.


Atunci cand noi masacram fara minte balenele sau delfinii pentru carnea lor, avem de pierdut. Ei se incarneaza automat in corpurile lor simultane de pe Sirius. Ei sunt colegii nostrii si au o simpatie pentru conditia noastra. Sunt trei matrici pentru constiinta umana din jurul planetei. Prima este 42 + 2 (nr. de cromozomi); a doua care ne reprezinta pe noi este 44 + 2 si odata cu data de 4 februarie, 1989 s-a creat o noua matrice care este matricea constiintei Christice de 46 + 2. Fara aceasta matrice, nici o planeta nu poate intra in constiinta Christica.


Pentru aceasta au facut pregatiri Thoth, Ra si Araagot. Ei s-au folosit de geomantie pentru a crea in mod sintetic matricea constiiintei Christice, care ne va furniza vehiculul necesar pentru a intra pe frecventa urmatorului nivel de constiinta mai inalt decat cel prezent.


Astfel acest trio a creat o gaura aliniata cu axul invizibil al oului constiintei. Apoi ei au creat cele trei piramide, ceea ce a constituit un proiect maret de geomantie. Ulterior au stabilit 83.000 de locuri sacre pe toata suprafata planetei. Acestea au fost create cu totul pe cel de-al patrulea nivel dimensional, asa ca nu va inscrieti la nici o agentie de turism care efectueaza excursii de tip New-Age in diferite locuri. Apoi, de-a lungul unei perioade de 13.000 ani au adunat oameni din fiecare rasa si orientare spirituala pentru a construi biserica (templul) care era necesara a se inalta aici precum si piramida, in scopul de a initia un model operational pentru fiecare din aceste locuri. Oamenii de stiinta ar putea sa descopere faptul ca toate locurile sacre de pe planeta sunt asezate in spirale logaritmice sau de tip Fibonacci, conectate matematic la locatia din Egipt. Aceasta zona din Egipt, care nu a fost descoperita decat recent, este acum denumita crucea solara. Asociatia pentru Cercetare si Iluminare din Virginia considera ca acesta este unul dintre cele mai importante locuri din Egipt.


In plus fata de ceea ce au realizat in Egipt, acesti maestri au lasat umanitatii un nivel secund de constiinta, cel pe care ne aflam noi acum, care reprezinta un pas secundar catre cel de-al treilea nivel al constiintei Christice. Ei au accelerat acest proces prin introducerea scrisului, care ne-a determinat sa iesim din sfera timpului visarii sau al unitatii memoriei.

Complexul din Egipt pe care l-am descris a fost construit cu 200 de ani inainte de revarsaresi de schimbarea polilor. Acesta a fost POTOPUL, cel in care Noe a plecat cu arca si a supravietuit. Chiar inainte de schimbarea polilor si de potop, Thoth s-a indreptat catre Sfinx. Sfinxul marcheaza cel mai vechi obiect de pe planeta, care, actualmente, reprezinta o nava spatiala. Thoth prezinta aceste lucruri mult mai detaliat intr-un document antic numit Tablitele de Smarald.


Potrivit lui Thoth, acesta nava spatiala este menita sa ne protejeze. El spune ca de fiecare daca cand se apropie o schimbare de poli noi devenim extrem de vulnerabili datorita faptului ca trecem printr-o perioada de trei zile si jumatate in care campul magnetic al planetei se prabuseste. In acest timp apare mereu partea intunecata care incearca sa domine. Aceast lucru s-a intamplat mereu pe parcursul istoriei noastre de 5 1/2 miliane de ani, dar de fiecare data o persoana foarte pura a gasit nava si a ridicat-o in aer si orice gandeste si simte aceasta persoana se intampla. Acesta actiune previne preluarea controlului de catre partea intunecata.


Noi ne apropiem din nou de momentul unei schimbari de poli, iar nava spatiala a fost deja plasata la locul corespunzator. In 1989, o femeie din Peru a intrat in constiinta Christica si a sustinut urmatoarele: cenusiii sufera de o mladie fatala, care se gaseste doar pe Pamant. Si in mod remarcabil, lucrurile au urmat imediat un asemenea curs. Odata cu sfarsitul anului 1992, toti cenusiii au disparut. Singura lor scapare a fost de a fugi de aici; ei nu mai pot trai pe Pamant.



Si acum sa ne intoarcem la nava. Nu vreau sa ma intelegeti gresit. Grosimea acestei nave este doar de 3-4 atomi si este plata deasupra si dedesupt. Are o lungime cam cat doua blocuri de locuinte si este rotunda. A fost realizata pentru a se atasa si pentru a reliza o digresiune in propia voastra merkaba. De obicei, se afla pe o frecventa superiaora Pamantului (cu o subunitate de frecventa dimensionala). Se afla in subsol, la o mila departare de suprafata planetei.


Dupa ce martienii au esuat cu experimentul din Atlantida, au fost aproximativ 4.000 ani in care viata pe Pamant s-a apropiat din ce in ce mai mult de haos. Cu aproximativ in urma cu 12.500 de ani, Pamantul s-a plasat in timpul corespunzator procesiunii echinoctiilor, gata sa sufere o noua schimbare de poli. Thoth a ridicat nava, s-a intors in insula Undal din Atlantida si a luat cu el aproximativ 16.000 de maestrii inaltati. Undal a fost ultima parte din Atlantida care s-a scufundat. Thoth si mestrii inaltati au calatorit apoi inapoi la Marea Piramida, in timp ce campul magnetic al planetei se prabusea. Acest colaps al campului magnetic a durat 3 zile si jumatate. El a luat memoria planetei noastre cu el. Memoria noastra colectiva este dependenta in mod direct de campul magnetic al Pamantului, asa ca daca acesta se prabuseste, noi nu avem nici o idee despre locul in care ne aflam. Este ca o intoarcere in salbaticie. Dar daca stapanesti merkaba, poti creea propiul tau camp magnetic din campurile contra-rotative de lumina si poti sa-ti pastrezi memoria.


Maestrii au aterizat pe varful Marii Piramide, care a fost construita intr-un asemenea fel ca prezenta o platforma perfecta de aterizare pentru nave spatiale. Acolo ei au format un merkaba din care s-a extins un camp de energie contra-rotitor la o distanta de 1,6 mile in spatiu. Maestrii au controlat axa, clatinarea acesteia si orbita planetei pe parcursul celor trei zile si jumatate. De fapt, ei au schimbat orbita; aceasta avea o periodicitate de 360 de zile, iar acum are o peeeriodicitate de 365 1/4 zile.


Maestrii au stat in aceasta nava in perioada cand campul magnetic s-a prabusit, iar la sfarsitul acestor zile au gasit o lume cu totul noua. Atlantida nu mai era. Portiuni din ceea ce reprezinta acum SUA s-au ridicat deasupra apei, iar planeta se situa pe un nivel dimensional diferit, cu mult mai jos. Din aceassta cauza arheologii nu pot gasi nici o dovada. Ei cauta pe o frecventa de vibratie gresita.


Maestrii au intrat in Marea Piramida printr-un tunel circular care duce catre orasul subteran. Ra a luat cu el o treime din maestri; Tat, fiul lui Thoth se afla printre ei. Oamenii din acest oras subteran au format fratietatea Tat si acolo se afla o mare comunitate de fiinte nemuritoare care traiesc si in ziua de astazi.


Apoi nava a zburat catre lacul Titicaca si catre Insulele soarelui. Acolo Thoth a lasat o alta treime din maestrii care au infiintat imperul Inca. Apoi nava s-a indreptat catre Himalaya unde a debarcat Araagat. Restul maestrilor inaltati s-a intors la Sfinx, au ridicat nava pe un nivel superior de vibratie, astfel incat aceasta sa poata trece prin Pamant si apoi s-au plasat in subteran, lao distanta de o mila de suprafata pamantului intr-o camera circulara, unde nava a ramas pana in anul 1989.




Aceste trei locuri – orasul subteran, Insulele Soarelui ai Himalaya, au fost alese din motive specifice care aveau de a face cu stiinta geomantiei, asa cum a fost ea clarificata de catre maestrii pentru crearea unei matrice pentru o constiinta Christica sintetica; aspectul Mayas-Incas a devenit contrapartea feminina a matricei iar Aspectul himalayan a devenit punctul neutru al matricei (retelei).





FIII LEGII LUI UNU SI FIII LUI BELIAL – ATLANTIDA SI LEMURIA – RASE EXTRATERESTRE

FIII LEGII LUI UNU SI FIII LUI BELIAL

ATLANTIDA SI LEMURIA
RASE EXTRATERESTRE
 
Va voi prezenta cateva fragmente din cartea „Atlantida” de Robert Cohen, fragmente preluate de acesta din screrile lui Edgar Cayce, renumitul medium, care a pomenit deseori despre Atlantida si Lemuria, despre tipul de societate pe care o aveau si despre evenimentele care s-au petrecut acum cateva zeci de mii de ani.
Am decis sa fac o paralela intre ceea ce a relatat Edgar Cayce si Ramtha, o entitate care transmite mesajele sale printr-un channel, JZ Knight. Istoria relatata de cele 2 surse este identica, chiar daca exista foarte mici diferente, ce se completeaza reciproc dupa parerea mea si fac tabloul mai complet.Vezi articolul aici: http://dimensiuni-paralele.blogspot.com/2011/12/interventia-zeilor-acum-455000-de-ani.html
O a treia sursa pe care doresc sa o iau in considerare este ce a tablitelor sumeriene, traduse de Zecharia Sitchin, care sustine ca traducerea acestor tablite este una din cele mai viabile dovezi ale existentei rasei Reptilene pe Terra, pe care o si conduc de altfel, din umbra.Vezi articolul : http://dimensiuni-paralele.blogspot.com/2012/01/tablitele-sumeriene-istoria.html
CE LEGATURA ESTE INTRE ATLANTI SI REPTILIENI?
 
 
Atlantii au fost o rasa ariana pura, blonzi cu ochi albastrii si inalti (2-3 m).Au fost creati de extraterestrii veniti din Pleiade, care au aceleasi caracteristici rasiale, prin incrucisarea Pleiadeenilor – de pe Lyra / Vega cu umanoizii modificati genetic si adaptati la viata pe Terra, pe care tot acestia „ii plantasera” in acest scop, cu cateva sute de ani / mii inainte.Ulterior dar nu cu mult dupa asta, au venit pe Terra pentru a o popula si extraterestrii din Orion via Betelgeuse si Rigel si Sirius via Procyon si Adara, extraterestrii din constelatia Draco si de asemeni Adebaran, de unde au venit arcturienii,acestia din urma avand un impact mai mic asupra populatiei indigene.Acestea sunt rasele cele mai importante, rasele-radacina din care provenim noi ca si specie, adica homo sapiens sapiens.Ar fi mai multe de spus aici dar sa nu pierd din vedere subiectul despre care mi-am propus sa scriu : Atlantii si Reptilienii : rasa radacina a Pamantului a fost rasa ariana creeata dupa cum spuneam ne extraterestrii din Pleiade, iar ulterior au intervenit si alte specii, incrucisandu-se cu aceasta rasa pura si rezultand metisi.Metisii metisilor suntem noi…Extraterestrii din Sirius si Orion erau in razboi de mult timp cand au ajuns pe Terra si au continuat si aici „cursa pentru cucerire”.De asemeni, cei din Orion au colaborat cu Pleiadeenii, unii dintre ei, nu toti, pentru perfectionarea rasei.Intr-un final au rezultat 5 rase: cea alba, rosie, neagra, galbena si cea albastra, aceasta fiind rasa pura, rasa de origine a celorlalte 4 (de unde vine vorba „sange albastru”).Asta nu inseamna ca erau superiori dpdv intelectual sau spiritual celorlalte rase, ci doar ca aveau sange pur.Acestia au fost atlantii, rasa albastra.In fapt nu erau albastrii, pielea lor avea doar o tenta albastruie, un alb-albastru…atat de alb incat e albastru.   🙂
Atlantii s-au incrucisat din nefericire la un moment dat cu o alta rasa…cea provenita din constelatia Draco, adica draconienii, adica REPTILIENII. Atentie, NU ESTE VORBA DE ANNUNAKI, desi sunt multi care au perpetuat aceasta confuzie.Aceasta rasa este o rasa razboinica, axata pe intelect si lipsita de sentimente, nu au corp emotional deci nu simt, nu empatizeaza pentru ca pur si simplu nu pot…si sunt incrucisati la randul lor cu o alta rasa ce NU PROVINE DIN ACEST UNIVERS si care a dorit sa duca la extinctie rasa umanoida in acest Univers, fapt pentru care s-au dus lupte sangeroase cu pierderi imense pentru toate partile implicate in conflicte, iar aceasta specie a fost pedepsita fiind expulzata la marginea acestui Univers, in colonii, ma refer bineinteles la cei ce au supravietuit acelor lupte, dintre reptiloizi.Aceasta rasa din care provin reptilienii doresc extintia rasei umanoide, ceea ce si fac pe Terra in prezent, dar acesta este un alt subiect.
Ulterior, reptilienii s-au incrucisat cu toate cele 5 rase de pe Pamant si au preluat puterea, infiltrandu-se la toate nivelele puterii si in toate popoarele si tarile din lume.Ei au capacitatea de a se intrupa prin nastere in oameni, pot sa posede un corp uman – gazda sau pot pur si simplu sa controleze mental un om, atingandu-l si camuflandu-se ochilor nostri prin cresterea vibratiei.Ei sunt minim de vibratie 5D ,oricat de bizar ar parea asta,deci au nevoie de gazde „speciale” pentru a-i contine, in cazul posedarii, de aceea Regalitatile lumii au tinut si tin atat de mult la liniile lor de sange „pure”.
 
In continuare fragmente din cartea „Atlantida” de Robert Cohen.
Corelati informatiile din aceasta carte cu cele din cartea lui Ramtha si cu traducerea Tablitelor Sumeriene, precum si cu informatiile de mai sus care imi apartin in cea mai mare masura si pe care le-am corelat din ceea ce am citit si studiat si din comunicarile astrale avute personal si veti vedea imaginea de ansamblu.
 
Atlantida – 

ROBERT COHEN

 
 
De la spiritualitate la materialism
 
Edgar Cayce menţionează şi credinţele religi­oase ale atlanţilor care, după părerea lui, erau con­vinşi că originea lor este divină. Ei nu erau pre­ocupaţi doar de invenţii tehnice şi nici nu erau ob­sedaţi de progresul material. Âtlanţii aveau un sentiment religios profund şi mistici; ei credeau în existenţa sufletului şi în puterile oculte.
In Atlantida, marea preoteasă era păzitoarea şi ocrotitoarea pietrei albe, datorită căreia „nu­meroase popoare, prin vorbele şi faptele lor, erau în deplină concordanţă cu conştiinţa universală”, de­clara vizionarul Cayce, pe 19 aprilie 1944.
Poporul atlant trăia, aşadar, în simbioză cu toate forţele spirituale şi materiale înconjurătoare. Intuiţia sa, extrem de dezvoltată, îl făcea să pre­vadă viitorul şi să citească în adâncul sufletelor. „Pe continentul atlanţilor, în perioada premergătoare primei distrugeri a teritoriului… preoţii îşi ajutau se­menii să-şi înţeleagă soarta, să o poată învinge, să-şi dea seama de entitatea lor individuală, pre­cum şi de conştiinţa universală a lui Dumnezeu…” spune Cayce.
Totuşi, cu timpul spiritualitatea nu va mai evolua, ci va stagna. Atlanţii, bucurându-se de un confort material uluitor, vor uita de esenţa lor divină, gândindu-se numai la viaţa trecătoare. Ei vor pierde astfel acel „dar dumnezeiesc” care îi hărăzise a fi un popor precursor în multe domenii.
„In vremurile acelea, dintre cei care aleseseră puterea materială, foarte mulţi se dedau plăcerilor lumeşti”… (2 martie 1935).
„Dacă vreţi să fiţi poporul meu, eu voi fi Dumnezeul vostru”
 
Două tendinţe se vor ciocni cu înverşunare: Fiii Legii Unice şi Fiii lui Belial. (Belial fiind conducatorul armatelor lui Satan)
 
Legea Unică grupează atlanţii cei mai spiritu­alizaţi. In numele poruncii „Dacă vreţi să fiţi poporul meu, eu voi fi Dumnezeul vostru”, aceştia încearcă să convingă poporul să cinstească un singur Dum­nezeu. Preceptele lor rezultă din principiul de bază următor: un Dumnezeu, o religie, un stat, un cămin familial, o soţie, înflăcăraţi şi riguroşi, ei reprezintă fidelitatea faţă de un ideal’. Aceşti ce’i mai puri dintre puri fac din viaţa lor un exemplu grăitor, chibzuind cu înţelepciune asupra îndatoririlor ce le revin. Faţă de semenii lor se poartă cu blândeţe şi cu înţele­gere, slujind Domnului cu o credinţă nestrămutată. Pentru slăvirea acestui Dumnezeu exigent, clădesc temple, creează rituri, ceremonii, imnuri religioase, în faţa fiecărui lăcaş al Domnului ei aprind un foc sacru, simbolizând neprihănirea spirituală. Ei cred în reîncarnare sau în continuitatea vieţii de-a lungul secolelor, considerate necesare pentru evoluţia su­fletului şi a mântuirii sale.
Edgar Cayce reia tema opoziţiei biblice dintre Fiii Luminii şi Fiii întunericului (n. a.).
Atlanţii Legii Unice se revoltă împotriva tuturor nedreptăţilor şi condamnă progresul, ca pe elemen­tul distructiva! omului.
„Sufletul a fost dat de Creator… şi trebuie să-i fie înapoiat… Acestea erau preceptele Legii Unice, respinsă de Fiii lui Belial” (23 mai 1938).
FIII Iul Belial, slujiţi de „roboţi”
 
Fiii lui Belial duc cu precădere o politică de clasă şi castă. Stăpâni ai „monştrilor” — rezultaţi din contopirea anarhică între om şi animal — ei îi tratează cu brutalitate, ţinându-i la dispoziţia lor. Făpturile acestea sunt crescute ca să corespundă muncii pe care o vor îndeplini, asemeni vitelor. Nu sunt recunoscute drept fiinţe umane şi nu benefi­ciază, sub nici o formă, de munca lor. Ei sunt cei desemnaţi prin cuvântul „lucruri”; ei acţionează sub hipnoză sau prin telepatie şi sunt cu desăvârşire supuşi ordinelor stăpânilor, care îi folosesc pentru muncile cele mai grele şi mai respingătoare.
„Noi credem că în acele perioade nu era nevoie să munceşti pentru asigurarea traiului, dar Fiii lui Belial erau slujiţi de adevăraţi „roboţi”, care erau siliţi să facă toată treaba în gospodărie, să cultive câmpul, chiar pe vreme neprielnică sau greu de su­portat.” (2 ianuarie 1940)
Fiii lui Belial au simţul câştigului şi al petrece­rilor. Considerând că ei alcătuiesc elita societăţii, îi copleşesc pe ceilalţi cu orgoliul şi dispreţul lor. Ei nu respectă nici o lege, nici un drept şi afişează un dispret excesiv. Ei urmăresc „satisfacerea dorinţelor şi a simţurilor, mulţumirea de sine, fără a se gândi la nenorocirea altora. Fiii lui Belial nu aveau nici morală, nici conştiinţă, doar conştiinţa deplinei mulţumiri de sine”.
Prăpastia dintre Fiii Legii Unice şi Fiii lui Belial se adânceşte pe zi ce trece. Cu atât mai mult cu cât Fiii lui Belial, preţuind numai foloasele materiale, cu felul lor de a se bucura de viaţă si de plăceri, câştigă mulţi adepţi printre Fiii Legii Unice. „Pe pământul atlant… când Fiii lui Belial le-au învăţat pe fiicele Fi­ilor Legii Unice desfătarea, intensa bucurie a plăcerilor în raporturile dintre oameni…” (13 sep­tembrie 1939)
Numeroşi Fiii ai Legii Unice vor ceda în faţa tentaţiei ademenitoare, a corupţiei, renunţând ia spiritualitate în schimbul unei vieţi trecătoare bine realizate. De asemenea, ei adaptează religia la noile lor credinţe, integrându-i şi cultul idolilor şi al sacrificiilor umane.
                                                                                                                         Belial
Ştiinţa abătută de la calea cea dreaptă
 
