Articole

Romania

Adrian Severin face un avertisment dur: Romania e in pericol maxim!

Adrian Severin face un avertisment dur: Romania e in pericol maxim!

adrian-severin-face-un-avertisment-dur-romania-e-in-pericol-maxim

 

La putina vreme dupa ce Klaus Iohannis a iesit presedinte la scrutinul electoral din 16 noiembrie 2014, analistul politic, specialist in politica interna si externa, fost europarlamentar, face un avertisment dur. Conform lui Severin, Romania se afla in pericol maxim. Iata textul politicianului:
Dupa cateva decenii traite cel putin cu iluzia ca se afla intr-o lume a solidaritatii si armoniei, Romania isi reia locul geo-politic traditional la punctul de ciocnire dintre interesele marilor actori globali. Raportarea Romaniei la acestia dar si raportarea lor la ea ridica probleme de o imensa complexitate si periculozitate.
In acest context cel putin doua lucruri imi sunt clare:
1) nimeni nu ignora Romania;
2) nimeni nu doreste Romania.
Aceste doua teze, doar aparent paradoxale, se conciliaza in urmatorele enunturi alternative:
– nimeni nu vrea Romania ca partener dar toti o vor ca satelit;
– nimeni nu vrea sa se coordoneze cu ea dar toti vor sa li se subordoneze;
– nimeni nu o vrea independenta, toti o vor colonie;
– nimeni nu o accepta drept membru al familiei sale dar nimeni nu doreste ca ea sa devina membru al altei familii.
In incercarea de a ne domina sau macar de a nu ne lasa sa fim dominati de concurentii lor, strategii lumii au ales sa utilizeze arma exagerarii defectelor noastre creind mitul incompatibilitatii cultural-civilizationale a romanilor cu Occidentul euro-atlantic.

Acest mit serveste atat puterilor euro-asiatice (in primul rand Rusiei) cat si celor euro-atlantice.
Caracterul exceptional al coruptiei la romani, spre exemplu, este un mit care permite:
a) Rusiei sa „demonstreze” Occidentului ca nu are cum sa integreze deplin Romania structurilor sale (cel putin nu fara riscuri majore);

b) SUA sa intervina direct in guvernarea Romaniei folosind justitia pentru a elimina de la guvernarea tarii pe liderii cu agenda nationala (uneori denuntati ca fiind pro-rusi);

c) UE sa mentina Romania ca membru de mana a doua intr-o ordine continentala neo-iobagista in care pana si universalismul imperial are geometrie variabila si evolueaza cu mai multe viteze.

Romania – spune un alt mit de asemenea unanim imbratisat – nu a fost si, se subantelege, continua a nu fi pregatita sa intre intr-o democratie transnationala europeana asa cum, chipurile, ar fi UE, si sa contribuie la edificarea Europei politice, a Statelor Unite ale Europei; proiect al europenilor celor mai „avansati”, respectiv al „adevaratilor” europeni – catolici si protestanti, din vest si din nord, din lumea industriei si finantelor, neo-conservatori si neo-liberali.

Aici nu mai este vorba despre „coruptia structurala” ci despre o „incapacitate structurala”, o „neputinta congenitala” a romanilor de a participa cu succes la actul guvernarii asa cum este el inteles si savarsit in civilizatia occidentala spre care ei aspira nejustificat si in institutiile careia s-au strecurat la fel de nejustificat.
Cum modelul „bunei guvernari” ar fi unic si universal valabil, rezulta ca romanii sunt inclusiv incapabili de autoguvernare. Asadar nu numai ca incurca gestiunea UE dar nici nu au indreptatirea la un stat propriu sau, cel putin, la administrarea acestui stat prin ei insisi.
Pe ce se bazeaza asemenea teze? Cand concluziile sunt atat de ferme si de „utile” ele seduc prin propria lor afirmare, nemaifiind nevoie de argumente.
Daca cineva ar cauta argumente rezultatul ar fi mai mult decat dezamagitor pentru propagandistii mitului. Romania nu s-a opus nici unei reforme constitutionale a UE acceptand sa transfere institutiilor europene, fara nici o garantie de contrapartida, toate atributele suverane care i-au fost cerute. Prin acceptarea MCV Romania a acceptat chiar competente supranationale de control care nu se aplica nici unui alt membru (cu exceptia Bulgariei).
Romania si-a platit fara cracnire contributia la bugetul european comun fara a primi din partea UE fonduri europene macar egale cu aceasta. A fost, deci, un contributor net (care a dat mai mult decat a luat) si niciodata nu i-a trecut prin cap sa spuna, asemenea Marii Britanii, „eu imi vreau banii inapoi!”.
Romania si-a diminuat capcitatea productiva a economiei nationale in favoarea economiilor occidentale bazate pe export (in special Germania), oferindu-se acestora ca o mare piata de desfaceri.
Romania a pus resursele sale naturale si forta de munca ieftina la dispozitia investitorilor straini (europeni si nu numai) foarte interesati sa isi valorifice capitalurile aici, inclusiv cu pretul coruperii administratiei romanesti.
Romania a oferit statelor occidentale lovite de sovinismul si decandeta bunastarii, mana de lucru calificata pentru meserii pe care cetatenii lor nu mai vor sa le practice.
Aceasta mana de lucru a creat acolo crestere economica, generand totodata venituri bugetare si noi locuri de munca.
Romania s-a lasat saracita de elitele sale intelectuale, de talentele sale cele mai autentice si mai educate, contribuind astfel la imbogatirea si progresul strategic al Occidentului euro-atlantic, in aceeasi masura in care si-a pus in pericol propriul viitor.

In timp ce elitele Romaniei, formate pe bani romanesti, aduc buna guvernare si prosperitate altora, romanilor li se spune ca trebuie sa accepte a fi condusi din afara caci, intr-adevar, in tara nu le-a mai ramas decat o elita-surogat formata din ciurucuri si tradatori.

Si atunci, de ce atata „of” si vai”!?
Daca cineva nu a fost pregatit sa integreze Romania in familia occidentala acela a fost Occidentul insusi. El a fost, in schimb, pregatit si bucuros sa o colonizeze.

Un al treilea mit – cu atat mai usor de acreditat cu cat elitele autentice romanesti isi parasesc in mars fortat patria – este acela ca Romania are vocatia de a fi ghetoul european al romilor.

Legatura pe care atat discursul mediatic cat si cel politic occidental o fac intre insecuritatea cetatenilor europeni, „invazia” romilor si pretinsa „origine romaneasca” a acestora (origine cel putin civica daca nu si culturala) sustine ideea ca Romania, prin insasi identitatea sa etnica (in cel mai bun caz incerta daca nu cu desvarsire roma), pune in pericol civilizatia europeana.

De aceea romii trebuie expulzati si concentrati in Romania iar aceasta trebuie izolata in afara spatiului Schengen si nu numai.

„Manelizarea” mass-mediei (independenta in relatia cu statul roman iar nu si in cea cu clanurile oligarhice ori cu diverse cercuri de interese straine), precum si cea a politicii romanesti, nu fac decat sa confirme o asemenea idee.

Nu este clar care sunt politicile de integrare a romilor si care este eficienta lor. In schimb presatabloidizata – cea mondena si cea de scandal – se delecteaza cu prezentarea detaliata si necritica a ceea ce traditiile rome au mai mult in contrast cu traditiile culturale romanesti si europene; ba chiar si cu evolutia comunitatilor rome pe calea convergentei cu valorile civilizationale europene.

Aducerea obsesiva a interlopilor de origine roma in procesele intentate liderilor politici romani (mai mult sau mai putin corupti), cu mediatizarea aferenta, nu este, nici ea, o intamplare oarecare; sau, daca este, atunci interesul national cere sa fie oprita imediat, cel putin in dimensiunea sa mediatica.

In conexiune cu mitul exceptionalismului coruptiei romanesti si cu cel al identitatii culturale rome a Romaniei se degaja si mitul problemelor cronice, de factura structurala ale justitiei romane.

Aceasta este prezentata ca fiind in acelasi timp blocata si dezlantuita, controlata si haotica, nesofisticata si impredictibila.
Pe terenul mitului contrariile pot coexista cu usurinta.
Pe o atare imagine s-a cladit concluzia ca justitia romana trebuie pusa sub controlul strainatatii.
Acesta se exercita la vedere. Or, daca un stat cu o justitie ineficienta este un stat nefunctional, un stat cu o justitie controlata din afara nu mai este stat de loc.

„Cum credeti ca vin capitalurile de calitate, acelea care va aduc dezvoltare iar nu numai coruptie si infeudare, daca investitorii potentiali vad si aud de dimineata pana seara numai despre descinderi cu mascati ca in cartelurile mafiote din America Latina sau Orientul Indepartat, arestari de lideri politici bazate pe denunturile interlopilor romi, afaceri ruinate de luptele intre clanuri si altele la fel?” – m-a intrebat recent un distins diplomat strain.

„Veti ramane doar cu afaceristii dubiosi protejati de justitia romana aflata sub controlul real al catorva guverne straine!” – a adaugat el. (Si nu era un diplomat rus, cum probabil ar fi fost tentat sa banuiasca dl Joe Biden.)

Intr-adevar, din „statul romilor” – aflati si ei sub povara nedreapta a unor stereotipuri negative colportate masiv si nu tocmai innocet in Occident – capitalurile sanatoase fug iar regimul „jurisdictiei consulare” (desfiintat de Al. I. Cuza in zorii afirmarii existentei si demnitatii noastre nationale) reinvie in forme si sub acoperiri din cele mai perverse.

(Acum nu numai „supusii straini” ci si romanii sunt „judecati” de functionarii diplomatici ai altor guverne, carora o natiune in declin le-a concesionat aceasta functie.) Cum sa primesti un asemenea neam in casa ta?!

Ce doreste, insa, Romania? Daca ceva este cu adevarat exceptional la romani aceasta nu este nici macar dezbinarea, care caracterizeaza, probabil cu o mai mica intensitate, si alte popoare.

Exceptional la romani este spiritul auto-critic care ajunge la limita la care poate fi definit ca auto-demolator.

Pe el s-au bazat, desigur, si creatorii mitologiei anti-romanesti.
Mai exact ai mitului complex al incompatibilitatii cultural-civilizationale dintre Romania si Occidentul euro-atlantic; mit care justifica atat izolarea cat si dominarea externa a natiunii romane.
Iata de ce romanii trebuie sa isi asume, la randul lor, o parte de raspundere. O raspundere care nu scuza, insa, abuzul celorlalti.
Independent de vina, cu timpul cetatenii Romaniei au inceput sa resimta dureros – cum putea fi altfel?! – efectele miturilor amintite anterior.

Dincolo de inconvenientele practice, aceastea i-au facut sa se simta umiliti si tradati. De catre cine? Tocmai de cei pe care i-au iubit si respectat totdeauna: americanii, in special, si vest-europenii.

Reactia la descoperirea „refuzului” euro-atlantic („refuz” subliniat din motive evidente de propaganda rusa) a fost inevitabila, fireasca: americanofobia si euro-scepticismul.

Doua sentimente socante la un popor in mod traditional pro-occidental, euro-entuziast si americanofil.
Americanofobia si euro-scepticismul care se strecoara tot mai mult in sufletele romanilor si in societatea romaneasca sunt, prin ele insesi, o amenintare la adresa securitatii nationale a Romaniei.

De asemenea, instrainarea Romaniei de SUA si UE va afecta interesele vitale americane si vest europene in regiunea Balcanilor si Marii Negre, precum si procesul de continuare al integrarii si extinderii UE.

In acest sens reactia societatii romanesti fata de criza ucraineana este semnificativa.

In mod instinctiv romanii s-au plasat de partea Ucrainei, fata de care pana atunci nu aratasera o mare simpatie.

Pe de alta parte, in disputa dintre Occidentul euro-atlantic (SUA si UE) si Rusia romanii au aratat, lucru rar in istoria lor, mai multa intelegere pentru pozitia rusa.

Intr-un fel se poate spune ca suntem cu Ucraina impotriva Rusiei si cu Rusia impotriva Occidentului. Surprinzator si periculos! Iata la ce efecte perverse a condus politica de „excludere si refuz” aplicata de Occident Romaniei prin „strategia disocierii culturale a romanilor”.

Aceasta americanofobie si acest euro-scepticism emergent pot fi anihilate numai printr-o politica adecvata (adica realista, corecta, inteligenta si prietenoasa) a SUA, precum si prin revenirea UE la proiectul federal bazat pe principiile egalitatii si solidaritatii, ale coeziunii economice, sociale si teritoriale.

In ceea ce priveste SUA, o asemenea politica este impiedicata de mitul exceptionalismului inadecvarii si incompatibilitatii romanesti alimentat chiar de unele cercuri americane in speranta ca astfel vor putea interveni in Romania si ii vor controla politica.

Cu cat mitul se consolideaza cu atat americanofobia romanilor se acutizeaza si cu cat aceasta se acutizeaza cu atat risipirea mitului devine mai dificila.
Iata un cerc vicios care trebuie taiat. El poate fi taiat doar in SUA. Va fi asa numai in masura in care americanii vor intelege ca mitul, ca orice mit, nu este un adevar si ca perpetuarea lui contravine intereselor americane.

Cat despre UE, lucrurile sunt si mai complicate. Pe de o parte, nu numai ca Romania se gaseste intr-un raport defavorabil de forte cu protagonistii UE dar acestia au mult mai putine motive decat SUA sa vada in Romania un partener util spre indispensabil la frontiera estica a uniunii.

Germania, Franta si Italia dar si Spania si Marea Britanie nu au nevoie de Romania pentru a se intelege cu Rusia si a conveni asupra unei arhitecturi de securitate la nivel continental.

Dimpotriva, pentru ele ar fi mai potrivit ca romanii sa fie doar un obiect al istoriei plasat intr-o „tara a nimanui” care separa Europa germana de Asia rusa.

Pe de alta parte, sub aspect formal Romania este membru al aliantelor occidentale si in special al UE, in interiorul carora are o serie de drepturi precise cu garantiile juridice aferente.

Din aceasta perspectiva euro-scepticismul si decuplarea de UE in favoarea unor formule alternative situate mai la est, nu trebuie sa reprezinte decat ultimul recurs.

