RITUALURI KARANNA ©

 

Ritualuri de Templu

Despre Ritualurile de Templu, asa cum am ales sa denumim ritualurile pe care noi le practicam, ar fi multe de spus si totodata prea putine informatii este permis a se impartasi, din motive lesne de inteles, asadar, asa cum Scolile de Mistere din vechime nu isi dezvaluiau secretele tuturor, ne vom mentine si noi in linia trasata de acestea cu mii de ani in urma, nu in incercarea de a copia un fapt istoric, ci pentru ca, pur si simplu, nu este posibil a se prezenta publicului larg tehnici menite sa fie practicate de catre putini cei care au mai ramas fideli ideii de Sursa – D-zeu UNUL, Fiii Luminii, initiati in Trup si Spirit.

Marturie pentru adevarul faptului ca putem sa ajutam oameni in acest sens, dpdv ezoteric, stau sutele de oameni pe care deja i-am ajutat si, daca faceti parte dintre ei sau cunoasteti o astfel de persoana, veti sti si ne veti cunoaste. Data fiind natura ajutorului dat si delicatetea cu care este tratat acest subiect tabu in societate, majoritatea celor pe care i-am ajutat prefera desigur, sa vorbeasca foarte rar despre subiect sau sa nu se exprime deloc pe acest subiect fata de prieteni, rude, amici, dusmani :). Si totusi, daca D-zeu vrea si daca si d-voastra doriti cu adevarat o rezolvare pentru anumite probleme specifice ce pot fi anihilate doar prin medote ritualice, pentru ca trebuie sa spunem adevarul si anume ca, ce este trimis prin ritual, prin ritual se dezleaga, atunci veti avea intuitia si prezenta de spirit de a ne contacta. Nu va garantam ca vom accepta cazul dvs, aceasta depinzand de ceea ce noi vedem ca ESTE FACUT si de Voia Divina dar, in cele mai multe cazuri, cel putin din experienta noastra de pana acum, ni s-a permis sa intervenim pentru a ajuta. Doamne Ajuta! NAMASTE!

Mai jos am adaugat cateva citate care, credem noi, sunt potrivite in context:

 

„Marturiile unanime ale antichitatii grecesti si latine, cat si traditiile evreiesti si arabe desemneaza Chaldeea si Egiptul ca fiind cele doua leagane ale magiei si astrologiei constituite ca stiinte, cu reguli fixe, rationale si formulate sistematic, asa cum s-au substituit acestea, incepand dintr-o anumita epoca, practicilor mai putin rafinate si poate mai putin savante ale goetiei si divinatiei primitive.
Istoria anumitor credinte si superstitii constituie unul din capitolele cele mai stranii, dar nu mai putin importante, ale istoriei spiritului uman si al evolutiei acestuia. Oricat de ciudate ar fi fost reveriile magiei si ale astrologiei, oricat de departe suntem noi acum, datorita progresului stiintelor, de ideile pe care le-au inspirat, aceste conceptii au exercitat asupra oamenilor, vreme de multe secole, si pana intr-o epoca destul de apropiata de a noastra, o influenta prea adanca si decisiva pentru a fi neglijate de cel care incearca sa delimiteze etapele intelectuale de evolutie a umanitatii.”

Francois Lenormant

„Hristos nu a practicat niciodată iertarea în masă, căci legea efortului ar fi fost contrazisă, iar Hristos prin esenţă respectă legea potrivit căreia fiecare om răspunde de propriile sale acţiuni. Ţinând seama de acestea şi revenind la textul nostru citat mai sus, cel ce a tradus acel cuvânt vechi prin „iertare” a comis o gravă eroare de fond, o adevărată rătăcire. Putem afirma că: A CREDE ÎN IERTARE ESTE CEA MAI CRUNTĂ EREZIE, care ar fi trebuit dintr-un început scoasă în relief. A crede în iertare este expresia unei concepţii greşite despre ceea ce este esenţial în existenţa noastră: EFORTUL.

