dedublare astrala meditatie Émilie Sagée

Cazul straniu al profesoarei franceze Émilie Sagée – dedublare astrala

Cazul straniu al profesoarei franceze Émilie Sagée – dedublare astrala

dedublare astrala meditatie  Émilie Sagée

Émilie Sagée – dedublare astrala

Émilie Sagée a fost şi ea victima fenomenului de dedublare de tip Doppelgänger. Cazul acestei profesoare din Dijon, născută în 1813, este foarte straniu.

.
În 1845, directorul unui pension pentru fetele nobililor de lângă Riga (Letonia), a angajat-o (la vârsta de 32 de ani) pentru a le învăţa manierele şi limba franceză. Dinamică, inteligentă şi foarte sociabilă, Emilie plăcea foarte mult directorului său, cât şi elevilor. Dar, după doar câteva săptămâni, au început să apară zvonuri tulburătoare. Profesoara franceză fusese văzută în acelaşi timp, în mai multe locuri diferite.
La început, colegii ei de serviciu nu aplecaseră urechea la zvonurile neliniştitoare care îi invadau, tratându-le drept fantasme. Dar chestiunea s-a complicat într-o seară când şeful grădinarilor a văzut-o pe profesoară plimbându-se prin parc la ora cinei, când toţi cei care locuiau în pensiune trebuiau să fie în sala de mese. Curios de această anomalie, bărbatul a intrat în clădire, a deschis uşa încăperii unde se servea masa şi a văzut-o pe franţuzoaică mâncând alături de ceilalţi profesori.

.
Nelămurit, omul s-a reîntors în parc şi stupoare, a revăzut-o pe tânăra femeie plimbându-se în voie, cu o carte în mână, întâlnindu-se cu el şi neacordându-i nici măcar un salut.

dedublare astrala meditatie  Émilie Sagée

Émilie Sagée – dedublare astrala

Dar problema s-a agravat cu adevărat în ziua în care profesoara scria pe tablă o fabulă de La Fontaine. Una dintre elevele sale, extrem de înfricoşată, a alertat sala. În spate, pe o bancă, stătea domnişoara Sagée!

.
„Dublura” profesoarei a mai apărut apoi de câteva ori în luna următoare. Comportamentul său a devenit din ce în ce mai imprevizibil. De exemplu, atunci când fetele se aflau la ora de broderie, la etaj, ele au observat pe fereastră, plimbările încoace şi-ncolo ale profesoarei în parc. La un moment dat, supraveghetoarea lor a dispărut. Ea a fost înlocuită imediat de Emilie (sau de dublura sa), aşezată imobilă şi foarte tăcută. Tinerele vedeau, însă prin ferestrele deschise, pe adevărata Émilie sau pe sosia sa, mergând lent pe o alee, cu faţa palidă, cu pasul ezitant, de parcă era foarte obosită. Confuzia era generală.

.
În faţa acestui mister profund, unele dintre eleve au înconjurat în grabă fiinţa care se afla lângă ele, chiar au atins-o, fără ca ea să protesteze. Corpul său nu oferea nici cea mai mică rezistenţă şi degetele lor se afundau în piele şi veşminte, de parcă ar fi întâlnit acolo doar vid.
Strania creatură s-a deplasat apoi prin încăpere şi s-a disipat lent sub ochii fetelor, dispărând brusc, aşa cum apăruse… Şocul a fost imens!
Această experienţă incredibilă a provocat o vie emoţie în rândul elevelor. Şi frisoane! Ele au povestit apoi cele întâmplate tuturor, cu zeci de detalii tulburătoare. Urmarea? Elevii pensiunii s-au înjumătăţit, dând repede bir cu fugiţii.

.
Directorul instituţiei nu a asistat însă niciodată personal la fenomen şi deşi nu credea în cele auzite. Fortuit, s-a decis să se despartă de Emilie Sagée. Ea a declarat că şi-a părăsit de câteva ori slujba, pentru fapte asemănătoare. Dar a jurat că nu avea nicio vină.

.
Câteva luni mai târziu, Émilie l-a întâlnit pe celebrul parapsiholog rus Alexandr Akakof. Ei au rămas în contact până în 1850, anul în care franţuzoaicei i s-a pierdut definitiv urma, datorită unui eveniment tragic.

.
Devenită doamnă de companie a unei văduve bogate care o îndrăgea mult, Émilie părea, în fine, că-şi găsise liniştea şi serenitatea. Dar, în absenţa sa, protectoarea franţuzoaicei a fost găsită moartă în patul său.

.
Martorii serioşi afirmă că Émilie fusese văzută în locuinţă chiar în noaptea decesului stăpânei sale, pe când ea pretinsese că se găsea chiar în acea noapte la rezidenţa de vară a contesei, la 400 km distanţă de Sankt Petersburg, ceea ce confirma intendentul domeniului.

.
În fine, un lucru pare sigur: Émilie Sagée era sinceră şi inocentă. Ce interes ar fi avut să mintă? Să fi fost „dublura” sau fiinţa care a fost văzută ieşind din apartamentul contesei? Un argument puternic în favoarea autenticităţii fenomenului şi a sincerităţii femeii: mărturia uneia dintre vechile sale eleve. Aceasta a făcut o vizită la părinţii unde locuia ea şi a observat că fiii săi păreau să se fi obişnuit cu ideea de a avea două „tanti Émilie”, una fericită, volubilă şi dinamică, alta palidă, obosită şi tăcută, asemeni celei care ieşise în noaptea morţii contesei din apartamentul său. Sau, aşa cum o văzuseră elevele, în timpul orei de broderie, la pensiunea blestemată din Letonia.

.
sursa: internet

Cazul straniu al profesoarei franceze Émilie Sagée – dedublare astrala

piatra craiului

Muntii Carpati – o poarta deschisa catre un alt Univers?

Muntii Carpati – o poarta deschisa catre un alt Univers?

Carpatii-Meridionali-piatra mare

Carpatii-Meridionali-Piatra Mare

 

Un inginer roman pasionat de calatorii si drumetii a venit cu o poveste uluitoare despre o zi de toamna din anul 1990, ce i-a dat ochilor sa vada o poarta deschisa catre un alt Univers.

Iata-i povestea:

“Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. Era in ziua de 22 septembrie 1990. pe la ora 11. Plecasem pe unul din traseele mele favorite. Piatra Mare pe la Sapte Scari. Ziua era foarte frumoasa , calduroasa chiar in umbra padurii.In jurul orei 11, mai aveam cam o jumatate de ora pana la cabana si incetinisem ritmul , ca sa ma bucur de frumusetea peisajului. Parasisem cursul izvorului si incepusem un fel de …ratacire intentionata, ca sa mai schimb ceva din monotonia cararii.

Drumeagul meu urca catre o culme impaturita si , la un moment dat , am zarit ceva bizar, ca o sclipire , in dreapta mea; soarele , reflectat intr-un obiect. M-am gandit imediat la nesimtitii care lasa mormane de conserve si borcane prin padure.

O curiozitate stupida m-a impins catre acel loc: eram convins ca e vorba de vreo sticla de vin aruncata, dar vroiam sa ma conving. Cand am zarit-o prima data, lucirea era undeva cam la vreo 20 , 30 de metri catre culme. Am inceput sa urc, dar n-am vazut nimic .In mod evident , eram in alt unghi fata de lumina soarelui.

Dupa cateva minute de urcat , am inceput sa-mi pun oaresce intrebari: eram intr-un luminis , totul imi era vizibil , dar nu vedeam nici un obiect capabil sa reflecte lumina. Eram pe cale sa plec mai departe, cand am vazut…imi este greu sa va descriu.

Era o forma eliptica, verticala , pe care nu o sesizam decat prim modificarea luminii. Stiti cum arata fenomenul optic denumit “Fata Morgana”… pe sosele , din cauza caldurii la sol , se produce frecvent acest fenomen: peisajul era deformat, unduit, ca si cum ar fi privit printr-un geam curb.

Acelasi lucru, cu o deformare in unghiuri drept , il aveam eu in fata ochilor. Era un brad in spatele formei:portiunea de trunchi din spatele elipsei ciudate era deformata, voalata.

Daca vreti o alta comparatie , mai semana cu o perspectiva unduita pe care o aveti prin vaporii de benzina. M-am apropiat si am constatat cu uimire ca nu vedeam nici un obiect material care sa poata genera un asemenea efect. In locul respectiv nu era nimic. Un nimic care arata ca o diafragma , o suprafata eliptica intinsa in aer , aparent concava.

Mai uimitor era faptul ca din spate, forma respectiva nu mai exista. M-am intrepus intre ea si bradul despre care v-am mai spus si n-am mai vazut-o. Nici nu mai stiam unde era. A trebuit sa revin in pozitia initiala pentru a o revedea.

Elipsa avea cam 1 metru , 1 metru si 20 in diametru mare, adica inaltimea, si maximum 40 de centimetri in cel mic, in latime.

Baza era cam la 25-30 de centimetri de sol. Plutea. Era perfect transparenta , in afara de fenomenul de unduire , de voalare, a spatiului din spatele ei. Marginile erau foarte netede , adica fenomenul de alterare optica se termina brusc.

M-am fatait cateva clipe in jurul ei si apoi am incercat sa o ating. Din fericire , un fel de instinct , de teama nemotivata (forma parea perfect inofensiva) m-a facut sa iau mai intai o creanga de brad de pe jos. Prima data am atins marginile elipsei .Creanga intampina o rezistenta elastica ca si cum as fi apasat pe un balon. Elipsa se deforma foarte putin in locul in care apasau eu, dar rezistenta era de netrecut dupa doar cativa centimetri castigati.

Atunci am apropiat creanga de centrul elipsei. Nu am intampinat nici un fel de rezistenta: creanga intra fara probleme in forma aceea ciudata, dar nu mai era vizibila. Era ca un fel de gaura in care varful crengii disparuse total; in tot acest timp , continuam sa vad perfect peisajul unduit din spate. Creanga avea vreo 50 de centimetri lungime si disparuse pe jumatate inauntru. Cand am retras-o, am vazut cu groaza ca nu mai avea decat 20 de centimetri lungime. Portiunea intrata in forma aceea disparuse cu totul”, povesteste inginerul.

Capatul era perfect sectionat, ca si cum un fierastrau de mare precizie ar fi functionat pe partea cealalta. Atunci m-am gandit ce s-ar fi intamplat daca ar fi fost mana mea in locul crengii…Am repetat operatia cu alte crengi, apoi am legat o piatra cu sfoara si am aruncat-o in elipsa ; rezultatul a fost acelasi de fiecare data. Orice patrundea in acea forma nu se mai intorcea.In acel moment m-am cam speriat. In plus, se facuse cam tarziu si m-am hotarat sa plec mai departe catre cabana.

Mai inainte insa, am fost nevoit sa fac, pentru prima data in viata, gestul necivilizat de a scrijeli copacii din padure. Ca sa recunosc locul , am insemnat toti brazii din luminis cu un cutit. Am ajuns la cabana putin dupa pranz. O supa calda si un ceai mi-au mai refacut moralul, dar problema continua sa ma macine.Il cunosteam pe cabanier si i-am povestit toata intamplarea. Omul ma stia , asa ca nu si-a batut joc de mine.Mi-a spus ca el n-a vazut niciodata asa ceva in padure, dar ca totul este posibil si ca nu s-ar mira daca ar fi vorba de “vreo noua dracovenie de-a armatei”.

Masivul Piatra Mare

Masivul Piatra Mare

Asa cum se intampla deseori pe munte, vremea s-a stricat brusc pe la ora 15.A inceput sa bata vantul , s-a racorit si era limpede ca se pregatea de o furtuna.Cum eram si obosit,m-am hotarat sa rman peste noapte si am vorbit cu cabanierul. Seara, la masa, s-a apropiat de mine Stefan, baiatul cabanierului , un pusti de 12 ani. Il cunosteam destul de bine si din cauza asta a venit la masa mea fara timiditate.
– Am auzit ca ati vorbit la pranz cu tata ,mi-a spus el. Stiti, eu am vazut stafia din padure!