Pana la a se ajunge acolo, guvernul roman trebuie sa lanseze o strategie menita a reafirma si promova drepturile Romaniei ca stat membru, asa cum rezulta ele din tratate, precum si a mari influenta sa politica si economica in cadrul UE.

Pe o astfel de baza se va putea actiona eficient pentru revenirea la proiectul Europei politice de tip federalizare sa functioneze in folosul tuturor membrilor sai.

Ce sanse sunt ca asemenea schimbari de curs istoric sa se produca? Foarte putine! In aceste conditii nu se poate trage decit o singura concluzie: Romania este in pericol! Poate cel mai mare din istoria sa.

 

Adrian Severin

Sursa: www.ziuanews.ro

revoluia-sexual

Gabriele Kuby: „Vor să ajungă la copiii voştri! Îi vor sexualiza, iar sexualizarea copiilor va prăbuşi civilizaţia”

Gabriele Kuby: „Vor să ajungă la copiii voştri! Îi vor sexualiza, iar sexualizarea copiilor va prăbuşi civilizaţia”

gabriele-kuby

Gabriele Kuby

 

Între 3 şi 6 noiembrie 2014, sociologul german Gabriele Kuby a venit în România pentru a-şi promova carte proaspăt lansată, Revoluţia sexuală globală: Distrugerea libertăţi în numele libertăţii, printr-o serie de conferinţe susţinute la Iaşi, Bacău, Constanţa şi Bucureşti. Stiripentruviata.ro a avut privilegiul unui interviu în exclusivitate cu această autoare catolică şi mamă a trei copii.

Cartea dumneavoastră despre revoluţia sexuală a fost caracterizată în Germania de către unii cititori drept „un şoc”. Ce anume este atât de şocant în ea?

[indeed-social-locker sm_list=’fb,tw,go1,li’ sm_template=’ism_template_2′ sm_list_align=’horizontal’ sm_display_counts=’false’ sm_display_full_name=’true’ locker_template=6 sm_d_text='<h2>Acest continut este blocat<br></h2><p>Distribuie aceasta pagina pentru a o debloca!</p>’ reset_locker=1 locker_reset_after=30 locker_reset_type=’days’ ism_overlock=’default’ ]

Pentru majoritatea oamenilor este un şoc, deoarece prezintă întregul tablou al revoluţiei sexuale globale care are loc la ora actuală. Majoritatea oamenilor văd că nu mai avem valori stabile, că nu mai avem familii stabile, că homosexualitatea este prezentă pretutindeni, dar nu văd ce se ascunde în spatele acestor lucruri. În cartea mea sper că am reuşit să ofer o imagine completă a revoluţiei sexuale globale. Aceasta se ascunde în spatele conceptului de gen, despre care majoritatea oamenilor nu ştiu ce este. În conceptul de gen se ascunde sămânţa de-reglementării tuturor standardelor sexuale. Aceasta se întâmplă în toate ţările occidentale şi se extinde în toată lumea.

Unii ar putea să vă râdă în nas, reproşându-vă că vă place teoria conspiraţiei.

Am 18 pagini de surse care argumentează ceea ce spun. Sunt conştientă că scriu împotriva curentului. Mă aflu acum aici, într-o ţară care până în 1989 a fost sub dictatură comunistă, deci voi ştiţi mai multe decât mine despre rezistenţă, despre propaganda oficială, despre a impune lucruri societăţii.

Puteţi face o comparaţie între felul în care comunismul a afectat familia şi felul în care o afectează feminismul anti-familie şi ideologia de gen? Vorbiţi-ne puţin, vă rugăm, despre noul totalitarism, care promite, cum au făcut toate regimurile totalitare, fericirea şi libertatea.

Aceste ideologii au multe în comun, cu toate că aceasta nu este vizibil imediat. Ambele sunt împotriva familiei, ambele fac foarte dificilă – dacă nu imposibilă – sarcina părinţilor de a-şi educa propriii copii, de a-i ţine într-o zonă în care oamenii se dezvoltă puternici, având o identitatea puternică prin intermediul familiei. Dictaturile totalitare luptă împotriva acestui lucru. Ideologia de gen, sau genderismul, face exact aceasta, doar că într-un fel mult mai subversiv. Nu este vorba de o presiune pe care să o detectăm imediat, ci ne este „vândută” sub pretextul libertăţii. Subtitlul cărţii mele este „Distrugerea libertăţii în numele libertăţii”. Şi cred că mai există o asemănare pe care trebuie să o detectăm. Pentru toate regimurile totalitare, nu numai pentru comunişti, ci şi pentru nazişti, Biserica este întotdeauna cel mai mare duşman. Dictaturile au distrus biserici, le-au dărâmat, au ucis preoţi şi episcopi, i-au închis şi i-au torturat şi aşa mai departe. Naziştii au făcut asta, comuniştii au făcut asta. Această nouă mişcare nu torturează încă, dar începe să trimită oamenii la închisoare – se întâmplă deja – şi luptă pe faţă împotriva Bisericii Catolice, de exemplu, împotriva reprezentării acesteia la Naţiunile Unite şi în instituţiile Uniunii Europene. Aceasta este principalul lor duşman.

Există asemănări cu regimurile totalitare. Deşi acum pare a se promova libertatea, toleranţa, anti-discriminarea şi alte asemenea vorbe, acestea sunt de fapt găunoase şi sunt în realitate folosite pentru a răsturna valorile şi a induce oamenii în eroare, manipulându-le mintea – aşadar iată că sunt destule asemănări cu ideologiile totalitare. O altă asemănare stă în faptul că se încearcă să li se refuze părinţilor puterea de decizie cu privire la copiii lor (n.r.: şi educaţia acestora). Vor să distrugă familia, să dezrădăcineze oamenii, să le distrugă identitatea, iar această distrugere merge mai profund ca niciodată.

Am avut marele privilegiu şi onoarea şi ocazia să îl vizitez pe Papa Benedict al XVI-lea anul acesta. El numeşte ceea ce se întâmplă o „revoluţie antropologică”. Vorbeşte despre profundul neadevăr al acestei ideologii. În timpul acelei vizite private, mi-a spus: „Anticrist ajunge acum mai adânc ca niciodată în inima omului”. Ca fiinţe umane, noi am schimbat rădăcina propriei umanităţi, care se găseşte acum sub atacul unei ideologii ce spune că nu există bărbaţi şi femei. Ne propunem disoluţia identităţii bărbatului şi a identităţii femeii. Se mai spune că orice orientare sexuală este bună şi trebuie respectată, tolerată. Şi, dacă nu ne declarăm de acord cu ea, suntem puşi la zid ca „homofobi” care discriminează.

Deja se pregătesc legi care vor trimite oamenii la închisoare şi li se vor aplica amenzi foarte mari dacă îşi exprimă părerea că nu este bine.

Dacă Revoluţia Sexuală îşi propune să elimine toate diferenţele dintre bărbat şi femeie, de ce insistă azi atât pentru drepturi speciale acordate femeilor? Cu alte cuvinte, de ce să luptăm pentru drepturile femeii, dacă identitatea sexuală devine ceva fluid şi superfluu, fără nicio legătură cu determinările anatomice, transformându-se doar într-o chestiune de alegere subiectivă, personală?

Exact. Este una din multele contradicţii interne ale acestei ideologii . Judith Butler, a cărei carte, Gender trouble. Subversion of Identity (Probleme de gen. Subversiunea identităţii), a stat la baza acestei ideologii, furnizându-i concepte şi limbaj, era conştientă de această contradicţie. Şi alţi profesori specializaţi în studii de gen au sesizat-o şi cred că putem spune fără să greşim prea mult că problema femeii este folosită doar ca un fel de sprijin. Se pretinde că se luptă pentru femei, dar în realitate se distruge identitatea de gen, iar toată această luptă pentru drepturile omului se va prăbuşi în momentul în care femeia va avea aceeaşi putere cu bărbatul – ceea ce se şi întâmplă acum.

Ce se va întâmpla cu bărbatul şi femeia în eventualitatea în care Revoluţia Sexuală învinge şi vom avea o societatea bazată pe preceptele acesteia?

Deja sunt multe semne. Dacă se continuă astfel, nu e semn bun: familiile sunt distruse, căsătoria este distrusă. Nu femeile, ci anumite organizaţii pentru femei şi organizaţii europene lansează tot felul de mesaje care spun că toate femeile sunt nişte victime, iar toţi bărbaţii se comportă ca violatori şi prădători sexuali faţă de femei. Consecinţa este că bărbaţii îşi pierd interesul de a mai deveni taţi, iar femeile îşi pierd interesul de a mai deveni mame. Aceasta se oglindeşte cu claritate în criza demografică prin care trecem. Foarte curând, aceasta va conduce la probleme foarte grave în societate, chiar şi în bogata noastră Germanie. Deoarece sistemele noastre de asigurări sociale nu vor putea menţine standardele cu care ne-am obişnuit. Aceste standarde încă mai permit menţinerea păcii. Oamenii obţin încă banii care le trebuie. Odată ce aceasta va cădea – ceea ce se va întâmpla foarte curând, deoarece nu mai avem copii care să intre pe piaţa muncii şi să plătească taxe şi contribuţii sociale – sistemul social nu va mai putea funcţiona şi vom intra într-o zonă în care brutalitatea şi violenţa vor deveni omniprezente în societate. A început deja: la Paris, la Londra, am văzut deja părţi din oraş în flăcări. Şi vom mai vedea. La voi în ţară e multă sărăcie. Dar aceasta începe să apară şi în unele zone din Germania. Şi, când sistemul economic nu va mai permite bunăstarea materială de până acum, cred că se va mai întâmpla ceva: vom fi prea plini de griji pentru a ne mai preocupa de probleme precum homosexualitatea şi schimbarea de gen sau alte astfel de nebunii.

De altfel, acestea sunt nişte probleme care ţin de numai 1,6% din populaţie (nu 3%, nu 5%, nici 10%, ci doar 1,6% s-au declarat homosexuali într-un studiu oficial al Centrului pentru Controlul Bolilor din SUA). Din acest procent de 1,6% din populaţie, doar 2-3% sunt interesaţi de parteneriate civile. De ce? Fiindcă duc o viaţă promiscuă. Acesta este stilul lor de viaţă. Să privim societatea, gândindu-ne la generaţiile viitoare. Ce fac acum? De ce schimbă sistemul de valori şi întregul sistem legal pentru o minoritate dintr-o minoritate, care nici măcar nu ajunge la 1% din populaţie?

Unii nu înţeleg ce este atât de rău să le vorbeşti copiilor despre sex la şcoală. Ce le-aţi spune acestora?

Un copil sexualizat îşi pierde copilăria. Copilăria este prin definiţie o zonă în care copilul poate creşte şi se poate juca…Copilăria este asexuală. Iar familia are nevoie de o zonă nesexualizată. Sexul are loc între părinţi şi nicăieri altundeva în familie. Dacă această regulă cade, cade şi copilăria. Este de neimaginat ce se întâmplă în şcolile americane şi germane, în toate ţările occidentale. Dacă copii sunt obligaţi la şcoală să vorbească despre sexualitate, ceea ce se întâmplă deja, dacă se uită la desenele din manuale, care sunt obscene şi pornografice, îşi pierd simţul ruşinii. Aceasta este foarte necesar pentru orice om, absolut necesar! Chiar şi Sigmund Freud a spus că, dacă distrugi simţul ruşinii, nu mai poţi educa oamenii.

Dacă ne împingem copiii în experienţe sexuale precoce, începând de la grădiniţă, dacă îi învăţăm contracepţia la şcoală şi îi pregătim pentru „prima dată”, tinerii, înainte de a se maturiza suficient încât să aibă drept de vot, vor avea o mulţime de experienţe dureroase. Şi vor începe să se îndoiască şi să-şi piardă capacitatea de a se mai ataşa de altă persoană. Ataşamentul este necesar pentru căsătorie, pentru familie. Dacă ai suferit mult înainte să împlineşti 18 sau chiar 20 de ani, îţi pierzi acest ideal: „Da, vreau să îmi găsesc pe cineva. Da, vreau să am o familie”. Pierzi acest lucru. Nu mai îndrăzneşti, nu mai crezi în asta. Aşadar, le distrugem abilitatea de a-şi întemeia o familie, ceea ce intră în contradicţie cu însăşi dorinţa tinerilor. Toate anchetele şi sondajele arată că tinerii au ca ideal de viaţă întemeierea unei familii. Iar generaţia noastră are datoria să îi facă capabili interior şi din punct de vedere psihologic pentru a forma o familie şi a-şi folosi sexualitatea în mod corect. În plus, bolile cu transmitere sexuală au explodat pretutindeni şi îi fac pe oameni infertili. Şi practicile homosexuale sunt asociate cu riscuri mari de sănătate. Ar trebui să prevenim tânăra generaţie în legătură cu riscurile, dar nu ni se permite, în timp ce cupluri homosexuale sunt invitate în şcoli (n.r.: să vorbească despre viaţa lor).

În ce măsură sunt instituţiile europene abilitate să pună în aplicare politicii bazate pe ideologia de gen?

Instituţiile europene susţin sută la sută această ideologie. UE şi ONU fac tot ce le stă în putinţă pentru a submina familia şi sistemul nostru de valori. Şi numesc această acţiune „drepturile omului”: promovarea agresivă a căsătoriei homosexuale în toate ţările, promovarea agresivă a ideologiei de gen ca politică de stat, promovarea obligativităţii ca femeile să aibă asigurate un procent din toate locurile de pe piaţa muncii şi din alte poziţii-cheie, promovarea preluării de către stat a îngrijirii copiilor mici la creşă. Pot face aceasta şi chiar o fac. Dacă pot? Da, pot. Sunt foarte puternice aceste instituţii. Iar în spatele lor se ascund forţe politice şi economice. Dar vestea bună este că apare şi rezistenţa politică: în Franţa, în Lituania, unde a fost interzisă propaganda prohomosexualitate în şcoli, în Ungaria, unde au acum Constituţie creştină, în Croaţia, unde a fost organizat un referendum care să consfinţească faptul că numai un bărbat şi o femeie se pot căsători, şi în Slovacia la fel. Astfel că în Parlamentul European se construieşte o rezistenţă. Se întâmplă lucruri. Oamenii încep să se trezească.