In această perioadă, Fiii lui Belial, care deţin puterea, fac tot posibilul ca descoperirile ştiinţifice să nu mai slujească scopurilor benefice pentru care au fost concepute. Fapt de o nebănuită gravitate, afirmă Cayce, pentru că suntem îndreptăţiţi să bănuim că este vorba de raza laser şi de bomba atomică. Vizionarul din Virginia Beach pomeneşte de „influenţa unei activităţi radioactive a razelor de soare transformate în cristale, în fosele care sta­bileau contacte cu influenţele interne ale pământu­lui” (6 martie 1935).
El mai aminteşte şi de faptul că în Atlantida, în vremurile acelea când se produceau distrugeri catastrofale, Fiii lui Belial cunoşteau foarte bine arta de a fabrica explozive foarte puternice şi ştiau să folosească instrumente care acţionau focurile din centrul pământului, transformându-le astfel în forţe distrugătoare. (21 iulie 1934)
Distrugerea animalelor prin „raza morţii”
 
înmulţirea uriaşelor animale sălbatice va prilejui cruzilor Fii ai lui Belial posibilitatea de a aplica aceste înspăimântătoare arme ale morţii.
Cayce mai spune că a fost convocată o con­ferinţă mondială pentru a găsi mijlocul de a lupta eficient împotriva numărului excesiv de mare al ani-malejor care invadau Terra.
In momentul în care pericolul a fost iminent, lo­cuitorii planetei noastre, conştienţi de primejdie, au căutat mijloacele de a o înlătura: prin modificarea sau transformarea mediului înconjurător de care aveau nevoie aceste animale, sau prin distrugerea surselor de hrană în regiunile cu animalele uriaşe. S-a procedat într-un fel comparabil cu trimiterea, din diferite uzine sau baze centrale, a razei morţii sau raza supercosmică.”
Edgar Cayce merge atât de departe, încât ne dă chiar data acestei conferinţe: anul 50.722 î.H.I
Ucenicii vrăjitori
 
In această situaţie, Fiii lui Belial sunt ucenicii vrăjitori care declanşează un cataclism a cărui am­ploare depăşeşte efectul pe care-l scontau: cutre­mure, erupţii vulcanice, chiar o deplasare a polilor, Lemuria, primul continent lovit de prăpăd, pierde o parte a teritoriilor şi începe să se scufunde în Pacific, în Atlantida, regiunea Mării Sargaselor, în largul Antilelor, dispare în adâncurile apelor. Restul continentului este scindat în mai multe insule mari, brăzdate de numeroase canale, golfuri, râpe şi râuri. Clima temperată devine toridă.
De la primele zguduiri telurice un mare număr de locuitori părăseşte Atlantida şi se refugiază în zone îndepărtate, atât în est, cât şi în vest. Unii se stabilesc în Europa, în Pirinei, alţii în America Cen­trală sau în America de Sud: câţiva ajung chiar pe ţărmurile Nilului, aşezându-se în Egipt şi în anumite ţări africane.
Cu toate acestea, în ciuda acestui cataclism pustiitor, Atlantida nu a fost distrusă în întregime: câteva regiuni, cruţate de dezastru, au cunoscut o dezvoltare uluitoare.
Minunile tehnologiei atlante
 
„Profetul” Cayce prezintă o listă impresionantă de invenţii realizate în tehnologia atlanta; din păcate stilul lui este puţin confuz, astfel încât nu putem desluşi totul.
„Această perioadă este caracterizată printr-o dezvoltare deosebită a dispozitivelor inventate pen­tru nevoile şi confortul populaţiilor atlante; astfel, ceea ce numim în prezent „avion” era pe atunci o navă spaţială, care putea naviga şi în alte medii, în afara aerului.” (23 ianuarie 1941)
„Când au fost create forţele motrice capabile să transporte oamenii în diferite regiuni ale ţării şi către teritorii necunoscute, consultantul era un navigator cunoscut.” (2 octombrie 1931)
„în Atlantida, atunci când popoarele înţelegeau legile forţelor universale, consultantul putea dirija în spaţiu mesajele adresate altor ţări, ghidând navele şi aparatele.” (7 februarie 1930)
„în Atlantida, după distrugerea pământurilor, într-o epocă în care se aplicau multe lucruri desco­perite sau redescoperite în ziua de azi, când ener­gia era folosită pentru mijloacele de transport, iar mijloacele naturale contribuiau la îmbunătăţirea recoltelor destinate consumului individual… în acea epocă, obiectul principal, preocuparea majoră a cercetătorilor, era inventarea unor noi tipuri de maşini.” (9 mai 1941)
„… în oraşul Peo, în Atlantida, se aflau cei ce se ocupau de transmiterea la distanţă a sunetelor, a vocii şi a imaginilor…” (7 iunie 1930)
„Pe tărâm atlant, în vremea aceea, uimitoarea dezvoltare a forţei electrice era aplicată la depla­sarea navelor spaţiale sau a vaselor dintr-un loc în altul, la fotografierea de la distanţă, chiar prin pereţi, la învingerea forţei de gravitaţie, apoi prepararea cristalului, cristalul atotputernic…”
„Consultantul cunoştea mecanica şi forţele chimice,” (20 martie 1931).
„Consultantul se ocupa de aplicarea forţei elec­trice a radiaţiei şi a încălzirii, precum şi de aplicarea lor comercială.” (6 martie 1937)
Extraordinara dezvoltare tehnologiei era însoţită, după afirmaţiile lui Cayce, de un avânt ar­tistic remarcabil, în care pictorii, muzicienii, poeţii şi sculptorii se întreceau în toate domeniile artei,„adorată de locuitorii Atlantidei”.
 
Creşte neliniştea în Atlantida
 
Deşi dezvoltarea lor era fără precedent şi bunăstarea fără seamăn, tulburarea şi neliniştea i-a cuprins pe atlanţi. în această ţară de vis, pacea a fost înlocuită treptat cu tulburări şi răzmeriţe, deoa­rece unii profitau din plin de această societate de consum; alţii nu erau decât spectatorii ei.
«Neînţelegerile au survenit din cauza rapor­turilor dintre „roboţi” — producători, lucrători, fer­mieri, meşteşugari —şi cei care deţineau puterea.» Exploataţii acestei societăţi vor găsi aliaţi şi apărători puternici în Fiii Legii Unice. Din momentul aceia, tensiunile latente care existau între Fiii lui Belial şi Fiii Legii Unice iau o întorsătură foarte gravă, în mod vădit, Fiii lui Belial vor să se folosească de o mână de lucru supusă dorinţelor lor, păstrând-o la bunul lor plac. Fiii Legii Unice nu împărtăşesc aceste păreri; ei vor să-i ajute pe aceşti dezmoşteniţi ai soartei, ca să poată ajunge şi ei la cel mai înalt nivel de conştiinţă.
Conflictul este fundamentat pe două concepţii de viaţă diametral opuse: cea a Fiilor Legii Unice, în armonie cu conştiinţa universală, în conformitate cu legea dragostei faţa de aproape; cea a Fiilor lui Be­lial, generând ura, neînţelegerea şi egoismul.
Victoria Răului asupra Binelui
 
în ciuda tuturor eforturilor, forţa Binelui este în­vinsă de forţa Răului. Victoria aparţine Fiilor lui Be­lial. Exploatarea este cruntă: castele inferioare ale populaţiei atlante sunt supuse muncilor cele mai respingătoare. Mai mult ca oricând, nedreptatea domneşte în Atlantida.
Fiii Legii Unice, învinşi, se izolează de societate şi se retrag departe de lume, consacrându-şi viaţa exerciţiilor spirituale şi meditaţiei mistice.
„în această perioadă a vieţii continentului atlant, Fiii Legii Unice practicau concentrarea maximă a gândurilor cu scopul de a folosi forţele universale sub îndrumarea sau sfaturile sfinţilor… Dispunem de prea puţini termeni, actualmente, pentru a des­crie puterea lor spirituală care-i făcea să pătrundă într-o conştiinţă cvadridimensională permiţându-le să lipsească din trupurile lor.” (13 noiembrie 1941)
Centrale atomice răspândite pe continentul atlant
 
Abandonaţi de Fiii Legii Unice, oprimaţilor nu le rămâne decât supunerea sau revolta. Foametea, mizeria, munca istovitoare îi îndeamnă la răscoală.
Dintre Fiii lui Belial sunt unii care intervin „însu­fleţiţi de dorinţa de a reinstaura ordinea în haosul existent şi de a linişti spiritele”…
Majoritatea imensă preconizează însă folosirea unor arme ucigătoare.
Atlanţii sunt înfricoşaţi; unii dintre ei se re­fugiază în regiuni mai blânde, mai ospitaliere.
Acesta este al doilea val de migraţie atlanta, afirmă Cayce.
„în timpul exodului provocat de previziunile ac­tivităţilor care urmau să declanşeze forţele dis­trugătoare ale morţii, unii s-au îmbarcat în navele spaţiale de care dispuneau, îndreptându-se spre Pirinei, Yucatan, Egipt şi ţara Mayra, reprezentată astăzi de statele Nevada şi Colorado.” (7 aprilie 1934)
Cu timpul, centralele atomice se înmulţiseră atât de mult încât erau o parte integrantă a peisaju­lui. Nebunia şi iresponsabilitatea unor Fii ai lui Belial aveau să le transforme în instrumente ale morţii.
„Fiii lui Belial instalează forţe nimicitoare în dife­rite regiuni ale ţării, uzine care trebuia să producă energie pentru diferitele forme de activitate ale populaţiei la oraşe, la sate şi în provinciile înveci­nate. Din neglijenţă, dar fără rea intenţie, aceste uzine au fost suprasolicitate şi au intrat într-o reacţie incontrolabilă, care a dus la distrugerea ţării.” (20 decembrie 1933)
Edgar Cayce situează al doilea cataclism în anul 28.000 î.H. Mai multe insule mari dispar, aco­perite de valuri; Lemuria se scufundă în Oceanul Pacific; o mare parte a continentului atlant se afundă în Oceanul Atlantic. A doua catastrofă este relatată de Biblie, afirmă Cayce; ea se referă la Arca lui Noe şi la Potop.
Atlanţii fug îngroziţi, îndreptându-se spre terito­rii care să le ofere un adăpost sigur: Antile, Peru, Egipt; pentru cei rămaşi pe continentul atlant, cata­clismul înseamnă sfârşitul unei ere şi începutul unei noi civilizaţii, în care progresul va sluji omul.
A doua renaştere a Atlantldei
 
Ţara îşi vindecă rănile şi începe opera de re­construire. Spiritul ştiinţific, însoţit de o energie ex­traordinară şi de o capacitate de lucru neobişnuită, ajută acest popor superior să treacă peste noua lovitură a sorţii, şi să stăpânească mai departe o tehnică de vârf, obţinând rezultate uimitoare. De pildă, în electronică, progresul este formidabil; rezultate excepţionale se înregistrează în chimie, fizică, psihologie, în stăpânirea energiei atomice, sistemele de încălzire şi iluminare, (dintre cele mai perfecţionate), în mijloacele de comunicaţie, con­trolul total asupra razelor luminoase cum este laserul sau „raza morţii”, descoperirea aerului lichid, a aerului comprimat, a aliajelor metalice, a cuprului, a aluminiului, a uraniului şi a altor metale în sfârşit, atlanţii ştiau să stăpânească energia solară. „Piatra de foc” este instalată în templul Soarelui, la Poseida; ea este generatorul central al întregii ţări. Oraşe, sate, uzine, maşini zburătoare, submarine, vehicule de agrement, toate primesc energia necesară din această sursă. Domeniul medical beneficiază, de asemenea, de această energie, care, administrată sub forma iradierilor, con­tribuie la vindecarea bolilor, ba chiar la întinerire.
Focuri sacre cu strălucire stranie
 
Pe tot cuprinsul ţării, oraşe minunate, clădite din piatră albă, apar cu repeziciune în regiunile care fuseseră ferite de dezastru. Ele se numesc Amaki, Achaei, sau Poseida — considerată capitala lumii atlante. Centru de cultură şi de întâlniri internaţio­nale, Poseida este un oraş dotat cu toate instalaţiile moderne, conform cerinţelor tehnicii celei mai avan­sate. La o extremitate a Golfului Parfa se află portul cel mai animat de pe glob…
Apeducte imense aduc apa necesară alimen­tării imobilelor, umplu bazinele şi lagunele, oferind locuitorilor bucuria jocurilor de apă. In centrul ora­şului se află un monument somptuos, templul Fiilor Legii Unice, unde ard zi şi noapte „focurile sacre” a căror strălucire este stranie. Este un loc destinat în­trunirilor, meditaţiei şi culturii, unde elita intelectu­alităţii discută sau studiază probleme de astrono­mie, metafizică şi astrologie.
Şi pe străzi arta îşi spune cuvântul, prin ad­mirabilele mozaicuri ce împodobesc zidurile caselor.
Arhivele Atlantide sunt puse la adăpost
 
Acest extraordinar cuantum de cunoştinţe, rezultând din cercetările întreprinse de Fiii Legii Unice, este deviat de la ţelul său originar de Fiii lui Belial. Infiltrându-se în cele mai înalte sfere ale gu­vernului, aceştia recurg la cele mai josnice mijloace pentru a instaura dezordinea, corupţia, oprimarea şi Forţa Răului.
„Piatra de foc” nu mai este folosită în scop benefic, devenind un instrument de constrângere şi tortură, iar poporul o numeşte „Cristalul cumplit”.
Culme a cruzimii, sacrificiile umane sunt tot mai numeroase!
Cultul Soarelui şi al falselor divinităţi înlocuiesc cultul zeului unic. Câteva temple sunt profanate şi devin lăcaşuri ale desfrâului. Legile şi instituţiile sunt batjocorite cu uşurinţă, fără ruşine; societatea e dominată de o anarhie totală.
Clasele conducătoare afişează o bogăţie os­tentativă şi se complac în lux şi depravare, înaltul cler se asociază, în mod primejdios, cu tot felul de intriganţi şi oferă girul său unor acţiuni şi procedee imorale.
Clasele defavorizate sunt copleşite de impo­zite, abrutizate de mizerie şi de nedreptate. Fiii Legii Unice, regrupaţi în comunităţi, lansează avertis­mente nenumărate. Din nefericire, nimeni nu dă atenţie celor spuse de ei; cel mult li se spune că sunt piază-rea. Atunci, în ultimă instanţă, ei se hotărăsc să convoace un sfat al înţelepţilor din lumea întreagă. Conferinţa nu face decât să cons­tate o stare de fapt şi nu prezintă nici o soluţie con­cretă. Se hotărăşte, totuşi, să se pună la adăpost, în regiuni mai sigure, arhivele religioase şi dosarele cuprinzând descoperirile ştiinţifice principale.
Emisari speciali, desemnaţi de înţelepţi, duc preţioasele arhive pe calea aerului, pe apă sau pe uscat, către tărâmuri îndepărtate: Egipt, Honduras, Yucatan. în ţară, răscoalele şi actele de violenţă se înmulţesc. Războiul civil este iminent.
Atlantida dispare în cel de-al treilea cataclism
 
în această perioadă, continentul este supus unor mari transformări geologice. Zguduiri foarte puternice produc o panică justificată: e sfârşitul lu­mii! Atlanţii fug unde văd cu ochii, folosind toate mij­loacele. Dar este prea târziu! Pământul cu toţi locuitorii săi se scufundă în valurile tumultoase, care pustiesc totul în calea lor. Din continentul acesta imens într-o clipă nu mai rămân decât câteva culmi care se afundă încet în ocean.
Insulele Bahamas reprezintă, după Cayce, tot ce a rămas din Poseida. Alte pământuri au dispărut în adâncuri. Aproape de Bimini, la cincizeci de mile depărtare de coastele Floridei, se constatăun feno­men ciudat: la suprafaţa apei se vede un strat de mâl, nemişcat şi permanent. Edgar Cayce este de părere că acolo ar fi situat locul unde s-a scufundat un templu atlant. Aceste evenimente dramatice s-au petrecut la o dată foarte îndepărtată: 9500 Î.H.
Irochezli descind din atlanţi?
 
Continentul Atlantidei a fost lovit de trei cata­clisme; fiecărei epoci de mari transformări geologice îi corespunde exodul unei fracţiuni a populaţiei, care va transmite popoarelor cu care vin în contact progresul şi cultura epocii lor.
Regiunile alese de majoritatea atlanţilor sunt Pirineii, Egiptul, America de Sud şi de Nord, India.
în Yucatan (Honduras, Guatemala şi Mexic) atlanţii creează civilizaţia maya.
în America de Nord, unii se instalează în Noui Mexic, în Arizona, în Colorado. Alţii merg mai de­parte, spre răsărit, până la Mississippi şi Ohio.
Descoperim influenţa religiei atlante la aproape toate triburile de piei roşii, iar despre irochezi se crede că descind direct din emigranţi atlanţi.
în Egipt, influenţa atlanta este foarte puternică; nu este exclus ca Marile Piramide să fie opera re­fugiaţilor atlanţi; această arhitectură aparte se poate compara cu cea din Yucatan, care, după cât se pare, este de origine atlanta.
în ultimele sale „lecturi” referitoare la Atlantida, vizionarul din Virginia Beach schiţează o concluzie destul de pesimistă pentru epoca noastră: „fiind ori­entată în întregime spre progresul material, civi­lizaţia noastră tehnologică este ruptă complet de bazele ei spirituale şi riscă, la rândul ei, să aibă soarta tragică a Atlantide!”.
………………………………………………………….
Anca Bogdan

CUNOŞTINŢELE SACRE DIN ŞCOLILE ANTICE DE MISTERE

CUNOŞTINŢELE  SACRE  DIN ŞCOLILE  ANTICE DE  MISTERE 


                          
             ” Înţelepciunea antică este dreptul vostru din naştere şi cosmologia voastră spirituală,
               din ce sunteţi voi făcuţi. În înţelepciunea antică, cu adresă la natura realităţii,
               era imperativ să se spună că ceea ce crează realitatea, sunteţi în particular voi.”

                                                                                                                        Ramtha


EXTRAS DIN CARTEA 

„REFLECŢIILE   UNUI   MAESTRU DESPRE ISTORIA   UMANITĂŢII”
Ramtha Vol I

Partea a III-a / Ultima parte

 
Puteti citi prima parte AICI.
Puteti citi a doua parte AICI.
 
Toate aceste învăţături sunt ca piesele de puzzle ale sinelui puse împreună, ale relaţiei voastre cu Dumnezeu şi cu restul vieţii, şi înţelegerea misterului a ceea ce sunteţi. Şi fieca­re învăţătură aduce o nouă bucăţică de cunoaştere care vã scoate din ignoranţă. Deci începând cu înţelegera conştiinţei şi energiei şi cum aţi ajuns aici, această învăţătură se adresea­ză explicaţiei de ce aţi devenit blocaţi şi de ce atunci cînd creaţi o experienţă şi aveţi o fricţiune cu ea şi ea devine o problemă, de ce aceeaşi conştiinţă nu poate rezolva această problemă.
 
Aţi ştiut toate acestea mult timp în urma în Cartea Vieţii voastre. Dar aţi scris peste ele, şi aţi mai întors câteva pagini şi v-aţi blocat acolo şi aţi uitat cu adevărat toate acestea. Deci vi le aduc înapoi cu cuvinte care manifesta realitate. Atunci ele vor deveni din nou adevărul vostru, nu al meu, ci al vostru, ca să-1 puteţi aplica în viaţa voastră şi să deveniţi entităţi iluminate, nu de New Age (cum e tradus la noi ? – Era Noua ?), spiritualişti, mambo-giambo, sau învăţători de două parale, urmaşi care încearcă fiecare ritualul posibil sau pe care cineva spune ca ar trebui făcut, ci oameni cunoscători care înţeleg cu adevărat cosmologia cauzalităţii şi a creaţiei, care înţeleg cu adevărat principiul conştiinţei şi energiei, care înţeleg cu adevărat că îşi crează propria realitate (viaţă).
 
 Deci întuneric, este un adevăr antic care înseamnă a nu fi conştient. Nu a însemnat ni­ciodată diavol. Diavolul nu a existat niciodată în ceea ce se cheamă Cartea Vieţii epigene. Nu a fost niciodată creat în involuţie şi nu trebuie adus în evoluţie.
 