Am inceput sa-l descos si am aflat ca Stefan era impreuna cu doi ciobani cand a zarit prima data elipsa . Curios din fire , a revenit de mai multe ori in acel loc; tot de la el am aflat ca forma trece prin cel putin doua faze distincte : cand are aspect transparent (starea in care o vazusem eu), ea permite intrarea unor obiecte ; cand asa cum o vazuse Stefan o singura data , devine albicioasa si ceva mai mare , functioneaza in sens invers, adica era inchisa pentru noi si lasa obiecte din partea cealalta sa treaca prin ea.

A doua zi de dimineata am plecat si , din cauza vremii foarte proaste, n-am mai trecut prin luminis. M-am intors in Piatra Mare dupa doua saptamani. De data asta am mers direct la cabana, l-am luat pe Stefan si am plecat catre locul cu pricina. Cu noi a venit si un baiat de la o stana din apropiere , unul dintre cei care il insotisera pe Stefan in preumblarile sale prin padure.

Ajunsi in luminis , dezamagirea noastra a fost imensa: nu mai era nici un fel de elipsa. Pur si simplu disparuse. Numai brazii marcati de mine imi dadeau certitudinea ca nu visasem. Pe tot timpul iernii am ramas in Bucuresti si, treptat, forma din padure mi-a iesit din minte. Apoi, in februarie 1991, un prieten caruia ii povestisem toata intamplarea mi-a facut o vizita. Era foarte agitat si mi-a aratat o revista germana in care aparea un material despre fenomenele similare celui observat de mine. Articolul mentiona existenta unei organizatii care studia ciudatele elipse, ODRG (Open doors research group). Le-am scris o scrisoare in care povesteam tot ce vazusem si auzisem si, in luna aprilie , am primit din partea lor un colet.

Imi scrisesera o scrisoare de multumire pentru informatiile furnizate , asigurandu-ma ca Poarta vazuta de mine a intrat pe listele lor. Pe langa scrisoare , imi trimisesera mai multe materiale din care am aflat totul despre Portile Deschise. Am ramas de atunci in corespondenta si tot ce urmeaza este rodul informatiilor primite de mine. Forme precum aceea vazuta de mine ar fi aparut din timpuri imemoriale , ele fiind prezente , sub diferite descrieri, in nenumarate texte vechi.

In anul 1962, Barry Roscott, un inginer englez, a vazut o Poarta in timpul plimbarilor sale prin imprejurimile orasului Manchester. Poarta a ramas deschisa timp de 2 luni, iar Roscott a apucat sa faca mai multe observatii si experimente. In urma acestei experiente s-a infiintat grupul ODRG, care si-a facut membri in toate colturile lumii . Din 1963 pana astazi .ODRG a inregistrat nu mai putin de 238 de Porti Deschise pe Terra.Cele mai multe par a fi fost in SUA, iar cele mai recente provin din Rusia (18 Porti observate intre anii 1988 si 1995) , Polonia (3 porti) si Romania ( Poarta observata de mine in masivul Piatra Mare).

In medie, o Poarta ramane deschisa intre 2 luni si un an. S-a observat o legatura intre durata ei si marime. Cu cat o Poarta este mai mare, cu atat are sanse sa existe mai mult timp. Portile de 1 an au cel putin 1 metru latime. Majoritatea au forma eliptica observata de mine (verticala sau orizontala),dar au fost consemnate si porti circulare. O poarta trece prin 4 faze distincte : deschidere, stare de acces, stare de sursa si inchidere. Fazele 2 si 3 nu apar neaparat in aceasta ordine. Nimeni nu a asistat pana astazi la deschiderea unei Porti sau la inchiderea ei.

carpati In Carpati exista o Poarta catre un alt univers. Ea ramane deschisa 2 luni pe an

Tot ce se stie , gratie unor observatii facute pe teren , este faptul ca la deschidere este prezenta o radiatie extrem de intensa , care poate fi daunatoare organismelor biologice. Starea de acces este cea in care am observat-o eu : Poarta este deschisa pentru lumea noastra, noi putem introduce in ea orice obiect sau fiinta, dar nimic nu vine din partea cealalta. In aceasta stare , ea este transparenta , prezentand doar fenomenele de modificare optica descrise mai sus.

Starea de sursa este cea descrisa de Stefan ; in aceasta faza, Poarta de o culoarea albicioasa , nu permite accesul din partea noastra, ci functioneaza ca o usa deschisa pentru cealalta parte. Din ea pot iesi obiecte, (fiinte?) , descrise intotdeauna ca fiind de forma unor mingi albicioase , care se deplaseaza cu foarte mare viteza, rostogolindu-se pe sol sau planand la mica inaltime. Faza de inchidere , niciodata observata , pare a genera aceeasi radiatie foarte intensa.

Sursa

documentar The Old Kingdom MAGICAL EGYPT

DOCUMENTAR EGIPTUL MAGIC – Partea a II – a

DOCUMENTAR EGIPTUL MAGIC – Partea a II – a

MAGICAL EGYPT
– A Symbolist Tour Of Ancient Egypt – Part II
(The Old Kingdom and the Still Older Kingdom)
Un Tur Simbolist al Egiptului Antic
(Vechiul Regat şi Încă Cel Mai Vechi Regat)

VEZI AICI PARTEA I

documentar egipt

 

In acest episod, John Anthony West cerceteaza cateva anomalii arhitecturale şi alte dovezi ale unei civilizatii avansate care au existat inaintea civilizatiei cunoscute egiptene antice.

.
In zona Egiptului, majoritatea minunilor stiintifice, artistice, ingineresti şi arhitecturale nu au aparent niciun fel de explicatie logica sau istorica.
Misteriosul Oserion pare a fi fost deja o ruina antică când a fost „descoperita” de Seti I în timpul construcţiei Templului lui Abydos, în prima dinastie.

Apar noi evolutii in dezbaterea subiectului despre „varsta Sfinxului”. Se pare că acesta a fost construit în era Leului (acum aprox 12 000 de ani în urmă, deci in perioada de sfarsit a Atlantidei).

Egiptul antic a fost o veche civilizație din nord-estul Africii, concentrată de-a lungul cursului inferior al fluviului Nil, ceea ce este acum statul modern Egipt. Civilizația egipteană a prins viață în jurul aniilor 3150 î.en. (în conformitate cu cronologia egipteană convențională ), cu unificarea politică a Egiptului de Sus și Egiptului de Jos sub conducerea primului faraon. Istoria Egiptului antic se împarte într-o serie de regate stabile, separate prin perioade de instabilitate relativ cunoscute sub numele de perioade intermediare:Vechiul Regat Egiptean, Regatul Mijlociu Egiptean și Noul Regat Egiptean.

Istoria Egiptului antic este împărțită în mai multe perioade corespunzătoare dinastiei , faraonului. Datarea evenimentelor în egiptul antic este încă subiect de cercetare. Datele calendaristice nu sunt confirmate de nici o dată certă pentru o perioadă de aproximativ trei milenii.

 

LINK DOCUMENTAR

 

DOCUMENTARE EGIPTUL MAGIC - Partea I

SERIE DE DOCUMENTARE EGIPTUL MAGIC – Partea I

SERIE DE DOCUMENTARE EGIPTUL MAGIC – Partea I

THE MAGICAL EGYPT

Part I – The Invisible Science

Ştiinţa Invizibilă

 

 

DOCUMENTARE EGIPTUL MAGIC - Partea I

DOCUMENTARE EGIPTUL MAGIC – Partea I

 

Începem astăzi o altă serie de documentare numită Magical Egypt, în 8 părţi (aproximativ 8 ore), despre secretele şi misterele ce învăluie civilizaţia egipteană antică.

Îţi mulţumim dragă Daniela Grigore şi pentru traducerea acestui prim episod din această importantă serie de documentare şi sperăm să traduci şi celelate părţi.

Această serie de documentare se bazează pe cercetările originale ale lui John Anthony West.

„Există o altă latură a Egiptului care nu este aşa de larg cunoscută. Egiptul este de asemenea tărâmul secretelor. O altă istorie, o istorie secretă, vorbeşte despre Egipt ca fiind un deţinător al unei înţelepciuni profunde şi ale unor abilităţi magice care au legătură cu o civilizaţie încă şi mai veche decât cea egipteană. Această istorie alternativă are paralele şi ecouri şi cu alte mituri şi culturi străvechi şi deasemenea cu multitudinea de societăţi secrete şi surse oculte. Aceast număr impresionant de paralele între istoriile care vorbesc despre alte civilizaţii ne ajută să avem o perspectivă unică a acestui alt Egipt.”

Un nou fel de contra-curent apare în jurul unor descoperiri surprinzătoare ale unui grup mic, dar în creştere, de oameni de ştiinţă, autori şi cercetători. Punctul central al acestei mişcări contra-curentului oficial, îl reprezintă ideea conform căreia Egiptul antic nu reprezintă ieşirea dintr-un privitivism, ci se pare că era o civilizaţie complet dezvoltată şi inexplicabil de avansată, ale cărei realizări ştiinţifice şi metafizice abia acum, încep să fie apreciate la adevărata lor valoare.

Un număr tot mai mare de dovezi ne sugerează că un capitol din istoria umanităţii, lipseşte. Autorul simbologist şi egiptolog John Anthony West, explorează doveziile unei ştiinţe sofisticate aflate în spatele realizăriilor inexplicabile ale Egiptului Antic.

A fost Egiptul moştenitorul unei cunoaşteri ştiinţifice şi spirituale care au aprţinut unei civilizaţii şi mai avansate şi mai timpurii?

Autorul de cărţi şi matematicianul Michael S. Schneider, ne vorbeşte în acest episod, despre geometria organică şi despre rolul numărului lui Fibonacci (proporţia de aur, secţiunea de aur, sau numărul de aur, 1,61803 …) în ceea ce priveşte viaţa.
Apoi West demonstrează prezenţa numărului de aur, în construcţiile de la Karnak – cunoscute deasemenea ca şi „Casa Vieţii”.

pentru mai multe informaţii puteţi vizita şi site-ul oficial al filmului: www.magicalegypt.com

.

Link documentar

Sursa

inteligenta-materiei Constantin Dulcan

VIDEO! Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”

Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”:

“Nu creierul generează conştiinţa, ci conştiinţa are în primire un creier de care se foloseşte”

inteligenta-materiei Constantin Dulcan

Inteligenta-Materiei Constantin Dulcan

 

Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”

Constantin Dulcan este medic neurolog şi psihiatru, cercetător în domeniul conştiinţei, o fire curioasă şi temerară ce a îndrăznit să caute răspunsuri despre om în teritorii ale cunoaşterii încă neexplorate. Distinse cu premii şi declarate bestsellers, cărţile domniei sale au schimbat viziunea ştiută despre univers, punând pe gânduri o întreagă comunitate ştiinţifică. Cea mai recentă apariţie, ”Mintea de dincolo”, nu e doar rodul unor lecturi extrem de vaste, ci şi expresia unei inteligenţe ieşite din comun, ce a reuşit performanţa absolut originală de a pune cap la cap concluziile fizicii cuantice, ale psihologiei transpersonale şi ale ştiinţelor neurocognitive, cu experienţele religioase şi ale morţii clinice, pentru a ne oferi o descriere cât mai aproape de realitatea lumii de dincolo. Un demers impresionant, ce reafirmă originea noastră divină şi importanţa de a trăi după legi spirituale.

“Moartea clinică este o trecere între două lumi…”

Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”

– Domnule Constantin Dulcan, tocmai a ieşit de sub tipar cartea dvs. cea mai recentă, care adună şi sintetizează studii şi mărturii ale experienţei morţii clinice. De ce aţi ales tocmai acest subiect? Poate experienţa morţii clinice să dezlege unele mistere ale existenţei umane?

– Nimic din ce am scris până acum n-a fost premeditat. M-a mobilizat de fiecare dată curiozitatea de a şti ce este in lumea de dincolo de noi. Aş putea spune că, scriind, mi-am răspuns singur la multe întrebări. Am scris întâi”Inteligenţa materiei”, pentru că am vrut să argumentez ştiinţific intuiţia că, în spatele tuturor lucrurilor se află o Raţiune universală care ordonează şi coordonează totul. Şi că această Raţiune e Dumnezeu. Dacă Dumnezeu există, atunci şi noi, oamenii, trebuie să avem un sens. Cea de-a doua carte, ”În căutarea sensului pierdut”, a fost motivată de faptul că, lumea actuală se înscrie, din punct de vedere moral, pe o curbă descendentă. Am pierdut legătura cu Sursa şi am uitat de ce suntem aici. Singuri, fără o busolă spirituală, am alunecat în marele impas moral, social şi economic în care ne aflăm.