Fac şi eu ce pot cu această carte. Reuşeşte să trezească multă lume cartea mea. Trebuie ca, la toate nivelurile societăţii, să ne unim forţele şi să intrăm în luptă cu motoarele turate la maximum, pentru a spune: „Nu!”

Ce sfaturi aveţi pentru românii şi în general pentru toţi oamenii care vor să-şi păstreze familia şi identitatea neştirbite?

În primul rând, nu mai gândiţi că sunteţi în urmă. Nu vă mai gândiţi că lucrurile bune vin din vest – în realitate este adevărat exact opusul. De fapt, din vest vin lucruri realmente malefice. Am auzit o ştire azi. Nişte ONG-uri din România au declarat că ţara voastră trebuie să prindă din urmă (n.r.: trenul educaţiei sexuale din Occident). Puteţi fi foarte fericiţi că această distrugere nu a avut încă loc în ţara voastră. Şi ar trebui să vă mobilizaţi în toată ţara în orice coaliţie posibilă, cu oricine, inclusiv de peste graniţe, şi cu oricine din interiorul ţării care poate lupta împotriva acestui lucru. Vor să ajungă la copiii voştri! Îi vor sexualiza, iar sexualizarea copiilor va prăbuşi civilizaţia. Fiindcă va prăbuşi mai întâi familia. Aceasta este rădăcina. Aşa că trebuie să faceţi tot ce puteţi. Şi puteţi fi fericiţi că dictatura comunistă v-a protejat de revoluţia sexuală care a început în Occident în 1968. Încă mai aveţi un sistem de valori conservatoare. Încă mulţi oameni mai cred că familia (n.r.: naturală) este bună, că homosexualitatea nu este corectă. Aşa că răspândiţi vestea că nu sunteţi deloc înapoiaţi. Ba dimpotrivă. Puteţi fi fericiţi că aceste lucruri încă nu s-au întâmplat. Fiindcă are loc distrugerea societăţii, iar Uniunea Europeană este purtător de stindard în acest sens.

(Gabriele Kuby)

 

Sursa: ortodoxiatinerilor.ro

 

[/indeed-social-locker]

control al mintii

CONTROLUL MINTII IN NOUL TOTALITARISM

CONTROLUL MINTII IN NOUL TOTALITARISM

control al mintii 
Controlul mintii, ca parte a controlului social in general, este realizat, in zilele noastre, mai ales prin tehnici inspirate din dinamica sectelor. Este ideea de baza a textului de mai jos. Termenul englezesc este de “cult”, insa in romana uzual este cel de “secta”, sensul fiind acela al unei grupari conduse de un lider carismatic, bazata de conditionarea, indoctrinarea membrilor sai, pe mentinerea acestora in interiorul unei “bule de sapun” care-i separa de realitate, pe furnizarea de “texte”-standard cu care acestia sunt invatati sa respinga tot ceea ce le contrazice “credinta”, precum si pe infatisarea unei “amenintari exterioare” fata de care membrii sectei trebuie sa stranga randurile – control al mintii.
Autorul descrie si fenomenul falselor “treziri”, adica al miscarilor antisistem care capteaza membrii pe baza “adevarurilor revelate” doar pentru a-i pune pe un drum infundat.
Nu, nu este vorba despre o distopie sau o predictie, nici despre fenomene restranse, de nisa, ci, in mare parte, despre o practica de control si conditionare deja folosite pe scara larga. Sa ne gandim numai la ce a insemnat Obama ca stil de lidership politic si de comunicare. Am mai discutat despre tehnicile de ocupare a campului cultural, a spatiului public, despre “cainii de paza” ai puterii reale. Am vazut cum suntem considerati, noi, drept un popor care nu poate fi condus decat prin tehnici de manipulare, nu prin consens rational, democratic. Un element care lipsea din acest tabloul era descrierea mai exacta a acestei stranii fanatizari spre care suntem tarati tot mai mult, atat pe plan global, cat si local. O fanatizare de tip pseudo-religios, prin care membrii si simpatizanti sunt complet rupti de realitate, in care atasamentul se manipuleaza prin tehnici de indoctrinare agresiva si de manipulare psihologica.
De pilda, in spatiul politic, nu de putine ori “basistii” au fost descrisi, pe buna dreptate, ca fiind o grupare de tip sectar, cu toate tehnicile de supunere fata de liderul suprem aferente, cu tot arsenalul de fidelizare absoluta a membrilor sai. De partea cealalta, si, ironic, uneori tocmai de catre agentii sectarismului basist, “Antenele”, mai ales o emisiune de prime time condusa au fost acuzate ca manipuleaza agresiv prin tehnici speciale de indoctrinare tipice sectelor. De aici si aerul greu respirabil, si cvasi-imposibilitatea articularii unui spatiu al normalitatii, rational, critic.
Unele secte sunt foarte eficiente si pentru operatiuni secrete sau pentru institutiile financiare, daca ne gandim la rolul mormonilor si al scientologilor pentru CIA si FMI.
Nu doar in politica, ci, deseori, si in cultura se fac resimtite daca nu tehnici, atunci macar stari de spirit similare gruparilor religioase. Unii oameni de cultura sunt adevarati “guru” aureolati de o carisma aparte care reusesc sa controleze o sala intreaga de oameni, ai zice, cu spirit critic, mai abitir decat reusesc liderii religiosi reali.*
Aceasta practica de divizare manufacturata a societatii si de control prin folosirea tehnicilor sectelor o vedem la lucru si in alte zone sensibile – inclusiv in zona bisericii, unde diversi lideri “trezesc” de zor oameni doar pentru a le programa gandirea in forme rudimentare si a-i tine departe de sansa trezviei autentice, intru Adevar (despre fenomenul falsei treziri am mai scris aici). Caci toate formele de rezistenta, fie ea si prin gandire libera, trebuie clonate si falsificate, confiscate, pentru a elimina resorturile REALE ale rezistentei launtrice, singura veritabila.
.

Controlul Mintii si eticheta “teoriei conspiratiei”. Ecouri din Orwell si Huxley

Suntem capabili sa intelegem arhitectura – patternul structural – al fiecarui gen de regim al controlului mintii. Acest lucru ne ajuta sa recunoastem precursorii – semnele care ne arata ce fel de viitor ne asteapta.
.

Predictii distopice

In 1984, G. Orwell infatiseaza o lume intunecata, gri. Oamenilor le este frica sa spuna ceva contrar liniei oficiale a partidului, iar supravegherea este universala. Chiar a gandi contrar partidului este o crima, iar “crimaganditul” poate fi tratata prin interventii psihologice radicale.Informatia este controlata strans de media oficiala, iar inregistrarile istorice sunt editate, astfel incat sa se conformeze ultimelor afirmatii ale partidului.
Prin contrast, in Brava lume noua, Aldous Huxley infatiseaza o lume placuta, superficiala si colorata. Libertatea personala de toate felurile este incurajata, devenind chiar un imperativ cultural. In carte, un tanar este trimis la terapie pentru nu vrea sa faca sex cu o colega. Un adult este considerat aberant pentru ca esye atras de o relatie monogama. Drogurile si distractia sunt la dispozitie pentru a imbunatati dispozitia.
Lucrul central al lumii lui Huxley este abolirea familiei. Sexul nu duce niciodata la sarcina, iar embrionii sunt crescuti intr-un proces de productie bazat pe selectia materialului seminal. Ca parte a acestui proces, un embrion poate fi intretinut sau lipsit de nutritie, in diferite stadii de dezvoltare, pentru a crea clase de oameni (alfa, beta, etc.) cu niveluri diferite de inteligenta si indemanare. Exista si cote referitor la cati oameni sunt necesari fiecarei clase si ar trebui, prin urmare, sa fie produsi.
Sunt folosite diferite cai de conditionare asupra copiiilor pentru a-i face sa accepte clasa lor sociala, alaturi de prerogativele si restrictiile corespunzatoare, ca fiind cele mai potrivite pentru ei. Copiii sunt crescuti in comun, fara sa aiba conceptul parintimii, al rudeniei, al familiei. De la embrion la adult, statul detine controlul asupra dezvoltarii persoanei si al gandirii sale. In societatea ce rezulta, oamenii se poarta asa cum au fost programati sa se poarte si nu-si imagineaza ca lucrurile ar putea sta diferit.
In lumea lui Orwell, gandirea-gresita (crimaganditul) este detectata si suprimata. In lumea lui Huxley, gandirea gresita este improbabila. Lumea lui Orwell suprimaindividualul; lumea lui Huxley il manufactureaza. In ambele cazuri, controlul asupra ceea ce oamenii sunt capabili sa gandeasca, controlul mintii, este o strategie a regimului, parte a strategiei controlului social general. Orwell exploreaza un regim de forta bruta ce practica controlul mintii, pe cand Huxley exploreaza o abordare stiintifica. Romanele sunt folositoare pentru ca fiecare se ocupa de una din aceste abordari de baza ale controlului mintii, urmarindu-i consecintele pana la capat. Daca vrei realmente sa suprimi ceea ce gandesc oamenii, ai nevoie sa faci A, B, C. Daca vrei realmente sa programezi oamenii, trebuie sa incepi de cand s-au nascut si sa faci X, Y, Z. Putem vedea arhitectura – patternurile structurale – ale fiecarui regim al controlului mintii. Acest lucru ne ajuta sa recunoastem precursorii – semnele care ne arata ce fel de viitor ne asteapta.
.

Ecouri Orwelliene

Sa ne gandim la lumea jurnalistilor mainstream, mai ales a vedetelor stirilor TV. Aici avem o lume ce oglindeste 1984, unde ceea ce se spune trebuie sa se conformeze liniei partidului. Orice crimagandita – un prezentator care ar comenta ca nu crede versiunea oficiala a lui 9/11 sau care crede ca Rusia nu e un agresor (sau care critica rolul Rusiei in Ucraina in ceea ce priveste televizunile rusesti – n.n.) – va fi rapid pedepsit cu echivalentul pedepsei cu moartea: expulzarea din lumea jurnalismului.
control al mintii

 
Astfel e intretinut Matrixul, povestea despre bunavointa SUA, democratie, sacralitatea fortelor pietei si tot restul. Cu controlul majoritatii massmediei detinut de cateva maini, linia partidului poate fi mentinuta intotdeauna, iar evenimentele trecute sau prezente pot fi interpretate conform acestui cadru. A face altfel, pentru un prezentator de stiri, este literalmente de neinchipuit. Ministerul Adevarului este la lucru in lumea noastra, insa e invizibil, ascuns in camerele de conducere ale conglomeratelor mediatice, in spatele usilor biroului de presa al Washingtonului.
Acelasi tip de regim al crimeigandite este operational si in alte zone, acolo unde e vorba de subiecte sensibile dpdv social. Procesul de peer-review, boardurile editoriale ale revistelor importante asigura faptul ca crimaganditul este suprimat pe subiecte ca manipularea genetica, pesticidele, farmaceuticele, nivelul radiatiilor etc. Din nou, Ministerul Adevarului este invizibil, avandu-si sediul sus, in camerele de conducere ale corporatiilor.
Desi societatea noastra nu seamana cu distopia lui Orwell, metodele sale de control al mintii opereaza in locurile critice, acolo une este generata informatia pentru public. Si bineinteles ca avem supravegherea universala prin grija NSA, a camerelor omniprezente CATV si a urmaririi telefoanelor. Big Brother este cu noi, insa sta in spatele scenei, vee totul si decide care povesti despre lume vor fi spuse de massmedia mainstream.
.

Ecouri Huxley-iene

Huxley a scris o recenzie la romanul 1984, unde a vorbit despre cele doua viziuni diferite asupra viitorului. A sugerat ca am putea trece printr-o perioada intunecata, similara cu cea a romanului “1984″, insa, totodata, a afirmat ca un astfel de regim ar fi instabil si de tranzitie. Mai departe, considera ca abordarea stiintifica a controlului mintii, bazata pe programamrea sistemului de credinte al oamenilor, ar fi varianta mai adecvata pentru o societate moderna totalitara.
aldus-huxley control al mintii
Cercetarile guvernului american in controlarea stiintifica a mintii au inceput cel putin din anii ’60 si au continuat de atunci. Prima abordare, Operatiunea CIA de Control al Mintii, a fost manuita cu duritate, ca in “1984″. Aceasta a implicat droguri psihotropice date oamenilor precum si sugestii post-hipnotice. Cu aceste metode s-a obtinut destul de putin, in directia “Candidatului Manciurian”, insa nu a furnizat o solutie generala: era necesara prea multa munca pentru programamrea oamenilor pe baze individuale.
Cercetarile s-au orientat atunci catre crearea sectelor. Daca oamenii pot fi atrasi in secte de tot felul, dinamica sectelor ar putea servi drept functii de programare. Aceasta permite o abordare mai generala a controlului mintii decat metodele individuale descrise mai sus. CIA nu a recunoscut niciodata cercetarile de acest gen, insa experimentele au fost foarte reusite, inclusiv cea a Reverendului Jim Jones si secta “Templul Popoarelor”, cea a lui David Kkoersh si Waco.
In acest tip de cercetari, primul pas este identificarea liderului natural al sectei, care ar fi trebuit sa aiba deja succes in atragerea de discipoli. Apoi, sectei i se dadea sprijin de diferite feluri. Agenti sub acoperire erau trimisi pentru a se alatura miscarii, nu doar pentru a o observa si a raporta din interiorul acesteia, ci si pentru a furniza abilitati organizationale. Fondurile erau canalizate spre secta, iar politia locala era avertizata, astfel incat secta putea creste nestingherita.
Astfel, cercetatorii au putut sa studieze cum actioneaza un lider talentat, cum sunt atrasi oamenii intr-o secta, cum este mentinuta loialitatea acestora, cum pot fi impinsi oamenii spre credinte extreme si actiuni extreme. Dupa ce s-a aflat tot ce se putea afla despre secte, liderul acesteia si membrii sai erau ucisi pentru a se ascunde orice fel de dovada ca a avut loc un experiment.
.