 

     Căderea Spiritelor şapte nivele de vibraţie, pentru ca să devină inteligente vii şi vibrante, nu a însemnat căde­rea îngerilor în disgraţie, ci dinamica luminii lui Dumnezeu, care a călătorit în densitate, în tărâmurile neexplorate ale realităţii fizice, ca să facă manifestă realitatea fizică. Spiritele sunt exploratorii lui Dumnezeu, lumina, absolutul, ca să activeze forţă de viaţă, să devină un ingredient activ, prin care Dumnezeu absolutul, totul-în-toate, să se poată cunoaşte pe sine. Voi sunteţi într-o călătorie, o călătorie magică şi minunată. Acesţi Dumnezei căzuti, care au făcut tranzitia, au fost foarte bravi, cu adevărat, pentru că ei au fost mesagerii gândului care aduc lumina.
 
     Dar întrebarea de bază este : de unde venim ? Noi suntem călători în matricea spaţiu/ timp. Noi suntem definitorii spirituali ai universului şi realităţii fizice. Noi suntem treaba neterminatã a lui Dumnezeu în cunoaşterea de sine. Este destul de bine cunoscut că voi aţi căzut şapte nivele ca să deveniţi călători în acest principiu de forţa vitală, adică viaţa voastră de acum.
 
     Aceasta a fost o parte din înţelepciunea antică, care a fost distrusă pentru a fi creaţi dia­volii care ar fi căzut din rai şi ar fi venit să stăpânească pãmîntul. Dacă acesta este adevă­rul, atunci voi sunteţi diavoli, sunteţi toţi demoni. Adevărul este ca aceasta este o călătorie pentru cunoaştere.
Creaţia nu este un act, este un proces. Este o diferenţă. Nu trebuie să creaţi conştient, creaţia este o consecinţă a ceea ce sunteţi.
 
Deci întunericul este conştiinţa nerealizată. Nu este diavolesc, nu este rău. Este doar ne-explorarea. Este necunoascutul. Dă-i lumină şi devine cunoscut. Suntem călători echipaţi cu însuşi Dumnezeu, care facem o călătorie infinită în divinul sine, care este toate cele şapte nivele de vibraţie, care este şapte nivele atomice, şapte nivele de frecvenţă a gândului în materie. Tot ce este materie, este gînd superior coagulat. Dacă reversezi materia şi o duci înapoi tot drumul, va dispare prin cele şapte nivele de vibraţie şi va deveni conceptul a ceea ce este.
 
       În jurul globului au existat şcoli antice. Aceste şcoli au avut relaţii cu – sunteţi gata să auziţi adevărul extraordinar ? – fraţii voştri care trăiesc în alte galaxii. Şi a fost învăţăturã mare în ele, experienţe grozave. Fraţii voştri primitivi se depărtau de la destinul lor, din cauza necesităţii de a supravieţui, aşa cã au fost adesea ajutaţi de fraţii voştri îndepărtaţi,  care veneau şi ajutau învăţătorii de aici să înveţe adevăruri. Era un lucru foarte obişnuit. Puteai vedea şcolile soarelui, unde oamenii omagiau soarele şi pe oamenii care veneau din cealaltă parte a lui. Şi mai sunt încă unele din acele temple, nu au fost distruse toate. Erau şcoli ca aceasta, doar că durau 7 ani şi fiecare an era un nivel, iar studenţii, după ce termi­nau anul 7, deveneau transparenţi.
 
     Extraordinare şcoli au existat pe Pãmânt în acele zile. Mari Dumnezei au interferat cu umanitatea, de la mari distanţe. Era o comunicare deschisă căci adevărul este universal, veşnic, indiferent ce cuvînt se foloseşte pentru „veşnic-universal „. Era aşa o mare armo­nie. Şi, da, aici trăiau oameni primitivi Cro-Magnon. Dar aţi putea spune după oasele me­le ce am simţit şi ştiut.
 
 
     Oamenii primitivi luau cina cu oamenii/stele, pentru ca nu erau bariere care să bloche­ze curgerea conştientă a veşniciei, căci dacă vă amintiţi, veşnicia este mintea subconştien­tă în care toţi Zeii, idiferent de locul unde trăiau în univers, consumau, cãci inteligenţa consumă întunericul, Voidul. Deci era o frăţie adevărată.
 
     Da, fiinţe umane există pretutindeni în univers, ele există dincolo de soare, sunt împrăş­tiate peste tot în  Calea voastră Lactee, întregi civilizaţii. Şi sunt acelaşi Dumnezeu fără ima­gine, care a creat aceeaşi imagine a trupului în care să experimenteze, în drumul lor spre pura conştiinţă, căci acesta este destinul nostru al tuturor.
Deci aceste scoli erau localizate unele în câmpie, altele lîngă munţi uriaşi, care nu mai exstă astăzi, sunt pe fundul oceanului. Timpul de învăţat era şapte ani, calendarul lor era diferit, dar după calendarul vostru se pot număra şapte ani. Şi învăţătorii măsurau învăţatura lor în fiecare an, căci la sfîrşitul a şapte ani, trebuiau să fi întors toate paginile cărţii, ceea ce înseamnă că relitatea fizică devine transparentă. De aici vine Isus. De aici au ve­nit toti Dumnezeii care au umblat pe faţa Pământului. Şi, da elevii erau primitivii care încă foloseau unelte din oase, se vindecau singuri cu focul lor antic şi miroseau urât, care încă mai circulau în turme. Ei erau cei care au învăţat şi au evoluat în acele timpuri. Şi mulţi dintre ei au plecat de mult, pentru că au învăţat totul. Ei sunt acum în alte dimensiuni, în alte aventuri.
 
PUTEREA  SUPERSTIŢIEI  ŞI  SECRETELE  DE  SUB  PAMÂNT
    Acele şcoli au fost distruse în cele din urmă şi la fel şi căile de comunicare cu marea inteligenţă. Aceasta este o învăţătură extraordinară, fără seamăn. Este o învăţătură pe care unii nu sunt gata să o audă, şi asta explica ignoranţa într-o cultură aşa de avansată. Relaţia cu oamenii de dincolo de Steaua de Nord, nu a fost de divinizare, ei s-au ajutat unii pe alţii să învete, să exploreze realitatea fizică. Apoi au venit păgânii, care au urinat hoardele ce începuseră să se aşeze la est de Eden.
 
   Aceşti oameni au creat pe Adam şi pe Eva şi au început să creeze un adevăr agnostic, departe de cel al şcolilor antice, luând bucatele din adevărul iluminator, la care au adăugat superstiţii şi ură şi maliţiozitate, au creat un nou concept despre Dumnezeu. Acest creator era diferit, în loc de a fi nesfârşitul, marea minte, totul-în-toate, absolutul, avea o identitate. A fost creat un Dumnezeu care avea o imagi­ne, acum şase mii de ani. Avea imaginea lor. Şi când creezi ceva cu imaginaţia ta în acordanţă cu conştiinţa ta, trebuie creat în funcţie de ceea ce poţi să vezi. Nu poţi crea ceva care să nu fie reflecţia ta proprie. Deci Dumnezeu a devenit un individ răutăcios şi furios.  A dvenit nesigur, pentru că a creat aceşti doi oameni cu scopul de a-1 divina. Şi le-a spus să nu mănânce din copacul vieţii, ceea ce înseamnă să nu întoarcă paginile cărţii conoaşterii. Gata, s-a terminat cu cunoaşterea.
 
 
    Şi aşa Dumnezeu a devenit nesigur, gelos, înspăimântător, violent. Şi pedeapsa lui Dumne­zeu începu să fie văzută în erupţia vulcanilor, iar acolo era focul iadului. Dacă nu urmai instrucţiunile, urma să fii trimis într-un lac de foc, aşa cum ei obişnuiau să facă cu oamenii iluminaţi. Iată de unde vine iadul, din erupţia naturală a „fermoarului”, pământului, schimbarea pământului după cerinţele sale naturale a dvenit o atribuţie a Dumnezeului pe care ei îl creaseră după propria imagine, iar oamenii care nu erau de acord, erau puşi să ardă în lacuri de foc. Aşa a fost.
 
    Toţi oamenii iluminaţi făceau parte din şcolile unde veniseră să înveţe. Se zvonise că erau Spirite căzute – ei bine erau, dar veneau prin şapte nivele de frecvenţe ca să interacţioneze cu materia fizică, şi destinul lor era să se întoarcă prin materie înapoi la Sursa. O călătorie completă. Deci ei deveniră Spiritele căzute ale lui Lucifer, care fusese dat afară din rai.
 
    În lumina acestei religii păgâne, extinse împotriva marilor şcoli şi a oamenilor iluminaţi războiul se putea extinde şi căpăta valoare, devenea justificat. Multe şcoli fuseseră distruse, pentru că oamenii iluminaţi ai acestor şcoli, învăţaseră despre imaginea timpului în care trăiau. Ştiţi, ei nu aveau nimic atârnat de pereţi, ei aveau adevărul pur şi pură înţelegere şi ştiau, înţeleseseră destinul lor, înţeleseseră viaţa lor, că au existat înainte de aceste timpuri şi vor exista şi după aceea. Doar acestă imagine a lui Dumnezeu se va şterge. Ei nu au luptat niciodată împotriva păgânilor.
 
    Mulţi dintre ei au plecat dincolo de stele. Veţi vedea feţe să­pate în piatră, care privesc spre cer, ele sunt tribute aduse de cei rămaşi, celor care au plecat. Şi a fost ultima imagine, care nu a fot chiar distrusă, din timpul când conşiiinţa, natura realităţii, călătoria bărbatului şi a femeii, egalitatea lor în cosmologia vieţii, în înţelegerea forţei de viaţă şi a principiului vieţii. A fost ultima rămăşiţă a acelor oameni şi încă mai exista marile statui de piatra care privesc veşnicia către care fraţii lor au plecat. Şcolile au fost distruse, învăţăturile au fost distruse, după ce anumite părţi din adevărul lor a fost luat, modificat şi pus în cărţi cu superstiţii.
 
     Ignoranţa este ca întunericul. Lipseşte cunoaşterea care să lumineze. Iar când oamenii sunt ţinuţi în ignoranţă prin teamă pentru vieţile lor, familiile lor, teama de a fi ostracizat în comunităţile lor, ei sunt superstiţios înspăimaintaţi şi se conformează şi rămâm aşa, căci altfel vor arde veşnic în lacuri de foc, veşnic, etern, eternitatea iubitorului Dumnezeu care i-a creat.
 
    Să vă spun ceva. Când trăieşti în întuneric, divinezi o lumină nevăzută care ar putea să te salveze din acel întuneric. Dar singura salvare este trezirea Dumnezeului din tine. El spune.„Lumina împărăţiei cerului este în tine. Priveşte înăuntrul tău şi vezi strălucirea şi gloria ei, acolo este salvarea ta .” Dar când eşti ţinut în întuneric, te rogi de ceva în afara ta aştepţi ca salvarea să-ţi vină din afară. Eşti ţinut în ignoranţă.
 
 
    Deci, oameni buni, războiul a devenit felul lor de viaţă. Eu am fost un războinic al timpu­lui meu, iar după mine, păgînismul şi ceea ce s-a numit religionismul şi-au luat vama pe via­ţa umană. În ultimele două mii de ani, creştinismul a înscris două sute cincizeci de milioane de vieţi omeneşti, care sunt înregistrate ca şi morţi în razboaie. Nu are nimic de a face cu femeile şi copiii. Două sute cinci zeci de milioame de oameni morţi în două mii de ani, sol­daţi creştini, care au aparat un idealism sângeros al imaginii lui Dumnezeu şi au servit la im­punerea învăţăturilor lor. Şi în acest timp, ei au distrus toate sectele şi toate grupurile de oa­meni care învăţau o învăţătura veche, înţelepciune antică şi evoluau spre iluminare. Au ars pe rug pe cei a căror minţi erau dincolo de timp, distanţă şi spaţiu, ca să distrugă cunoaşte­rea complet. Aceasta a fost credinţa. Salvarea înseamnă să fii salvat de la adevăr.
 
    În doua mii de ani, religia nu a făcut nimic ca să sădesacă iluminare în oameni, ci totul ca să colapseze conştiinţe. Nu a făcut nimic ca sa evolueze conştiinţa, care este factorul evolutiv al fiinţei umane. Nu a făcut nimic pentru înţelegerea conştiinţei şi iluminarea popoare­lor.
 
    Nu înţelege că o conştiinţă care crează probleme nu poate să le şi rezolve.Trebuie o ştiintă extinsă ca să rezolve problemele. Aceasta este evoluţia.
 
    Şi în aceste zile creştinii plătesc bani, bani şi bani. Ce înseamnă graţie, credinţă şi bani, um ? Aceste sunt cele trei lucruri pe care le aveţi pentru apărare, căci trebuie să aveţi răbdare, şi pentru armatele voastre care trebuie să înlăture păgânii şi să aducă credinţa şi ştiinţa în lumea întreagă.   Dacă numai jumătate din bani ar fi în mâna oamenilor iluminaţi n-ar mai fi război al celor care ştiu adevărul din mituri, al ignoranţei în care a trăit cu adevă­rat umanitatea în ultimele două mii de ani. Ce credeţi voi că înseamnă anii întunecaţi, sau epoca întunecată ? Stupiditate, oameni stagnanţi, că civilizaţia de astăzi nu este nimic altceva decât bej şi poatră cruce.
 
    Salvarea, dragii mei nu este prin ignoranţă, Este cunoaşterea, şi asta dacă este disponibilă turor în acest plan al cauzalităţii, al forţei vitale, al cosmologiei, al oamenilor care crează propria realitate – dacă aţi şti că vă puteţi vindeca trupul cu aceeaşi minte care 1-a îmbolnăvit – atunci aţi avea o civilizaţie iluminată. Atunci aţi putea să conectaţi din nou pe cei de dincolo de soare. De ce ar veni ei într-o societate care se teme de ei ? Tot ce nu se potriveste cu cuvântul lui Dumnezeu creat de preoţi ca să ţină popoarele în ignoranţa, este de la diavol. Cum să deschizi minţile oamenilor când ei sunt atâ de ignoranţi şi de devotaţi întunericului cel mei negru care îi ţine să fie aşa ? Este o pavăză. Este cuvântul lui Dumnezeu, este de fapt cea mai sângeroasă, mai violentă retribuţie a umanităţii care a fost vreodată.
 
 
    Crist este în voi. Este în nevăzut. Este un adevăr mare acela că împărăţia cerului este în voi. Este un adevăr mare să spui „Tatăl meu şi cu mine suntem una „. Acesta este adevărul care a supravieţuit tuturor violenţelor. Isus nu a spus :”Divinaţi-mă .” El a spus :” Urmaţi-mă ” ce credeţi că a însemnat asta ? A însemnat: să învăţaţi ceea ce ştiu eu. Lăsaţi idealul meu să fie şi al vostru. Dar când divinezi, nu trebuie să faci toate chestiile astea. Trebuie numai să te rogi de trei ori pe zi şi restul zilei îl poţi petrece fiind decadent acuzând, imprăştiind vorba, pentru că totul în afară de asta este diavolesc. Ignoranţă !
 
Dacă Dumnezeu este etern şi prezentul, trecutul şi viitorul există în palma sa, atunci el a avut totul planificat, deci el a creat diavolul, el a ştiut că Eva şi cum-îl-cheamă, se vor duce în gradină şi vor mânca mărul acela. Înţelegeţi ? Şi atunci nu vă întrebaţi de ce au fost ei aşa de şocaţi, că ei au mânact mărul şi nimeni nu ştie să-mi spună cu cine s-au căsătorit Cain şi Abel. Este minunat, voi ştiţi. Asta nu e rău. Este minunat şi de râs.
 
    Vedeţi, este un pic subtil că entitatea spune :”De ce s-a întâmplat asta ?” dar voi ştiţi că este dorinţa de iluminare, este cunoaşterea care se cere dezvăluită. Şi entitatea stă şocată, şi spune :” Nu cerceta niciodată doar acceptă. Nu pune întrebări. Ai credinţa unui copii.” Un copil. Un copii poate scrie o carte cu întrebări. Doar un adult care este laş ar putea să nu întrebe niciodată.
 
    Ignoranţa a devenit conştiinţă socială acum două mii de ani. Şi au fost bătălii mari şi războaie că să fie păstrată în acest fel. Ştiţi că toate războaiele în care aţi luptat au fost războaie sfinte, religioase?   Întotdeauna am vrut să ştiu, fiecare din părţi, la Dumnezeu s-a rugat ? nu există doar unul ? Şi chiar şi în ziua de astăzi, aceste războaie continuă.
 
    Acum despre devoţiune. Când eşti în întuneric şi nu este nimeni să aprindă lumina, pentru că ţi
s-a spus că lumina este undeva afară şi nu în tine, rămâi devotat celui care oricine ar fi el, are mâna pe întrerupător. Corect ? Şi este foarte înfricoşător. Şi nu vrei să te mişti de acolo, pentru că nu ştii ce este dincolo de locul unde eşti. Iar ei spun ca Dumnezeu aşa te vrea, şi dacă încerci să te duci să cauţi tu însuţi întrerupătorul, vei fi dat afară, excomunicat şi vei arde pe veci, adică în momentul în care vei începe să pui întrebări şi să-ţi dai seama şi să înţelegi cine eşti, ai depăşit ignoranţa şi începe să fie lumină. Da.
 
    Şi acum despre această prăpastie, m-aţi auzit vorbind despre ea în legătură cu evoluţia umanităţii, nu ? Aceasta prăpastie s-a făcut cu adevărat tot mai adâncă în timp. Şi totul a început, ca şi altele, după ce am plecat. Umanitatea a încetat să mai crească, cu excepţia celor din şcolile secrete. De ce s-au numit secret ? După un timp ele au devenit chiar foarte secrete, sub pământ, pentru că erau ameninţate, căci cei care doreau să controleze popoarele nu puteau îngădui ca asemeni cunoştinţe să vină la suprafaţă.
 
 
   Oamenii care aveau prea mul­tă cunoaştere erau foarte periculoşi. Adică cei care erau iluminaţi nu puteau fi controlaţi şi înrobiţi. Iar ei erau oameni care aveau nevoie să înrobească popoare, să le stăpînească pentru că ei erau atât de nesiguri, încât ei trebuiau să fie învăţătorii. Ei vroiau să înveţe popoarele să le facă să-i urmeze, pentru că nu aveau destul înâuntrul lor, încât să fie proprii lor stăpîni şi să stăpânească gloria care era înăuntrul lor.
 
    Deci după un timp, şcolile s-au ascuns sub pământ şi au devenit şcoli secrete, au fost de­numite oculte, ceea ce înseamnă cunoaştere ascunsă. Nu înseamnă lucrarea diavolului. Nu înseamnă ucigaşi sau revoluţionari care zboară noaptea, înseamnă cunoştinţe ascunse. Ocult este un cuvînt antic. Deci şcolile secrete au devenit şcoli oculte, însemnând cunoştinţe ascunse, pentru că trebuiau să-si apere vieţile. Nu mai aveau libertatea de a avea relaţii cu toată lumea, pentru ca cunoaşterea lor revărsa la cei din jur şi era atât de mare şi de puterni­că încât ar fi putut înteracţiona cu ceva de dincolo de soare sau cu sateliţii care înconjoară Pământul să interacţioneze cu minţile oamenilor.
 
    Atât de mare era, nu existau blocaje în con­ştiinţă spre întreaga eternitate. Dar când au început gelozia, ura, invidia, nevoia şi lipsurile, conştiinţa a încetat să mai crească şi s-a creat dualitatea, care a început sa închidă uşile că­tre acele conecţii. Şi aceste şcoli s-au ascuns sub pământ.
 
     Ele nu divinau diavolul. Ele divinau forţa de viaţa care era în ei şi moştenită în ei. Ei au fost creatorii de sfinţi. Şcolile existau pentru a extinde şi evolua conştiinţa fiinţelor umane, ca aceştia să poată deveni superiori vieţii lor, să aibă conecţie cu totalitatea vieţii. Şi puteau face asta. Iniţiaţii acestor şcoli, au devenit profeţi ai timpurilor lor, căci vroiau să facă adevărul auzit, ei au devenit cei care au vrut să înveţe adevărul.
 
     Dar după un timp, au fost distruse toate şcolile. Secte ale acelor şcoli au ajutat la crearea a ceea ce va fi mai târziu învăţaturile lui Buddha Amin, care a fost un iniţiat al şcolilor antice al cărui destin a fost să se nască un prinţ în bogăţie şi să stăpânească acesta imagine prin a înţelege ce este dincolo de zid. Şi el urma să înveţe milioane de entităţi acest adevăr, acelaşi care a fost suprem în înţelepciunea antică, doar că era colorat şi preparat în parabole, pregă­tit pentru înţelegerea acelor timpuri.
 