Constantin Dulcan

Acum, ceea ce am încercat în cartea ”Mintea de dincolo”, a fost să arăt că experienţa morţii clinice vine să susţină cu argumente clare originea noastră spiritual, idee pentru care pledează descoperirile fizicii cuantice, religiile, psihologia transpersonală, ştiinţele neurocognitive şi nu numai acestea. Toate sursele discutate ne spun că viaţa noastră pe pământ este doar o mică parte din ceea ce avem de trăit, o lecţie pe care trebuie să ne-o însuşim pentru evoluţia noastră spirituală. Scriind această carte, simt că am încheiat un ciclu fundamental al adevărului despre noi. Suntem şi materie, suntem şi spirit, a reduce existenţa lumii doar la dimensiunea ei fizică înseamnă a ne întemeia viaţa pe un adevăr incomplet.

Interviu Constantin Dulcan – ”Mintea de dincolo”

– Ce înseamnă concret, din punct de vedere mdical, moartea clinică?

– Moartea clinică este acea experienţă în urma căreia individul traversează toate etapele morţii biologice, dar nu definitiv, fiindcă e resuscitat, readus la viaţă spontan sau prin intervenţie medicală, iar funcţiile sale vitale sunt reluate. Ce trăiesc aceste persoane în timpul morţii clinice e însă tulburător. Studiul experienţelor de moarte clinică demonstrează că există un tipar comun la toată lumea, indiferent de rasă, origine sau moment al istoriei.

Constantin Dulcan

– Sunt cunoscute cazurile celor care s-au reîntors la viaţă şi au avut, în timpul morţii clinice, o seamă de revelaţii. Ce “văd” de fapt aceste persoane?

– La început, chiar în momentul morţii, subiecţii sunt confuzi, nu înţeleg ce li se întâmplă. Durerea, în cazul celor foarte bolnavi, încetează brusc. Apoi conştientizează că au murit şi încep să-şi vadă din afara lor corpul bolnav, rănit sau abandonat. Se miră că nu pot fi văzuţi şi nu pot fi auziţi de nimeni; sunt uimiţi să-i audă pe cei din jur că-i declară morţi. Decorporalizaţi, îşi caută rudele, vor să le îmbrăţişeze, dar mâna lor trece prin corpul acestora fără să fie percepută. Într-un caz citat de Kenneth Ring, un soldat american mutilat în războiul din Vietnam şi-a văzut corpul de deasupra sa. A văzut elicopterul american care l-a tranportat la spital şi, spune el,“m-am întrebat unde sunt dus şi am zburat după el“. Cei mai mulţi indivizi vorbesc apoi de imaginea unui tunel, prin care sunt obligaţi să treacă, singuri sau însoţiţi de ghizi – rude decedate sau îngeri. Este trecerea dintre două lumi, din lumea noastră fizică în lumea spiritelor, în lumea de dincolo.

Constantin Dulcan

– În cele mai multe cazuri, indivizii se întâlnesc cu o Fiinţă de Lumină. E chiar Dumnezeu?

– Dincolo de tunel, toţi martorii acestor experienţe văd o lumină vie, de o strălucire foarte intensă, care nu orbeşte totuşi. E o lumină feerică, învăluitoare şi caldă, ce oferă mângâiere şi bucurie. Cei care au trăit aceste experienţe spun că e Fiinţa Supremă, Iisus, Buddha sau Allah, în funcţie de apartenenţa religioasă a fiecăruia. O fiinţă pe care o descriu mai degrabă ca pe o impresie trăită, decât ca pe o figură concretă. Se şi spune căDumnezeu este aşa cum şi-l imaginează fiecare dintre noi, dar în realitate nu este ca în niciuna din închipuirile noastre. Aşa cum mărturisesc cei care au experimentat moartea clinică, Dumnezeu îi întâmpină cu o iubire copleşitoare, o pace profundă şi o stare de beatitudine despre care toţi spun că nu au mai trăit-o niciodată. Nici urmă de Dumnezeul dur, ameninţător şi acuzator, cum e descris tradiţional.

Constantin Dulcan

– …care, în plus, ne va supune la Judecata de Apoi.

– Există şi în mărturiile acestor oameni un soi de judecată. Este filmul vieţii pe care îl văd cei ajunşi în faţa Fiinţei de Lumină, un film panoramic cu amănunte în detaliu. Aceasta este, cred, expresia Judecăţii De Pe Urmă, cu care ne-au obişnuit religiile. Nu ne judecă nimeni, ne judecăm singuri, fiindcă, văzând acest film, trăim, în toată cruzimea sa, efectul acţiunilor noastre asupra altora. Dannion Brinkley, un caz celebru de moarte clinică, mercenar angajat în armată, mărturiseşte că a simţit durerea provocată de gloanţele trase pe front în soldaţii armatei inamice, dar şi durerea şi disperarea copiilor, mamelor şi soţiilor celor ucişi în timpul misiunilor lui. A mărturisit că a simţit inclusiv durerea propriului câine, pe care îl lovea, enervat că îi roade covorul. La filmul vieţii nu eşti, deci, un simplu spectator, ci trăieşti aievea durerea şi tristeţea pe care le-ai produs altora, dar şi bucuria şi recunoştinţa celor pe care i-ai ajutat sau i-ai iubit.

Constantin Dulcan

– Există, deci, o plată în ceruri a tuturor faptelor noastre?

– Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ. Există o lege cosmică, după care tot ce facem altora se repercutează asupra noastră, mai devreme sau mai târziu, prin boală, necazuri şi nefericire. Iadul e mai degrabă o stare de spirit, o stare a conştiinţei noastre încărcate de rele. Toţi cercetătorii acestor fenomene afirmă cu convingere că nu există in lumea de dincolo o pedeapsă divină fără sfârşit, pentru nimeni.

– Să revenim la experienţa propriu-zisă a morţii clinice. Ce se întâmplă mai departe?

Constantin Dulcan

– După ce filmul vieţii îi face să înţeleagă unde au greşit şi unde au procedat corect, celor aflaţi în moarte clinică li se arată o barieră, o punte sau un râu, şi li se interzice să treacă. E semnul distinctiv dintre cele două lumi.“Nu este încă timpul” e ceea ce aud cei mai mulţi dintre ei. Altora li se spune, într-o formă sau alta, “Du-te înapoi şi spune lumii ce ai văzut”. Toţi cei care au trecut prin aşa ce­va spun deschis că nu mai au niciun fel de frică faţă de moarte. Pentru cei care trăiesc aceste experienţe e atât de covârşitor, încât rămân conştienţi şi după aceea de existenţa unei dimensiuni spirituale în univers, dedicându-se, pe mai departe, unei vieţi spirituale sau unei vieţi puse în slujba binelui.

“Nu creierul generează conştiinţa, ci conştiinţa are în primire un creier de care se foloseşte.”

– Domnule Dulcan, vă provoc să discutăm şi din punct de vedere ştiinţific. Cum se împacă toate aceste descoperiri cu formaţia dvs. de medic neurolog?

– Tocmai pentru că sunt medic neurolog şi am studiat creierul pot să afirm cu tărie că mintea omenească nu se reduce la reacţiile biochimice care au loc în creier. S-au făcut măsurători ale momentului în care sunt activate diferite arii din creier şi ele demonstrează că aceste activări preced cu câteva miimi de secundă conştientizarea lor. Cu alte cuvinte, decizia de executare a unei mişcări pare a fi luată înainte de a fi informat creierul. Şi atunci, dacă iniţiativa creierului precede, oarecum, voinţa noastră de a acţiona, ne întrebăm firesc:gândim sau suntem gândiţi? Nu avem încă o teorie coerentă referitoare la conştiinţă. 

Constantin Dulcan

Experienţa morţii clinice pledează pentru independenţa conştiinţei faţă de creier. Nu creierul generează conştiinţa, aşa cum încă se crede la modul general, ci conştiinţa are în primire un creier, de care se foloseşte de-a lungul unei vieţi, pentru a se informa, a experimenta şi a evolua.

Constantin Dulcan

– S-a imputat acestor viziuni avute în timpul morţii clinice că ar fi rodul anestezicelor sub care se află majoritatea pacienţilor.

– Da, s-a adus argumentul că ar putea fi halucinaţii sau expresia unui creier în suferinţă, că ar fi rezultatul ischemiei sau al unor crize epileptice. Sunt doctor neurolog şi pot aduce oricând argumente medicale împotriva acestor ipoteze. Despre efectul anestezicului nu poate fi vorba, căci sunt şi mulţi oameni care au avut aceste experienţe spontan, fără nicio influenţă chimică. Apoi, există oameni care şi-au dezvoltat capacitatea de a călători extracorporal, ei sunt cât se poate de lucizi şi de sănătoşi, iar mărturiile lor se mulează perfect pe viziunile celor care au trăit o moarte clinică. Nu e vorba de nicio influenţă exterioară. E pur şi simplu o altă stare a creierului, pe care, vrea nu vrea, ştiinţa va trebui să o accepte. Există studii făcute pe sute de oameni, de vârstă, sex, religie şi provenienţă diferite. Viziunile lor sunt asemănătoare, fie că e vorba de Sfânta Tereza de Avila, de Platon sau de persoane din zilele noastre.

Constantin Dulcan

– Aduce studiul morţii clinice argumente concrete în favoarea realităţii lumii de dincolo?

– Unul din cele mai puternice argumente este faptul că în timpul morţii clinice, nevăzătorii din naştere văd prima oară ce se întâmplă în jur. Ei văd cu ochii spiritului, ai corpului de energie. Este o dovadă că nu avem doar corp fizic, ci şi corp subtil, care este însoţit de o conştiinţă detaşată de creierul nostru anatomic şi care are o altă percepţie asupra timpului şi a spaţiului. Experienţa este a acestei conştiinţe, nu a creierului. Vederea se face într-un unghi de 360 de grade şi poate explora instantaneu la orice distanţă. Această vedere panoramică apare nu numai la cei care au o moarte clinică, ci şi în stările de extaz mistic sau în experienţa unor maeştrii spirituali ai Orientului. Un creier traumatizat poate genera, desigur, şi halucinaţii, dar ele n-au coerenţă, n-au logică.

Constantin Dulcan

Tot ceea ce se petrece în experienţa morţii clinice are o coerenţă, un sens moral, o filosofie profundă, cu referire la viaţa persoanei implicate. În urma lor, învăţăm întotdeauna o lecţie. Un alt argument extrem de important este memoria noastră de dincolo. Filmul retrospectiv al vieţii, care li se prezintă tuturor celor care ajung in lumea de dincolo, demonstrează că nimic nu se uită din ceea ce am trăit aici. Se reţin şi cele mai mici amănunte, pe care credeam că le-am uitat de mult, pe care şi le amintesc chiar şi indivizii bolnavi de Alzheimer. În timpul vieţii noastre, nu memoria se pierde, ci instrumentul de redare, neuronul se atrofiază. Memoria rămâne în câmpul conştiinţei, care se extinde dincolo de noi în acelaşi timp cu matricea corpului nostru subtil. Argumente există cu duiumul, dar probabil cele mai puternice sunt mărturiile celor reîntorşi la viaţă.

– Din toate cazurile pe care le-aţi întâlnit şi studiat, care vi se pare cel mai spectaculos?

Constantin Dulcan

– Cred că cel mai impresionant este cazul Anitei Moorjani, pe care l-a şi relatat într-o carte autobiografică. Era de patru ani bolnavă de cancer limfatic când, intrată în comă profundă, terminală, începe să perceapă lumea dincolo de limitele obişnuite. Deşi are ochii închişi, fiindcă e supusă reanimării, îl vede pe fratele său în avionul cu care venea din India la Hong Kong, pentru a fi prezent la ultimele sale clipe de viaţă. Aude discuţiile între medici şi soţul său, deşi ele aveau loc pe un coridor îndepărtat. Şi nu doar că îi aude şi vede, dar le aude şi gândurile. Se eliberează din trupul fizic şi constată, cu uimire, că poate fi în mai multe locuri în acelaşi timp.