“Sectele” si cum se folosesc ele

control al mintii
Una din primele folosiri pe scara larga a tehnologiei “sectare” a fost crearea miscarii Jihad de catre CIA. Scopul imediat era destabilizarea regimului sovietic, tarandu-l in mlastina din Afganistan. Operatiunea a fost un succes. De atunci, miscarea sectara a Jihadului – aka Talibanii, Al Qaeda, Armata de Eliberare a Kosovo, ISIS, etc.- s-a dovedit un instrument foarte extrem de util pentru destabilizarea regimurilor conform obiectivelor geopolitice ale SUA. Aceaste operatiuni de destabilizare furnizeaza, de asemenea, pretextul interventiei directe a SUA, asa cum am vazut recent in Irak si Libia, asa cum am putea vedea in curand in Siria.
Sectele au, in general, anumite caracteristici. Exista, de obicei, un lider carismatic, capabil sa inspire credinta si loialitate membrilor sectei. Intotdeaua exista un sistem definitoriu de credinte care diferentiaza membrii sectei de cei din afara, de toti ceilalti, si care furnizeaza un puternic sens al identitatii si al obiectivelor membrilor. Exista intotdeauna o “amenintare din afara” care aduna laolalta membrii. Sunt cerute sacrificii si actiuni din partea membrilor care ii leaga si mai mult de secta. Sunt “texte” pe care membrii sectei sunt invatati sa le foloseasca pentru a respinge incercarile de subminare a sistemului central de credinte. Aceste metode de programare sunt foarte puternice si e necesara o de-programare intensa pentru a scoate membrii dintr-o secta, odata ce ei au fost indoctrinati.
Societatea descrisa in Brava noua lume este, de fapt, o societate pe baze sectare.Fiecare dintre clasele sociale (alpha, beta, etc.) este o secta, iar programarea incepe inca de la nastere. Nu e nevoie de liderul carismatic, de vreme ce e disponibil un control atat de riguros al programarii. Fiecare secta are sistemul sau de credinte, alaturi de “textele” menite intretinerii acestora. Actiunile si sacrificiile cerute sunt pur si simplu lifestyle-urile, stilurile de viata destinate fiecarei clase. O asemenea societate tine sa fie stabila, de vreme ce eforturile de de-programare sunt absente.
Este demn de remarcat ca lumea lui Huxley nu contine o singura secta, o societate uniforma, ci mai degraba o multitudine de secte. Acest lucru contribuie la o mai mare stabilitate. Membrii acestor secte nu au la dispozitie doar un model a ceea-ce-trebuie-sa-fie, ci, de asemenea, si modele a ceea-ce-nu-trebuie-sa-fie. Fiecare secta e definita, astfel, mai clar si atrage mai mult membrii sai, tocmai prin existenta celorlalte secte. A fi bucuros ca nu esti un beta este unul din motivele pentru care te bucuri sa fii un alfa.
Vedem aceasta dinamica multi-sectara la lucru in SUA, in diviziunea dintre liberali si conservatori. Liberalii sunt tinuti in staul de povestile nebuniei conservatorilor, iar conservatorii suunt tinuti in staulul lor de povestile nebuniei liberailor. Intr-un sistem de control de propaganda unidirectionata, ar exista doar o linie unica a partidului pentru toata lumea. In acest sistem multi-sectar, insa, exista doua linii directoare pe care am putea sa le caracterizam drept CNN vs FOX.
Desi cele doua variante au multe diferente, pentru a mentine sectele separate, ele, de fapt, impartasesc aceleasi elemente esentiale. Ambele sustin mitul ca politicile statului sunt un raspuns dat sentimentelor publicului, si ambele blameaza cealalta secta pentru ca ar sustine politici “rele”. De fapt, politicile SUA sunt facute din afara guvernului, de catre elitele financiare, si statul are ca obiectiv sa controleze sentimentul public, nu sa sa tina cont de el. In acest fel, putem vedea CNN si FOX drept colaboratori ce impartasesc aceleasi scop de a ascunde acest adevarat fundamental de popor. Partidele democrat si republican colaboreaza in vederea aceluiasi scop, folosind Congresul ca o scena unde joaca teatrul diviziunii, furnizand aparenta unui proces democratic al deciziei.
obama13 control al mintii

 
Fenomenul Barack Obama este un exemplu excelent al tacticilor sectare puse la lucru. Obama insusi este un lider sectar natural, articulat si carismatic. A venit pe scena pentru a inspira o credinta puternica in reforma profunda: “baza politicii s-a schimbat; da, putem!” Efectul dramatic a fost intens, de parca am fi asistat la A Doua Venire.Voluntarii campaniei electorale au devenit nucleul sectei Obama, si li s-a dat mult de munca, ceea ce a legat identitatea lor de Obama si misiunea lui. Campania lui McCain a fost orchestrata astfel incat sa arate ca o amenintare periculoasa venita de la o secta rivala, legand suporterii lui Obama si mai strans de acesta.
Succesul acestei operatiuni de control al mintii a fost intr-adevar uimitor. Obama, de fapt, a continuat si a extins tot ceea ce facuse Bush; bazele politicilor nu s-au schimbat deloc. Dar apartenenta la secta a fost atat de puternica incat sustinerea sa a continuat, fiind furnizata de aceiasi oameni care il urau pe Bush din cauza acelor politici. “Texte” de-a gata au fost puse la dispozitie pentru a mentine oamenii in secta, dand vina pe opozitia republicana pentru performantele lui Obama – o tactica standard de divizare. Chiar si astazi mai sunt legiuni de loialisti ai lui Obama. Odata legat de o secta, parasirea acesteia devine psihologic foarte dificila.
Un alt exemplu de control al mintii prin metode sectare este furnizat de isteria incalzirii globale. Al Gore a jucat rolul liderului de secta, cel putin provizoriu, atunci cand a prezentat nucleul credintei in criza climatica provocata de CO2 in filmul sau fraudulos dpdv stiintific, dar foarte popular, “Un adevar incomod”. Cresterea sectei a fost asigurata si de faptul ca devenise o “crimagandita” in media mainstream sa pui la indoiala nucleul credintei in incalzirea globala. Membrii sectei au actiuni de facut si sacrificii de implinit, cum ar fi mersul pe bicicleta sau cumpararea unor dispozitive. Li se furnizeaza “textele” care le spun ca viziunile critice sunt doar propaganda ce vine de la o amenintare exterioara: industria malefica petroliera.
Acest gen de control al mintii este mult mai eficient decat propaganda. Nu doar ca membrii sectei cred in criza climatica, ci cred ca lupta intr-un razboi impotriva unui dusman. Au fost imunizati complet fata de argumentele critice la adresa lor si singura lor preocupare este sa “salveze planeta” sprijinind orice pare ca va reduce emisiile de carbon. Astfel, ei sunt dusi de bunavoie pe calea societatii micro-administrate schitata de Agenda 21.
.

Eticheta “teoriei conspiratiei”

control al mintii

 
Controlul statului asupra scolilor publice si mediei mainstream este destul de aproape de programarea mintilor oamenilor. Dar nu a ajuns chiar pana acolo, mai ales in era internetului. Sunt multe surse diponibile care deconstruiesc propaganda mainstream si, folosind acele surse, o mare parte a oamenilor a “scapat”, cel putin partial, de regimul de control al mintii. In lumea lui Orwell, internetul ar fi interzis. In lumea noastra, care se dezvolta mai degraba in sensul lui Huxley, au fost gasite alte cai de a limita abilitatea internetului de a submina naratiunile mainstream.
Sintagma “teoria conspiratiei” a fost lansata de CIA in preajma asasinarii lui JFK. Povestea oficiala era atat de plina de gauri incat din ce in ce mai multi oameni incepeau sa se indoiasca de ea. In timp ce Comisia Warren era ocupata cu redactarea documentului “acoperitor”, publicul a inceput sa afle ca exista “teoriticieni ai conspiratiei”. Acestia sunt oameni, conform acestei povesti, care sufera de amagiri paranoice, iar cei sanatosi nu ar trebui sa dea atentie spuselor lor. Daca cineva ia in considerare macar superficial acele idei, stabilitatea sa mentala e pusa la indoiala.
Aceasta tactica de control al mintii este foarte eficienta in marginalizarea cercetarii adevarului ce se afla in spatele asasinarii lui JFK. Oricine prezenta probe contrare povestii oficiale era vazut automat drept “teoritician al conspiratiei”. Batandu-ti joc de astfel de probe, fara a le cerceta cu adevarat, demonstrai ca erai echilibrat psihic. Astfel, logica si gandirea erau evacuate din scenariu. Fie credeai varianta oficiala, fie sanatatea ta psihica era pusa la indoiala.
De atunci, eticheta de teorie a conspiratiei a fost atent intretinuta si extinsa prin directivele partidei mainstream. Aceasta campanie de control al mintii a avut mare succes in imunizarea majoritatii populatiei fata de revelatiile disponibile pe internet. Orice varianta care nu apare in media mainstream trebuie sa fie, prin definitie, teorie a conspiratiei, si orice aduce a teorie a conspiratiei trebuie sa fie luat in deradere si ignorat.
Astfel, pentru majoritatea populatiei exista un regim de control al mintii strans si exercitat la doua niveluri. Dinamica “crimaganditului” guverneaza ceea ce spune massmedia, iar dinamica teoriei conspiratiei imunizeaza oamenii impotriva altor idei/variante. Pentru majoritate, directivele partidei (fie CNN, fie FOX) sunt “adevarul”, ca in lumea lui Orwell, dar fara sa mai fie necesara existenta unui Big Brother care sa aplice metode extreme.
Prin aceste metode de control a fost creata o bula de sapun in care gandirea majoritatii este continuta. Inauntrul bulei sunt cele doua narative ale partidei, iar in afara acesteia lumea reala isi duce existenta, invizibila. Este un sistem foarte eficient. Cu cat mai atroce sunt actiunile statului, cu atat mai rapid respinge majoritatea revelarea acestor actiuni, pe motiv ca ar fi teorii ale conspiratiei excesive.
In unele cazuri linia varianta FOX include revelatii credibile despre crimganditul din lumea CNN. In astfel de cazuri, lumea CNN raspunde prin calificarea acestor revelatii ca teorii ale conspiratiei “de dreapta”. Spre deosebire de sistemul de propaganda unitar, unde crimele statului sunt intotdeauna ascunse, sistemul multiplu permite statului sa-si documenteze propriile crime prin intermediul mediei conservatoare, stiind ca informatia nu va fi crezuta de “secta” liberalilor. Sistemul permite ca adevarul sa fie ascuns unora, prin actul revelarii sale altora. Foarte inteligent.
 .

Controlul mintii in afara bulei de sapun

In timp ce majoritatea poate ca se afla in bula de sapun, exista o un mare numar, in crestere, de oameni care nu au incredere in directivele trasate de partida, ci sunt dispusi sa ia in considerare diferitele idei pe care le gasesc pe internet. Ideea de “trezire” este folosita frecvent pentru a descrie procesele de iesire din bula de sapun. Din ce in ce mai multi oameni se “trezesc” la realitatea evenimentelor de tip “steaguri false”, a minciunilor guvernamentale de rutina, a coruptiei profunde a politicilor si a mediei, precum si cea a bancherilor sociopati care tin fraiele puterii in spatele scenei.
Oricum, internetul nu este ignorat de stat iar operatiunile de control al mintii sunt in desfasurare deja – destinate tocmai celor care s-au “trezit”. Astfel de operatiuni nu sunt menite sa intoarca oamenii inapoi in bula de sapun, ci, mai degraba, imbratiseaza ideile “trezirii”, insa in stilul aikido (anulezi oponentul cu propria lui forta – n.n.), cautand, apoi, sa foloseasca energia “trezirilor” in moduri care folosesc statului si obiectivelor sale.
zeitgeist-movement-video control al mintii
Un exemplu al acestor operatiuni de tipul iesirea-din-balonul-de-sapun, din genul sectelor, este Miscarea Zeitgeist – care pretinde ca este “cea mai mare miscare din lume de la firul ierbii ce are filiale in peste 60 de tari”. Peter Joseph este liderul carismatic al acestei “secte”, si isi afirma nucleul credintelor sale, sustinut de argumente si probe persuasive, in Zeitgeist: The Movie.
Pentru cei “treziti”, filmul este foarte puternic. Prezinta “adevarurile esentiale” despre lume, fara a fi agresiv, intr-un mod dramatic si convingator. Filmul a avut mai multe versiuni de-a lungul timpului, iar prima a devenit virala pe internet dupa ce a fost lansata. Pentru cei “treziti”, a fost un film al “eliberarii”, cu potential de a trezi pe toti si de a transforma lumea.
Dupa ce filmul a fost lansat, si dupa ce si-a castigat o audienta entuziasta, a fost lansata Miscrea Zeitgeist. Fanii filmului s-a inghesuit sa se alature miscarii, nerabdatori sa “raspandeasca vestea adevarului” si sa ajute la “trezirea lumii”. Se alaturau unei cauze mesianice de care era urgenta nevoie, iar aceasta i-a legat de miscare intr-un mod similar in care secta isi “leaga” aderentii. Peter Jospeh era vazut ca o figura profetica, cel care rosteste vestea si cel care ar putea conduce pe calea ce duce la eliberare, iar aceasta este, mai mult sau mai putin, definitia standard a liderului de secta.
Ceea ce nu reuseau sa inteleaga acesti membrii nerabdatori ai sectei era ca tocmai lucrul care ii atragea in miscare garanta, de asemenea, ca miscarea nu va reusi niciodata in a “trezi lumea”.Nucleul de credinte care erau atat de “eliberatoare” pentru membrii acesteia sunt vazute drept crancene teorii ale conspiratiei in balonul de sapun mainstream. In timp ce membrii miscarii cred ca lupta pentru o cauza mesianica, de fapt, ei sunt propria lor audienta, ca un cor care canta doar pentru membrii sai, cu Peter Joseph in rol de dirijor.
Scopul real din spatele acestei secte este revelat intr-un comunicat de presa al siteului miscarii, intitutal “Miscarea Zeitgeist definita: realizarea unui nou mod de gandire”. Aici Joseph explica “vestea” (crezul, noua evanghelie), mergand mai departe decat “revelarea adevarului”, aventurandu-se in schitarea lumii transformate pe care miscarea vrea sa o creeze. Iata cateva puncte cheie din viziunea profetului Joseph, cu sublinieri adaugate:
2) Viziunea stiintifica asupra lumii: eseul exploreaza cum dezvoltarea metodei stiintifice a alterat perceptia umana si importanta critica a recunoasterii sale, mai ales in raport cu sistemul social.
5) Pledoaria pentru Unitatea Omenirii: eseul exploreaza motivele pentru o societate globala unificata precum si identificarea surselor diviziunilor nationale si propensiunilor spre conflict. Un punct relevant este legat de avansul razboiului tehnologic si cum anume pericolele mentinerii unor bariere economice preconcepute ar putea duce la distrugere rapida pe masura ce timpul inainteaza.
9) Eficienta pietei vs Eficienta Tehnica: acest eseu arata diferentea dintre adevarata eficienta stiintifica (sau tehnica) si practica de afaceri ce tine de “eficienta pietei”, argumentand cum ultima lucreaza, de fapt, impotriva optimizarii economice reale.
Aceasta este o reteta pentru o tehnocratie globala micro-manageriata ce s-ar afla sub controlul unui guvernamant mondial. Atat sistemul social cat si sistenul economic ar trebui sa fie “optimizate stiintific” – ceea ce, de fapt, inseamna o lume organizata conform oricaror directive trasate de cine stie ce birocratie tehnocrata aflata sub controlul unei elite globale. Cu alte cuvinte, profetul Joseph creeaza un electorat entuziast al mult doritei (de bancherii centrali) Noi Ordini Mondiale.
Secta Zeitgeist este o lovitura aikido de maestru. Incepe cu revelatia ca “bancherii rai”conduc lumea, captand energia “trezitilor”, iar apoi intoarce aceasta energie intr-o directie care serveste tocmai scopurilor acelorasi “bancheri rai”. Din nou, trebuie s-o spun foarte clar, foarte inteligent, intr-adevar.
Zeitgeist este doar un exemplu de operatiune de control al mintii menita celor care au atins un grad sau altul de “trezire”. Numeroase miscari au fost create, prin websituri bine facute care spun cate o versiune a adevarului, atragand audienta cu unele probleme specifice, si care conduc acea audienta spre activitati nefolositoare sau contra-productive.
In lumea lui Huxley, vedem o societate proiectata stiintific, controlata strans de un regim al controlului total al mintii, bazat pe conditionare si dinamica de tip sectar. In lumea de astazi, vedem dinamica de tip sectar folosita intr-o varietate de operatiuni de control al mintii, sectele  fiind adaptate pentru diferite zone sociale, atat din interiorul bulei de sapun mainstream, cat si din exteriorul acesteia. Lumea lui Huxley a fost stabilizata prin aceste mijloace; in lumea noastra aceste mijloace sunt folosite pentru facilitarea tranzitiei catre o brava lume noua care e posibil sa semene celei ale lui Huxley in multe din trasaturile sale.
 .