     Acele entităţi care stau pe vârful muntelui care ajunge până în inima cerului, care îndură frigul cumplit şi lipsa de hrană şi felul simplu de a trăi, stau acolo şi nu fac altceva decât să-si extindă conştiinţa atât de mult încât pot pleca, se pot ridica spre cer şi plecă, devenind transparenţi cu fiecare mişcare. Şi de ce stau acolo sus ? Ca să se protejeze, să poată continua să crească şi să evolueze nemolestati, nepoluaţi de îngroşarea intestinelor în oraşe şi în văile  care  sunt pline de ignoranţă şi barbarism.
 
     Distrugerea şcolilor antice a lăsat umanitatea la pagina a treia a cărţii. Iar acele pagini sunt egale cu sigiliile din corp (ar fi chakrele, deşi Ramtha spune că, oricum sunt cores­punzătoare cu chakrele, cum le ştim noi, încă nu am găsit o explicaţie a ceea ce ar spune el că sunt chakrele.) Ele se numesc cele şapte sigilii, şapte biserici sau şapte uşi, înseamnă stagii de iluminare, adevăr, conştiinţă şi evoluţie. Acel stagiu încă mai guvernează şi astăzi şi este tot ignorant, iar cel ce controlează ignoranţa este puterea. Întreaga umanitate este devotată ignoranţei şi dorinţei ei de a menţine slăbiciunea. Vedeţi, ei încă nu au înţeles că de ceea ce te temi mai mult, divinizezi, şi ceea ce vezi la alţii de fapt este în tine. O minte ca­re a putut crea ceva atât de insidios pentru a vă tortura, cineva care continuă acea credinţă păgână , este cineva care are toate acestea în el însuşi.
 
    Oamenii iluminaţi ştiu că ceea ce se numeşte forţă vitală, cauza creatoare, nu cunoaşte răul, căci răul este o creaţie deliberată a celor care insistă că ar fi real şi este cu adevărat real numai în sufletul lor, în realitatea lor, iar diavolul trăieşte doar în inimile lor, acolo unde este iadul şi ura. În sufletul iluminat există doar adevăr.
 
   Aţi fost lăsaţi să ştiţi numai anumite lucruri şi tot felul de tradiţii au fost construite ca să ascundă adevărul.  Deci de fiecare dată, aţi dorit să creşteţi şi v-aţi creat un destin care să permită asta, dar
v-aţi trezit făcând acelaşi lucru, repectând aceleaşi greşeli, fugind de acelaşi întuneric în căutarea adevărului şi aţi fost persecutaţi pentru asta.
 
 
 
Devoţiunea. Să vorbim despre ea. Sunt multe entităţi care joaca jocuri. Iar imaginile se potrivesc realităţii. Sunt entităţi care trebuie să fie învăţători, politicieni, regi, preşedinţi. Nu contează care este statutul lor în viaţă, ei au toţi acelaşi fel de energie în ei, aceeaşi conştiinţă, nu le pasă că spun una pe de o parte şi pe de alta spun cu totul altceva. Iar conştiinţa lor este nevoia de a controla pe alţii. Intre ei sunt unii care au evolu­at numai pînă la al treilea sigiliu, care este nevoia de a controla oamenii, să-i facă să-i urmeze, pentru că ei au o mare lipsă în sufletele lor. O mare pustietate, atât de mare, încât cu­tia lor cu nisip (realitatea) trebuie să aibă foarte mulţi oameni în jur, ca să obţină energia care le lipseşte. De ce au ei aceasta lipsă ? Pentru că le lipseşte cunoaşterea şi folosesc puterea, o formă de energie primară şi violentă, pentru a atrage oamenii şi a-i stăpâni. Şi asta îi ţine în ignoranţă.
 
     De ce ii ţine în ignoranţă ? Cei care stăpânesc oameni sunt în ignoranţă pentru că nu ştiu ce este în pasul următor de conştiinţă. Ei ştiu numai ce este culoarea bej ce este la modă, cu cine trebuie să fie şi pe cine trebuie să nege. Asta este tot ce cunosc ei. Ei păs­trează oamenii în ignoranţă, pentru că o parte a gurii lor spune că ei sunt învăţătorii spirituali, că au înţelegere. Dar ei sunt decadenţi şi corupţi, pentru că nu iubesc. Nici măcar nu ştiu să spună ce înseamnă că Dumnezeul din tine vorbeşte.
 
    Deci în lipsa lor de adevăr ei vă dau jucării şi ornamente să vă jucaţi cu ele încearcând să vă cucerească să vă facă să vă simţiţi bine. Adevărul cel mare zace ascuns. Ei fac legi pen­tru voi. Voi nu puteţi face legile, ei trebuie să le facă pentru voi. Voi sunteţi oameni fără minte care trbuie să şiiţi locul vostru în viaţă. Voi sunteţi caii de povară ai lumii şi doar câţiva sunt stăpânitorii ei. Voi vă frângeţi spinarea ca să platiţi taxe, pentru ca ei să creeze războaie cu scopul de a face creştinii să lupte cu păgânii.
 
   Voi veţi continua să munciţi şi să plătiţi ceea ce se cheamă guvernul, ca să violeze şi să molesteze alt guvern, alt popor. Atât de puternici sunt liderii voştri politici încât ei fac legile pentru voi şi vă ţin sub pute­rea adevărului lor. Priviţi cât de puternici sunt aceşti oameni. Voi plătiţi taxe fiindcă nu aveţi de ales. Cine le-a dat lor acest drept ? Voi urmaţi aceşti învăţători spirituali pentru că ei spun ca acesta este felul în care creaţi realitate. Şi totuşi când vă duceţi acasă sunteţi la fel de faliţi cum ati fost întotdeauna. Nimic nu a evoluat şi asta înseamnă să fii devotat ignorantei.
 
    Adevărul este că atunci când ştii cine eşti, te poţi cunoaşte pe tine însuţi. Atunci nu va mai fi ignoranţă în realitatea ta.Va fi adevăr şi conştiinţa extinsă. Şi acea conştiinţă va crea o realitate care va cânta în libertate şi asta este în aliniere cu natura. Natura este sălbate­că şi liberă. Este consistentă cu sine. Există în acest univers. Ce i-a permis să existe ? Armonia a ceea ce se cheamă masa fizică. Este o inteligenţă care tot ce ştie este cum să tră­iască. Este obiectivă şi fără morală. Îi pasă numai despre ea însăşi şi viaţa ei în veşnicie. Şi este cu mult înaintea voastră în evoluţie.
 
    Devoţiunea pentru ignoranţă este refuzul de schimbare. Ascultaţi, oameni şi ascultaţi cu atenţie. Schimbarea este ceea ce vă face să aprindeţi lumina, pentru că trebuie să vă schimbaţi conştiinţa şi să căpătaţi curajul de a o aprinde singuri şi să nu mai aşteptaţi să vină altcineva să vă ilumineze. Acesta este schimbarea. Aceasta înseamnă să te muţi dintr-o conştiinţă concentrată, să fii îndrăzneţ şi extins şi, bingo, lumina se aprinde.
 
 
 
    Despre acesta a fost profeţia – a doua venire a lui Crist, nu este un Crist singular, ci Crist, ca şi destin manifestat la plural, nu este creştinismul. Sunt suflete evoluate care trăiesc la pagina şapte în Cartea Vieţii. Despre asta este profeţia.
 
Ramtha
 
Puteti citi prima parte AICI.
Puteti citi a doua parte AICI.
                          

INTERVENŢIA ZEILOR ACUM 455.000 DE ANI – Ninharsag, Enlil si Enki – Atlantida si Lemuria

INTERVENŢIA  ZEILOR ACUM  455.000 DE ANI

Partea a II-a

Partea I AICI

 
NIMAH aka NINHARSAG

EXTRAS DIN CARTEA 

„REFLECŢIILE   UNUI   MAESTRU DESPRE ISTORIA   UMANITĂŢII” – Vol I


     ” Sora lor mai mare a început disputa. Pentru că ea era un genetician strălucit în familia
 lui Anu. A fost sora care a stîrnit disputa şi a venit aici jos şi a început să destrame gene.
Ceea ce voi sunteţi pe cale de a găsi în genomul uman ea a ştiut deja de acum aproape
 455.000 de ani. Ea a venit aici jos şi a început să facă încrucişări cu seminţele
 lui Enki şi Enlil şi Anu şi copiii ei pământeni. Ea a fost mama care a creat hibridul de
Cro-Magnon care sunteţi voi. Deci cine a fost Zeul Genezei ? Ei bine, cu siguranţă nu
 a fost Jehova cu siguranţă nu a fost Enlil şi nici Enki ori Anu. Sora lor a fost Zeul Genezei „.
                                                                                                                       
                                                                                                                                Ramtha
 
Sunt multe poveşti despre Creaţie şi multe explcaţii ale realităţii, încă din cele mai, vechi înregistrări ale civilizaţiei sumeriene, tradiţiilor Estului îndepărtat, filozofia greacă, genza şi tradiţiile iudeo-creştine, gânditori moderni şi oameni de ştiinţă, cercetări arheologice şi istorici ca Zecharia Sitchin. Toate tind să asume că adevătata identitate a persoanei, este identică cu intruparea ei fizică. Ca exemplu, când Geneza vorbeşte despre  crearea femeii şi a bărbatului, spune povestea creării corpului fizic. Dar aceasta este doar jumătate de poveste. Această asumpţie comună are implicaţii enorme, aşa cum aţi analizat deja. Este răspunzătoare pentru confuzia dintre creatorul speciei umane şi creatorul limitimativ şi sursa întregii existenţe. Conştientizarea acestei distincţii, este punctul principal pe care Ramtha îl subliniază mereu, şi una dintre cele mai valoroase contribuţii este înţelegerea conceptelor : Dumnezeu, Umanitate şi Sine.
 
    Mulţi cercetători moderni care au găsit evidenţe pentru intervenţia în evoluţia umanităţii a unor rase avansate din punct de vedere tehnologic, din afara Pămîntului, fac aceeaşi prezumţie greşită şi omit să se adreseze sursei comune şi ultimative a tuturor raselor. Aceasta omisiune comună şi lipsa de claritate, a creat multă confuzie cu privire la adevărata noastră identitate. Multe din religiile lumii şi ideologiile populare cu un efect major în istoria umană, au fost clădite pe aceasta confuzie. Ramtha este foarte clar în prezentarea sa cînd spune că noi nu suntem inferiori sau subordonaţi acelor civilizaţii care au dat impuls evoluţiei rasei umane prin încrucişarea ADN-ului lor cu al nostru.
 
    ADN-ul este ca şi Cartea Vieţii a sufletului, care păstrează înregistrarea şi înţelepciu­nea călătoriei noastre evolutive. Fără îndoială, adevărata noastră identitate este cea de călător pe acest drum al cunoaşterii, cel invizibil călătorind în noi, Observatorul privind prin masca actorului, personajul neidentificat din spatele costumului jucînd un rol pe scena vieţii.

 

   „Nu contează dacă veniţi din Zeta Reticuli, nu contează dacă veniţi de dincolo de Steaua de Nord, nu contează dacă sunteţi atlanţi, lemurieni, nu contează dacă sunteţi cenuşii (este expresia folosită de Ramtha pentru a numi pe cei care conduc lumea din umbră) nu contează dacă sunteţi egipteni, sau hinduşi, nu contează dacă sunteţi Ishamata, nu contează dacă sunteţi Actanus – nu contează.

Voi veniţi de la Punctul Zero.”

 

 
    Experţii în genetică au putut să traseze evoluţia speciei umane prin studiul ADN -ului mitocondrial al liniei femeieşti. Acest expeiment a putut să traseze genele până departe la punctul din evoluţie unde genele pămîntenilor au fost unite cu cele ale altei civilizaţii venite din alta parte, mai avansată.
 
    Ramtha datează acest punct din istoria noastră la extraordinara distanţa de 455.000 de ani în urmă, dată care ridiculizează datele acceptate de antropologi în marea lor majoritate. Iată din nou, unii ne vor atenţiona să nu folosim câteva izolate şi controversate exemple împotriva copleşitoarei cantităţi de evidente necontrazise, care arată ca oamenii moderni din punct de vedere anatomic, au evoluat din creaturi foarte asemănătoare cu maimuţa, destul de recent, cam 100.000 de ani în urmă, în Africa şi, după unii, şi în alte părţi ale lumii. (Michael Cremo – arheolog contemporan -„Arheologia interzisă”, 1993). 
 
Ironic, Ramtha subliniază ca adevăratul Zeu al Genezei, responsabil pentru rasa umană nu a fost bărbat, aşa cum spune tradiţia, ci o femeie, om de ştiinţă, Ninharsag, o Zeiţă, din casa lui Anu, sora lui Enlil şi a lui Enki, care a condus laboratoarele ştiinţifice din Africa, Mesopotamia şi India, unde a fost dezvoltat ADN-ul noilor specii umane. Ea a folosit propriul material genetic, pe care 1-a amestecat cu cel al populaţiei native a Pămăntului şi a creat ceea ce mai târziu va evolua în ceea ce este cunoscut ca omul de Cro-Magnon. Nu este doar o coincidenţă că ea mai este cunoscută şi sub numele de Mammy în textele antice sumeriene. Ea este mama primordială a speciei umane. Ea nu a intenţionat să creeze o specie care să fie înrobită şi folosită, ci a fost preocupată de datoria ei de a explora şi proiecta noi forme de viaţă, chiar şi atunci cînd a dorit să fie parte din ele.
 
    Un articol recent despre ADN-ul mitocondrial, într-o revistă de ştiinţă populară, oferă date interesante, care pun sub semnul întrebării tradiţionala cronologie a organizării în structuri sociale, capabile să domesticească  animale, de obicei plasate în ultimele zece mii de ani.
 
    Un analist al diferenţelor de secvenţe genetice într-un anume sector al lanţului mitocondrial al ADN-ului, a revelat trei grupe de capre care au apărut dintr-o populaţie genetică distinctă. Astăzi distribuţia lor este foarte împrăştiată. Acele trei populaţii, în schimb, emerg dintr-un material comun de strămoşi care au trăit cam 200.000 de ani în urmă, estimează cercetătorii.”    (Rev, Washington News mai 2001)
 
 
    Dialogul dintre Solon şi preotul egiptean, pe care Plato îl povesteşte în Timaeus şi î1 consideră un fapt real, este o altă sursă care pune semnul de întrebare pe acurateţea înregistrărilor de timp în istoria umană:
    „In cazul tău, ca şi al altora, abia după ce ai obţinut literaţi şi alte lucruri pe care oraşul le cere, iată că din nou, după numărul obişnuit de ani, vine marea inundaţie. Ea şterge totul, ca o plagă şi lasă doar populaţia neliterată şi incultă in urmă. Deveniţi copii din nou, complet nefamiliari cu tot ce a fost în timpuri antice, fie aici fie în propriile regiuni. Şi Solon, raportul pe care tocmai l-ai dat despre genealogia poporului tău, este ca o carte de adormit copii. Întâi de toate, poporul tău îsi aminteşe doar un potop, deşi de fapt au fost cu mult mai multe înainte.” (Platon – Opere complete, Timaeo)  Platon a scris dialogurile în sec IV î.e.n., mult timp după evenimetele consemnate de lemurieni.  Mai este un alt pasaj în Timaeus care seamănă izbitor cu povestea lui Ninharsag, încrucişând sămînţa lui Enki şi Enlil pentru a produce specii noi. Plato continuă dialogul dintre Solon şi preotul egiptean, spunînd : „Acest oraş a fost fondat de o Zeiţă a şi anume a fost Neith în egipteană şi Athena în greaca. Ei (egiptenii) sunt foarte prieteni cu atenienii şi susţin că ar fi înrudiţi cu poporul nostru într-un fel sau altul „.”Am să-ţi spun (Solon) povestea, pentru binele tău şi al oraşului tău, şi în spcial în onoarea Zeiţei, mama noastră, cea care a fondat, a iubit şi educat oraşele noastre, ale voastre. Le-a fondat întâi pe ale voastre, cu o mie de ani înainte de ale noastre, când a primit a Pâmînt şi Hephaestus sămînţa din care a ieşit poporul vostru.”  Hephaestus este numele romanizat al Zeului focului la greci Sămânţa de pe Pământ şi Hephaestus, înseamnă de fapt sămânţa pe care Ninharsag a luat-o de la Enki, care se traduce „lordul Pâmîntului” şi de la Enlil, care înseamnă „Lordul Poruncii sau al vântului”. Cercetările de mai târziu vor stabili o legătură între Lordul sumerian al Poruncii, Enlil şi Lordul focului, fără îndoială că asemănarea celor două poveşti, în ciuda diferenţei de context, poate fi notificată prin variabilele produse de timpul scurs între cele două surse.
 
    Tendinţa comuna de a identifica persoana cu întruparea sa fizică, a dat importanţă simţirilor şi emoţiilor ca fiind realitatea primordială, mai presus de conştiinţă şi inteligenţă, Ramtha explică că una dintre cele mai mari probleme ale umanităţii este ceea ce el descrie ca fiind corpul emoţional. Emoţiile sunt mai degrabă un efect al experienţelor. Una din cele mai mari valori ale societăţii vestice de azi, este emoţia, care de fapt este o reacţie chimică în experienţă. Este considerată mai valoroasă decât intenţia abstractă din spatele experienţei însăşi. Ramtha subliniază asta:
  
 „Una dintre cele mai mari probleme ale voastre este corpul emotional. Este cursa oricărui om. Şi nu ar fi existat un ceva numit înălţare dacă nu ar fi existat şi marea teză numită corpul emoţional. Corpul emoţional este ca atunci cînd foloseşti nişte unelte care fac o treaba mediocră şi sunt nesatisfăcatoare, dar totuşi lucrează în loc să foloseşti un computer. Corpul emoţional este ca o carte care te învaţă cum să operezi un computer, dar sunt atât de mulţi care continuă să citească cartea la nesfârşit, şi n-au lucrat niciodată cu un computer. Continuaţi să folosiţi lumânări în loc de lasere”.    
 
Voi crederi ca aveţi probleme ? Nu aveţi probleme. Aveţi reţele neuronale. Asta-i tot. Credeţi că aveţi probleme ? Aveţi un corp emoţional. Asta-i tot. Ştiaţi că aveţi patru sigi­lii care nu au fost niciodată activate ? Credeţi că aveţi o problemă ? Aveţi o crescătura în creier, un fel de ghem. Este o grupare de neuroni. Şi ştiţi singurul motiv pentru care este acolo ? pentru că sunteţi oameni emoţionali şi vă face să vă simţiţi bine simturile, sentimentele. Ştiţi ce sunt sentimentele ? Nu au nimic de a face cu spiritualitatea sunt chimie, substanţe chimice. Unde se întâmplâ ? Între creier şi organele de simt, asta-i magistrala lor.   Stiti, magistrala care vă duce acasă. Fiecare din emoţii are o casă de. Voi sunteţi dependenţi de emoţiile voastre. Sunteţi dependenţi de sex (sensul este: independenti ca de droguri. Sunteţi dependenţi de victimizarea voastră. Sunteţi dependenţi de sărăcia voastră, de lipsurile voastre de durerile voastre, de cap, de alergiile voastre, de nefericirea voastra, de singurătatea voastră. de autocompatimire, de vinovăţie, de înstrăinarea voastră de Dumnezeu.
 
 
 
 NINHARSAG – ADEVĂRATA  ZEIŢĂ  A GENEZEI
    
    Femeia aceasta are o putere pe care voi nu o aveţi şi este toată conştiinţă şi este atot puternică, (conştiinţa şi puterea lui Ramtha, care este un maestru ascendent). Şi sunt într-un trup de femeie, ca să glorific femeia, comoara vieţii voastre, să glorific dreptatea şi adevăul în viaţa voastră. Fiecare bărbat are nevoie să fie glorificat de o femeie. Dacă nu, el nu poate fi niciodată rege, niciodată nobil, pentru că este doar o linie genetică care califică sinele regesc. Sângele regesc nu vine prin sămânţa bărbatului, vine prin oul femeii. Casele re­gale merg înapoi genetic pe linie femeiască.
 
    Poate că ar trebui să deveniţi geneticieni ca să înţelegeţi ca linia femeii poate fi dusă inapoi până la Eva ( continuitatea liniei, a moştenirii genetice poate fi trasată prin structura AND-ului mitocondrial a femeilor dintr-o familie). Este adevărat ca găsim cosistenţa prin femei, nu bărbaţi. Bărbatul are consistenţă, dar nu este prin linia masculină din sîngele lui, ci prin antecedenţa feminină. Femeia care sta în faţa voastră, şi voi toţi, femei şi bărbaţi, puteţi trasa linia voastră genetică pîna la Zeii care v-au creat, şi cel mai grandios din ei a fost o femeie. Da , a fost o femeie.
 