Constantin Dulcan

Vede toate manevrele de reanimare pe care le fac medicii, înţelege disperarea soţului şi ar vrea să-i spună fratelui să nu se grăbească, fiindcă nu va muri până nu va veni. Însă nimeni nu o aude. După o vreme, ataşamentul ei faţă de oameni se estompează şi intră într-o lume minunată, guvernată de bucurie şi de iubire necondiţionată. Îşi revede tatăl, care murise cu zece ani înainte, cu care stă de vorbă şi care o anunţă că nu a venit încă timpul să rămână acolo. Îşi vede filmul vieţii şi înţelege misiunea pentru care a sosit pe pământ şi ceea ce mai are de făcut pentru a o împlini. Nu se bucură la gândul revenirii în corpul bolnav, dar înţelege că trebuie să se întoarcă să transmită lumii un mesaj. La ieşirea din comă, le zâmbeşte medicilor şi le spune că a fost vindecată şi va trăi. Nimeni n-o ia în serios. Şi totuşi, peste câteva zile, la analizele efectuate, medicii constată semne certe de vindecare. Însă Anita Moorjani a mai spus ceva în cartea ei autobiografică, şi anume că, în spaţiul lumii de dincolo, în timpul filmului panoramic, i s-au revelat şi vieţile pe care le-a avut până atunci.

Constantin Dulcan

“Suntem cu adevărat «Lumină din Lumină»…”

– Atingeţi o chestiune extrem de controversată, tema reîntrupării, respinsă, de altfel, de religia creştină. Avem motive să credem în aşa ceva?

– Ideea reîntrupării e motiv de mare controversă între creştini şi susţinătorii ei. Există însă argumente ce ţin de impresia fiecăruia dintre noi, de acel sentiment de déjà vu pe care îl avem, uneori, când întâlnim o anumită persoană. Din nou, mărturiile oamenilor sunt cele care ar trebui să ne pună cel mai tare pe gânduri. Cercetătoarea Sandra Anne Taylor aduce în discuţie un caz foarte interesant, al unui tânăr arab, care s-a născut în munţi, în Liban, şi nu şi-a părăsit casa până la 20 de ani. S-a întâmplat să fie dus ocazional într-o altă localitate, la sute de km distanţă, pe care a recunoscut-o imediat ca fiind cea în care a trăit anterior.

Constantin Dulcan

Ba mai mult, dintr-un impuls, a mers direct la casa în care se născuse, i-a identificat pe nume pe cei care o locuiau, le-a arătat locul în care şi-a amintit că a ascuns nişte bani şi i-a găsit. Familia respectivă era atunci într-un proces de stabilire a unui hotar între pământuri. El şi-a amintit unde era vechiul hotar. A fost atât de convingător, încât şi justiţia i-a acceptat mărturia. Se născuse în acelaşi anotimp în care, în urmă cu 20 de ani, vechea persoană fusese ucisă. Reîncarnarea lui a fost, deci, imediată. Mai e şi cazul lui Rand James­ton Shields, care în timpul unei morţi clinice retrăieşte 68 de evenimente din vieţile anterioare. A reţinut locul unde a trăit şi cine a fost. A făcut 8 vizite în acel oraş, a inventariat 114 dovezi care atestau acea viaţă şi a recunoscut 35 de clădiri. Cazul lui e celebru şi e studiat de dr. Jim B.Tucker, la secţia de medicină psihiatrică din Universitatea Statului Virginia. Dar detaliul care naşte cele mai multe întrebări e chiar cazul Anitei Moorjani. Acolo, sus, Cineva i-a spus să stea liniştită, că va fi vindecată şi i-a arătat şi celelalte vieţi pe care le-a avut. Dacă ştiinţa a putut confirma vindecarea ei miraculoasă, anunţată în lumea de dincolo, de ce n-am crede şi în celelalte lucruri văzute de ea acolo? Este o întrebare ce nu poate fi evitată.

Constantin Dulcan

– Suntem, deci, nemuritori. Murim, dar continuăm să trăim sub altă formă.

– Continuăm să trăim în corpul subtil, care e format din lumină de înaltă frecvenţă. Cei care au văzut corpul subtil, ceea ce numim în mod tradiţional “suflet”, în timpul experienţelor extracorporale, l-au descris ca fiind format din milioane de puncte luminoase. Dacă, în ceea ce priveşte trupul nostru s-a spus că “pământ suntem şi în pământ ne vom întoarce”, în ceea ce priveşte sufletul, “lumină suntem şi în Lumină ne vom întoarce”. Suntem cu adevărat “lumină din Lumină”. E valabil şi dacă extrapolăm la nivel macro. Universul, spune David Bohm, este o hologramă gigantică. Între lumea de aici şi lumea de dincolo e doar o diferenţă de frecvenţă. Ceea ce nu vedem nu înseamnă că nu există. De pildă, noi percepem sunetele a căror frecvenţă se situează între 16.000 şi 20.000 Hz. Liliacul emite şi receptează ultrasunete cu frecvenţa până la 150.000 Hz. Iar delfinii comunică pe frecvenţe situate peste 150.000 Hz. La fel şi cu lumina. Sub un anumit prag al frecvenţei, lumina se condensează în materie fizică, iar deasupra acestuia, lumina devine energie invizibilă. Suntem aici, pe pământ, limitaţi de zidul unei frecvenţe care ne obturează vederea. Însă Dumnezeu, în mărinimia Lui, ne-a aşezat într-o fereastră cosmică, din care putem vedea universul, din care ni se oferă deschiderea.

Constantin Dulcan

– Vreţi să spuneţi că Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu pentru că El Însuşi vrea să fie cunoscut?

– Universul nu face lucruri gratuite. În vremurile noastre au explodat o serie de preocupări ştiinţifice care nu fac decât să confirme această dimensiune spirituală a universului, să demonstreze că istoria universului şi a omului e scrisă de aceeaşi mână, că omul şi universul au aceeaşi origine spirituală. Experienţa morţii clinice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat, pentru a ne îndemna să schimbăm drumul greşit pe care am mers până acum şi să ne însuşim lecţia cunoaşterii şi a iubirii, care e adevăratul sens al vieţii. Avem o singură şansă de ieşire din criza în care întreaga omenire este implicată: să optăm pentru o adevărată renaştere spirituală. Cu alte cuvinte, să trăim în armonie cu Dumnezeu, cu noi înşine, cu semenii şi cu natura. Nu întâmplător, Iisus a spus: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Ni s-a arătat Adevărul, ni s-a arătat Calea, e rândul nostru să răspundem chemării Lui.

 

Interviuri Constantin Dulcan

Interviu Constantin Dulcan

Interviu Constantin Dulcan

Sursa

arkenaton nefertiti

AKHENATON & NEFERTITI

AKHENATON & NEFERTITI

arkenaton nefertiti

 

Egiptenii au pierdut ideea unui Dumnezeu si Spirit unic care se afla in tot si au inceput sa se inchine mai multor zei. Maestrii inaltati au incercat sa remedieze aceasta situatie si au trimis pe Pamant o fiinta care avea constiinta Christica.
Aceasta fiinta a fost Akhenaton, care nu avea origine pamanteasca. El venea de pe Sirius. El a dezvoltat o noua religie, religia soarelui. Soarele era venerat ca o imagine unitara.

Akhenaton avea numai 17 ani sijumatate in anul 1355 i.H, atunci cand s-a hotarat sa incepa aceasta actiune. Toti l-au urat in perioada aceea. El a distrus toate religiile, spunandu-le oamenilor ca preotii nu sunt necesari, ca Dumnezeu este inauntrul lor, si ca ceea ce au ei nevoie sa stie este cum sa respire si totul va fi in regula. Chiar daca Egiptul avea cea mai puternica armata din lume, Akhenaton, care era un pacifist, le-a spus sa ne se mai lupte deloc. El le-a ordonat supusilor sai sa stea in interiorul granitelor si sa raspunda numai daca sunt atacati. Oamenii l-au dispretuit pentru ca ei isi adorau religiile lor, chiar daca in acestea erau foarte multe contradictii. Akhenaton le-a spus ca de acum inainte in Egipt va fi o singura religie, dar nimeni nu vreoia sa auda asta.

Ahkenaton a acordat initieri in „cunoasterea pierduta” timp de 12 ani. Acest curs a produs aproape 300 de fiinte care aveau constiinta Christica.
Aceste fiinte nemuritoare erau aproape in totalitate femei. Pana in jurul anului 500 i.H, aceste fiinte s-au alaturat fratietatii lui Tat si au ramas in orasul subteran de sub Marea Piramida. Mai apoi au iesit de acolo si au migrat catre Masada unde au devenit cunoscuti sub numele de fraternitatea eseniana. Maria, mama lui Isus, a fost una din aceste fiinte nemuritoare.

Egiptenii l-au inlatura pe Akhenaton de la putere, dupa 17 ani si jumatate de domnie. Apoi au facut tot ce au putut pentru a sterge memoria lui. Totul s-a intors la vechea ordine. In ciuda acestui lucru, Actiunea lui Akhenaton a reprezentat in cele din urma, un succes. El a dorit sa lase exemplul sau in cronica akashica, in memoria vie a Pamantului. El a avut nevoie sa stabileasca fraternitatea eseniana, care ar fi fost suficienta pentru urmatorul stagiu in evolutia spirituala a omenirii. El a reusit sa faca ceea ce si-a propus in timpul care i-a fost acordat.

nefertiti 3

 

REGINA NEFERTITI DEZVALUITA

Timp de mai bine de un deceniu, Nefertiti a fost cea mai influenta femeie din Egipt. Venerata de supusii ei precum o zeitate, ea a domnit alaturi de Amenophis IV, un faraon din cea de-a 18-a dinastie a Noului Regat, care si-a schimbat numele in Akhenaton dupa ce a urcat pe tron, in jurul anului 1353 i.e.n. Totusi despre frumoasa regina nu se stie aproape nimic. In jurul anului 1336 i.e.n., a disparut pur si simplu din istorie. Pe atunci, ar fi avut aproximativ 30 de ani.
Nefertiti s-a casatorit cu faraonul Akhenaton, fiul lui Amenophis III, in cel de-al patrulea an al domniei acestuia. Se pare ca ea avea cam 15 ani la vremea respectiva, iar Akhenaton, cel putin 14. In urma acestei casatorii, frumoasa femeie a devenit una dintre cele mai puternice figuri feminine care au domnit vreodata in Egipt. Era iubita, onorata, venerata. Aparea alaturi de faraon in toate ocaziile importante, avand un statut apropiat de al acestuia. Apoi insa, absolut brusc, acest traseu se intrerupe. Pana in prezent nu a fost gasita nici o dovada care sa explice sfarsitul misterios al lui Nefertiti. Pana acum, trupul ei a fost considerat pierdut.
Originile frumoasei regine sunt necunoscute. Exista o teorie conform careia este posibil ca ea sa fi fost printesa mitanica Tadukhepa, menita a fi mireasa lui Amenophis III, dar care, in final, s-a casatorit cu fiul acestuia. O alta ipoteza sustine ca Nefertiti a fost nascuta din uniunea lui Amenophis III cu o concubina – ceea ce i-ar fi facut pe Akhenaton si Nefertiti sa fie frati vitregi. Dar si aceasta teorie este destul de putin probabila, caci, in acest caz, titlul de “Fiica a faraonului” i s-ar fi cuvenit de drept lui Nefertiti – insa nu i-a fost atribuit niciodata. O a treia ipoteza sustine ca Nefertiti era fiica lui Ti (scris si “Tiy”) si Ay (scris si “Aya”). Tatal ei ar fi fost un demnitar de rang inalt la Curtea lui Amenophis III si, in consecinta, un confident apropiat al lui Akhenaton. Conform acestei teorii, care castiga tot mai mult teren la ora actuala printre egiptologi, Nefertiti ar fi fost deci crescuta in inalta societate egipteana. Totusi se pare ca Ti nu a fost mama biologica a frumoasei regine, ci mai degraba, dupa cum arata dovezile descoperite, doica acesteia.Pentru gloria Zeului-Soare
Nefertiti si faraonul Akhenaton au introdus impreuna reforme majore, religioase si culturale. Cea mai radicala abatere a lor de la traditie a fost interzicerea zeitatilor venerate ale Egiptului, si inlocuirea lor cu Zeul Soarelui, Aton.In cel de-al cincilea an al domniei lui Akhenaton, cuplul regal si-a mutat resedinta oficiala de la Teba la Achetaton, „Locul Luminii lui Aton” – un oras cunoscut acum dupa numele sau arab: El-Amarna. Chiar si in Karnak, care fusese pana atunci centrul traditional al cultului lui Amun, se construiau noi temple in onoarea Zeului Soare. Acestea erau impodobite cu numeroase imagini ale lui Nefertiti, care avea, ca figura conducatoare, un titlu regal aditional: „Neferneferuaton” – „Perfecta este perfectiunea lui Aton”.Nefertiti a fost imortalizata in temple si pe monumente mai mult decat oricare alta regina egipteana. Se pare chiar ca frumoasa regina detinea si titlul de Mare Preot – o distinctie care se presupunea ca le este rezervata numai faraonilor. Totusi, in ultimii ani ai domniei lui Akhenaton, Nefertiti a disparut din fresce si sculpturi, fiind inlocuita de doua dintre cele sase fiice ale ei, Meritaton si Ankhesenpaaton.