Desfiintarea familei?

Daca statul ar putea sa obtina un control total asupra cresterii copiilor, fara interventie parentala, atunci, mai mult decat evident, acest lucru ar da statului puterea sa ajunga la un regim de control din toate punctele de vedere asupra mintii. Statul nu doar ca ar putea proiecta cultura societatii, dar ar putea sa dirijeze acea cultura de-a lungul timpului, aducand la zi procesul de conditionare. Daca scopul final este acest control total asupra mintii, atunci eliminarea familiei devine un obiectiv primar si intermediar.
Daca eliminarea familiei este intr-adevar un obiectiv al Noii Ordini Mondiale, atunci in nici un caz nu este un scop usor de atins. Cu greu ne-am putea imagina o institutie care ar putea fi mai crancen aparata decat familia, sau o experienta mai dureroasa decat cea de a fi separati de proprii copii sau parinti. Orice campanie menita sa atinga acest obiectiv va trebui sa se ascunda sub culori false si nu afisata ca o campanie pentru eliminarea familiei, mai degraba ca o campanie menita sa apere drepturile si bunastarea copilului.
In aceasta lumina, eu sugerez sa reconsideram multele revelatii care au iesit la suprafata in ultimii ani referitoare la abuzul sexual al copiilor si existenta cercurilor de pedofili. In multe din aceste cazuri am aflat ca abuzul s-a desfasurat de-a lungul a foarte multi ani, asa cum se oberva in cazul preotilor pedofili. De ce insa aceste activitati indelungate au fost “descoperite” doar recent?
Daca e sa se desfasoare o campanie pentru “drepturile si bunastarea copiilor”, atunci mai intai trebuie sa fie creata o impresie puternica privind nevoia de protectie a drepturilor si a bunastarii lor. Expuneri ale abuzului sexual asupra copilului servesc acestui scop foarte bine. Cand vezi o drama cu implicarea politiei in care copiii abuzati sunt salvati de parintii lor dependenti de droguri de catre politisti nobili, ti se insereaza imagini ale unui stat binevoitor si ale unui mediu social care are nevoie de interventie. Devine un model care poate fi replicat/aplicat de-a lungul timpului. Si, bineinteles, exista interminabilele reclame in care un copil neglijat sta acasa singur (filmul alb/negru pentru efect), plin de teama si flamand, si poti dona 3$ la o oarecare agentie de protectie a copilului.
Nu imi aduc aminte link-ul, dar am dat peste o pagina web a unei agentii ONU care promova virtutile copiilor crescuti “alternativ”. Acestia sunt copiii crescuti in grup, fara parinti, amintind de scenariul lui Huxley. Acesti copii ar fi “mai creativi”, si ar evidentia si alte caracteristici pozitive. Cat de frumos. Alta piatra a bunei intentii de-a lungul cararii spre desfiintarea familiei.
Anul trecut, atat in Irlanda cat si in Noua Zeelanada, au fost adoptate amendamente constitutionale care declarau ca drepturile si bunastarea copilului sunt mai presus de orice, primand peste orice drepturi care ar putea fi reclamate de catre parintele unui copil. In Irlanda a fos lansata imediat o contestatie judecatoreasca bazata pe faptul ca guvernul a facut campanie in mod ilegal pentru referendumul care a aprobat acest amendament, in conditiile in care, prin lege, guvernul ar fi trebuit sa fie neutru. Contestatia a fost, in mod deloc surprinzator, respinsa de tribunale. Nu exista in aceste amendamente o formula exacta a ceea ce defineste drepturile si bunastarea copiilor, lasand la discretia statului cand ar putea fi cazul de o interventie in familie.
O data cu inrautatirea conditiilor economice, sub povara austeritatii, privatizarii si eliminarii serviciilor sociale, va fi tot mai greu pentru un numar tot mai mare de parinti sa hranesca, imbrace si sa-si adaposteasca familiile. Va fi foarte simplu pentru stat sa impuna un “nivel minim de conditii acceptabile” – prin controlul mintii – si sa ia copiii cu totul in grija sa, plecand de la investigarea profilui economic. Acesta e doar un posibil scenariu, dar este genul de scenariu pentru care se pare ca suntem pregatiti. 

DOCUMENTAR – SISTEMUL DE CONTROL AL MATRICEI – Episoadele I-II-III

SISTEMUL DE CONTROL AL MATRICEI – Episoadele I-II-III

Ce este Matricea? – What is the Matrix?

arhonti

 

În randurile de mai jos si in filmuletul documentar tradus de dupa articol, va prezentam o viziune despre Matrice cu care rezonăm destul de mult. Articolul este tradus si adaptat dupa un articol preluat de pe site-ul montalk.net , un site care la prima vedere il simtim apropiat de blogul nostru. De-a lungul timpului am oferit numeroase raspunsuri la ceea ce reprezinta Matrix si Iesirea din Matrix, insa in randurile de mai jos credem ca putem oferi un mic plus. Asadar, ce este Matricea?

„Şcoală sau închisoare? … depinde de perspectiva aleasă de tine. Pe de-o parte, este un sistem de învăţare hiperdimensional care-ţi accelerează viteza de evoluţie spirituală prin oferirea unor experienţe catalitice ca răspuns la gândurile, emoţiile şi faptele tale. Pe de altă parte, multe dintre aceste experienţe se manifestă ca nişte forţe prădătoare care profită de slăbiciunile tale. Calea prin care poţi să previ să fi manipulat de aceste forţe este să descoperi, să integrezi şi să transformi slăbiciunile în puteri şi astfel, indirect să împlineşti cel mai înalt scop al Matricei care este acela de a te ajuta să o transcenzi.

.
Totuşi, aceste forţe prădătoare hiperdimensionale au liber arbitru şi au propria lor agendă. care este aceea de a-şi extinde puterea şi de se întreţine din hrăinirea cu energiile emoţionale negative ale umanităţii. De asemenea, urmăresc să menţină pe toată lumea la distanţă o stare de conştienţă suficientă pentru a produce o influenţă destabilizatoare pentru închisoarea spirituală/ferma pe care ei o conduc aici pe Pământ. Suma totală a acestor sisteme manipulatoare hiperdimensionale poate fi denumită ca „Sistemul de Control al Matricei” – o şcoală dură care îi slăbeşte pe cei slabi spiritual şi îi întăreşte pe cei puternici spiritual, conform alegerii lor de a fi victime sau luptători.

.
Prădătorii hiperdimensionali:
Dincolo de nivelul uman de evoluţie există câteva nivele ocupate de forme de viaţă mai sofisticate, incluzând fiinţe ostile cu capacitatea de a transcende spaţiul şi timpul liniar, să citească gândurile, să manipuleze emoţiile, să ghideze din umbră indivizii inconştienţi şi să se proiecteze în interiorul şi în afara realităţii fizice observabile de simţuri.

.
Ei au nevoie de energie vitală/eterică/emoţională pentru a se întreţine, iar omenirea este de mult timp sursa lor primară de hrană. Ei se hrănesc cu energii care sunt în rezonanţă cu propriile lor vibaţii sufleteşti: emoţii negative, suferinţă psihologică şi energi sexuale pervertite. Fiind foarte lacomi din fire, în loc să recolteze energiile care apar natural la cei care aleg în mod liber să se angreneze într-un comportament vibraţional coborât, aceşti prădători caută să inducă ignoranţa, suferinţa şi perversiune în cât mai mulţi oameni cu putinţă pentru a-şi maximiza recoltarea de energie. Deşi asta nu este în mod tehnic, o încălcare a liberului arbitru (deoarece ei pot doar să amplifice tendinţele negative latente pe care le avem deja în noi înşine), mulgerea forţată de energie prin intermediul Sistemului de Control al Matricei constitue un dezechilibru deoarece încurajează ignoranţa şi sclavia în loc de conştientizare şi libertate.

.
Oprimarea conştientizării:
Deoarece forţe hiperdimensionale ostile au investit mult în acest Sistem de Control al Matricei ei recurg la măsuri extraordinar de puternice pentru a suprima orice factor destabilizator care ar putea să întrerupă aprovizionarea lor hrană. Oricine începe procesul de trezire, de recâştigare a puterii personale şi a libertăţii este imediat luat la ochi. Această luare în vizor are ca scop să-l readoarmă, să-l facă neputincios sau să-l facă să-şi piardă credinţa în a continua calea sa.

.
Când apare un impuls personal către libertate, un impuls egal şi opus este pus în mişcare, atrăgând către ţintă diverse oportunităţi sincronizate negativ pentru a-l angaja în experienţe de frecvenţă joasă şi astfel să blocheze impulsul său către libertate. Acestea includ situaţii ce au ca scop inducerea fricii, distragerii, suferinţei, îndoielii, depresiei, indulgenţei în impulsuri joase şi comportament egoist. Uneori aceste fenomene apar natural din legea inerţiei, alteori există o amplificare activă a acestor impulsuri contrare, determinate de forţele hiperdimensionale negative pentru a dezarma ameninţarea înainte de a câştiga mai multă putere.

.
Alte metode de oprimare includ sabotarea şi distragerea unui individ ţintă prin intermediul oamenilor din jurul lui care sunt deschişi către manipulare directă. Oricine eşuează în a fi complet conştient în momentul prezent poate fi o marionetă atâta timp cât atenţia lui este în altă parte. Lipsa atenţiei este suficientă pentru ca un impuls implantat subconştient să determine cuvinte sau acţiuni regretabile. Majoritatea oamenilor din această lume nu oferă niciun fel de prioritate conştientizării sau atenţiei alegând să trăiască în schimb, o stare de visare semi-conştientă care îi fac foarte înclinaţi să devină pioni ai Sistemului de Control al Matricei. Unii se nasc cu un nivel insuficient de conştiinţă individuală pentru a experimenta vreodată vre-un moment de luciditate, iar aceştia sunt cei care formează prima linie de agenţi ai Matricei, iar restul de agenţilor funcţionează doar part time , atunci când eşuează în a se observa pe sine. Datorită marii cantităţi de oameni adormiţi, Sistemul de Control al Matricei nu are nicio problemă în a găsi piese de şah pentru a le manevra în jurul unui individ ţintit.

.
Imaginea de ansamblu:

Deşi noi nu suntem întotdeauna sursa nedreptăţilor împotriva noastră, noi suntem totuşi cauza lor. Matricea, chiar şi cu nivelul ei de dezechilibru şi corupţie determinat de acele entităţi cu liber arbitru care şi-au depăşit atribuţile lor în cadrul naturii ca şi detonatori catalitici, este totuşi încă un program de învăţare care este complet simţitor la propria noastră ignoranţă şi slăbiciune. Poate că este alegerea prădătorului să atace, dar este alegerea noastră să acceptăm atacul şi să-i cedăm. Sistemul de Control al Matricei poate să ne influenţeze doar prin elementele din noi înşine ce corespund naturii lui vibraţionale joase. Atacurile ne pot ajuta să identificăm propriile noastre slăbiciuni, oferindu-ne astfel ocazia să ne focalizăm pe ceea ce trebuie făcut pentru a face următorul pas către trezirea spirituală.