    Sunt sigur că toţi sunteţi familiari cu Cartea Genezei, piesa aceea frauduloasă. Evreii au copiat un text vechi care datează de la sumerieni şi istoria lor, istoria lor despre Tera. (Geneza, povestea creaţiei este izbitor de asemănătoare cu o veche poveste despre crea­ţie din literatura sumeriană, numită Enuma Elish.  Acesta a fost cel mai sacru text de ritual al Babilonienilor, pentru peste o mie de ani. Nu este nici un dubiu că evreii au fost familiari cu acest text, din moment ce Abraham a fost babilonian, născut în oraşul Ur, iar familia lui a avut legături cu preoţimea de acolo) . Tera a fost numele pe care Dumnezeii 1-au dat pământului.
 
    Enki şi Enlil au venit aici acum 455.000 de ani. Ei s-au certat şi s-au certat. Şi ştiţi cine a început disputa ? Sora lor mai mare. Ea a fost un strălucit genetician din familia lui Anu. Ea a venit aici jos şi a început să despartă genele. Ceea ce voi veţi găsi curînd în genomul uman, ea a ştiut acum  455.000 de ani.   A venit aici şi a încrucişat seminţele fraţilor ei Enlil şi Enki şi ale lui Anu cu copiii ei pâmânteni. Ea a fost mama care a creat hibridul de Cro-Magnon, care sunteţi voi. Cine a fost ea? Zeul Genezei.
 
   Cu siguranţă că nu Jehova a fost. Deci Zeul Genezei a fost o Zeiţă. Numele ei a fost Nisgal sau Ninharsag, Ea a mai fost numita abreviat Mammy, adică mama. Acesta este adevărul. În textele sumeriene – veţi găsi acele texte în orice muzeu mare din lume – se spune cine a fost Zeiţa Genezei şi că ea a fost sora celor doi fraţi rivali. Ea a venit şi a făcut lucrarea – sora. De aceea a şi fost numita Mammy.
 
     Cea mai veche religie din lume, divinizează o Zeiţă (religia egipteană – Zeiţa Nut). Aceasta este cea mai veche religie din lume, divinizarea lui Mammy, marea Mamă. Cunoaşterea este în bibliotecile şi muzeele voastre.
 
 
 
ÎNCEPUTUL EVOLUŢIEI
     
     Cu 455.000 de ani în urmă, a aprut prima colonie din Nibiru, înainte au fost Homo erectus, Neanderthal şi Homo sapiens, care încă mai evoluau înainte de venirea marii Zeiţe. Ei au venit şi au creat canale şi râuri în Estul Mijlociu. Nilul este un fiu Artifi­cial. Da, nu este o cale naturală.
 
     Estul Mijlociu a fost Grădina Edenului. Eufratul, Tigrul şi Nilul fuseseră create. Da, toate sunt artificiale. Pâmântul aici nu era un deşert. Fiecare fir de nisip pe care îl vedeţi astăzi, este rezultatul eroziunii a ceea ce a fost odată cel mai fertil pâmînt din lume  şi cum deja aţi auzit au venit aici cei doi fraţi, Enlil si Enki, fii lui Anu. Aceasta este cris în Enuma Elish, tăbliţele din Sumer care au înregistrat adevărul. Ei au venit şi au creat râurile şi tot ce era acolo ca să fie de folosinţă celor care veneau şi plecau mereu cu navele lor. Aceşti Zei aveau culoarea scorţişoarei erau frumoşi. Zeiţa era la fel de înaltă şi fru­moasă ca fraţii ei şi ei aveau deja mii de ani cînd  au ajuns aici. Acesta este adevărul.
 
     Marele elixir al Zeilor care s-a păstrat peste milioane de ani, ( vinul roşu ), a ajuns pe acesta planetă acum 455.000 de ani. Cultura a început într-o vale între Tigru şi Eufrat, acolo a fost cea mai mare vie de pe Pămînt.
 
     De acolo a fost dus într-un loc numit Argentina, apoi în America de Sud, apoi în America de Nord, iar apoi în stepele Rusiei si Europa. Cine planta aceste vii ? Zeii, în pâmânt sfânt. Ştiaţi că viţa de vie se plantează numai pe pământ care a fost cîndva pe fundul mării ? Chacra coronară (a 7-a) a unui zeu este cel care s-a ridicat din uterul oceanului iar chacra coronară a lui este o vie. De ce este atât de impor­tant ?  Pentru că pâmântul care se ridică din ocean, este ca un copil care s-a născut din ute­rul mamei sale.
 
    Grânele nu sunt indigene de pe Pământ. Au fost aduse aici. Grâul nu este de aici, a fost adus de pe o stea/cluster. Grâul încă mai păstrează schimbările genetice pe care Zeii le-au făcut cînd l-au adus aici, ca sâ-1 adapteze la aşa o mare distantă de acel soare.
 
     Creşteau capre şi oi, pentru lapte, nutrientrul absolut pentru copii. Un copil creşte cu o hrană care are valoarea nutritivă necesară să menţină creierul şi intru adevăr ADN-ul stimulat. Deci lapte, brânzâ, care este elementul stimulativ ? Calciu. Calciu este marea moleculă care „deschide” celula şi îngăduie nutrienţilor să pătrundă şi apoi ADN-ului să-1 folosească. De aceea copii pot trăi numai cu lapte.
 
     Cu  455.000 de ani în urmă. această planetă a fost populată de mari şi avansate civilizaţii : una este ce a lemurienilor, iar cealaltă a atlanţilor, iar Zeii sumerieni, ar fi cei din a căror genealogie au apărut atlanţii. Atlanţii – acum 450.000 de ani – au fost o încrucişare de ADN între Zei şi cei mai inteligenţi umanoizi care au existat în acel timp. A durat peste 120 de ani ca să dezvolte un lanţ perfect de ADN care să îngăduie entităţii să arate ca Zeii, adică cu un creier mare. Aceste au fost primele entităţi care au moştenit creierul galben (scoarţa cerebrala sau substanţa cenuşie) Ei au moştenit toate abilităţile, înălţimea şi frumusetea, dar vor fi sclavii Zeilor.
 
     Deci laboratoarele de ADN au existat în Africa, dar au fost şi în India, pentru că migraţia înapoi în India (atracţia spre India ) este o adânc înrădăcinată în memorie, o memorie ge­netică a locului de concepţie.
 
   În acel timp, pe acest plan a venit un alt grup de dincolo de Steaua de Nord, marii lemurieni. A căror navă a fost de fapt o entitate biologică în şi din ei îşisi. Ei aveau aceasta abilitate. 
 
Lemurienii au venit de dincolo de Steaua de Nord, printr-o gaură neagră (worm-hole) care făcea conecţia cu o altă realitate. Ei erau giganţi. Navele lor erau entităţi bio­logice care răspundeau sistemului lor nervos şi concentrării lor.     Orice ei visau, nava putea deveni. Acesta este un adevăr. Ei au aterizat aici cînd încă mai erau dinozauri, dar nu le era frică, pentru că ei înţelegeau radiaţia biologică cu care creau navele lor. Cum să vă spun, navele lor erau crescute în grădini. Fantastic ? Credeţi că este fantastic ? Voi folosiţi mai puţin de 4% din ADN-ul vostru. Ce ar fi putea fi în restul de 96% ? Poate ca sunt aripi sau trepte, sau poate că sunt proiecţii de cîmp  unificat antigravitaţional ? Poate ca deja există. Cine sunteţi voi să spuneţi că nu
există ? Nu vă arătaţi ignoranţa.
 
     Sunt organisme care trăiesc în spaţiu. Aceste organisme trebuie să aibă gene antigravitaţionale, ca să poate trăi acolo fără să fie capturate pe orbita vreunui corp greu.
 
     Lemurienii au venit aici şi au însămânţat ceea ce voi numiţi Pacificul de nord, pînă la Ecuator, care exista în vremea lor. Ei au venit să schimbe, să moduleze formele de viată. Au venit să exploreze.
 
    Din copii copiilor lor am apărut eu cu 35.000 de ani în urmă. Eu am existat înainte de Jehova.
 
    Lemurienii erau mult mai puri. Erau foarte diferiţi fizic de atlanţi. Apoi s-au amestecat cu atlanţii şi ionienii, care au fost originea grecilor. Ionienii din literatura greacă sunt norvegienii de azi, grecii pe care îi vedeţi astăzi în bazinul mediteranean sunt un amestec de sînge care vine de la Imperiul Turcesc. Adevăraţii greci au pielea albă, ochi deschişi şi păr deschis la culoare. Ei sunt ionienii.
 
    Deci, acum  450.000 de ani, au venit aici, unde existau deja nişte fiinţe primitive care evoluau că să facă necunoscutul cunoscut, şi le-au dat un impuls în evoluţie. Au dat celor care nu erau pregătiţi, un mecanism cu care să poată gândi, să fie, să contempleze şi ca să considere problemele complexe. I-au făcut sclavi şi i-au pus să lucreze în minele de aur. Ce făceau ei cu aurul ? Aveau nevoie de aur ca sa-1 pună în atmosfera lor, căci ei locuiau pe o planeta care nu avea soare. Aurul este un foarte bun conducător de lumină. Mai mult chiar, ei foloseau aurul ca mîncare – pîine.
 
 
     Acei Zei, prin procesele lor de alchimie, ştiau cum să facă aurul să-şi învârtească nucleul atât de repede,  încât  rezulta o pulbere albă, care emena un câmp radioactiv. Făceau pâine din ea şi o mîncau, iar corpul lor spiritual strălucea. Le dădea nemurire. Acesta este motivul pentru care fiecare fiinţă care ajungea la tron, după acel timp, era îmbrăcată în platoşă de aur, pentru că aurul reprezenta pentru ei Zeii pe care îi serviseră în antichitate.
 
     Deci aţi avut un impuls în evoluţie. Aţi fost la locul potrivit în timpul potrivit. Adică fiecare venea din Punctul Zero, din Void şi Punctual Zero era ca o uriaşă stea, cea mai mare stea care a fost vreodată. Şi totuşi a fost cea mai mică particulă care a existat vreodată şi încă există, dar în moment a fost cel mai mare sistem în Voidul Însuşi. Iar razele care care vin de la el, nu au număr, căci el este un motor care păstrează perpetuarea conş­tiinţei în propria contemplare şi de aceea voi sunteţi acum aici.
 
    Exact ca şi cum am lua Punctul Zero şi am face asta : dacă întoarcem Punctul Zero în interiorul lui însuşi şi îi îngăduim să reflecteze şi să se observe pe sine, el va produce o diviziune aparentă a Punctului Zero. Această virtuală diviziune crează o oglindă care permite Punctului Zero să se exploreze şi să se cunoască pe sine. Nu contează dacă veniţi din Zeta Reticuli, dacă veniţi de dincolo de Steaua de Nord, – nu contează dacă sunteţi atlanti, lemurieni, cenuşii (Ramtha numeşte cenuşii pe cei care con­duc din umbră lumea, care deţin toată puterea mondială dacă sunteţi egipteni sau hinduşi dacă sunteţi Ishamata sau Actanus – nu contează. Voi toţi veniţi din acelaşi Punct Zero. Au ştiut Zeii despre Şcolile de înţelepciune?    Da, au ştiut. Au fost Zei care au performat miracole ? Da, altfel nu ar fi existat astfel de şcoli.  Cunoştinţele trebuiau să fie trecute unor oameni selectaţi, ştiti voi, urmaşii Zeilor. Ei primeau cunoştinţele şi cei care le înţele­geau deveneau nemuritori.
 
     Nemurirea are totul de a face cu deschiderea minţii, are totul de a face de felul cum ADN-ul se replică în celulă. Nemurirea este despre cunoaştere şi despre adevăr. Una din cele mai mari probleme ale voastre este corpul emoţional. Este blestemul fiecărui om. Termenul „a măiestri” nu ar fi existat, dacă nu ar ar fi existat marea antiteză numită corpul emoţional. Corpul emoţional este că atunci când te mulţumeşti cu nişte unelte mediocre, care fac o trebă satisfacatoare, în loc să te foloseşti de să zicem, computer. El este ca şi o carte care te invaţă cum să operezi un computer. Şi sunt atâţia dintre voi care citiţi şi recitiţi cartea, dar niciodată nu aţi lucrat pe un computer. Continuaţi să folosiţi lumânări în loc de laser.
 
     Voi sunteţi oameni emoţionali. Trăiţi prin emoţiile voastre pentru că aţi fost învăţaţi că sentimentul este adevăr. Sentimentul nu este adevăr. Ce este sentimentul ? Este chimie. De unde vin ele ? Din creier. Din felul în care gândiţi. Aveţi probleme emoţionale, pentru că sunteţi oameni care aveţi nevoie de cunoştinţe şi sunteţi neâmpliniţi. Trăiţi prin prezumpţii, gândind limitat. Credeţi că religia voastră este importantă. Nu este. Sunteţi aici cu mi­ne, o entitate veche de 35000 de ani. Nu ar trebui să exist – dar exist.
 
     Poate ca voi doar aţi dat puţin prea mare însemnătate emoţiilor, căci ele sunt drojdia unei reţele de gândire colectivă. Da. asta-i tot ce sunt ele. Şi a trăi prin emoţii înseamnă a înceta chiar şi să gândeşti, ci doar să trăieşti în exaltare sau suferinţă, sau furie sau durere, în trecut.
 
     Măreţia este ca Dumnezeu nu trăieşte în Pleiade – mulţumesc lui Dumnezeu! Este mult mai departe. Ar fi fost foarte plictisit dacă în raiul lui ar fi doar el, câţiva îngeri şi nişte sfinţi întâmplători. Dacă Dumnezeu ar fi creat doar raiul şi Pămîntul – ce este Pămintul în comparaţie cu Calea Lactee ?
 
    Sunt 11 miliarde de planete ca Pămîntul în Calea Lactee. De ce credeţi că Pământul este singura planetă ? Dacă credeţi că numai Pămîntul există, înseamna că nu ati fost niciodată altundeva. Sunt 11 miliarde de planete în cuadrantul în care este Pământul, numai că au sori albaştri. Soarele vostru este galben pentru ca este murdărit cu radiatii, ceilalti sori nu au această problemă. Albastru este culoarea curăţeniei si a sănătăţii.  Nu-i ele mirare că regalităţile ţineau la moştenirea lor de sange albastru. Cele mai marcante entităţi în acest cuadran sunt albastre, nu albe sau negre ori galbene – albastre. Ei, ei ei… Acum că avem bucăţica asta de informaţie, nu ar face nici un bine să alergăm în jur şi să ne arătam ignoranţa prin promovarea „culturii” noas­tre şi acceptării culorilor de piele, niste bigoţi împotriva culorii închise, dar dorind să fie bronzaţi tot timpul.  Ruşine vouă.  Ruşine lumii.
 
 
     Unsprezece miliarde de planete. Deci voi chiar nu ati fost nicăieri ? Nu, nu aţi fost. Dacă nu mă credeţi ,priviţi Calea Lactee prin telescop. O să vă ia mai mult de o noapte întreagă ca să priviţi vastitatea a ceea ce nu sunteţi şi singurătatea a ceea ce sunteti, ca să înţelegeţi ce nu sunteţi şi de ce sunteţi aici. M-am făcut înţeles ?
 
    Ce ne învaţă asta despre Dumnezei? Ce spune despre voi ? Ei sunt marii voştri părinţi. Şi dacă voi sunteţi Dumnezei ce spune asta ? Spune că trebuie să faceţi cunoascut necunoascutul. Sunt 11 miliarde de pâmânturi în Calea Lactee. De ce aţi vrea voi să staţi aici mai mult de patru sute de mii de ani ? Sunt atâtea alte locuri unde să mergeţi.
 
     Suntem în viaţă astăzi datorită unei mari femei din alt sistem solar. Asta a fost 455.000 de ani în urmă. Omul de Cro-Magnon a apărut acum 35.000 de ani. Deci prin eforturile ei ştiinţifice, a fost creată o fiinţă emoţională şi gânditoare, pentru ca toate spiritele să se poată încarna venind din câmpul albastru, în lumină şi în corp.  Corpul meu a putut fi trasat până la genele ei.
 
     Acum de ce religia a creat un Dumnezeu bărbat ? Pentru că singurii bărbaţi care au apărut în istorie au fost Zei care erau răsfăţaţi. Jehova, Dumnezeul lui Moise, a fost un răsfăţat. El şi-a urât sora. A urât femeile. A fost homosexual până la gradul n. El a iubit sângele şi suferinţa. A fost masochist (? – cred ca vrea să spună sadic ). Tot ce trebuie să faceţi este să citiţi Vechiul Testament şi veţi vedea numai sânge şi măcel făcute de cei care l-au servit. El este o viaţă joasă, în terminologia mea, o săraca reprezentare a lui Dumnezeu. De ce i-au trebuit 40 de ani ca să ajungă acolo ? Care a fost problema lui ? De ce i-a trebuit aşa de mult ? Pentru că, eu cred că nu ştia drumul.
 
   Şi a fost foarte ocupat cerând ca fiecare întâi născut din fiecare familie, primul fiu născut, să i se taie gâtul ca sacrificiu pentru el. Cred ca au trebuit 40 de ani pentru apetitul sexual al fiecăruia şi sacrificiul primilor lor născuţi, ca să-i dovedească lui că îl iubesc. Acesta este un fapt. Acesta este Dumnezeul lui Moise. Şi nu este o privelişte prea frumoasă.
 
     Şi ce e cu pamîntul promis ? Ştiţi că erau râuri de lapte şi miere şi strugurii erau cât pe­penii. De ce ? Ei bine, era ocupat de palestinieni. Şi el le-a spus : ” Puteţi avea acest pământ dacă vă duceţi acolo şi omorîţi fiecare mamă, tată, fiu şi fiică. Şi după ce faceţi asta am să vi-1 dau vouă. Şi ei s-au dus şi au omorât pe toata lumea. Copilaşi au fost măcelă­riţi, şi li s-a tăiat capul numai ca tribul din deşert al lui Jehova să se poată muta şi să recla­me acel pâmnt. Şi asta este baza disputei de astăzi în Estul Mijlociu. Deci cine are dreptate, evreii sau palestinienii ?  Nu are fiecare partea lui de poveste de spus ?
 
    Deci au trebuit 40 de ani. Au trebuit trei generaţii de copii sacrificati, până ce el s-a plictisit în sfârşit, s-a arătat lor şi le-a spus :”Am să vă dau acest pământ dacă vă duceţi acolo şi omorâţi pe toata lumea să nu rămânâ om în picioare „. Acesta a fost darul lui pen­tru cei care şi-au sacrificat copii ca să-i arate cât de mult ii iubesc. Voi nu aţi studiat istoria de loc ? Nu ? Aţi lăsat pe alţii să vă spună. Ştiţi, este o poveste despre orbul condus de chior .. .au căzut amîndoi în şanţ. O să mă judecaţi pe mine şi învăţaturile mele, fară ca măcar să ştiţi nimic despre propria voastră istorie?  O, Doamne !
 
     Deci cine este Jehova? Este un răsfâţat, sado/masochist care poartă linia geneti­că a lui Mammy. El a luat copii ei şi i-a abuzat şi încă mai face asta şi astăzi. Bibliotecile voastre sunt pline cu informaţii despre aceasta. Eu sunt mult mai în vîrstă decât Jehova şi cred că el este fără valoare. Condiţia femeilor de astăzi, flămânde, arătând ca nişte băieţi, ca nişte umeraşe pentru haine, cu sâni artificiali şi feţe artificiale, este lucrarea masculinului Jehova. 
 
     Deci Jesua ben Joseph (Isus ) a distrus pe Dumnezeul lui Moise, când a spus clar :
Am venit să împlinesc legea „. Am venit să împlinesc legea; ceea ce înseamnă ca el a luat o poziţie mai mare decât Jehova şi mai mare decât oamenii din deşert, care au distrus cel mai drept sistem de credinţă din istorie (punctul de vedere filozofic despre lume al egiptenilor). Ei au distrus-o. Iar el (Isus) a venit să-1 împlinească – o profeţie. Pe cine iubea el ? El nu 1-a iubit pe Jehova. Citiţi oricare din învăţăturile lui, aşa prostituate cum sunt ele, de către Paul. El nu a celebrat niciodată pe Dumnezeul lui Moise sau al lui Abraham. El a celebrat şi iubit pe Dumnezeul care 1-a trimis şi a spus; ” Dumnezeu care este în mine este acelaşi care este în voi. Avem o adevărată uniune în asta. Impărăţia mea este diferită de cea a lui Abraham. Împărăţia mea nu este pe acest pământ. A lui Abraham a fost din case, a mea nu”.
 