Credinţa în iertare este opiriul leneşilor spirituali, a celor care speră să se mântuiască, să fie primiţi în rai din milă, din marea milostivire a lui Dumnezeu, care se îndură, îi iartă de potlogării şi-i primeşte în împărăţia Cerurilor pe cei ce fac cruci şi aprind lumânări în biserici.

A crede în iertare este expresia celei mai grave stări spirituale: LENEA MINŢII lipsa MEDITAŢIEI, lipsa untului-de-lemn a CANDELEI DUHULUI.
Revenind la textul nostru citat mai sus, expresia de a „dezlega” poate fi expresia unui fenomen care s-ar putea produce în anumite condiţiuni. Aceste condiţiuni implică existenţa unui preot puternic în radiaţii luminice şi mensonice, precum şi a unui credincios plin de râvnă, dornic realmente de a pune stavilă păcatului. în cazul în care un astfel de preot realizează o apropiere de cel dornic de curăţire, preotul, prin puterea câmpului său magnetic şi luminic, poate produce un câmp inductor, care să genereze un fior sacru in cel dornic de curăţire, fior, care să-1 determine să se „dezlege” starea de păcat, să pună stavilă păcatului, să iasă din cercul vicios al abaterii. într-adevăr, un astfel de preot poate „să dezlege”. în acest sens există DEZLEGARE.

Intră astfel în discuţie pe de o parte puterea câmpului luminic şi moensonic al preotului, care reprezintă câmpul inductor, pe de altă parte roba în discuţie capacitatea celui în stare de păcat de a recepţiona de a fi sensibil la câmpul inductor al preotului. Zadarnic există un preot plin de Putere magnetică inductoare, dacă omul este leneş şi insensibil la Pierea preotului. El nu se va putea ridica, nu se va putea curaţi. Dar daca culoarea păcatului său nu este gravă, atunci el este sensibil la puterea mensonico-luminică a preotului se naşte în el un curent indus şi în felul acesta dezlegarea primita poate constitui o primă treaptă în dificilul urcuş care implicit urmează dezlegării.

Cel mai eficace mod de curăţire este schimbarea opticii. Modificarea concepţiei omului asupra vieţii şi a faptelor, a distinctiei dintre ceea ce este bine şi ceea ce este rău în acţiuni. Dezlegarea împlica, cere, necesită schimbarea opticii. Schimbarea opticii necesită reculegerea, introspecţia, întoarcerea omului către sine. Acesta însă este un fenomen, este un proces care acţionează acţiunea urcuşului pentru că: a te curaţi înseamnă A ÎNCEPE URCUŞUL, iar urcuşul atrage noţiunea de timp.
Curăţire’.’ Da! Dar în timp şi nu în timp gol, ci plin de râvnă, strădanii şi eforturi. Curăţire? Da! Dar prin lupta cu sine, cu pornirile, cu intenţiile, cu gândurile…”

DIN TAINELE UNIVERSULUI SPIRITUAL – George Vasai

 

„Ceea ce nu poseda un nume, un simbol propriu, sau un semn exterior este lipsit de importanta. Pe aceasta straveche teza se bazeaza toate procedeele magice si ritualurile si fiecare sistem religios are din timpuri stravechi propriile procedee de cult. Diferenta consta in faptul ca marea masa a avut foarte putin acces la mistere si doar la mici fragmente, iar cea mai mare parte a fost pazita cu strictete de catre marii preoti sau initiati. Fiecare ritual isi are scopul sau precis, indiferent daca e vorba de vrajitorii din Tibet, gesturile mainilor facute de preotii Bali orientali sau de ritualuri magice de exorcizare. Sinteza ramane mereu una si aceeasi. In procesele din justitie se foloseste pentru confirmarea depozitiei mana ridicata in chip de juramant, ceea poate fi privit ca un gest magic. Din punct de vedere crestin cele 3 degete ridicate simbolizeaza Treimea Divina. Orice secta sau loja din cele multe care exista au riturile lor.”

FRANTZ BARDON