nefertiti 2
Ce s-ar fi putut intampla cu regina ? Multa vreme, oamenii de stiinta au crezut ca Nefertiti cazuse in dizgratie si fusese alungata din familia regala de catre Akhenaton. Poate pentru ca devenise evident ca nu avea sa ii daruiasca niciodata un fiu? O alta teorie sustine ca perechea regala a fost rasturnata de la putere de o revolta a poporului, care considera venerarea lui Aton drept o erezie. Cert este ca, dupa urcarea pe tron a lui Tutankhamun, in 1333 i.e.n., tot ce mai putea aminti de Akhenaton si Nefertiti fusese deja distrus in mod sistematic. In mormantul lui Akhenaton au fost descoperite pana la ora actuala numai obiecte funerare asociate cu acesta – ceea ce sugereaza ca Nefertiti nu a fost niciodata inmormantata aici. Moartea reginei nu este mentionata in nici un document oficial al epocii.
Akhenaton a avut un fiu, Tutankhamun, cu concubina lui, Kia. Totusi, mostenitorul pe care l-a numit el a fost Smenkhkare. Cine era acest regent nu se stie inca. Exista egiptologi care sustin ca ar fi fost un alt fiu al lui Akhenaton, nascut tot de Kia. Altii considera ca Smenkhkare era fratele vitreg al lui Akhenaton sau un alt membru al familiei regale. Faptul ca Smenkhkare si Nefertiti au folosit acelasi nume aditional – Neferneferuaton – i-a determinat pe unii cercetatori sa sustina ca Nefertiti insasi a preluat puterea, in urma mortii faraonului Akhenaton, in 1336 i.e.n. Totusi, exista si dovezi care sugereaza ca Nefertiti ar fi murit in cel de-al 14-lea an de domnie al sotului ei, intr-o epoca in care in Egipt facea ravagii o epidemie de ciuma.
Oare disparitia brusca a lui Nefertiti va ramane pentru totdeauna un mister? Este foarte posibil. Si totusi, poate ca trupul fara nume – care, in opinia cercetatorilor britanici, este mumia splendidei regine – ne va dezvalui o parte din secretele sale.
Nu numai frumusetea ei este legendara, ci si extraordinara pozitie de forta pe care a ocupat-o. Impreuna cu sotul ei, faraonul Akhenaton, Nefertiti a declansat o revolutie religioasa. Cei doi au inlocuit panteonul traditional de zeitati al Egiptului Antic cu o singura zeitate, Zeul Soarelui – Aton. Se pare ca Nefertiti era o adepta ferventa a noii credinte. E posibil sa se fi folosit chiar de acest nou cult religios pentru a-si face statui asemanatoare celor ale unor zeitati. La ora actuala, egiptologii fac cercetari in templele din Karnak si Luxor, pentru a descoperi dovezi care sa sprijine aceasta teorie. In perioada domniei sale, la mijlocul secolului XIV i.e.n., Akhenaton avea deja numeroase temple inchinate lui Aton si construite in incinta sacra destinata lui Amun. Intrucat aceasta decizie era considerata o tradare a vechii religii, cladirile au fost distruse dupa incheierea domniei lui Akhenaton. Blocurile de piatra din care fusesera construite au fost refolosite pentru monumente ridicate de faraonii care au domnit ulterior.

nefertiti

Putin cate putin, oamenii de stiinta au inceput sa reconstituie scenele pictate pe aceste cladiri distruse, in speranta ca vor obtine o imagine mai clara asupra pozitiei sociale detinute de Nefertiti. Pe o piatra se pot descifra o parte din numele reginei si unul dintre titlurile sale onorifice – „Mare Consoarta Regala”. Exista imagini in care Nefertiti apare conducand un car de lupta si tinand in mana un sceptru, simbolul autoritatii supreme in stat. In alte imagini, ea este intruchipata tot ca un conducator, nimicindu-i pe dusmanii tarii cu maciuca sau sabia, calatorind in lectica regala sau impartind elitelor aurul si gloria victoriei. Nici o alta consoarta regala nu a mai fost vreodata infatisata in asemenea posturi.

Pe zidurile templulul din Karnak este gravata povestea mitica a creatiei Egiptului. Conform legendei, la inceput a fost Nimicul. Apoi, Zeul Creatiei si al Fertilitatii, Amun, a aparut din bezna, alaturi de insotitoarea sa divina Mut. Amun a cazut prada farmecelor seducatoare ale acesteia. Sursele stravechi spun: „Ea i-a aprins flacara in suflet si, in ardoarei patimii lui, a fost zamislit Universul. ”
Cei mai apropiati de zeul Amun erau faraonii – reprezentantii Zeului pe Pamant, care conduceau tara in numele acestuia. De asemenea, in stransa asociere cu zeul Amun erau femeile. Acestea puteau deveni chiar consoartele zeului, daca oficiau un anumit ritual.Pe baza dovezilor oferite de picturile ramase pana in zilele noastre, se considera ca anumite femei, alese cu grija, se duceau la altarul lui Amun, in templul din Karnak. Acolo, ele reconstituiau mitul Creatiei si ii confereau lui Amun o existenta pamanteana, pentru a respecta credinta care spunea ca, astfel, Universul nu se va reintoarce in Haos. Femeile care oficiau acest ritual deveneau “Sotii si consoarte ale lui Amun”. Orice femeie din aristocratia Egiptului putea obtine acest titlu onorific si prestigiul pe care il aducea cu sine.
In timpul domniei lui Nefertiti si Akhenaton, templul din Karnak avea la intrare un portal urias, in partea de est. In aceasta zona a fost posibila reconstituirea a aproximativ 100 de scene care descriu acte ritualice. Majoritatea o prezinta pe Nefertiti in centrul unor ritualuri sacre cum ar fi ceremonia in care aduce ofrande – daruri si sacrificii in cinstea zeului. De fapt, traditia cerea ca sacrificiile religioase sa fie aduse numai de faraon insusi sau de catre o „sotie si consoarta a zeului”. Ca urmare, aceste fresce atesta faptul ca Nefertiti era egala in rang si putere cu faraonul. Desi in noua religie abia introdusa nu mai exista statutul de „sotie si consoarta a zeului”, Nefertiti il venera pe zeul Aton cu ritualuri similare celor practicate de consoartele pamantene ale lui Amun. Se pare ca Nefertiti folosea traditia religioasa a „consoartelor” zeului pentru a se ridica pe sine la rangul de zeitate. Timp de mai bine de un deceniu, ea a fost, de fapt, cea mai influenta femeie din lumea antica.
O privire mandra, o fata cu proportii perfect echilibrate, cu pometi inalti si sprancene delicat arcuite, un nas fin, buze pline si un gat lung, aristocratic – Nefertiti trebuie sa fi fost o femeie de o frumusete extraordianra. Numele ei, care probabil se pronunta „Naftayta”, insemna „A sosit cea frumoasa”.Frumusete vesnicaFrumusetea extraordinara a lui Nefertiti este demonstrata de multe portrete, unele dintre ele descoperite in El-Amarna, fosta resedinta a curtii regale a lui Akhenaton.Cel mai fascinant este un bust pictat, sculptat in calcar si ghips, expus la Muzeul de Egiptologie din Berlin inca din 1924. Aceasta sculptura, nu mai inalta de 50 cm, una dintre cele mai faimoase opere de arta ale epocii faraonilor egipteni, a fost descoperita de arheologul german Ludwig Borchardt. El a facut aceasta descoperire pe 6 decembrie 1912, in timpul sapaturilor efectuate in fostul Achetaton, in atelierul sculptorului Thutmosis.
Inca nu s-a stabilit cu certitudine daca acest bust poate fi considerat opera lui Thutmosis. Numai unul dintre ochii reginei este pictat integral, ceea ce sugereaza ca bustul era, probabil, doar un model, o “schita” de care sculptorul se folosea pentru proiectul final. Un alt bust care o intruchipeaza pe frumoasa regina a fost descoperit de un cercetator britanic, John Pendlebury, in jurul anului 1932, in timpul sapaturilor efectuate la El-Amarna. Acest cap, pe care se pare ca sculptorul intentiona sa il aseze pe o statuie, nu poarta nici o inscriptie. dar seamana atat de mult cu alte portrete ale lui Nefertiti, incat a fost acceptat ca fiind o reprezentare a aceleiasi regine. In prezent, poate fi admirat in Muzeul Egiptean National din Cairo.