   Şi a dovedit asta. El a învăţat două căi: – numărul unu, el a Învăţat că el era un bărbat, dar ar fi putut fi şi femeie, nu conta, căci oricum era potrivit, şi numărul doi, ca toată Marea Lucrare pe care a făcut-o, a făcut şi a spus prin Dumnezeul din el, Dumnezeul lui milos şi iubitor, care nu 1-a judecat nici măcar o data. Bătaia inimii lui şi suflarea sa sunt mărturie a acestui adevăr. Şi aceste două învăţături sunt un adevăr.
 
     Deci eu sunt Ramtha cel Iluminat. Am trăit o singură viaţă. Am trăit-o ilustru. Sunt un războinic. Sunt un maestru al strategiei. Am făcut asta excepţional de bine. Sunt un Dumne­zeu înălţat. Nu am murit niciodată. Am trăit două secole ca vânt, un vânt capricios, şi vântul poate fi foarte capricios. Şi am venit „înapoi prin corpul unei femei, în care intru prin cercebel (creierul mic) şi vă vorbesc prin corpul ei, în acelaşi fel în care Dumnezeul vostru ar putea să vă vorbească. Dumnezeul vostru, înţeleptul, a-tot-inteligentul, Punctul Zero, conştiinţa voastră supremă, suprema voastră aptitudine spre măreţie. În corp nu vom găsi niciodată măreţie, ci numai reacţii chimice. Nu putem judeca niciodată nimic prin ceea ce simţim. Numai prin ceea ce ştim. Şi de aceea, studenţi, învătătorul vostru este femeie.
 
 
Există un război al valorilor vieţii ? Da, se numeşte SIDA. Sunt homosexuali suscepti­bili la asta? Da. De ce ? Pentru că ei nu produc viaţă. Simplu. Este legea naturii. Nu vă place ? Este adevărat. Statisticile suportă ceea ce am spus..
 
    Eu nu sunt aici ca să departajez binele de rău, sau femei de bărbaţi. Eu subliniez şi su­port cea mai prejudiciată creatură din istorie şi care merită să fie răsplatită. Ele sunt mamele noastre, surorile, iubitele, prietenele, soliile noastre, florile din grădinile noastre.
 
Va urma
 
 

RAMTHA – DESPRE CREATIE, APARITIA VIETII IN UNIVERS SI PE TERRA, CADEREA ZEILOR, CADEREA INGERILOR

 

.

RAMTHA

REFLECŢIILE   UNUI   MAESTRU DESPRE ISTORIA   UMANITĂŢII
 

 

In continuare, am selectat cateva paragrafe din primul volum al seriei Ramtha – Reflectiile unui Maestru.Mi se par semnificative pentru ceea ce Ramtha transmite ca si  mesaj general, sistem de gandire, ce aduce el nou ca si viziune asupra creatiei, asupra a TOT CEEA CE ESTE.
 
Ramtha este o entitate care a trait pe pamant acum 35.000 ani pe vremea Lemuriei si Atlantidei. A fost un razboinic impotriva tiranilor, a cucerit 2/3 din lume asa cum o stim noi acum – conform spuselor lui – iar in cursul vietii traite pe Pamant, datorita unei rani grave ce l-a tinut departe de campul de lupta o lunga perioada de timp, contempland natura a aflat si trait secretele Creatiei, ascensionand in cele din urma in fata armatei sale de peste 2.000.000 de oameni. In timpul marsului sau, oamenii i-au oferit proprii lor copii pentru a-i creste si educa, iar unul dintre acestia a purtat numele de Ramaya, cea care astazi este JZ Knight. Aceasta a infiintat, in urma unor experiente pe care le puteti citi in aceasta carte, Scoala de Iluminare “Ramtha” pentru a impartasi altora invataturile lui. Nu este o secta, ci chiar o scoala care “preda” o programa si care intra ce-i drept in contradictoriu cu religia crestina pe alocuri dar care aduce si cateva completari.

 

Ramtha îşi comunicã învăţăturile printr-un fenomen pe care îl  numeşte canalizare. A fost Ramtha cel care a făcut acest termen cunoscut. El foloseşte corpul lui JZ Knight (se citeste Gezi Nait), pentru a se canaliza pe sine şi a preda învăţăturile în persoană. Un canal este diferit de un medium prin aceea cã, canalul nu este intermediar între conştiinţa care vine prin el şi audienţă.
 
Existenta lui este dovedita stiintific prin numeroase teste la care au fost supusi ani de-a randul atat el, cand folosea corpul lui JZ, cat si JZ insasi. Rezultatele cat si metodologia sunt publice si pot fi vizionate pe www.ram-romania.ro sau pe site-ul www.ramtha.com . Studentii Scolii sale de Iluminare sunt responsabili de filmul documentar “What the bleep do we know?”, o productie care explica Realitatea precum si Crearea ei voluntara si involuntara, prin perspectiva fizicii cuantice.
 
   Canalul nu rămâne în transă, sau o altă stare alterată în timp ce canalizeazã, el îşi părăseşte complet corpul, ca atunci când cineva moare, şi îngăduie conştiinţei care vine să aibă control complet asupra mişcărilor şi tuturor funcţiilor corpului. În timp ce este canalizat de JZ Knight, Ramtha poate deschide ochii, merge, dansa, mânca şi bea, râde, vorbi şi preda studenţilor. JZ Knight este singurul canal pe care el 1-a ales şi pe care el îl va folosi vreodată pentru a-şi aduce mesajul.
 
    În 1996 un distins grup de savanţi în medicină, psihologie, sociologie şi experţi în religie au studiat-o pe JZ Knight înainte în timpul şi după canalizarea lui Ramtha. După ce au terminat studiul ştiinţific pentru care au folosit cele mai moderne tehnici şi echipamente posibile, au concluzionat că rezultatele sunt atât de dramatice încât exclud categoric posibilitatea prefăcătoriei, a schizofreniei sau multiplei personalităţi.
 

 

EPICA CREAŢIEI
  
     „Deci la început, când toţi eraţi nişte scântei de lumină, de conştiinţă personală aţi făcut drumul în materie sau materie corporală. Aţi căzut şapte nivele de vibraţie, întru adevăr de conştiinţă. Aşa. Deci acum sunteţi la începutul evoluţiei. Şi la înce­putul evoluţiei, misiunea voastră a fost să faceţi cunoscut necunoscutul, ca entităţi nemuritoare ce sunteti, Dumnezeu, ceea ce toţi sunteţi, şi oglinda lui reflectoare care este personalul vostru “sine” (persoana în totalitate). Această călătorie este pentru Spirit şi Suflet într-o Carte a Vieţii, care se numeşte evoluţie.”
                                                                                                                                        Ramtha
 
CREAŢIA,  ARTA  CONEMPLĂRII  ŞI  A  DEVENIRII
     Dumnezeu a devenit extins din gând în lumină, în eminenţa sunetului. Din mişcarea lui Acum în eternitate aţi apărut voi, unul câte unul. Gîndul nu are diviziuni de electrum, dar es­te cel care scade frecvenţa lui în materie – lumina fiind un fiu material al divinului Tată – continuării din sine toate diviziunile electrumu-ului. Fiecare lumină ce a apărut în frumuseţe manifestată ( a fost matreializată), a purtat în sine creaţia marelui gînd în existenţă sa, în fiinţa sa, în lumina sa unică, în sunetul luminii.
    Lumina a privit gîndul şi a devenit gînd. Şi Dumnezeul fiiniţei voastre, născut în lumină a creat pentru sine ceea ce se cheamă Domnul fiinţei voastre, numit memorie, gândul con­templativ, care a fost dat fiului de către Tată, ca fiul să aibă şi el ceea ce Tatăl are, Domnul Dumnezeu al fiinţei voastre. Şi iată, fiecare entitate şi-a început desfăşurarea prin mişcarea gândului, divinul Tată, forţa vitală. Şi în timp ce viaţa unduia calea Existenţei în eternitate, lumina Sa s-a separat şi a stat ca o masivă coloana în ceruri. Şi când lumina a apărut, iată că a mai apărut una şi încă una. Din fiecare fragment de lumină a mai apărut una şi încă una. Şi toate au stat ca nişte sentinele ce păzesc perimetrele eternităţii, a ceea ce se numeşte gând au privit marele gând şi au iubit marele gând, căci el era creatorul lor. Iar gândul a privit lumina şi iată în lumină el devine şi esenţa lui va fi cu ea (lumina) pentru veşnicie. Acesta este……
    „La început a fost Cuvântul – nu-i adevărat – şi Cuvântul a fost cu Dumnezeu” – şi cu omul. La Început a fost gândul şi gândul a fost întotdeauna cu omul pentru că omul este gândul. După ce sentinelele de lumină s-au aliniat pe magistrala eternităţii şi mişcarea sunetului a devenit tunet în centrul lui Acum al lor, iată, fiecare coloană de lumină, posedând puterea sfântului gând condensat în puterea fiinţei sale. a devenit fiecare   Sursă/gând.  Dumnezeu/gând.
    „Lumină şi culoare”. Nu există culoare. Culoarea a fost creată de marea lumină, care nu este nici albă, nici pură, nici invizibilă. Ea este, atât.
    Şi iată, fiecare sentinelă de lumină, a început să creeze ea însăşi, prin acelaşi proces în care ea s-a născut, şi s-a extins. Cînd coloana a devenit extinderea sa proprie, a creat alta şi alta, continu. Sentinelele de lumină au continuat gândul numit „Acum în vibraţie, cîntec şi înţeles. Şi lumina a strălucit veşnic, dar nu s-a mişcat, căci unde să se ducă, dacă nicio­dată nu se sfârşeşte (este nelimitată) în postura ei briliantă.   Toate luminile erau în Void, fiecare strălucind acolo unde fusese creată. Dar iată că prima sentinelă s-a extins şi a deve­nit un mic univers, apoi alta sentinelă a adăugat prin creaţia ei la Void, toate au adăugat la Void, caci fiecare, devenind ea însăşi (duplicându-se), au început să se extindă.


 

 
APARIŢIA  SISTEMELOR  SOLARE
 
    Apoi au apărut universurile şi galaxiile, fiecare în sfera ei. Şi pe măsură ce creaţia evolua, sorii erau aşezaţi pe orbitele lor din centrul universurilor, iar ceea ce dădea lumină, nu emitea căldură, era doar lumina. Lumina ce stă în centrul universului vostru a fost creată pentru a da naştere la viaţă şi Dumnezeilor individuali la începuturile lor. Câte un soare a fost aşezat în centrul fiecărui univers, căci soarele, cum î1 numiţi voi, Ra cum îl numesc eu, emite particule de lumină, aminteşte de începutul a toate – gîndul. Emană viaţă din fiinţa lui. Şi iată, din marele soare au apărut copii lui, unul câte unul. Uite că s-a născut primul copil şi a crescut în masă, s-a făcut minunată, dar într-o zi a explodat. Aceasta s-a întîmplat în partea de nord a acestei regiuni (universul nostru), iar în acel loc a rămas o mare rană.
     Prima planetă a aprut în primul ei leagăn (orbita) şi s-a numit Malina, minunata creaţie a soarelui mamă. Şi copilul a început să se dividă pe sine şi a crescut mare, tot mai mare. Pe o orbită mai mare, în afara orbitei-leagăn, a apărut ceea ce voi numiţi Mercur. Malina era ca un copil -masă, structură materială   a unui copil nu este niciodată configurată pânâ ce sufletul nu se aşează în interior şi Spiritul vine şi el.     Sentinelele, Dumnezeii, şi-au aşezat fiinţele lor minunate pe planul Malinei, iar acolo, au devenit element co-creator alături de Tatăl, care le dăduse lor existenta.
     Şi aşa a început viaţa aici. Şi pe măsură ce toţi (sentinelele) deveneau mai mari şi mai mari, fiecare devenea individual (deosebit) în fiinţa lui, după felul de gândire. Şi fiecare Dumnezeu devenea profunzimea creaţiei sale, aceste forme de lumină deveneau obiect direct al creativităţii lor. Toţi erau minunaţi, căci nu există gândire urâtă sau rea. Ei erau întruparea luminii şi treptat au devenit similari cu ceea ce sunteţi voi acum, numai ca mai mari, în decursul unui moment, sau un mileniu, cum spuneţi voi. Atunci Malina nu avea mări sau oceane, nu era nevoie de ele. Avea doar ceea ce ar fi partea gazoasă a pâmâîntului. Din fiecare Dumnezeu, a fost creat un altul în scopul expansiunii. Şi fiecare Dumnezeu, a luat ceea ce se cheamă elemente de spaţiu si a început să creeze.
    Mălina nu avea oceane, dar avea uriaşi munţi şi văi. Mulţi Dumnezei care vroiau să fie mai aproape de soare, au creat munţii, iar cei care vroiau mai multă pace au creat văile, şi fiecare s-a dus la creaţia lui si a continuat să creeze.
    Nu exista moment în care Dumnezeu să nu creeze. Câta vreme Sursa, tunetul, expansiunea gândului este veşnică, atunci mintea lui Dumnezeu este în continuă mişcare columnele-sentinele continuau să creeze, căci gândul nu poate fi oprit în loc. Dacă se uitau şi vedeau, aceea devenea.


 

 
CREATIVITATEA  PUSĂ  LA  ÎNTRECERE  ŞI  ATACATĂ
    Ceea ce voi numiţi piatră, fusese creată lucitoare, ca să se potrivească cu strălucirea creatoriior, este ceea ce voi numiţi marmură. Ei au luat substanţa gândului şi a planetei, microsubstanţe le-au amestecat ca să se asemene cu fiinţele lor şi au decorat Malina. Totul era alb. Munţii nu erau întunecaţi sau luminoşi erau albi pentru că reflectau pe Dumnezeul care îi crease .Toate lucrurile de pe Malina, munţii şi văile reflectau frumuseţea Dumnezeului coloană. La un moment dat, unul a gândit că ar putea crea ceva deosebit şi a creat marmura roz, dintr-o vibraţie nouă. Pe măsură ce ei realizau gândul ca expansiune a lor, creaţia devenea tot mai absolută. Ceea ce voi numiţi Partenon, templul, a fost făcut după modelul creaţiilor de pe Malina. Coloanele templului reprezintă sentinelele de lumină, Dumnezeii. Pe Malina fuseseră create temple cu acoperişuri de marmură rezemate pe măreţi pilari(sau piloni) de marmură, toţi albi ca zăpada. Şi văzând relaţia directă dintre ei şi creaţia lor solidificată în masă, au învăţat să creeze mai bine.
    Totul era creat din lumină şi culorile erau din lumină, nu ca cele din planul vostru. Erau frumuseţi de lumină.
    Unul a creat iarba – când călcau pe ea, schimba tonuri de lumină. Altul a creat copacul. Iar cel care crease iarba, s-a uitat la copac şi a văzut ca ceea ce crease celălalt era mai mă­reţ şi atunci el a creat un copac mai înalt, dar celalalt a creat un copac şi mai înalt, apoi primul a creat doi copaci. Iar celălalt, cînd a văzut cei doi copaci, a creat o mulţime de copaci şi mai înalţi. Atunci celelălt a creat o prăpastie în care au căzut copacii.
    Pe munte, minunatele entităţi, care îsi puseseră fiinţele sentinele în minunate creaţii, au devenit atât de ocupate de creaţiile lor, încât nu au mai dorit să viziteze soarele. Ei au creat atât de multe structuri, încât nu mai rămăsese loc liber.
    Dumnezeul care crease marmura roz era atât de încîntat de creaţia lui, încât a dorit să construiască un templu cu minunata piatră, dar nu mai era loc şi el nu vroia să se ducă în vale, acolo unde se prăbuşeau copacii. Vroia să creeze pe munte, dar nu mai era loc pentru energia lui. A devenit furios şi iată, un fulger de lumină s-a născut din furia lui.
    Furia a devenit un gând colectiv şi s-a născut emoţia.
    Un templu care i se părea plictisitor şi a devenit ţinta gândului său. Şi spre ciuda celorlalti, a prăbuşit templul. Ceilalţi se uitau cu uimire – şi uimirea a fost creată. În timp ce ei erau uimiţi, un fulger i-a lovit, spre şi mai mare uimirea lor, iar ei au devenit şocaţi.  Cu cât mai uimiţi stăteau, cu atît mai multe fulgere îi loveau. Curînd s-au adunat împreună şi au dispărut, iar cel care dărmase templul, a pus în loc templul său..Ceilalţi î1 priveau şi deveneau nemulţumiţi, căci credeau că Sursa, Tatăl ,nu îi învăţase şi pe ei asta.   S-au adunat şi s-au dus la cel care crease fulgerul şi l-au întrebat: „Ce nouă creaţie a fost aceea cu care ne-ai lovit ?” Iar el le-a răspuns că ei nu-i lăsaseră loc pentru creaţia lui măreaţa şi el nu înţelesese de ce. Atunci ei au spus:”Ai distrus templul nostru şi l-ai ridicat pe al tău. Nu ştii că nu poţi face asta? Şi totuşi ai făcut-o.” Dar cel care crease templul roz, a fost foarte mulţumit, căci acum ştia că poate obţine ce vrea folosind fulgerul.
     Aceasta i-a făcut pe ceilalţi să le fie frică căci nu au învăţat nimic din asta. S-au dus la creaţiile lor şi au început să le păzească, gravitând în jurul lor. Dar iată că un templu nu mai era de ajuns, el vroia să aibă mai multe. Şi unul câte unul, el a distrus templele, pe care celalţi nu ştiau cum să le păzească, până s-a ajuns la ultimul, care era cel mai mic. Şi acesta a fost doborât, dar Dumnezeul care îl construise deveni furios şi iată că emise un fulger care lovi atacatorul. Acesta lovi înapoi, curând toţi începură sa emită fulgere şi să se lovească unii pe altii. 
     Ast­fel tot ce era pe Mălina începu să fie distrus.
Competitivitatea şi puterea Dumnezeilor era mare. Vedeţi, să fii martor la o atitudine, înseamnă să o contemplezi, iar apoi devii acea atitudine.Toţi au devenit furioşi. Şi curând creaţiile furiei au devenit măreţe. Toţi erau cuprinşi în bătălie în afară de câţiva care erau în altă parte ocupati cu alte creaţii în univers.  Ei au privit bătălia şi distrugerea Malinei.
    Şi pe cât de repede se făcuseră creaţiile, pe atât de repede fuseseră distruse. Acesta a fost marele război al Dumnezeilor.
Credeţi că sună puţin hilar ? Poate, dar vedeţi, atunci ei nu mureau. Vor învaţă mai târziu despre moarte, dar atunci încă nu era cunoscută. Ei au creat fertilitatea loviturii fatale – copilul secolelor şi mileniilor care vor veni – Dumnezeu împotriva altui Dumnezeu şi chiar moartea. Ei nu au murit, s-au războit doar, şi războiul a durat, după cum socotiţi voi timpul, doua milioane de ani.