 

Sursa: fymaaa.blogspot.ro

Candida este principala cauza a cancerului – o noua teorie in lumea medicala

Candida este principala cauza a cancerului – o noua teorie in lumea medicala

Cancerul este la ora actuala una dintre cele mai importante cauze care provoaca decesul.

Interviu Doug Kaufman – oncologul italian Tullio

Simoncini, autorul cartii “Cancerul este o ciuperca” (este vorba despre Candida), care promoveaza o noua teorie referitoare la aceasta boala. Teoria sa sustine ca vindecarea cancerului poate fi simpla (fara riscuri) si rapida (in doar cateva zile).
In prezent celor diagnosticati cu cancer li se ofera de catre medici trei variante: operatie, chimioterapie sau radioterapie. Totusi, rata de succes este departe de a fi multumitoare.
In prezent, medicina se concentreaza pe a lucra cu ipoteza ca un factor important in aparitia cancerului este cel genetic, insa cercetarile recente arata ca acesta joaca un rol scazut in declansarea bolii.
Cercetarile doctorului Simoncini l-au condus la concluzia ca drept cauza principala a bolii este o banala ciuperca numita Candida. Aceasta exista in mod natural in organism, si nu cauzeaza probleme atat timp cat dezvoltarea ei nu scapa de sub control.

PH-cancer2
Tumoarea canceroasa este doar reactia fireasca a organismului de a se apara de aceasta ciuperca. Mai multe studii anterioare stabilisera deja o legatura evidenta intre cancer si Candida: intre 79 si 97% dintre bolnavii de cancer prezentau si infectii cu Candida.
Care este solutia? In acest video, doctorul Simoncini arata evolutia unor tumori spalate cu o banala solutie de… bicardonat de sodiu (praf de copt).

Marele dezavantaj in lupta cu Candida este faptul ca ea se adapteaza in cateva zile la atacul medicamentelor cunoscute pana acum. Insa nu se adapteaza suficient de repede si la bicarbonatului de sodiu. Din pacate nu este suficient sa inghitim praf de copt pentru a scapa de cancer, bicarbonatul de sodiu trebuie injectat direct in tumoare. Ph-ul tumorii se schimba de la acid la alcalin, ceea ce face ca ciuperca sa fie distrusa inainte de a avea timp sa se adapteze.
Experimentele doctorului Simoncini arata ca 99% din cazurile de cancer la san si vezica se pot vindeca in doar 6 zile, folosind doar un cateter care spala tumoarea cu solutie de bicardonat de sodiu.
Evident, interesele financiare din industria farmaceutica au facut ca doctotul Simoncini sa fie marginalizat, iar teoria sa sa fie prea putin cunoscuta.

pH-cancerCe anume cauzeaza scaparea de sub control a dezvoltarii Candidei in organism si cum putem sti ca avem probleme legate de acest lucru? Un semn bun este dorinta nestapanita de dulciuri si fainoase, acestea fiind preferate de ciperca drept hrana. Este favorizata si de alcool, cafea, drojdie, lactate, majoritatea fructelor, otet, unele legume.
Candida secreta 79 de substante toxice pentru organismul uman, de aceea cei afectati se simt slabiti, ametiti, lipsiti de putere (de la alcoolul si acetaldehida secretate de ciuperca) si anxiosi, deprimati, fara putere de concentrare (de la reactia acetaldehidei cu dopamina).
In lupta impotriva proliferarii Candida in organism se recomanda o dieta riguroasa si chiar obtinerea de suport psihologic pentru a renunta la unele alimente nesanatoase, exercitii fizice care ajuta la reechilibrarea producerii de neurotransmitatori, consumul de bacterii “bune”.
Sursa: Mercola.com

tullio cancer

BICARBONATUL DE SODIU
– Cunosc gustul bicarbonatului de sodiu, dizolvat in lapte, din copilarie! Si azi Tratamentul acesta este foarte eficace contra tusei. La un pahar de lapte se pune 1 lingurita de bicarbonat de sodiu. Laptele se bea fierbinte inainte de culcare.
– Persoanele care nu suporta laptele folosesc solutie de bicarbonat de sodiu in apa -1 lingura de bicarbonat de sodiu la 1 litru de apa.

– Nimic nu ajuta mai bine la tratarea durerilor de gat decat clatirea cu solutie de bicarbonat de sodiu (gargara) – 2 lingurite la 1 pahar de apa calda. Bicarbonatul de sodiu umezeste mucoasa gatului. Clatirile se efectueaza de 5-6 ori pe zi.
– Contra guturaiului, solutia de bicarbonat de sodiu se foloseste sub forma de picaturi pentru nas. Daca va curge nasul abundent, efectuati spalaturi nazale – picurati in nas cateva pipete de solutie si peste un niinut curatati nasul. Procedura se repeta de 2-3 ori pe zi.
– Contra conjunctivitei se spala ochii cu solutie de bicarbonat de sodiu. Dar sa tineti minte ca nu se poate sa folositi acelasi tampon de vata de 2 ori.
– Care bolnav de ulcer nu a apelat la bicarbonatul de sodiu ca sa scape de dureri? Bicarbonatul neutralizeaza surplusul de acid din stomac. Iata de ce bicarbonatul a servit drept leac contra ulcerului multi ani. Dar folosirea lui prea des da un efect invers: se mareste cantitatea acidului secretat in stomac. Mai mult decat atat, la interactiunea bicarbonatului cu acidul se degaja bioxid de carbon, care bombardeaza peretii subtiati ai stomacului, ducand la alte ulceratii. Este de dorit sa utilizati bicarbonat de sodiu cat mai rar, doar cand nu aveti alte medicamente la dispozitie. – Bicarbonatul de sodiu se foloseste in medicina ca substanta antiaritmica. Un atac de cord se poate opri administrand 1/2 lingurita de bicarbonat.
– Bicarbonatul ajuta la hipertonie datorita faptului ca activeaza eliminarea intensiva a lichidului si sarurilor din organism si scade tensiunea arteriala. 1/2 lingurita de bicarbonat consumata impreuna cu medicamentele da posibilitatea micsorarii dozei acestora.
– Bicarbonatul de sodiu este un mijloc eficace contra raului de automobil. Este important sa nu uitati sa luati la drum praful de bicarbonat.
– Bicarbonatul de sodiu este mijlocul de prim ajutor in caz de traumatisme grave, cu pierdere mare de sange, la intoxicatii care sunt insotite de voma si diaree, la febra indelungata cu transpiratie abundenta. Pentru restabilirea pierderii lichidului din organism se prepara solutie de bicarbonat de sodiu si sare. Reteta este simpla : 1/2 lingurita de bicarbonat si 1 lingurita de sare la 1 litru de apa foarte calda. Se bea cate 1 lingura la fiecare 5 minute.
– Au nevoie de bicarbonat de sodiu si bolnavii cu panaritiu -inflamarea cu puroi a degetului. incepeti Tratamentul imediat ce simtiti durere pulsanta. Pregatiti o solutie de 2 linguri de bicarbonat la 1/2 litru de apa fierbinte, in care tineti degetul timp de 20 minute. Repetati procedura de 3 ori pe zi si infectia va disparea repede.
– Clatirea cavitatii bucale cu bicarbonat de sodiu ajuta contra durerilor de dinti. Este deosebit de eficace contra inflamarii periostului. Clatiti gura de 5-6 ori pe zi, astfel puteti evita interventia chirurgicala.
– Bicarbonatul de sodiu este si substanta cosmetica. Dati sapunul prin razatoare si amestecati-1 cu bicarbonat. Spalati fata cu un tampon de vata muiat in amestec, de 2 ori pe saptamana. Curata pielea de acnee si de celulele moarte, deschizand porii.

cancer candida
– Bicarbonatul poate inlocui pasta de dinti, pentru inalbire. Muiati un tampon de vata in bicarbonat de sodiu si stergeti dintii pana ce petele galbene vor disparea. Rezultatul se vede chiar si dupa o singura spalare.
– Bicarbonatul de sodiu nu opreste eliminarea transpiratiei, dar neutralizeaza acizii ei. Dupa cum se stie, in unii acizi din sudoare se dezvolta bacterii care dau transpiratiei un miros neplacut Vara, sau
inainte de antrenamentele sportive e bine sa stergeti regiunea axilara cu un tampon de vata, muiat in solutie de bicarbonat de sodiu, si mirosul neplacut nu va mai aparea toata ziua.
– Solutia de bicarbonat de sodiu preparata dintr-o 1/2 lingurita la 1 pahar de apa, ne va ajuta sa ne tratam de intepaturile insectelor. Daca ungem locul intepat de cateva ori pe zi, inflamatia dispare. Mai mult, bicarbonatul nu da voie microbilor sa patrunda in rana.
– Dupa o zi de lucru putem trata picioarele obosite si umflate cu o solutie din 10 litri de apa si 5 linguri de bicarbonat de sodiu. Dupa 15 minute de odihna placuta, cu picioarele in solutia calda, veti putea dansa toata noaptea.
– 90% din bacterii si pesticide raman pe legumele si fructele spalate cu apa de la robinet. Daca in apa se adauga bicarbonat de sodiu sau suc de lamaie, legumele si fructele se spala mult mai bine.
– Daca aveti negi, trebuie sa-i ungeti cu pasta din bicarbonat cu ulei de ricin de 2-3 ori pe zi si sa aplicati un pansament.
– Pentru gusa adenomatoasa e bine sa mestecati paine de secara astfel ca ea sa fie bine inmuiata cu saliva. Se face din ea o turtita, se presara cu bicarbonat de sodiu, se pune pe gat si se panseaza. Se bea infuzie din boabe de boz tufar -1 lingurita de boabe la un pahar de apa fierbinte. Se bea cate 1/3 pahar de 3 ori pe zi. Se urmeaza Tratamentul pana cand se obtine rezultatul dorit. Din boabe de boz se poate fierbe dulceata si se poate folosi la Tratament.

Candida
– Pentru pinten osos: la 3 litri de apa calduta se pun 500 g de bicarbonat de sodiu. Se “oparesc” picioarele, turnand apa fierbinte de cateva ori, timp de 30 minute. Apoi se pun picioarele pe un rolator de lemn cu spini si se rotesc rolele acestuia cu piciorul, schimband picioarele din timp in timp. Se repeta la 2-3 zile.
– Contra radiculitei si bolilor articulatiilor: intr-o cana de apa fierbinte se dizolva o lingurita de bicarbonat de sodiu. Se inmoaie in aceasta solutie un servetel de bumbac de marimea locului bolnav si se scurge putin. O parte a servetelului se sapuneste cu sapun de rufe si se stropeste cu petrol lampant (gaz). Locul bolnav se unge cu grasime si se acopera cu servetelul. Se panseaza cu o basma de lana, si se inveleste cald. Se sta asa cat se poate de mult. Se repeta de cateva ori, functie de starea bolnavului.

Sursa: www.webteh.ro

Ce se ascunde in spatele crizei planetare

Care este adevarul din spatele crizei planetare

 

de Colonel (r) Dan Zamfirescu

Coincidenţă sau nu, mai toate organismele financiare mondiale sunt conduse de evrei. Dorinţa evreilor de a a stapani finanţele lumii se poate regăsi în ambiţia de a a stapani finanţele fiecărei norod în parte, ale fiecărei naţiuni sau ale fiecărei tari, in asemenea maniera încât să se constituie într-o oligarhie dominantă, într-o aristocraţie a banului sau, mai nou, a tuturor valorilor mobile. Este un fapt cunoscut că Banca Federală a Statelor Unite ale Americii, ce are rolul de bancă de emisie a monedei naţionale, dolarul american, este formată din bănci evreieşti, ca Băncile Rothschild din Londra sau Paris.

Să fie oare atât de capabili aceşti fii ai lui Israel ca să îşi aroge rolul de conducători mondiali? Până actualmente se pare că da, pentru că în absenta unei riposte ferme din partea celor care s-au aflat temporar la conducerea unor ţări puternice din punct de vedere economic, precum SUA, Germania sau Franţa, aceştia au reuşit, prin politici prezentabil ticluite, să-şi strecoare oamenii, astfel încât să ajungă ei la putere. Pentru acest lucru, serviciile lor specializate în jocuri operative merg pe cel puţin două linii, astfel încât, la sfarsit, să aibă câştig de cauză cu una din ele. Iată numai un model de acest gen, pe care îl oferă tocmai Franţa la alegerile prezidenţiale din anul 2007. În ianuarie, Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP) îl desemnează pe Nicolas Sarkozy, pe numele său adevărat Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy Bócsa, evreu după mamă, direct concurent legal la alegerile prezidenţiale. Mama sa este Andrée Sárközy, născută Mallah, fata unui doctor evreu sefard originar din Salonic. În Partidul Socialist, în schimb, au loc lupte grele între franţuzoaica Ségolène Royal şi Dominique Strauss-Kahn. Acesta din urmă s-a născut pe 25 aprilie 1949 din părinţi evrei – Gilbert Strauss-Kahn şi Jacqueline Fellus – în Neuilly-sur-Seine, o mahala bogată a Parisului. Aici, francezii din Partidul Socialist au fost tare bine orientaţi şi au dejucat o schema care se profila în vederea alegerii noului şef al statului între doi evrei, doar că la deznodamant efortul acestora s-a demonstrat neeficient.

6564_1

Este tare probabil ca victoria în alegerile prezidenţiale din Franţa să fi fost substanţial influenţată de evreii stabiliţi aici, pentru că aceştia, după cum se cunoaşte, răspund apelului serviciilor lor de informaţii orisiunde s-ar gasi pe plani-glob. În acest fel se explică şi de ce, la puţina vreme după confirmarea sa ca preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy l-a propus exact pe rivalul său diplomatic Dominique Stauss-Kahn să preia conducerea uneia din cele mai importante instituţii ale Noii Ordini Mondiale, şi anume Fondul Monetar Internaţional, începând cu 1 noiembrie 2007. Şi astfel este denumit în funcţia de director un militant al Noii Ordini Mondiale, un propagandist al teoriilor Grupului Bilderberg de schimbare a lumii financiare mondiale după regulile stabilite de ei. Se completează asadar, după caz, activitatea mondială a clanurilor evreieşti Rothschild şi Rockefeller, implicate în tutelarea organismelor mondialiste, bunaoara Comisia Trilaterală şi Council on Foreign Relations (S.U.A.), precum şi în The Round Table.