Arkenaton

Arkenaton

Sotie adorata
Faraonul Akhenaton trebuie sa isi fi adorat sotia si consoarta, nutrind pentru ea sentimente cu totul deosebite. El a cerut ca in capitala sa fie ridicate coloane pe care sunt sapate cuvinte care incearca sa surprinda frumusetea acesteia: „Chip fara cusur, liman al fericirii, daruita cu talentul de a asculta. Voce care aduce bucuria. Regina tuturor gratiilor, daruita din belsug cu iubire, aducatoarea fericirii conducatorului celor doua Tinuturi”.
In primii ani ai domniei sale, se pare ca Nefertiti s-a impodobit cu insemnele traditionale ale reginelor. Ea este zugravita purtand coroane si peruci decorate cu coarne de vaca, pene si un disc al soarelui – elemente asociate cultului zeitei Hathor. Mai tarziu, in Amarna, noua capitala regala, ea poarta o coroana inalta, albastra, cu partea de sus plata, care seamana cu coroana de razboi a lui Akhenaton. Este coroana pe care faimosul bust din Berlin a facut-o celebra in intreaga lume. Uneori, ea este reprezentata purtand si o coroana lipita de cap, ca o casca. Alteori, frumoasa regina apare purtand pe cap fel de esarfa, cunoscuta sub numele de „khat”.
In alte reprezentari antice, Nefertiti apare cu parul aranjat intr-un stil cunoscut sub numele de „peruca nubiana conica”. Aceasta este alcatuita din mai multe straturi de bucle si codite, adunate unele peste altele. Initial, era purtata numai de catre barbatii din armata regala. Fruntea reginei este adesea impodobita cu dublul sarpe simbolic, insemnul de regina a celor doua tinuturi, Egiptul Superior si Egiptul Inferior. Sculpturile de pe sarcofagul lui Akhenaton o prezinta pe consoarta regala purtand o tunica incretita, o peruca ondulata, simbolul sarpelui dublu si o coroana sofisticata, cu un disc solar, o friza cu cobre si doua pene inalte. Ca si alti membri ai castei aristocratice, Nefertiti nu purta numai bijuterii, peruci si haine stramte, ci folosea si produse cosmetice pentru a-si scoate in evidenta frumusetea naturala.
Femeile din acea epoca isi conturau pleoapele cu o linie neagra, groasa, care depasea mult ochiul. Pentru vechii egipteni, aceasta linie era asociata cu puritatea ritualica. Malahitul verde era pisat intr-o pudra fina, apoi amestecat cu grasime, pentru a forma o pasta cremoasa, care se aplica pe pleoape. Femeile foloseau si fardul de obraz, dupa cum atesta diferite reprezentari ale vremii. Un alt produs cosmetic important era rujul de buze. Continea aceleasi substante derivate din ocru, ca si fardul de obraz, dar in ruj se amesteca si un ulei obtinut din seminte de laptuci.
Este posibil ca aceasta sa fie cea mai senzationala descoperire arheologica de la identificarea mormantului lui Tutankhamun. Egiptologul britanic dr. Joann Fletcher este convinsa ca a descoperit mumia legendarei Nefertiti, cea care a domnit candva alaturi de faraonul Akhenaton.
In prezent, cercetarile lui Fletcher incearca sa gaseasca dovezi care sa sustina ipoteza ca ar fi descoperit trupul imbalsamat al celei care, alaturi de Cleopatra, este probabil cea mai celebra regina a Egiptului Antic.
In iunie 2002, Joann Fletcher, profesor la Universitatea din York, si colegii sai au primit permisiunea de a xamina mormantul „KV35” din Valea Regilor, de langa Luxor. De fapt, acest mormant mai fusese deschis in anul 1898, dar zidul sau fusese ulterior reconstruit, in 1907. Una dintre mumiile din acest mormant starnise in mod deosebit interesul echipei de cercetatori, caci vechile fotografii aratau ca este vorba de o puternica asemanare cu celebrul bust din Berlin al lui Nefertiti.
Mumia inregistrata in catalog ca „Nr. 61072”, precum si alte doua trupuri mumificate, apartinand unui baiat si unei alte femei, se afla intr-o galerie laterala a camerei funerare a lui Amenophis II. Cele trei mumii fusesera descoperite acolo de catre un arheolog francez, Victor Loret, la sfarsitul secolului al XIX-lea. Cum insa cele trei trupuri nu se pastrasera intr-o stare prea buna, nu au starnit un interes prea mare nici la momentul respectiv, nici o indelungata perioada de timp dupa aceea. Acum insa – dupa verificari extrem de atente si minutioase – echipa britanica de cercetatori a ajuns la concluzia ca este foarte probabil ca „Mumia 61072” sa fie celebra regina Nefertiti.
Dupa parerea cercetatorilor britanici, printre dovezile care sugereaza ca aceasta “redescoperire” este cu adevarat trupul lui Nefertiti se numara: lobul urechii cu doua orificii pentru cercei – un insemn al statutului regal; urma lasata de o bentita de aur purtata pe frunte – o alta piesa purtata in exclusivitate de membrii familiei regale; si scalpul ras – o operatiune care, dupa parerea lui dr. Fletcher, era absolut esentiala pentru a putea purta o coroana de tipul celebrei piese albastre a lui Nefertiti.
Evaluarea preliminara a echipei de cercetatori britanici a stabilit ca este foarte probabil ca aceasta mumie – care a fost descoperita zacand sub un morman urias de fasii de panza – sa fie o membra a familiei regale din perioada Amarna.Gatul lung, ca de lebada, pometii inalti si barbia ferma amintesc de trasaturile fine ale chipului lui Nefertiti. In opinia dr. Fletcher, un alt element care sustine ipoteza ca aceasta este mumia frumoasei regine a regatului de pe Nil este o peruca, descoperita anterior in apropierea trupului mumificat. Este o mesa de par artificial, realizata in stilul nubian preferat de femeile din familia regala in ultima parte a dinastiei a 18-a.
In plus, procedurile de imbalsamare folosite in cazul celor trei corpuri neidentificate din mormantul KV35, materialele utilizate si tipul specific de mumificare sugereaza ca aceste mumii dateaza din perioada de mijloc spre final a dinastiei a 18-a, adica exact epoca in care au domnit faraonul Akhenaton si sotia sa. Aceasta a fost concluzia la care a ajuns dr. Stephen Buckley, expert de renume mondial in acest domeniu, care a participat la examinarea detaliata a acestor descoperiri.
Trupul considerat a fi al lui Nefertiti poarta urmele unor atacuri foarte violente, in care se pare ca a fost folosit un topor sau un tip de maceta. Mumia si-a pierdut urechea dreapta si un brat – desi bratul a fost gasit in cursul unei a doua expeditii realizate de echipa britanica, in februarie 2003. Dr. Joann Fletcher afirma ca exista suficiente dovezi care sugereaza ca Nefertiti a fost maltratata si ucisa, deci aceste rani ar putea constitui un nou element in rationamentul care va duce, in final, la o identificare fara echivoc a cadavrului. Uciderea cu violenta a reginei ar fi putut fi o forma de razbunare a poporului, spune dr. Fletcher, pentru modul in care faraonul Akhenaton si sotia sa au respins vechea religie.
O examinare mai atenta a mumiei a aratat ca fata acesteia fusese atacata cu un obiect foarte ascutit – probabil un pumnal.
O data in plus, se confirma teoria ca regina urata de supusi fusese torturata sau ca trupul ei fusese desfigurat dupa moarte.
Bratul drept al mumiei – descoperit ulterior, separat de corp – fusese gasit indoit, cu mana indreptata in sus. Degetele pareau ca inca sustin un sceptru regal, desi obiectul in sine disparuse de mult. In cultura Egiptului Antic, numai faraonii puteau fi adusi in aceasta pozitie in locul de odihna vesnica. Unii cercetatori considera ca Nefertiti a domnit ca faraon cu drepturi depline, deci acesta ar putea fi un indiciu in plus.
O alta dovada este oferita de una dintre cele doua mumii descoperite in mormantul de langa „Mumia Nr. 61072”. Acea mumie pare sa fie trupul imbalsamat al reginei Ti. Aceasta a fost concluzia la care a ajuns o echipa de cercetatori americani si egipteni, care, in anii 1970, a efectuat anumite analize asupra unor fire de par ale mumiei. Ti a fost consoarta regala a lui Amenhotep III si mama lui Akhenaton, deci o ruda apropiata a lui Nefertiti.
Anumiti experti si-au exprimat scepticismul. Acestia considera ca Fletcher si colegii sai isi bazeaza argumentatia pe un numar insuficient de dovezi si ca mumia redescoperita ar putea fi a altcuiva, de pilda a unei dintre fiicele lui Nefertiti, care se prespune ca ar fi devenit faraon.
Astfel, in pofida tuturor acestor cercetari amanuntite, mumia cu numarul de catalog 61072, veche de peste 3.000 de ani, continua sa fie o enigma. Va fi nevoie de analize comparative de ADN pentru a rezolva definitiv misterul acestui cadavru. Dar inca nu au fost descoperite nici un fel de ramasite ale copiilor lui Nefertiti sau ale altor rude apropiate ale reginei, ceea ce inseamna ca, pentru moment, testele genetice nu sunt posibile.
O echipa de cercetatori a descoperit in Valea Regilor, langa Luxor, in Egipt, ceea ce se considera ca ar putea fi mumia legendarei regine Nefertiti. Echipa de la Universitatea din York, condusa de egiptologul britanic dr. Joann Fletcher, a folosit echipamente radiografice portabile pentru a examina cadavrul, in februarie 2003. Este prima data cand autoritatile permit utilizarea unor asemenea echipamente in acest loc.
Trupul inscris in catalog ca „Mumia Nr. 61072” a fost gasit alaturi de alte doua mumii, apartinand unui baiat si unei alte femei. Cele trei trupuri se aflau intr-o incapere laterala a mormantului KV35. Cercetatorii au reusit sa examineze mumia in interiorul mormantului, evitand astfel orice deteriorari accidentale produse in timpul unei eventuale transportari. Operatiunea a fost posibila numai datorita sistemului Canon „CXDI-31” – primul echipament portabil din lume pentru efectuarea de radiografii digitale. Anterior, procedura obisnuita era ca mumiile recent descoperite sa fie ridicate din mormant si transportate la spital, pentru a li se face radiografii – o operatiune solicitanta si foarte costisitoare, care expunea mumiile unor riscuri foarte serioase. In cazul mumiei nr. 61072, echipamentele portabile de efectuare a radiografiilor digitale le-au permis oamenilor de stiinta sa lucreze in interiorul mormantului, obtinand instantaneu o imagine tridimensionala a trupului mumificat, fara a fi nevoiti sa il deplaseze.
La numai trei secunde dupa scanare, imaginile radiografice au aparut pe ecranul computerului. Functia de zoom a permis examinarea in detaliu a bijuteriilor, danturii sau scheletului – ca si vizualizarea integrala a corpului. Noua tehnologie a putut fi folosita si pentru a face un “tur virtual” al mumiei.
Imaginile radiografice realizate de echipa condusa de dr. Joann Fletcher prezinta corpul unei femei adulte, cu coloana vertebrala curbata in zona lombara. Imaginile prezinta, de asemenea, un numar de margele de aur aflate in cavitatea toracica, sectionata. Aceste margele au fost turnate cu insemnele regale si ar putea constitui o noua dovada ca mumia nr. 61072 este a frumoasei si puternicei regine. Cercetatorii britanici considera ca margelele de aur se afla in acest loc neobisnuit ca urmare a unui atac al jefuitorilor de morminte, care au intrat in camera funerara si au distrus mumiile.Oamenii de stiinta spera ca radiografiile ii vor ajuta sa reconstituie chipul celebru al lui Nefertiti. Diferitele imagini ale acestui trup mumificat vor oferi si indicii referitoare la starea de sanatate a subiectului, stabilind poate chiar si cauza mortii.
Cat despre cei care au realizat echipamentele mobile pentru efectuarea radiografiilor, si ei sunt incantati: „Nu ne-am imaginat niciodata ca tehnologiile pe care le-am pus la punct pentru a face fata cerintelor medicale ale secolului al XX-lea vor fi folosite intr-o buna zi pentru a identifica o mumie si a rezolva unul dintre misterele Egiptului Antic”, a declarat James Leipnik, Director de Comunicatii, Canon Europe.
Cu sprijinul guvernului egiptean, cele trei mumii neidentificate vor fi ridicate acum din mormantul KV35 si depozitate in conditii de maxima siguranta, pentru cercetari ulterioare.

 

 

sfinxul din egipt

Sfinx-ul din Egipt

Sfinx-ul din Egipt

 

Cine a construit Sfinxul şi în ce scop? Care este vechimea lui? Este el contemporan cu piramidele din platoul de la Gizeh? Ce simbolizează structura sa hibridă om-leu? Oficial se consideră că Sfinxul are o vechime de 4500 de ani şi datează din epoca faraonului Kephren (anul 2500 î.C.). Descoperirile şi cercetările realizate în ultimii 20 de ani contrazic concluziile egiptologiei clasice. Ştiinţe noi precum geologia, arheo-astrologia şi astro-biologia aruncă o lumină nouă asupra unei enigme care dăinuie de mai multe milenii.

În plin deşert, Sfinxul a fost erodat de ploi torenţiale

John Antony West, un cunoscut egiptolog independent, a stabilit că eroziunea Sfinxului s-a datorat nu nisipului şi vântului, aşa cum s-a considerat multă vreme, ci ploii. El a ajuns la această concluzie, pornind de la observaţia că eroziunea rocilor din structura Sfinxului a fost realizată pe verticală. Şi totuşi Sfinxul este situat în plin deşert, unde de mai bine de 9000 de ani nu a mai plouat.
Descoperirile şi concluziile lui West au fost prezentate pe 7 februarie 1992, cu ocazia Congresului Anual al Asociaţiei Americane pentru Promovarea Ştiinţelor, în faţa a 247 de cercetători. Prezentarea sa i-a convins pe geologi, dar a ridicat puternice rezistenţe din partea egiptologilor.

Cercetările lui West au fost continuate de către Robert Schoch, doctor în geologie şi geofizică la Universitatea din Boston. Studiile sale minuţioase l-au condus la aceleaşi concluzii. Eroziunea care apare în structurile vechi ale Sfinxului se datorează nu vântului şi nisipului, ci apei. Este singurul monument din platoul de la Gizeh care a suferit o eroziune de acest gen. Concluzia ar fi că Sfinxul datează dintr-o epocă mai înaintată, în care aceste ţinuturi aveau un climat temperat. Conform afirmaţiilor doctorului Schoch, Sfinxul nu poate fi contemporan cu piramidele. Cu siguranţă precede cu mai multe milenii civilizaţia egipteană.