 

                                                   
TRISTEŢEA DISTRUGERII
     Şi distrugerea Malinei a devenit o certitudine. Între zeii care priveau, era o entitate minunată, care se numea Zeiţa Turturea.(Dove). Ea a început să suspine pentru distrugerea a ceea ce ea iubea şi a creat o lacrimă.
    Zeita Turturea suspina, în drăgălăşenia ei pentru casa distrusă, pentru distrugerea copilului luminii. Aşa a creat tristeţea. Şi când o lacrimă cădea din ochii ei de lumină, pe loc se cristaliza. Oriunde pângea, cădeau cristale. Dumnezeii nu ştiau ce înseamnă plînsul, nu ştiau ce înseamnă jalea. Să vă spun eu ce este. Fulgerele de lumină izvorâte din furie, pot nivela totul, dar un suspin, ce poate nivela? (darîma).
     Zeiţa a suspinat un cântec către Tatăl, iar cîntecul ei a fost un cîntec de tristeţe şi lu­mină. A rugat Sursa să oprească distrugerea, căci durerea era acum adâncâ. Şi ea jelea pentru viitoarele dureri, căci durerea fusese de acum creată. Cîntecul ei a dus mai departe vestea ca locurile ei erau distruse, toate creaţiile erau distruse şi această distrugere era mai mare decât ea în propria-i lumină, putea suporta.
    Ati auzit vreodată o femeie plângâd cu glas tare ? Vibrează distrugere, străpunge sufle­tul bărbatului, devine o uriaşă fantomă. Ce poate fi creat atât de trist încât puterea tristeţii să atingă sufletul unui gând?  Zeiţa Turturea a fost o femeie care plângea din cauza distrugerii, iar cîntecul ei a căzut pe fulgerele bătăliei.
    Ea a oprit distrugerea  pentru că atunci când ei au auzit cântecul şi plânsul ei, teribilul plâns, au oprit bătălia şi s-au întors sa privească marea coloana de lumina care plângea . Cîntecul ei a ajuns în vale şi valea a început să se cutremure, a pătruns în măruntaiele munţilor şi munţii s-au zdruncinat şi s-au prăbuşit. Minunatul alb devenise o mare a distrugerii.
     Şi în timp ce Dumnezeii  războinici o priveau însăşi fundaţia gândului lor se prăbuşea. Cântecul ei înainta şi pătrunse chiar în miezul Malinei, producînd explozia planetei,  într-un tunet uriaş.
     Şi iată, întâiul copil al soarelui nu mai era. Lumina marelui soare central s-a întins în nefericirea lui ca să culeagă rămăşiţele şi a plîns pentru copilul lui. Buna mamă care şi-a iubit copilul, a cules corpul lui frânt şi 1-a adus din nou la sufletul ei îndurerat.
     Zeiţa Turturea şi ceilalţi care erau cu ea, s-au ridicat într-un gând şi au plecat spre cel mai îndepărtat loc din univers, unde au creat din nou din lumina lor, dar această creaţie a fost recrearea unui gând şi nu a avut valoare, deci nu a creat viată.
    Dar, iată din mama soare, un nou copil apare, şi de îndată ce apare este atras spre cel mai îndepărtat loc din univers acolo unde era zeiţa Turturea şi este planeta pe care voi o numiţi Pluto. Acolo zeiţa Turturea şi cei care erau cu ea, şi-au început creaţiile în pace. Ei sunt acum pe planeta care este opusă cu Pămîntul de cealaltă parte a soarelui şi pe care voi o veţi descoperi înainte de sfârşitul acestui secol.
    Deci, primul copil al mamei soare, a fost planeta tristeţii, nici un Dumnezeu nu a putut s-o aibă, pentru că a explodat – era mai măreaţa  decit soarele şi s-a numit Mălina.


 

                                             
TERRA,  NAŞTEREA UNEI  SPERANŢE
    Şi mama soare a născut unul după altul copiii ei. Dumnezeii-coloane îi priveau şi nu le plăcea nici unul, nici unul nu era perfect, pînă ,iată, ca cel mai mic copil îşi făcu apariţia. Mama soare îşi ridică capul şi privi la noul ei născut, atunci lumina ei deveni mai mică. Noul copil era înconjurat de un strat apos de vapori. Dumnezeii l-au privit şi au văzut în el asemănarea cu ceea ce a fost Mălina. Soarele a pus copilul pe orbita lui, căci acest micuţ era perfect. Dumnezeii au privit din nou la copil şi au văzut că suprafaţa lui era moale, pliabilă şi schimbătoare, iar stratul care îl inconjura lua toata lumina de la mama soare şi o distribuia egal pe toata suprafaţa sa şi treptat, au început să creeze ceea ce creaseră şi pe Malina. Şi iată că prima iarbă apăru, apoi alte plante. Aici era ceea ce se cheamă lumină oxigenată, care avea toate particulele necesare vieţii în plan tridimensional.
    Deci iată că primul Dumnezeu a creat iarba, era verde, dar nu de lumină strălucitoare, ci verde închis, o culoare cum Zeul nu mai văzuse. Zeul era jubilant.  Copilul acesta era minunat în felul în care producea creaţia lor. Un alt Zeu a venit şi a produs o plantă, care avea aceeaşi culoare cu iarba. Un altul a venit şi a creat aceeaşi plantă, dar cu frunza despicată. Şi ei au creat plantele din nou şi din nou. Apoi a mai venit un Zeu care a creat ceea ce se cheamă un animal.
    Era minunat, doar că nu se mişca. Atunci Zeul a devenit o parte din acest animal, i-a suflat din viaţa lui, din spiritul şi sufletul lui şi iată că animalul a venit la viaţă. Organele animalului nu erau făcute să digere lumină sau gândul, ele aveau nevoie de substanţă, deci el a mîncat toate plantele. În curînd a rămas doar el. Plantele au fost create din nou şi el le-a mâncat din nou, ei au creat mai multe plante, dar animalul le-a mînact pe toate, iar cel care crease animalul creat noi animale.
    Aceasta devenise o problemă mare pentru creatorii de plante, căci nu dovedeau să creeze pe măsura foamei animalelor. Deci trebuiau sa facă ceva. Zeul care crease animalul, a devenit animalul, că să-1 facă mobil, deci şi ei puteau face ceva de genul acesta, pentru ca creaţia lor să dăinuie. Atunci Zeul a devenit plantă şi a aşezat în plantă un gând de permanenţă. Acest gând a devenit sămânţă. Animalul a venit şi a mîncat planta, dar sâmânţa ei a trecut prin tubul lui digestiv şi a ieşit afara în ceea ce se cheamă excremente. Acolo săminţa a început să crească din nou. Zeul jubila. Şi ceilalţi creatori de plante au făcut la fel şi iată că animalele mâncau plantele şi ele creşteau din nou.
    Şi fiecare zeu, a creat seminţe mai deosebite şi mai frumoase sau mai delicate, de­osebite unele de altele şi cât mai perfecte, aşa încât creaţiile lor să nu mai fie distruse vreodată.
    Minunata mamă soare dădea acestei lumi lumina ce înconjura planeta în totalitate, Pâmântul nu cunoştea întuneric. Era lumină continuă distribuită egal pe toată suprafaţa de stratul de nori. Şi temperatura era constanta şi egală. Zeii creau lucruri din ce în ce mai frumoase şi mai trainice şi nu îşi mai distrugeau unul altuia creaţiile, ci se străduiau să le facă pe ale lor cât mai unice.


 

                                       
EVOLUŢIA  REGNULUI  ANIMAL  ŞI  VEGETAL
     Animale au fost create şi curând erau mai multe animale decât plante. Animalele începuseră să flamînzească. Atunci un Zeu, a creat un animal care să manînce animale. Deci Zeul a intrat într-un animal şi a stat acolo pînă ce animalului i s-a făcut foame şi s-a repezit şi a inghiţit un alt animal. Amintiţi-vă că animalele nu aveau seminţe prin care să se reproducă, deci treptat au început sâ dispară.
    Zeii care le creaseră priveau dispariţia lor cu uimire. Animalul care se hrănea cu animale, devenea mai mare şi mai mare pe mă­sura ce mânca, dar la un moment dat a rămas fărâ mîncare şi plantele nu-i plăceau. Aşa, plantele au început să înflorească şi să se înmulţească, iar animalul murea de foame. Zeul care crease primele animale, a creat din nou altele, dar au fost mâncate din nou.
    Deci Zeul trebuia să facă ceva. A creat din nou animalul său, dar de data aceasta i-a creat un organ, care era controlat de alte două, glandele, care să stimuleze sămânţa, doar că nu era o cale pentru sămînţă să producă un nou animal, aşa cum se întâmpla cu cea a plantelor. Zeul a creat atunci un ou, în care era o sămânţa fertilă. Animalul depunea oul în pământul fertil şi un nou aminal apărea. Şi iată ca o nouă şi unică ideie s-a născut, deocamdată în formă primitivă. Zeul a fost foarte încântat de această noua creaţie.
    Dar din ouă ieşeau animale identice. El privi la minunata şi bogata floră şi din nou la animalele lui identice. Iar animalul mare a venit din nou şi înghiţea cu lăcomie animalele lui, iar creatorul lui era încântat. Zeul care a creat primul animal (ierbivor) a studiat mons­trul şi a început o nouă creaţie. A privit gura monstrului şi a creat una mai mare a privit trupul şi nu i s-a părut prea înţelept construit, aşa că a creat un corp foarte mare picioare solide, care să aibă putere asupra celuilalt animal şi o coadă mare pentru echilibru. Aşa a apărut cel mai monstruos şi cel mai dezgustător animal.
   Zeul a intrat în el, i-a dat suflarea lui, sufletul şi Spiritul, şi calitatea de a devora. Animalul a început să devoreze, apoi se se  bată cu celălat carnivor şi aşa s-a născut războiul între creaţii. Era o bătălie pentru supravieţuire. Zeul a văzut curând dispariţia animalelor sale şi ineficienţa înmulţirii lor prin ouă care puteau fi mîncate de altele. Atunci a creat un altul, care avea formă individualizată şi era mai mic, în care el a pus sămânţa. În cel mai mare a a pus sămînţa şi glandele, şi cele două animale vor fi perteneri prin copulare, animalele au creat un ou care a fost îngropat de animalul mai mic, iar cînd a apărut copilul, el era minunat şi era diferit avea mai mulţi dinţi, era mai mare, mai grozav decât amindoi părinţii.
     Alţi Zei au făcut creaţiile lor după acelaşi patern şi fiecare vroia unicitate, era o întrcere de creaţii. Tunetele şi fulgerele de pe Malina nu au fost uitate, deci zeii nu au mai îndrăznit să se bată ca acolo, dar au făcut asta prin creaţiile lor. Au creat animale tot mai mari şi mai monstruoase. Au creat un război sângeros.


 

 
CĂDEREA  ZEILOR
                
 „Pentru ca să faceţi ultima câdere, a trebuit să cădeţi într-un corp care vibrează
  la aceeaşi frecventă cu trandafirul. În acest fel puteaţi gusta fructul înţelegeţi?
  Puteaţi vedea albastrul azuriu, puteaţi simţi şi îmbrăţişa o alta fiinţa.
  Deci asta aţi făcut.”
                                                                                                       Ramtha

 

DUMNEZEI  NĂSCUŢI CU CHIP UMAN
 
     Evoluţia lentă a speciilor în efortul lor de a se adapta la variatele condiţii de mediu ob­servată de ştiinţă, pare să nu prea lase loc pentru Dumnezeul creator prezentat în cartea Genezei. Şi totuşi teoriile ştiinţifice nu ştiu care a fost punctul de start în acest proces şi care este inteligenţa organizată care continuă să ghideze .
    Dumnezeul Genezei crează şi prin puterea sabiei sale, se întâmplă : “Deci, după aceea Dumnezeu a spus : „Să fie lumina. Şi s-a făcut lumina .” Un alt element important este ac­ţiunea de a vedea şi a numi, ori de a contempla şi defini produsul final al creaţiei. Dumne­zeu a v[zut ce bine a fost şi Dumnezeu a numit lumina zi şi întunericul 1-a numit noap­te.” }n sfârşit, o izbitoare caracteristică a poveştii, care are paralele cu alte diferite tradiţii, este diviziunea actului creaţiei in 7 părţi sau unităţi.
 
 

     „Pînă ce nu veţi înţelege că conştiinţa şi energia creaza realitatea veţi avea mereu pro­poziţii cu dar de ce nu pot, este prea greu, nereuşită, lipsă.Veţi avea întotdeauna toate acestea. Şi vă miraţi de ce conştiinţa şi energia creaza obiecţiile voastre.

    Conştiinţa nu are legi, orice ar fi, este lege. Şi asta este legea, a face cunoscut necunos­cutul. Are liberă alegere. Energia este slujitoarea gândurilor. Este ceea ce colapsează lu­mea subatomică în particole de realitate şi crează câmpuri electromagnetice care să atra­gă ceea ce este deja cunoscut în benzile voastre. Fiecare persoană din viaţa noastră re­flectă un aspect a ceea ce suntem, şi avem acel aspect pentru împlinirea emoţiilor noastre „.
 
    Ramtha explică că universul fizic de materie densă aparţine celei mai lente expresii din cele şapte nivele de conştiinţă şi energie. El numeşte procesul de creaţie „călătorie în involuţie” şi „călătorie în evoluţie”. Involuţia este călătoria care a produs cele şapte pla­nuri de existenţa, iar evoluţia este călătoria de reamintire şi întoarcere înapoi, aducând perlele de înţelepciune la uniatea Punctului Zero şi Void.


 

 
DUMNEZEII AU DEVENIT IMAGINEA CREAŢIEI LOR
     Cel care a creat primul animal a simţit ca trebuie să se facă ordine în acest haos şi şi-a dorit să creeze ceva măreţ prin care el însuşi să fie în mijlocul creaţiilor sale ca să le poată înţelege, să le facă mai bune.
    Când Zeul s-a contemplat pe sine, aşa cum Tatăl făcuse cu mult timp în urmă, şi a imaginat un trup pentru el. Era imaginea perfectă a ceea ce i-ar fi permis sâ fie în mijlocul creaţiilor sale. Şi făcând asta, el a devenit imagimea.
    Nimic nu poate fi în interiorul stratului apos (pătura de nori) dacă nu se compune din aceleaşi elemente ca şi ceea ce este protejat de acest strat, Pâmântul. Acesta este scopul înţelegerii dimensionale. Ca Zeu, el nu putea înţelege, căci nu era elementul lui, doar creato­rul, şi nu putea fi în mijlocul creaţiei sale. Zeul a devenit deci  imaginea lui, prin care putea înţelege creaţia şi frumuseţea ei.
    Omul, o, omul, delicat a fost Zeul care a creat omul, căci delicată a fost dragostea lui pentru om. Entităţile care doreau cel mai mult să facă acesta au fost Ishum şi Yahweh (se citeşte Iahvei şi nu este Iehova)
    Apele încă nu coborâseră pe Pâmânt. Erau în ceea ce se cheamă stratum, pentru că ceea ce se cheamă împlinirea creaţiei abia acum se definitiva. Ishum, a imaginat un trup în care a pus frumuseţea şi paloarea florilor şi animalelor deja create. Deci trupul omului era în faţa lui, iar Zeul a devenit trupul şi i-a dat suflarea lui. Şi aşa, Dumnezeul a devenit om. Într-un moment, omul a devenit o diviziune a lui Dumnezeu, creaţia lui perfectă.
     Yahweh a creat şi el unul şi toţi ceilalţi au creat, căci au dorit să evolueze ei înşişi în creaţiile lui Ishum şi Yahweh. Dar nu numai ei, ci şi alţii din alte părţi ale sferei – copilul cel mai tînar al mamei soare – au început creaţiile acolo.  Aşa a fost creat omul,  minunată creatură.
    La început au arătat destul de grosolan, multe mai trebuiau să fie ajustate în om ca şi în mediu. Căldura era blânda peste tot, deci omul nu avea păr pe corp, doar pe cap, fiindcă trebuia protejat capul, cea mai importantă parte a trupului de eventualele zgâîrieturi sau lovituri.
    Pe măsură ce omul dvenea mai mobil şi umbla mai mult în jur, Zeul putea să experi­menteze mai multe dintre creaţiile sale. Dar omul era steril (toţi aveau aceeaşi înfăţişare şi nu se puteau reproduce) şi la un moment dat s-a întâmplat să fie mâncat de un animal, care l-a considerat o delicatesă. La aceasta situaţie nu se gândiseră. Omul fusese făcut suplu şi sprinten, ca prin fugă să se poată apăra, şi asta a ajutat în oarecare măsură, dar nu îndea­juns. După nu mult timp, toţi oamenii au fost mâncaţi,  iar zeii continuau să producă acelaşi fel de om. Trebuie să ştiţi că la început toţi arătau la fel. Toţi Zeii folosiseră aceeaşi imagine, aşa cum şi despre animale, la început. Deci oamenii continuau sâ fie mîncaţi şi Zeii continuau să producă oameni care arătau exact la fel. Curând animalele au devenit populaţia dominantă.


 

 
EVOLUŢIA  SPECIEI  UMANE
    A venit un moment în care cel care crease primul animal, s-a gândit că ar putea crea un om care să aibă mai mult din el însuşi. Aşa a aprut un om care arăta aproape ca cel din Neandertal şi care seamănă mult cu voi. A făcut omul cu capacitate de gândire mai mare, acel om era înteligent şi înţelept, pentru că era însuşi Dumnezeu, nu era doar o parte din el. Era Dumnezeu în totalitate.
    Acelaşi Dumnezeu care a creat primul animal, a creat şi primul om în care să fie el însuşi Dumnezeu divin. Cu inteligenţa lui putea găsi locuri să se ascundă de animale, putea cons­trui adăposturi şi-a ales un ţinut în care erau animale gigante, ca să trăiască, şi curând a înţe­les că poate să-şi construiască adăpost săpând în pămînt, unde nimeni nu-1 putea găsi.
     Acest om trăia printre ceilalţi oameni care fuseseră creaţi întâi şi care erau mâncaţi şi recreaţi, dar el supravieţuia, pentm că el era Dumnezeu. Era un supravieţuitor. Devenise omul perfect. După un timp şi multe experienţe, a devenit înţelept şi s-a gândit cum să îmbu­nătăţească acest trup. Într-o zi, şi-a părăsit trupul, s-a dus în stratum şi a contemplat. Primele lui animale se reproduceau singure şi deveneau spectaculare în unicitatea lor dar erau mâncate de celelalte. Avea multă compasiune pentru ele, căci el devenise om.
    Îi dăduse omului o inteligenţă deosebită şi o capacitate de gândire care îi permitea supravieţuirea. Şi alţii făcu­seră la fel şi găseau plăcere în a fi superiori animalelor. Au învăţat să călătorească în jurul sferei. Dar într-o zi unul dintre ei, şi-a lăsat corpul mâncat de animale. Ceilalţi văzând asta au devenit fricoşi, au înţeles că puteau să se prăpădescă şi ei. După ce gândi la toate acestea, Dumnezeul reveni la corpul lui.
    Îl găsi minunat şi continuă să-1 studieze. Îşi iubea corpul mai mult decât orice altceva, căci prin el era mai mult decât orice altceva. ” Te-am făcut mic şi simplu, dar prin tine eu exist, avem măreţie asupra a toate acestea.” Şi Dumnezeul care crease omul, iubi omul. Dintr-odată dori să fie mai mult,  dar de câteori făcea un alt om din propria imagine, era la fel cu ceilalţi.(clonare)
     Atunci Zeul făcu un alt om din imaginea lui, dar îi făcu un cuib într-un loc apărat şi as­cuns şi puse un ou acolo. Celălalt om urma să pună sămânţa lui acolo.
    Idealul nu a fost luat din substanţa omului. Niciodată  nu a fost luat din om. A fost luat din Dumnezeu, care i-a dat imagine şi gând perfect, a formulat o nouă imagine în care s-a reflectat perfecţiunea lui proprie, ( apropo de Eva creată din coasta lui Adam). A privit bărbatul creat, la frumuseţea erecţiei sale, a coapselor sale (organe genitale). Şi coapsele sale. Dumnezeu a pus în ele un gând de veşnică creaţie, sămînţa acestui minunat om va crea. Şi din gândul pus acolo, sămânţa a devenit vie şi mişcătoare.

 

 
 

DELUVIUL  CARE  A  PRODUS  OCEANELE  ŞI  NOI  CERURI

    A apărut gândul că, de acum, crearea acestui plan era complet meastrită şi cucerită. Toţi erau pe acest plan, în creaţiile lor. A venit timpul când din stratul apos, prin condensare au venit pe pâmânt ape mari. Apele au spălat multe dintre animalele care se devorau unele pe altele, şi au rămas doar câteva. Când apa din ceea ce odată a fost stratum a venit, copilul soarelui a devenit un mare ocean. Cînd apele s-au rupt, totul a fost spălat în cale. Trebuia ca viaţa să vină pe pâmânt în anumite zone unde condiţiile creerii femeii şi bărbatului să fie prielnice, acesta a fost scopul venirii apelor din stratum pe pământ.
     Unii. dintre oameni s-au temut de animale, s-au dus în ocean,  unde şi-au creat o viaţă a lor şi au găsit siguranţa dorită. Ei mai sunt şi acum acolo şi se numesc delfini şi balene. Ei sunt Spiritele/fraţi ai voştri.   Când vine câe un val de amintire şi dorinţă de a fi cu ceea ce ei iubesc, fraţii lor, ei vin pe plajă ca să moară în locul lor de origine. Ei au iubit întotdeauna omul, pentru că omul este speranţa lor. Motivul pentru care ei vă iubesc este că ceea ce este în voi este şi în ei şi se cheamă Dumnezeu. Ei încearcă cu disperare să comunice cu voi. Timpul lor vine acum.
     Când au venit apele, viaţa a luat avânt, seminţele creşteau abundent. Câmpiile cu viaţa erau conectate prin canale.  Regiunile calde contrastau cu temperatura de la poli.