România, din păcate, din pricina politicilor antinaţionale duse de clasa politica, în frunte cu Traian Băsescu, a căzut şi ea în cursa acestei oligarhii mondiale evreieşti, pierzându-şi asadar independenţa. De pe vremea lui Cuza nu s-a mai întâmplat ca finanţele ţării să fie controlate aşa cum sunt controlate în prezent de oamenii marii finanţe mondiale. În cazul Ţărilor Române, crearea unei bănci centrale sub controlul „fiilor lui Israel” a reprezentat o activitate permanentă a organizaţiilor evreieşti. Începând cu anul 1866, la Bucureşti, consecinta a actului de concesiune iscalit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, s-a înfiinţat de către evreii englezi şi francezi Banca României.

Concesiunea era valabilă până în 1903, dar, din raţiuni de Stat, după cucerirea Independenţei, la 1877, românii au avut curajul să creeze o alternativă, prin înfiinţarea unei bănci naţionale centrale, care să sprijine concret dezvoltarea economică a ţării. Banca României, creată la 1866, potrivit concesiunii acordate de Cuza, poseda în componenţa sa, ca principali acţionari, pe E. Grenfell, prieten al celebrului bancher evreu londonez Morgan, precum şi pe evreul francez Isaac Pereire, creatorul cartelului bancar frantuzesc Société Générale. Aceştia ţineau sub supraveghere şi Banque Impériale Ottomane din Istanbul, cauza pentru care Banca României apărea ca afiliată (sau „filială”) a băncii de la Istanbul. Obţinerea Independenţei României la 1877 şi ieşirea de sub tutoratul Imperiului Otoman, constituirea sa ca tara moderna s-au ciocnit de o acerbă opoziţie a Alianţei Israelite, organizaţie evreiască mondială cu sediul în Franţa. Alianţa Israelită pretexta la toate Marile Puteri abuzurile la care ar fi supuşi evreii de către români. Nu este lipsit de semnificaţie faptul că intocmai un israelit francez, evreul Isaac Pereire, deţinea banca centrală a României, instituţie ce detinea atribuţii de bancă de emisiune şi de scont, iar Independenţa României îl putea face să piardă privilegiul emiterii de monedă românească, ceea ce s-a şi întâmplat, până la urmă, românii văzând cât de puţin le-au vrut binele evreii. Chiar după câştigarea, cu jertfe grele, a Independenţei de către români, evreii şi-au intrebuintat toată influenţa pentru a dicta politicienilor noştri ideea că bancnota naţională, având privilegiu de emitent al bancnotei, musai să fie creată de instituţii financiare străine, iar capitalul său să rămână predominant sau numai străin.

6564_2

„Un punct de vedere total opus, care a triumfat, aparţine oamenilor politici patrioţi şi constă în folosirea exclusivă a capitalului autohton, pentru evitarea controlului străin asupra pivotului întregii activităţi băneşti din ţară”, inregistra Radu Negrea („Banul şi Puterea”, Bucureşti 1990, Ed. Humanitas). Asadar, Parlamentul Român a votat, la 17 aprilie 1880, Legea privind „instituirea unei bănci de scont şi circulaţiune, sub denumirea de Banca Naţională a României, cu dreptul exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător”. Aceasta a fost o lovitură puternică dată israeliţilor lui Morgan. Banca Naţională a României, deţinută de Stat (33%) şi de fruntaşii liberali (67%), a însemnat pasul emancipării financiare a ţării, al obţinerii de credite neîmpovărătoare pentru români. Ea mai există şi astăzi, având (încă!) un capital total de Stat, şi ar trebui să mai fie (încă!) un insemn al suveranităţii naţionale. După 1989, însă, guvernator al Băncii Naţionale a României a fost, aproximativ fără întrerupere, Mugur Isărescu, un perceptor al mondialismului sionist.

Despre acesta s-a afirmat că are legătură cu comenzile ocultei financiare internaţionale. Mugur Isărescu ar fi fost recrutat de către Council on Foreign Relations (C.F.R.) în 1990, la New York. Recrutarea s-ar fi produs la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale din New York, pe când Isărescu se gasea la post. Conducerea C.F.R. (organizaţie controlată de familiile bancherilor evrei Rockefeller şi Rothschild, susţinuţi de J.P. Morgan) a recrutat destui specialişti, potenţiali înlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectivă în ţările est-europene. Pasul cel mai insemnat făcut de Mugur Isărescu, în concordanta cu dispoziţiile C.F.R., a fost devalorizarea masivă a monedei naţionale ca politică monetară şi împrăştierea la o rată derizorie a tuturor creanţelor României (ex.: Egipt, Irak), pas susţinut şi de prim-ministrul momentului, Theodor Stolojan, impus, de fapt, de oculta financiară, răsplătit ulterior cu o slujba la Banca Mondială. Pentru îndepărtarea eventualilor investitori necontrolaţi de C.F.R., în 1991, Th. Stolojan a naţionalizat valuta aflată în bănci, ceea ce a dus la un adevărat recul pentru investiţiile străine scăpate de sub controlul şi manipularea ocultei de la New York. O alta ipostaza vrednic de a fi menţionata a constituit-o jocurile interbancare „permise şi încurajate” de Mugur Isărescu, derulate prin băncile aflate sub tutorat C.F.R. (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul cărora importante fonduri valutare au părăsit România. Faptul că el este singurul român membru al Comisiei Trilaterale, dar şi cel mai „longeviv” personaj într-o funcţie importantă din România dovedeşte multe în acest sens. De altcum, el s-a şi pronunţat la sesiunea organizată de Academia Română, în 2009, asupra actualei crize cu care se confuntă SUA, în sensul celor susţinute de stăpînii săi din America: „Există ceva ce va schimba definitiv lumea în această criză.”

Da, aşa este, ELITELE au creat, de mai mult de 200 de ani, crize majore de fiecare dată când doreau, pentru ca mai apoi să vină cu „soluţii” salvatoare. Şi de fiece dată asemenea soluţii s-au demonstrat a fi etape în crearea GUVERNULUI MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE. Actualmente asistăm la etapa finală a planului lor şi, prin urmare, şi megacriza de curând declanşată va fi cea mai ampla din istoria omenirii, reprezentând un cumul de crize: economică, foamete, ample mişcări de stradă, războaie cumplite. Dacă se urmăreşte cu atenţie evoluţia economiei mondiale se va observa că are o singură direcţie, inspre calamitate, iar soluţia oferită este GUVERNUL MONDIAL al NOII ORDINI MONDIALE.

criza economica

Nivelul datoriei mondiale urmează să atingă 49.500 de miliarde de dolari până la sfârşitul acestui an, în creştere cu 45% faţă de anul 2007, fapt ce a insemnat începutul crizei, estimează agenţia de estimare financiară Moody’s Investors Service, citată de „Les Echos”. Conform Moody’s, creşterea înregistrată de datoria mondială în acest an, de 15.300 de miliarde de dolari, este de 100 de ori mai mare decât planul Marshall, ajustat la inflaţie. Creşterea datoriei mondiale se explică prin planurile masive de relansare aplicate de guvernele din întreaga lume, pentru a depăşi recesiunea financiară. „Fără nicio surpriză, ţările din cadrul G7 au contribuit cu 78% la această creştere, bugetele lor fiind atinse cel mai grav de criza financiară”, a spus Jaime Reusche, analist în cadrul Moody’s. Datoria mondială va simboliza 80% din Produsul Intern Brut (PIB) mondial în 2010, faţă de 63% în 2008. SUA sunt ţara cu cea mai dezvoltatdatorie externă, de 13.454 miliarde de dolari, adică 94,3% din PIB. Ţara cu cea mai mare datorie externă raportată la Produsul Intern Brut este, la ora actuală, Irlanda, cu o obligatie de peste 12 ori mai mare decît PIB-ul, adică 2.386 de miliarde de dolari. După ce au creat-o, au început să lanseze semnale de alarmă. Asadar, directorul general al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn, a avertizat la Davos, pe 30 ianuarie 2009, că datoria publică va fi„una dintre cele mai mari probleme, poate cea mai mare din anii următori”. Acesta a reafirmat pe 23 martie 2009, la Geneva, că “dacă nu vor fi luate măsuri suplimentare, criza va duce milioane de oameni în sărăcie, riscînd tulburări sociale şi chiar război.”

Într-un interviu acordat ziarului „Financial Times”, un alt evreu, Lawrence Henry („Larry”) Summers, şeful National Economic Council al preşedintelui Barack Obama, a sugerat liderilor Planetei să pompeze mult mai mulţi bani publici în economie, în ceea ce spune el că ar fi o incercare coordonata de ieşire din criza. Acesta este economist şi a fost Secretarul Trezoreriei şi economist şef la Banca Mondială între 1991-1993. Este membru al Council on Foreign Relations şi partas la întruniri ale Bilderberg Group.

Gaşca este întregită de Paul Volcker, evreu, numit de preşedintele Barack Obama în fruntea Economic Recovery Advisory Board, după ce acesta i-a fost sfatuitor economic în campania electorală. El a afirmat că economia globală s-ar putea deterioara chiar mai accelerat decât în cazul Marii Depresiuni din anii ‘30. Volcker a remarcat că producţia industrială la nivel mondial se află într-o scădere mai accelerată decât în SUA, care are, oricum, probleme grave. „Nu ţin minte nicio perioadă, poate nici măcar în timpul Marii Crize, în care economia scade într-un ritm atît de alert şi atît de uniform în lume”, a declarat Volcker.

Născut în 1927, Paul Adolph Volcker a fost Chairman of the Federal Reserve sub Jimmy Carter şi Ronald Reagan. A mai fost Director of Financial al U.S., Department Treasury, unde a jucat un rol hotarator pentru decizia de intrerupere a gold convertibility în 1971, vicepreşedinte şi Director of Planning la Chase Manhattan Bank, preşedinte al Băncii de Investiţii J. Rothschild, Wolfensohn & Co. (James D.Wolfensohn va ajunge mai târziu preşedinte al World Bank), Chairman of the Board of Trustees, al Group of Thirty. L-a protejat pe David Rockefeller la crearea în 1973 a Trilateral Commission, având o lungă intovarasire cu familia Rockefeller, inclusiv în calitate de membru al Trust Comitte al Rockefeller Group Inc.

criza monetara
Un alt evreu constituent de elita al finanţei mondiale este Robert Zoellick, membru al Council on Foreign Relations şi Bohemian Grove, numit pe 1 iulie 2007 de către George W. Bush preşedinte al Băncii Mondiale, unde l-a înlocuit pe un alt evreu, Paul Wolfowitz. Într-un interviu acordat „Daily Mail”, fiind în concordanţă cu cei menţionaţi precedent, estimează că economia globală va indura o contracţie de la 1% la 2% în acest an, cota nemaiîntâlnita din 1930, adăugând că schimburile comerciale internaţionale vor înregistra la rândul lor o scădere dramatică. Aceasta prognoza vine în completarea declaraţiei preşedintelui FMI, Dominique Strauss-Kahn, are susţinea că economia globală va înregistra prima sa contracţie după 60 de ani. „Prin urmare, acestea sunt timpuri grave şi periculoase”, a spus la sfarsit preşedintele Băncii Mondiale.

Participant la Bilderberg Group, Robert Zoellick a fost Deputy (Secund) Secretary of State, Senior International Advisor Goldman Sachs. Provenind dintr-o stirpe de evrei din Germania, a fost membru Phi Beta Kappa, reprezentantul particular al lui Bush-senior la G7 (1991, 1992), fost şef al Center for Strategic and International Studies, fost membru al German Marshall Fund, World Wildlife Fund, membru în Comisia Trilaterală. A semnat în 1998, alături de Donald Rumsfeld, Paul Wolfowitz, Richard Pearl, Elliot Abrams, Zalmay Khalilzad, John R. Bolton, Richard Armitage şi Bill Kristol, documentul Project for the New American Century pentru înlăturarea de la putere a lui Saddam Hussein.

noua ordine mondiala
Inventarul este continuat de Ben Shalom Bernanke, născut în 1953, evreu, preşedintele consiliului guvernatorilor, Federal Reserve, funcţie în care l-a succedat pe Alan Greenspan. În cadrul unei Conferinţe de Presă ţinută la Council on Foreign Relations, fiind în concordanţă cu colegii săi, a afirmat privitor la Marea Depresiune următoarele: „Aveţi dreptate, noi am făcut-o”, adăugând că în excesiv de multe ţări există foarte multe reguli şi pentru a putea clarifica recesiunea şi a ocoli o alta viitoare este necesar un nou set de reguli unitare. Personajul figurează a fi un specialist în crize, scriind inclusiv despre Great Depression.

Conform specialiştilor, cel mai aprig dintre toţi este însă la ora actuală evreul George Sörös. În vârstă de 80 de ani, se afirmă că este principalul păpuşar al preşedintelui Barack Obama. Conform „Wall Street Journal” (WSJ), acesta este unul dintre marii opozanţi ai monedei unice europene, împotriva acestuia mobilizându-se de câteva săptămâni întreaga Uniune Europeană, ambiţia sa şi a celorlalte fonduri care mizează pe căderea euro fiind să aducă paritatea euro-dolar la 1:1, faţă de 1:1,36, cât este în prezent. Decizia de a asalta moneda unică europeană s-ar fi luat în cadrul unei cine de afaceri la sediul unei instituţii financiare din Manhattan. Tot conform aceloraşi ziarişti, după „plesnitura” dată monedei euro de recesiunea din Grecia, atacurile speculative adaugă presiuni suplimentare deasupra monedei unice, care trebuie să facă faţă celei mai extinse crize din istoria sa. Atacul asupra euro nu vine oricând, ci vine, ca din întâmplare, la scurta vreme după ce miliardarul american şi-a făcut publice opiniile sale cu privire la recesiune prin care traverseaza spaţiul european, începînd cu Grecia.