Climatologie şi constelaţia Leului

John Kutzbach, paleo-climatolog la Universitatea din Wisconsin, a realizat cu ajutorul computerului o modelare climatică a zonei şi apoi a comparat rezultatele cu datele geologice din teren. Datorită studiilor sale, se cunoaşte la ora actuală faptul că în urmă cu 10.000 de ani, în regiunea în care se află Sfinxul, precum şi într-o mare parte din Africa, ploua regulat şi erau lacuri întinse. Dacă ne bazăm pe această informaţie climatologică, reiese că Sfinxul datează dintr-o perioadă pre-egipteană. Pe de altă parte, dacă a fost construit aproximativ în anul 10.500 î.C., în acea epocă, în faţa sa răsărea exact constelaţia Leului. Conform studiilor efectuate de către arheo-astrologi, acest monument pare să fi fost o reprezentare a unui leu care era orientat către proiecţia sa de pe cer. Dar cum este posibil ca Sfinxul să fi fost construit la acea vreme, după reguli şi cunoştinţe astronomice de o asemenea precizie, când civilizaţia umană era de-abia la începutul epocii fierului?

Capul şi corpul Sfinxului

Examinând mai îndeaproape Sfinxul, lucrurile se complică tot mai mult. Capul se află într-o stare mai bună decât corpul şi este mai mic din punct de vedere proporţional. Ţinând cont de mărimea labelor din faţă şi trasând proporţiile reale se obţine un monument mult mai mare (cf. foto). Să fi fost capul Sfinxului cioplit de mai multe ori de-a lungul vremii? Aceasta arată din nou că Sfinxul nu avea cum să fie construit în timpul faraonului Kephren. Cel mult a fost restaurat atunci.

Ce reprezintă atunci în realitate capul Sfinxului? Versiunea oficială susţine că ar fi vorba de capul faraonului Kephren. Inspectorul Frank Domingo de la poliţia din New York, expert în identificare judiciară recunoscut la nivel mondial, a studiat atât capul Sfinxului cât şi pe cel al unei statui care îl reprezenta pe faraonul Kephren, pentru a afla dacă cele două morfologii concordă. Concluzia sa a fost categorică: morfologia capului Sfinxului este foarte diferită de cea a statuii lui Kephren. Ochii, forma capului, profilul, gura şi bărbia sunt diferite şi de morfologia rasei albe mediteraneene. Contrar aşteptărilor, Sfinxul reprezintă un faraon de rasă neagră.

Această descoperire poate explica de ce nasul şi o parte din buzele Sfinxului au fost distruse. În perioada dinastiilor egiptene în care au domnit faraoni aparţinând rasei albe, este posibil ca aceste elemente negroide din înfăţişarea Sfinxului să fi fost distruse. Era o manieră de a se asigura că nicio fiinţă de rasă neagră nu va revendica titlul de faraon. Mai mulţi conducători ai Egiptului s-au folosit de Sfinx în scopuri politice, restaurându-l şi sculptând capul pentru a semăna cu propria lor efigie. Pentru civilizaţia egipteană Sfinxul era un mare mister, când înfricoşător, când urât, când admirat pentru că data dintr-o epocă ancestrală şi ar fi putut să eclipseze întreaga putere a faraonului.

Templul Sfinxului

Templul Sfinxului a fost construit din blocuri de piatră care cântăresc fiecare în jur de 200 de tone. Suprafaţa blocurilor de piatră este perfect netedă, iar blocurile au fost fixate la milimetru. Cum a fost posibilă în epoca fierului asamblarea unor asemenea blocuri?

În zilele noastre, pentru a ridica şi a poziţiona cu precizie un obiect de 200 de tone sunt necesare între cinci şi şase săptămâni de pregătire, utilizându-se cele mai puternice macarale din lume. Pentru a aşeza un al doilea bloc de piatră de 200 de tone ar mai fi necesare încă alte cinci săptămâni de pregătire. Utilizând tehnologia actuală ar trebui circa 500 de ani doar pentru a poziţiona 5000 de blocuri de acest gen.

500 de ani fără a lua în calcul timpul necesar cioplirii şi extracţiei unor asemenea mastodonţi. Ce să mai vorbim despre monumentele din platoul de la Gizeh care conţin fiecare până la 2,5 milioane de blocuri de acest gen? Doar o tehnologie avansată ar fi permis construirea lor. Toate structurile antediluviene prezintă această caracteristică – asamblarea de blocuri gigantice este o constantă, aşa cum putem constata şi în cazul sitului arheologic submarin descoperit în 1997 în largul Japoniei, precum şi structurile din Insula Paştelui.

Previziunile lui Edgar Cayce

Cu 60 de ani în urmă, Edgar Cayce a prezis că sub Sfinx va fi descoperită o încăpere, în care se găsesc arhivele unei civilizaţii antediluviene mult mai avansate din punct de vedere tehnologic decât a noastră. În 1992, au fost făcute publice analizele seismografice ale zonei situate sub Sfinx. Ele indicau faptul că o cavitate de 5 metri pe 9, săpată în piatră exista chiar în locul prezis de Cayce. La momentul actual încă se mai descoperă astfel de cavităţi, existând o adevărată reţea subterană sub platoul de la Gizeh. Unii afirmă că Sfinxul ar ascunde intrarea într-un vast oraş antediluvian subteran, numit Gigal. Realitatea se aseamănă din ce în ce mai mult cu cele mai fantastice mituri. Simbol al inteligenţei care are acces la mecanismele forţelor naturale şi cosmice, Sfinxul ar putea fi foarte bine gardianul cunoştinţelor care dezvăluie originea ancestrală a umanităţii. De unde provine însă această ştiinţă?

Astronautul Edgar Mitchell consideră că dacă geologia stabileşte că Sfinxul este mult mai vechi decât se consideră la ora actuală, va trebui revizuită întreaga concepţie despre ultimii 100.000 de ani de civilizaţie umană. Cu ocazia unei conferinţe susţinute în 1992 la sediul Naţiunilor Unite din New York, cercetătorul Richard C. Hoagland face afirmaţii care merg chiar mai departe. Prezentând imaginile înregistrate pe planeta Marte în 1976 de sonda Viking, Hoagland atrage atenţia asupra existenţei unui feţe pe suprafaţa acestei planete. Această imagine nu este rezultatul unor jocuri de lumini, ci este în procent de 99% o reprezentare intenţionată a unei creaturi. La Gizeh, Sfinxul este reprezentarea hibridă a omului-leu, simbol al inteligenţei şi al forţelor naturale. La fel stau lucrurile şi pe Marte. Hoagland a împărţit în două imaginea feţei de pe Marte. Copiind simetric jumătatea din dreapta se obţine o imagine antropomorfă. Copiind simetric jumătatea din stânga se obţine un cap de leu. Avem de-a face din nou cu aceeaşi fiinţă hibrid om-leu. O oglindă cosmică, un ecou marţian al Sfinxului de la Gizeh? Hoagland susţine că faţa de pe Marte are o jumătate de milion de ani. Să fie ea un alt mesaj al civilizaţiei antediluviene care popula Terra în urmă cu sute de mii de ani? Dacă Sfinxul este ultima dovadă tangibilă a acestei civilizaţii atunci el trebuie să fie extrem de vechi. În 1996, cu ocazia unei conferinţe la Universitatea din Bradford, David Percy, directorul European pentru Misiunea Marte, stabilea vârsta Sfinxului la 247 000 de ani.

Ce a mai rămas din acea epocă?

Dacă au existat tehnologii mai avansate decât cele din ziua de azi, de ce nu au fost găsite utilaje, maşini, planuri, obiecte zburătoare, sisteme antigravitaţionale sau de excavaţie ieşite din comun? Unii spun că din cauza unor calamităţi terestre care au distrus totul. Acest răspuns nu este totuşi plauzibil, pentru că au fost găsite schelete de dinozauri, care datează din perioade mult mai vechi. Alţii susţin că avem o concepţie limitată despre ce înseamnă tehnologie. Cu cât o civilizaţie este mai avansată, cu atât tehnologia de care dispune este mai puţin perceptibilă şi mai în acord cu legile şi principiile universale. Răspunsul ar trebui deci căutat într-o cunoaştere în care ştiinţa şi spiritualitatea fuzionează.

S-a vorbit despre utilizarea Merkaba-ului pentru a construi aceste monumente gigant. Etimologic, Merkaba înseamnă câmp luminos (Mer), Spirit (Ka) şi trup fizic (Ba). Unirea celor trei generează un sui-generis vehicul care poate transporta atât trupul fizic, cât şi mintea dintr-o lume în alta. Merkaba este alcătuit din două piramide suprapuse, una cu vârful în sus, alta cu vârful în jos, care se rotesc în jurul individului pe aceeaşi axă, dar în sensuri opuse. Activat şi accelerat până se atinge un prag luminos, Merkaba scoate individul de sub incidenţa constantelor fizice ale mediului înconjurător. Trupul nu se va mai supune legilor gravitaţionale, iar spiritul va „pilota” această navă spaţială individualizată, putând să călătorească la voinţă, de exemplu de pe Marte pe Terra.

Rasa descrisă de Richard Hoagland, a cărei imagine apare în jumătatea antropomorfă a Sfinxului de pe Marte şi în forma primară, „negroidă” a Sfinxului de la Gizeh, a putut utiliza acest tip de „transport” interplanetar. Aceasta ar fi cauza pentru care nu există urme ale acestui voiaj, nici rachete, nici farfurii zburătoare, nici baze pentru lansare sau centre de control. Dacă această „spiritualitate tehnică” sau „ştiinţă spirituală” nu se supune constantelor fizice spaţiu-timp pe care le cunoaştem, atunci excavaţia, transportarea blocurilor de sute de tone şi construcţiile gigantice au putut fi realizate cu ajutorul ei. Generarea unui câmp antigravitaţional sau modificarea structurii intime a materiei pentru a o ciopli după voie nu lasă deloc sau aproape deloc urme tehnologice. Singurele dovezi vizibile sunt operele titanice, precum Sfinxul.

Suntem atât de ataşaţi de realitatea materială, încât am uitat de potenţialul nostru infinit. Căutăm să facem cu ajutorul unor tehnologii materiale ceea ce spiritul nostru ar putea face cunoscând şi utilizând legile cosmice universale. În realitate „este uşor să ridici un munte cu degetul mare de la picior” spunea Buddha în Saddharma Pundarika Sutra.

Sufletul calatoreste spre un alt univers dupa moartea fizica

Sufletul calatoreste spre un alt univers dupa moartea fizica

 

O carte publicata recent in Statele Unite ale Americii, cu titlul “Biocentrism: Cum Viata si Constiinta sunt fundamentale pentru intelegerea naturii Universului”, a starnit o serie de controverse pe internet. datorita continutului sau. Autorul acestei publicatii, omul de stiinta Robert Lanza, sustine ca viata nu se termina atunci cand sufletul paraseste corpul fizic, ci ca viata este vesnica. Robert Lanza nu are nici o umbra de indoiala ca acest lucru este adevarat.

Dicolo de timp si spatiu
Lanza este un expert in domeniul medicinei regerative si este directorul stiintific al “Advanced Cell Technology Company”. Inainte, Lanza a fost cunoscut pentru cercetarile sale extinse asupra celulelor stem si a fost, de asemenea, renumit pentru mai multe experimente efectuate cu succes in domeniul clonarii unor specii de animale pe cale de disparitie.

Nu cu mult timp in urma, omul de stiinta a devenit din ce in ce mai implicat in domeniul fizicii, mecanicii cuantice si al astrofizicii. Acest amestec exploziv de cunostinte a dat nastere unei noi teorii, teoria biocentrismului, o teorie in care Lanza continua sa aiba incredere si in ziua de astazi.

Teoria biocentrismului sustine ipoteza potrivit careia moartea pur si simplu nu exista. Din cate spune el, aceasta este o iluzie care apare in mintile oamenilor cauzata de identificare oamenilor cu propriul lor corp. Acestia, spune Lenza, cred ca disparitia corpului lor va cauza in consecinta si o disparitie a constiintei. De fapt, constiinta exista in afara barierelor spatio-temporale, aceasta avand posibilitatea de a exista oriunde, atat in interiorul corpului fizic cat si in afara lui. Aceasta teorie este intr-o mare masura similara cu unul dintre principiile de baza ale mecanicii cuantice care precizeaza ca o anumita particula poate fi prezenta oriunde si un eveniment se poate intampla de mai multe ori in nenumarate variante, simultan.