 

     Acum, aceasta entitate pe care voi o numiţi „Picior mare” (BIG FOOT) – la început, când a fost creat totul, a fost ceea ce se cheamă o creaţie de grup a unui om, demonstrativ (exemplar), care mai tîrziu s-a numit Homo sapiens. Seamănă puţin cu Chewbacca din Războiul Stelelor. Un Homo sapiens este un om vertical şi inteligent, asta se potriveşte cu ce vi s-a spus vouă. Pe măsură ce omenirea era creată, oamenii au început să arate diferit unii de alţii. Unii erau foarte păroşi şi semănau mai mult cu animalele, dar cu privire foarte inteligentă şi care co­municau între ei, pentru că aveau gândire, altii fară păr, unii mai mari, etc. Era un grup de entităţi care experimenta cu animalele, adică deveneau animelele lor.
    Ei deveneniseră animale care trăiau pe uscat, dar la vedera unui animal carnivor se duceau în mare, deci puteau respira şi pe uscat şi în apă. Când şi-au perfecţionat specia au avut gândul că ar fi mai bine să-şi formeze regatul în mare, unde ar fi supravieţuit mai bine şi ar fi putut evolua mai bine, este vorba despre delfini si balene.
     Acelaşi grup de entităţi, sau o parte din ei experimentau cu creaturile în două picioare. Ei au formulat un ideal şi au devenit acest ideal. Erau ceea ce se cheamă entităţi nocturne care se ferau de animale la adăpostul întunericului. Pe măsură ce au fost forţaţi să se afunde în păduri, au găsit acolo sanctuarul în care puteau să-şi continuie existenţa. Aceste entităţi sunt pure  în Spirit, adică foarte buni în fiinţa lor, dar frica i-a prins ca într-o capcană în înfaţişarea aceasta şi în locurile în care trăiesc.
    Au fost hăituiţi ca animalele de nenumăraţi ani. De ce sunt acoperiţi de păr ? Dacă iau unul dintre voi şi îl duc să trăiască în acele condiţii, fără haine, corpul lui se ve acoperi repede cu păr protector, va creşte şi va deveni puţin ruşinos poate, îhm? Acest „Picior Mare” este omul originalul care a supravieţuit şi a rămas închis în acea înfăţişare a corpului, pentru că ei au fost prinşi de teamă pentru tot­deauna. Sunt unele entităţi din alte planuri care au încercat cu disperare să-i ajute.
     Ştiţi ce sunt indienii (pieile roşii). Ei bine, ei nu sunt primii oameni care au trăit aici. Picior Mare este iar indienii sunt ceea ce se cheamă rămăşiţele unui măreţ popor şi a unui masiv continent numit Atlantida. Ei sunt originalii oameni roşii. Ei  sunt baza multor legende des­pre aceste creaturi şi ei susţin că vin din lună, dar motivul pentru care ei susţin asta este că văd un obiect strălucitor în conecţie cu ei.
   Cât despre Picior Mare, entitatea, de mult timp se încearcă ajutarea lor dar ei nu înţeleg, pentru că ei au devenit ca animalele, ca nişte anima­le în două picioare şi cu cunoaştere. Ei sunt în număr mare şi au învăţat să se ascundă în dealuri, păduri şi mlaştini, cu înţelepciune, căci aşa puteau exista. Animalele sunt războinice pentru că în memoria lor, ele au învăţat să existe, să supravieţuiască fiind în acest fel. Acest Picior Mare este un supravieţuitor, adică singurul lucru pe care îl ştie, este să trăiască şi este foarte înfricoşat de umanitate. Se aseamănă cu delfinii şi balenele. Ele vin în număr mare pe ţărm, şi dacă omul încearcă se le ducă înapoi în ocean, nu se vor duce, pentru că ele vor să moara în braţele omului, fratele lor şi separarea lor, ruptura le-a produs o mare tristeţe. Sufletul lor este acelaşi suflet ca al omenirii. Picior Mare este acelaşi fel de creatură El iubeşte omenirea, dar ea este periculoasă pentru ei şi ei ştiu asta. Ei sunt entităţile care au o vechime de 11 milioane de ani şi au corpul acoperit cu păr .


 

 
CĂDEREA  ÎNGERILOR – PRIMA EXPERIENŢĂ CA BĂRBAT  ŞI  FEMEIE
    Şi iată, în ceea ce se cheamă Atrium-ul Constanţilor, au venit, ca vântul, mari Dumnezei. Aici ei se aşteptau să evolueze în jos prin creaţiile lor. Au venit ca nişte vânturi mari. Şi-au suflat fervoarea peste adânc şi au creat ape albe. Şi-au suflat respiraţia lor de viaţă peste plante şi animale şi toate formele create de ei şi măreţul copac privi în sus şi începu să se îndoaie şi să se aplece  înaintea frumuseţii sale pe care el însusi o crease.
    Vântul s-a despicat devenind vânt de nord şi vânt de sud şi de est şi de vest, ca să se multiplice şi să ducă şoapta energiilor pe întreg  planul, unde Zeii progresaseră, devenind Spirit uman. Toţi veniră, mai pu­ţin un grup. Acel grup rămăsese în Atriul Constanţilor, dar şi ei vor urma evoluţia. Toţi veniseră în acest plan şi începuseră să manifeste coborârea lor înşăişi, ei deveniseră mai strălucitori decât soarele la amiază, erau briliante, lumini pe acest pământ. În istoria voastră sunt religii care divinau oameni strălucitori. Despre ei este vorba. Ei şi-au scris propria istorie. Pe măsură ce coborau vibraţiile gândului în lumină, deveneau mai puţin strălucitori în masă, că apoi să devină masă(materie), grei pe acest plan.
    Apoi au început să se acordeze cu mediul înconjurător, mediu însemnând planul temporal de radiaţie venită de la soarele cen­tral, a cărei intensitate este în funcţie de apropierea planului de stratum. Unde planul era mai aproape, era căldură mai mare (ecuator).
     Cei care erau mai aproape deveneau mai închişi la culoare, dar nu în lumina lor ci în carnea lor. Diferenţa de culoare din zilele voastre nu înseamnă ca vreo culoare ar fi supe­rioară. S-a făcut pentru protecţia speciilor.  Aşa au devenit ei acordaţi la mediu.
    Nordul din sfera voastră, a impus o culoare mai deschisă de piele, iar mineralele din sol, ca şi conţinutul lor de radiaţii, variaţiile de lumină, au determinat şi ele culoarea.
    Dumnezeu Tatăl – veşnicia, extinderea în eternitate, înţelepciunea care a formulat gândul ce a permis ca întreaga aceasta creaţie să se extindă în sine şi să se continue – a simţit exaltare, completare a Spirirului şi a fiinţei sale, căci el însuşi era toate acestea. Toţi dumne­zeii veniseră pe pământ ca un vânt mare şi apele se rostogoliseră sub ei, iar plantele se aple­cară. Animalele care mai rămăseseră, priveau în sus, căci şi ele simţiseră vântul.
     În toate lo­curile alese de ei, Dumnezeii au venit şi s-au lăsat jos, în completarea directă a gândului lor perfect, în diviziunea celor doi şi au devenit creaţia lor.
    Ceea ce se cheama rase, erau cinci la număr (dupâ culoare: albă, rosie, galbenă, neagră şi verde, cea verde trăieşte în interiorul Pământului). Şi au făcut o înţelegere pe planul vostru, prima înţelegere în marea frăţie a omului, să fie copiii, prin copulare, a iubiţilor Dumnezei, fraţii lor. Dintre toţi cei care veniseră, ei erau măreţele entităţi albe, marile coloane albe, cu adevărat Dumnezei, Frăţia. Şi au apărut în forma lor perfectă, ideală, maeştri ai acestui plan şi s-au acordat perfect cu mediul, cu condiţiile. Pe ceea ce se chema Atlantida, un mare vânt a venit şi oamenii aceia au devenit oamenii roşii, pentru că solul Atlantidei era roşu. Din Lemuria, ţara-mamă, au apărut standardul galbenilor, culoarea datorându-se conţinutului mare de fosfor în pământ, la acea vreme.
   Acolo era locul unde trăiau animalele gigante dinozaurii. La ceea ce se cheamă ecuator, ceea ce era numit Atu regiunea de canale care conec­ta cele doua sfere, era punctul unde soarele-mamă a făcut pielea lor foarte întunecată prin ceea ce se cheamă bombardament de particule de lumină prin stratum pe pământ. Ele se reflectau de la pământ înapoi în stratum, degajând căldură.
    Corpul celor de aici, s-a acomodat la căldură şi pielea lor a devenit întunecată, părul aspru şi gros, ca să protejeze pielea fină de pe cap. Ochii lor au devenit închişi la culoare, ca să privească strălucirea luminii. Nordul din timpurile Lemuriei şi Atlantidei, minunatul popor din nord, avea părul ca lumina soarelui, ochi albaştri şi piele albă.
    Când acestea s-au întâmplat, s-au întâmplat într-un moment dat în înţelegerea voastră, în­seamnând o eternitate. Procesul acesta perfect de evoluţie a Dumnezeilor prin condiţia de creativitate comună, a durat destul de mult. Totul a fost născut. Cele cinci rase apăruseră şi nici una nu era mai prejos. Nici una, iar cine spune ca da, este nebun.
     Când a fost creat, omul era splendid, şi la îmceput, nu a uitat că este Dumnezeu. El divina pe Dumnezeul fiinţei sale, adică se divina pe sine. Omul a avut întotdeauna în natura lui competiţia, competitivitatea dură, momente de furie şi impulsul de a distruge. Acestea sunt în natura lui de la începuturi.
O NINSOARE CU DUMNEZEI Şl EVOLUŢIA GENETICĂ
    Câţi dintre voi au avut ocazia splendidă de a fi într-un anume loc când marea linişte albă începe să cadă din cer? Câţi v-ati uitat în sus ca s-o vadeţi căzînd ? Ei bine, aceasta este o simplă analogie cu căderea entităţilor în involuţie prin planuri (Exista 7 planuri de existenţă, care corespund cu 7 nivele de conştiinţă şi energie. Aceste planuri au fost create prin procesul de involuţie sau autoreflectare a conştiinţei. Universul fizic corespunde primu­lui plan sau planul hertzian, cea mai joasă frecvenţă a energiei. Al doilea plan corespun­de conştiinţei sociale şi frecvenţei infraroşii, al treilea trezirii conştiente sau frecvenţei luminii vizibile, al patrulea conştiinţei de trecere sau ultraviolet/albastru, al cincilea superconştiinţei sau razelor X, al şaselea este hiperconştiinta şi razelor gamma, iar al şaptelea este intraconştiinţa cu frecvenţa Infinitului Necunoscut.)
    Deci ideea este că aţi venit tot drumul pînă aici jos. Acum sunteţi în ceea ce se cheamă evoluţie umană pe acest plan.
     Credeţi că este posibil ca atunci când voi eraţi în ultraviolet, bucurându-vă de minunatul vostru corp de acolo, alţii să fi fost deja în cădere prin stratul de lumină şi infraroşu, până la acest nivel ? Este posibil ? Absolut.
     Deci până ce voi aţi venit aici, pe planul care se cheamă Tera, acei Dumnezei care venise­ră înainte erau ocupaţi creând realitate – ştiţi,  conştiinţa şi energia crează natura realităţii. Şi ei au fost pionierii acestui loc înainte ca voi să veniţi. Deci hai să examinăm ceea ce au fă­cut ei. Cele mai multe culturi acceptă ideea că umanitatea a fost aici de câteva milioane de ani, iar societatea în cea mai evoluată formă, de două sau cel mult cinci mii de ani.
    Dar dacă v-aş spune că au fost civilizaţii mai înfloritoare, care au depăşit cu mult oricare din tehnicile voastre de astăzi, din care ultima care a fost, a avut control nu numai asupra spaţiului şi tim­pului dar şi a spaţiului interdimensional, că au avut extraordinara abilitate de a reflecta spaţiul, că puteau să se deplaseze interstelar,  ei asta au fost cam  455000 de ani în urmă?
     Ştiu că asta contrazice pesavanţii voştri, dar ce ştiu ei ? Umanitatea este mult mai veche decât crede ştiinţa. Şi vă spun că civilizaţia de acum 455000 de ani, nu a fost nici pe departe ca cea de acum
3 milioane de ani. Deci fulgii au căzut ? Da, au căzut. Au căzut ei într-o anume ordine ? Cine poate spune care fulgi au decis să cadă întâi şi care au plutit aşteptând pănă în ultimul moment.?
    Acum, cînd aţi venit voi aici ? Grupul vostru a venit aici după ce a fost creată flora şi fauna, după ce sămânţa fusese creată. Grupul precedent crease deja diverse varietăţi de iarbă şi copaci, fructe care nu mai sunt de mult pe acest plan.  Cum au creat ei ?  Ei au făcut exact ceea ce fuseseră învăţaţi să facă mult timp în urma. Ei au luat şi aliniat concentrarea lor într-un vis analogic (mintea analogică este o stare de concentrare asemănătoare cu transa de unde gândul poate fi manifestat în realitate).  Cum afectăm un mediu care este deja ?
    Simplu, aducînd cu noi cunoştiinţa involuţiei noastre. Bazat pe cunoaşterea noastră, cu me­moria sufletului, putem concentra în acest trup un nou vis: o variaţiune a palmierului, de exemplu pentru că avem nevoie de ea. Să zicem ca avem nevoie de un palmier care să supravieţuias­că în apă. Tot ce trebuie să facem, este să desenăm o astfel de plantă în creierul nostru şi s-o ducem la Punctul Zero în aspectul ei analogic. Deci tot ce aveţi de făcut este să doriţi ca acest palmier să existe, şi să doriţi cu o aşa intensitate, înct voi, ca şi conştiinţă şi energie, Sursa, Observatorul să deveniţi dătătorii de lege în oceanul energetic. Palmierul nu este nimic mai mult decât gând condensat,  energie coagulată în masă, cu caracteristicile distincti­ve date de Dumnezeul care 1-a creat.
     Stiinţa are o cale de a demonstra câte ceva din asta, prin a sugera ca Observatorul din noi este ceea ce cauzează câmpurile de particule să reacţioneze. Mai mult ştiinţa spune că dacă poate fi crezută, ca energia este în formă de unde care nu numai că se ondulează dar în momentul în care este observată. poate colapsa în formă solidă (fizica quantica). lar and Observatorul nu o mai priveşte, devine din nou energie ondulatorie. Cine este Observatorul? Voi sunteţi. Care este realitatea ? Un câmp de energie potenţială, gând coagulat, poate fi dizolvat şi reformat în acordanţă cu gândul, gândul concentrat. Deci ceea ce entitatea trebuie să facă, este să viseze o versiune extinsă a palmierului. Tot ce trebuie să facă, este să vadă fructul lui suculent plutind – asta este tot – şi să păstreze acest gând cu intenţie.
     Pentru că entitatea este un călător într-un timp lent, o să dureze ceva timp ca energia să se schimbe, dar fără discuţie că se va schimba. De ce? Pentru ca Dumnezeu a avut dorinţa ca ea să se schimbe. Şi cine este Dumnezeu? El nu este altcineva decât Observatorul. Acela care poate cauza energia care se ondulează, să colapsese în orice forma Observatorul o vrea, energia este susceptibilă voinţeti noastre.  Este adevărat.
     Este deci posibil ca primii Dumnezei care au venit aici, să fi trecut printr-un întreg sta­diu de evoluţie, înainte ca voi sa deveniţi fulgi şi să cădeţi aici. Şi până ce voi aţi ajuns aici, să fie deja păduri seculare, animale, cascade, râuri, seminţe şi toate frumuseţile. Erau deja canioane şi munţi şi fructe suculente de mâncat.
    Iar voi aţi venit aici jos, departe, căzând ca nişte fulgi de zăpadă în uterul unui primitiv humanoid, care tocmai se întâmpla sâ copuleze în acea noapte. Şi acesta este câmpul vostru energetic. Cîmpul energetic este în­tinderea, adâncimea şi lărgimea energiei ondulatorii. Deci în al patrulea plan avem suprafa­ţă mai mică ( o undă mai scurtă) decât în al treilea, şi în al treilea plan avem o undă mai scurtă decât în al doilea, etc. pentru ca în planul material să fie mai lungă şi toata această energie este susceptibilă nouă, pentru că aşa am creat-o.
 
    Intelectul este istorie memorizată, nu are nimic de a face cu experienţa. Ilumina­rea este experienţă pentru că este evoluţionară, nu este stagnantă. Deci o persoană neilu­minată care este intelectuală, foloseşte tot 10 % din creier. Atunci ce se întâmplă cu restul ? Aşteaptă ca ceva să se întîmple. Ce anume?  Ca Dumnezeu să se trezească, fii el şi să ştie ce este. Creierul este pergătit, este apt ca să activeze toate cele 7 corpuri în unul singur.
    Măestria întru Crist (a deveni Crist) este dezvoltarea creierului uman spre a-1 aduce pe Dumnezeu manifest în formă materială, nu ascuns, de a avea puterea de a comanda timpul şi spaţiul, putere de care ne-am bucurat în planul al 7-lea, unde în momentul în care am avut un gând, s-a şi manifestat – aici în cel mai lent plan. Odată ancoraţi în facultatea fiinţei depline, putem trezi propria noastră putere. Iar creierul este construit ca să faciliteze această putere. Cum ? Creierul este mai mult decât comandantul sistemului digestiv şi cardiovascular, este mai mult decât magazie pentru memorie, mai mult decât gazda unei personalităţi micuţe si încăpăţânate. El poate găzdui un Dumnezeu. Iar partea pe care voi nu o folosiţi este partea care va începe să lucreze cînd vă veţi trezi şi veţi şti cine sunteţi.
     Cum se va face asta ? Ei bine, amintiţi-vă că v-am spus că aţi putea să vă vizitaţi rudele din planul al 6-lea,  chiar dacă aţi trăi în planul al 5-lea. V-am spus atunci că pentru a putea face asta trebuie să lăsaţi deoparte corpul pe care îl aveţi şi să luaţi altul. Acei fulgi de ză­padă care au venit aici înaintea voastră, au fost înţelepţii voştri fraţi şi surori întru Dumne­zeu. Ei sunt la fel ca voi, doar ca au fost aici mai mult timp decît voi. Iar când au plecat, v-au lăsat vouă moştenirea lor genetică, adică abilitatea pe care ei deja o atinseseră. Care a fost acea abilitate ?
   Că ei au creat un creier care putea facilita o minte de nivelul (planul) al 7-lea, aptă de a manifesta al
7-lea nivel pe un plan mai lent, înţelegeţi ? Cu alte cuvinte, în loc să treacă zece mii de ani pentru ca nuca de cocos sa capete o coajă groasă, un master, Dumnezeu în corp omenesc, o poate crea într-o concentrare, un singur gând (alinierea minţii analogice). Creierul are această capacitate. Şi acesta a fost darul Dumnezeilor dinaintea voastră pentru voi : capacitatea de a manifesta.


 

    Ce înseamnă asta de fapt ? înseamnă ca aveţi potenţialul nemuririi prin menţinerea unei conştiinţe de al şaptelea nivel. Nu ştiţi că Crist înseamnă Dumnezeu/femeie şi Dumnezeu/bărbat realizat ? Deci dacă trezeşti pe Dumnezeu în tine, atunci Dumnezeul din tine poate da naştere la o aşa enormă putere încât creierul facilitează întreaga minte a lui Dumnezeu şi ceea ce ar fi durat milioane de ani de evoluţie genetică, poate fi făcut într-o singură viaţă. Şi atunci avem nivelul al 7-lea trăind şi operând în creierul nostru material. Ca entitate de nivelul al 7-lea eşti mai aproape de Punctul Zero decât ca persoana umană având de a face cu factorul timp, care este atât de lent aici.
    Mai mult, când Dumnezeu se trezeşte în tine, corpul, ca şi dar de la fraţii voştri, are capacitatea nu numai de a opri îmbătrânirea, dar are un generator în sistemul nervos, care face ca fiecare celulă din corp să vi­breze atât de repede, încât corpul vostru care este născut în frecvenţa hertziană, poate acum să vibreze şi să rezoneze în ultraviolet-albastru. Şi niciodată nu va mai trebui să vă naşteţi din nou, ca să aveţi acesta experienţă  înţelegeţi ?