Lanza considera ca mai multe universuri pot exista simultan. Aceste universuri pot contine mai multe tipuri de scenarii in desfasurare. Intr-un univers, corpul fizic poate sa fie mort, iar in altul, el poate continua sa existe, absorbind constiinta care a migrat catre acel univers.

Acest lucru sugereaza ca o persoana care a murit, nu ajunge in rai sau in iad, dar intr-o lume similara cu cea in care la un moment dat a locuit, dar de aceasta data in viata. De asemenea, Lanza sugereaza ca acest proces se repeta la infinit.

Mai multe universuri
Aceasta teorie datatoare de speranta, dar extrem de controversata a lui Lanza are foarte multi sustinatori si nu doar din randul persoanelor obisnuite, dar si in randul catorva oameni de stiinta foarte cunoscuti. Acestia sunt fizicienii si astrofizicienii, care tind sa fie de acord cu existenta unor lumi paralele si a unor universuri multiple. Acestia sunt de parere ca nu exista lege fizica cunoscuta care ar interzice existenta unor lumi paralele.

Primul dintre acesti oameni de stiinta a fost H.G. Wells, cel care a sustinut aceasta teorie in anul 1985, in cartea sa “Usa din Zid”. La 62 de ani de la publicare acestei carti, Hugh Everett dezvolta aceasta idee in teza sa de doctorat sustinuta la Universitatea Princeton. In teza sa, Everett sustine ideea potrivit careia in orice moment Universul se imparte in nenumarate alte universuri. In unele lumi exista posibilitatea sa stai cu o carte in mana, iar intr-un alt univers sa te uiti la televizor.

Factorul declansator al acestei divizari a Universului sunt actiunile noastre, a explicat Everett. Atunci ca facem unele alegeri, in mod instantaneu Universul se imparte in doua, acestea producand diferite versiuni ale rezultatului.

Ipoteza care sustine faptul ca universul nostru nu este singurul este si o ipoteza sustinuta de datele primite de la telescopul spatial Planck. Folosindu-se de acele date, oamenii de stiinta au reusit sa creeze cea mai exacta harta de pana acum a fundalului microundelor, asa-numita radiatie relicva cosmica de fond, care a ramas prezenta de la inceputul universului nostru. De asemenea, acestia au descoperit ca universul are o multime de adancituri intunecate, putand fi asemanate cu niste lacune sau gauri extinse.

Fizicianul Laura Mersini-Houghton de la Universitatea Carolina de Nord si colegii ei sustin ca “anomaliile microundelor de fond se datoreaza faptului ca Universul nostru este influentat de catre alte universuri existente in apropiere. In plus, am putea sa presupunem ca aceste lacune sunt un rezultat direct al atacurilor indreptate impotriva acestui univers de catre cele vecine.”

Sufletul
Exista o abundenta de locuri si de alte universuri spre care ar putea migra sufletul nostru dupa moartea fizica, potrivit teoriei neo-biocentrismului. Cu toate acestea, prima intrebare care apare este aceasta: “Sufletul exista?”. Profesorul Stuart Hameroff de la Universitatea din Arizona nu are indoieli cu privire la existenta sufletului etern. Mai mult decat atat, anul trecut acesta a anuntat ca a descoperit dovezi care atesta eternitatea constiintei.

Potrivit ipotezei lui Hameroff, creierul uman reprezinta computerul cuantic perfect, iar sufletul, sau constiinta, este o cantitate mare de informatii stocata la nivel cuantic. Aceasta poate fi transferata dupa moarte; informatia cuantica reprezentata de constiinta se uneste cu universul si exista acolo pe termen nelimitat. Diferenta dintre teoria biocentrismului a lui Lanza si cea a colegilor sai este ipoteza pe care o sustine acesta potrivit careia sufletul migreaza catre un alt univers.

Sir Roger Penrose, un fizician de origine britanica si expert in domeniul matematicii de la Oxford este un sustinator al acestei teorii si a gasit, de asemenea, dovezi ale unor conexiuni cu alte universuri.

 

Sursa: www.e-dimineata.ro

DOCUMENTAR – SISTEMUL DE CONTROL AL MATRICEI – Episoadele I-II-III

SISTEMUL DE CONTROL AL MATRICEI – Episoadele I-II-III

Ce este Matricea? – What is the Matrix?

arhonti

 

În randurile de mai jos si in filmuletul documentar tradus de dupa articol, va prezentam o viziune despre Matrice cu care rezonăm destul de mult. Articolul este tradus si adaptat dupa un articol preluat de pe site-ul montalk.net , un site care la prima vedere il simtim apropiat de blogul nostru. De-a lungul timpului am oferit numeroase raspunsuri la ceea ce reprezinta Matrix si Iesirea din Matrix, insa in randurile de mai jos credem ca putem oferi un mic plus. Asadar, ce este Matricea?

„Şcoală sau închisoare? … depinde de perspectiva aleasă de tine. Pe de-o parte, este un sistem de învăţare hiperdimensional care-ţi accelerează viteza de evoluţie spirituală prin oferirea unor experienţe catalitice ca răspuns la gândurile, emoţiile şi faptele tale. Pe de altă parte, multe dintre aceste experienţe se manifestă ca nişte forţe prădătoare care profită de slăbiciunile tale. Calea prin care poţi să previ să fi manipulat de aceste forţe este să descoperi, să integrezi şi să transformi slăbiciunile în puteri şi astfel, indirect să împlineşti cel mai înalt scop al Matricei care este acela de a te ajuta să o transcenzi.

.
Totuşi, aceste forţe prădătoare hiperdimensionale au liber arbitru şi au propria lor agendă. care este aceea de a-şi extinde puterea şi de se întreţine din hrăinirea cu energiile emoţionale negative ale umanităţii. De asemenea, urmăresc să menţină pe toată lumea la distanţă o stare de conştienţă suficientă pentru a produce o influenţă destabilizatoare pentru închisoarea spirituală/ferma pe care ei o conduc aici pe Pământ. Suma totală a acestor sisteme manipulatoare hiperdimensionale poate fi denumită ca „Sistemul de Control al Matricei” – o şcoală dură care îi slăbeşte pe cei slabi spiritual şi îi întăreşte pe cei puternici spiritual, conform alegerii lor de a fi victime sau luptători.

.
Prădătorii hiperdimensionali:
Dincolo de nivelul uman de evoluţie există câteva nivele ocupate de forme de viaţă mai sofisticate, incluzând fiinţe ostile cu capacitatea de a transcende spaţiul şi timpul liniar, să citească gândurile, să manipuleze emoţiile, să ghideze din umbră indivizii inconştienţi şi să se proiecteze în interiorul şi în afara realităţii fizice observabile de simţuri.

.
Ei au nevoie de energie vitală/eterică/emoţională pentru a se întreţine, iar omenirea este de mult timp sursa lor primară de hrană. Ei se hrănesc cu energii care sunt în rezonanţă cu propriile lor vibaţii sufleteşti: emoţii negative, suferinţă psihologică şi energi sexuale pervertite. Fiind foarte lacomi din fire, în loc să recolteze energiile care apar natural la cei care aleg în mod liber să se angreneze într-un comportament vibraţional coborât, aceşti prădători caută să inducă ignoranţa, suferinţa şi perversiune în cât mai mulţi oameni cu putinţă pentru a-şi maximiza recoltarea de energie. Deşi asta nu este în mod tehnic, o încălcare a liberului arbitru (deoarece ei pot doar să amplifice tendinţele negative latente pe care le avem deja în noi înşine), mulgerea forţată de energie prin intermediul Sistemului de Control al Matricei constitue un dezechilibru deoarece încurajează ignoranţa şi sclavia în loc de conştientizare şi libertate.

.
Oprimarea conştientizării:
Deoarece forţe hiperdimensionale ostile au investit mult în acest Sistem de Control al Matricei ei recurg la măsuri extraordinar de puternice pentru a suprima orice factor destabilizator care ar putea să întrerupă aprovizionarea lor hrană. Oricine începe procesul de trezire, de recâştigare a puterii personale şi a libertăţii este imediat luat la ochi. Această luare în vizor are ca scop să-l readoarmă, să-l facă neputincios sau să-l facă să-şi piardă credinţa în a continua calea sa.

.
Când apare un impuls personal către libertate, un impuls egal şi opus este pus în mişcare, atrăgând către ţintă diverse oportunităţi sincronizate negativ pentru a-l angaja în experienţe de frecvenţă joasă şi astfel să blocheze impulsul său către libertate. Acestea includ situaţii ce au ca scop inducerea fricii, distragerii, suferinţei, îndoielii, depresiei, indulgenţei în impulsuri joase şi comportament egoist. Uneori aceste fenomene apar natural din legea inerţiei, alteori există o amplificare activă a acestor impulsuri contrare, determinate de forţele hiperdimensionale negative pentru a dezarma ameninţarea înainte de a câştiga mai multă putere.

.
Alte metode de oprimare includ sabotarea şi distragerea unui individ ţintă prin intermediul oamenilor din jurul lui care sunt deschişi către manipulare directă. Oricine eşuează în a fi complet conştient în momentul prezent poate fi o marionetă atâta timp cât atenţia lui este în altă parte. Lipsa atenţiei este suficientă pentru ca un impuls implantat subconştient să determine cuvinte sau acţiuni regretabile. Majoritatea oamenilor din această lume nu oferă niciun fel de prioritate conştientizării sau atenţiei alegând să trăiască în schimb, o stare de visare semi-conştientă care îi fac foarte înclinaţi să devină pioni ai Sistemului de Control al Matricei. Unii se nasc cu un nivel insuficient de conştiinţă individuală pentru a experimenta vreodată vre-un moment de luciditate, iar aceştia sunt cei care formează prima linie de agenţi ai Matricei, iar restul de agenţilor funcţionează doar part time , atunci când eşuează în a se observa pe sine. Datorită marii cantităţi de oameni adormiţi, Sistemul de Control al Matricei nu are nicio problemă în a găsi piese de şah pentru a le manevra în jurul unui individ ţintit.

.
Imaginea de ansamblu:

Deşi noi nu suntem întotdeauna sursa nedreptăţilor împotriva noastră, noi suntem totuşi cauza lor. Matricea, chiar şi cu nivelul ei de dezechilibru şi corupţie determinat de acele entităţi cu liber arbitru care şi-au depăşit atribuţile lor în cadrul naturii ca şi detonatori catalitici, este totuşi încă un program de învăţare care este complet simţitor la propria noastră ignoranţă şi slăbiciune. Poate că este alegerea prădătorului să atace, dar este alegerea noastră să acceptăm atacul şi să-i cedăm. Sistemul de Control al Matricei poate să ne influenţeze doar prin elementele din noi înşine ce corespund naturii lui vibraţionale joase. Atacurile ne pot ajuta să identificăm propriile noastre slăbiciuni, oferindu-ne astfel ocazia să ne focalizăm pe ceea ce trebuie făcut pentru a face următorul pas către trezirea spirituală.

 

Sursa: fymaaa.blogspot.ro

CURS LA DISTANTA REGRESIE VIETILE ANTERIOARE KARANNA

17 OCT CURS REGRESIE VIETI ANTERIOARE

CURS REGRESIE VIETI ANTERIOARE
PRIN METODE ENERGETICE

curs regresie vieti anterioare karanna

SINGURUL CURS DE REGRESIE DIN ROMANIA – ACREDITAT INTERNATIONAL 

testimoniale

Cursul se desfasoara pe o platforma software de Elearning si pe o platforma de Streaming Video online-LIVE. Este necesar sa aveti conexiune internet, computer, camera web si microfon.

Diploma recunoscuta international de Institutul IPHM ( International Practitioners of Holistic Medicine) si national cu sigiliu Karanna© cu titulatura de Practicant Regresie Vieti Anterioare.

STRUCTURA CURS: 5 Module – Durata 5 luni

DATA INCEPERE: 17 OCT

Cursul se desfasoara  saptamanal la distanta si cuprinde :

13 cursuri video inregistrate

7 seminarii LIVE

Cost curs: 200 lei / luna

 

[vfb id=2]