Sörös merge pe aceeaşi consideratie cu cei menţionaţi mai sus, din care rezultă că zona euro are o seama de lipsuri fundamentale: absenţa unor politici economice şi bugetare comune şi a unor mecanisme instituţionale de răspuns la criză. Iată, de exemplu, ce a afirmat şi directorul FMI cu ocazia vizitei de acum câteve zile în România: liderii UE nu fac eforturi suficiente pentru introducerea unor măsuri de management şi clarificare a viitoarelor crize financiare, fiind necesară o stapanire europeană de intervenţie pentru bănci.„UE face eforturi în domeniul reglementărilor trans-frontaliere şi de supraveghere, dar nu în aceeaşi măsură şi în cazul managementului crizelor şi al rezolvării acestora”, a spus Strauss-Kahn. „Soluţiile actuale s-au dovedit nepotrivite, iar UE ar trebui să analizeze crearea unei autorităţi care să rezolve problema falimentului unei bănci, care poate avea impact asupra mai multor ţări”, a mai spus şeful FMI. Obiectivul unui asemenea  sistem trebuie să fie eficienţa costului, minimizarea contagiunii, a daunelor colaterale inspre economie, a pierderilor deponenţilor şi a costurilor bugetare, a arătat el.

new world worder harta

„Pentru a fi solid, un astfel de sistem are nevoie de acces la finanţare şi de un mecanism de susţinere de la buget”, a adăugat Strauss-Kahn. Conform acestuia, liderii UE trebuie să ajungă la timp la o concesie privitor la propunerile de îmbunătăţire a reglementării şi supravegherii, astfel încât să prevină declanşarea unor crize. De altminteri, Sörös este stiut pentru propunerile sale de „schimbare” în economia mondială. Analog celor pentru spaţiul european, propunerile sale merg inspre întărirea rolului FMI, cît mai multă legiferare şi cât mai strictă monitorizare centrală şi chiar „stabilizarea fluctuaţiilor de preţ ale mărfurilor”. Sunt de menţionat aici afirmaţiile de un cinism complet, cu care a şocat opinia publică în 2009: „Actuala criză este punctul culminant al muncii mele de o viaţă” şi „Am parte de o criză foarte bună (excelentă)”, recunoscînd că a cîştigat 2,9 miliarde de dolari de la declanşarea recesiunii.Este finalul unei ere. Cei care se aşteaptă să îşi reia afacerile ca până acum este clar că nu înţeleg ce se întâmplă”.

În februarie 2009 anunta pentru Reuters: „Suntem martorii colapsului sistemului financiar şi nu e nici un semn că s-ar vedea capătul acestei crize”. Aşadar, observăm un sablon comun al acestor lovituri. Ele nu sunt luate într-o circumstanta de „junglă” a pieţei, unde animalul mai şiret şi mai rezistent îl doboară pe cel mai sfrijit. Ele sunt luate după „pândirea” acelor decizii pe care vârfurile sistemului globalist pecuniar le iau, anticipându-se consecinţele induse în pieţe de aceste decizii. Cu alte cuvinte, ceea ce nu putem obţine în condiţii de independenta, adică siguranta şi predictibilitate a acţiunii umane, putem obţine în condiţii de coerciţie, deoarece este indiscutabil că în condiţii de autonomie nu putem poseda certitudinea viitorului, acesta depinzând în integritate de acţiunile persoanelor, greu de prevăzut în mod obisnuit. Deopotriva această neputinta a certitudinii, exact această imprevizibilitate – relativă – a acţiunii umane este pusă în discuţie de Sörös şi de susţinătorii structurilor globale de stapanire. Mai trebuie amintit şi că tot el este cel care, încă de la Forumul Economic de la Davos din ianuarie 1995, spunea: „Lumea are nevoie de o Nouă Ordine Mondială şi vă avertizez că urmează o perioadă de puternică dezordine în întreaga lume”. Sörös a făcut parte din boardul director al Council on Foreign Relations şi este afiliat în continuare acestei structuri de maximă influenţă intre direcţiile politicilor internaţionale.

New World Order
Analizând aceste date şi informaţii, este incredibil cât obraznicie au cei ce au băgat Planeta în criză şi nu se lasă pînă nu o afundă cu totul, cu un infailibil obiectiv: să aducă omenirea în pragul disperării, pentru ca mai apoi să vină cu soluţia salvatoare”: Guvernul Mondial al Noii Ordini Mondiale.

pyramid of power

O TAINA MEDICALA! Sarea din sange!!! – SECRET ANTICANCER

O TAINA MEDICALA! Sarea din sange!!!

SECRET ANTICANCER

 

 

Va dezvaluim azi o taina tinuta cu mari eforturi si multi bani departe de urechile si ochii „prostimii”.

Lipsa sarii din sange!! Interesant,dar LOGIC.Aceeasi problema cu tensiunea arteriala: inainte 130/80 era tensiune de aviator, acum este limita superioara a „normalului”. Sa aiba aceeasi justificare? Va dezvaluim azi o taina tinuta cu mari eforturi si multi bani departe de urechile si ochii „prostimii”. Excesul de sare, zahar si grasimi, dauneaza grav sanatatii !

Asta da avertisment medical! Ce înseamna exces nu ne explica însa nimeni!!!

La prima citire, exces înseamna.prea mult, dar raportat la greutatea fiecaruia !!! Între copilul de 20 de kilograme si adultul de 80 sau 120 de kilograme… e o marja de eroare foarte mare, ca sa pronunti exces, sau sa recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi. Între omul de la munte… care bea apa puternic magnetizata si aproape pura si cel de la ses sau de la oras care primesc apa cea mai infecta, cel de la munte va „dizolva” si elimina mult mai repede chimicalele! Nu uitati ca nu suntem la fel, ca nu avem aceeasi grupa sanguina, ca difera si RH-ul – purtatorul de oxigen din sange! Unii au în sânge predominant Cuprul (RH negativ) altii, cei mai multi, au Fierul (RH pozitiv)! Nu uitati ceea ce multi vor sa ascunda:

– orice reactie a apei cu sarea produce… caldura!!! Iar sarea formeaza pricipalul electrolit care, scos din sânge, reduce de… 11 000 de ori viteza transferului informational catre creier!!! Mai simplu spus, lipsa sarii din sânge…prosteste!!!Intuitia îmi spune ca asta este scopul lor real: sa devenim legume! La munca si înapoi acasa, la televizor.Unde ni se repeta zilnic prostiile astea: excesul de sare zahar si grasimi dauneaza grav sanatatii! Dar excesul de alcool, tutun si medicamente? De ce nu se fac campanii la TV cu acest subiect? De ce nu se fac campanii contra drogurilor ??? Nu este vorba de boala si moarte, mai ales în rândul tinerilor?Ba da! Dar este vorba si de bani, de multi bani, atât de multi încât viata copiilor si a tinerilor…nu mai conteaza!!! Este vorba de profituri imense, accize si taxe! Si în fond este bine sa ai multe „legume” în sistem ! Pentru ca legumele îsi platesc taxele la zi! Amintiti-va! Ce face medicul prima data când ajungi în spital? Îti schimba regimul alimentar: fara sare!!!! Adica taie legaturile informationale cu creierul, ca sa poata trimite medicamentele peste tot în corp. Amorteste creierul pentru ca altfel, acesta, ar reactiona imediat la chimicalele administrate! Ar declansa alergii!

 sare

 

 

Dar zaharul?

Zaharul e purtator de un cu totul alt tip de informatii ! Nu vorbim de „clasicul” zahar alb, tos, chimizat la maxim!!! Vorbim de zaharul natural din fructe sintetizat de natura cu ajutorul apei ! Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine, naturala! Glucoza participa direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) adica a evolutiei. Vitalitatea dvs. si a copiilor dvs., atentia, concentratia, vin din zaharurile naturale! Si evolutia dv. Genetica!

 

Grasimile ?!

Sa vedem ce spun studiile! Colesterolul ajuta la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor în glandele suprarenale si în ovar!!! Colesterolul este indispensabil digestiei lipidelor, în urma transformarii de catre ficat în acid biliar. Nivele joase ale colesterolului, induse cu ajutorul medicamentelor, duc la aparitia depresiei, comportamentului violent, sinucidere, cresterea riscului de infarct miocardic si mai ales o slaba functionare a sistemului imunitar. În trecut, cineva cu un regim alimentar ce continea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era considerat normal. Asta pâna când, cei de la OMS, au hotarât sa schimbe normele! Sa le coboare la 200! Imediat, au aparut 36 de milioane de „bolnavi”, si 4,3 de miliarde de dolari pe an, câstig, dintr-un foc!. Între vrajeala stiintifica a unora si intuitia lui stramoseasca, ciobanul român a ales intuitia!… tot cu slanina, pita, ceapa si palinca traieste! Nu face exces si traieste mult si bine… cum ati vrea sa-si creasca altfel oile, sa lupte cu frigul, cu ploile, cu lupii? Si toate astea pâna pe la 60-70 de ani… cu un cojoc mitos de 40 de kilograme pe umeri si bâta în mâna?

Acum, trageti dvs concluziile.

 

Adevarul despre cum a murit Mihail Eminescu, ucis la comanda

Adevarul despre cum a murit Mihail Eminescu, ucis la comanda

 

 

Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale, ori oficioase ale vremii. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice.

Zoe Dumitrescu Buşulenga

Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic.

Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator.

Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor.

Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri, şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate în afara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executată întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.

Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie el.

„În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era deci amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti. «Directiva de sus» s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.

Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.

Este închis ziarul L’Independance Roumaine şi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară . La fel şi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte din militanţii pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii, pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii Carpaţii, Ocăşeanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist la L’Independance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de obedienţă, toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.

De ce era atât de incomod Eminescu?

Privită în acest context, nebunia lui Eminescu, ca şi detaliile internării sale, capătă o nouă dimensiune. Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenţă, ci de executarea comenzii trasate de la Viena : „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”

Mihai_Eminescu

În perioada care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianţă că situaţia din România este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Brătianu, P. P. Carp şi Titu Maiorescu merg în Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe, D. A. Sturdza, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu merg la Viena, unde Grădişteanu îşi cere personal scuze pentru organizarea sărbătorii de la Iaşi, unde fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia manifest a lui Eminescu, Doina.

Judecând după măsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalţi, el nu putea fi convins cu niciun chip să renunţe la ideile şi principiile sale. Eminescu era membru activ în mai multe organizaţii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Jună, Societatea Carpaţii, din care făcea parte şi Slavici. Cu astfel de preocupări, nu este de mirare că era constant urmărit atât de poliţia şi serviciile secrete româneşti, cât şi de cele austro-ungare. În anturajul său erau infiltraţi mai mulţi informatori, printre care se număra şi Ocăşanu de la Societatea Carpaţii.

La 7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notă informativă în care arăta: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [n.n după toate probabilităţile sursa era chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.

Această notă a dus în final la desfiinţarea Societăţii Carpaţi.

Activitatea sa ca jurnalist îl făcea cu atât mai periculos, cu cât avea şi pârghiile necesare pentru a acţiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral într-un ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian naţional.

În această publicaţie demascase corupţia politicienilor români şi grasele comisioane pe care aceştia le încasaseră din concesionarea căilor ferate. Scrisese despre condiţionările umilitoare impuse României de puterile europene, în schimbul recunoaşterii Independenţei. În 1880 declanşase o incitantă campanie de presă privind „chestiunea dunăreană”, problemă sensibilă pentru marile puteri europene. Participase activ la Iaşi la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare şi citise acolo în faţa mulţumii poezia manifest Doina.

Acest eveniment naţional deranjase foarte mult puterile occidentale. În sfârşit, chiar în dimineaţa zilei în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, apăruse în Timpul un alt articol. Intitulat „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului”, acesta era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare şi demasca măsurile represive luate de guvernul Brătianu împotriva jurnalistului Emil Galli.

Titu Maiorescu pregătise internarea lui Eminescu încă de la primele ore ale dimineţii

Varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este următoarea: În dimineaţa acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.

Maiorescu ia o măsură de excepţie – în loc să meargă direct la Slavici acasă, pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun”, se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţi, la spitalul doctorului Şuţu şi, pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc.

Întors acasă, se pomeneşte însă cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, în care tocmai îi apăruse articolul despre Emile Galli. Maiorescu nu-l întreabă nimic despre incidentul de dimineaţă cu doamna Slavici (presupunând că acesta ar fi avut într-adevăr loc). Îl trimite însă la sediul Societăţii Carpaţi, unde Poliţia făcea percheziţie, pentru a se întâlni chipurile cu Simţion, complicele său la internare.

„Numai, de s-ar face asta fără greutate” scrie Maiorescu în jurnalul său în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, după ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apăsarea a ceea ce ştia că va face a doua zi. Nu se va face însă „fără greutate”, aşa cum îşi dorea Maiorescu, căci Eminescu îşi schimbă traseul. Nu se duce la Societatea Carpaţii, unde totul s-ar fi făcut fără martori, ci la Capşa. La acea vreme Capşa nu era doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei SUA şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.

Scena cu pistolul relatată de Grigore Ventura – o nouă înscenare

La Capşa, Eminescu este abordat de Grigore Ventura. Aici, conform declaraţiilor lui Ventura, Eminescu ar fi început să ţină un discurs „politico-socialo-naţional” înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl împuşc pe rege!”. Semne clare de nebunie! Ventura, în loc să îl calmeze, îi ţine isonul şi îi propune să meargă împreună la palatul Cotroceni. Ajunşi acolo află că Regele nu este în Bucureşti. Pe drumul de întoarcere, Ventura îl duce pe Eminescu la băile publice Mitraşevski, îl lasă într-una din camere şi apoi alertează Poliţia că un nebun s-a închis în baia publică. Îi cheamă la faţa locului pe alţi doi membri ai Societăţii Carpaţi, Siderescu şi Ocăşanu. Ca un făcut, cei doi au cu ei o cămaşă de forţă. Intră în baie, îl imobilizează pe Eminescu şi spre orele 19 îl duc la stabilimentul Şuţu, unde avea deja rezervat un loc de cu noaptea în cap.

Scena cu pistolul de la Capşa şi declaraţia lui Eminescu că îl va omorî pe Rege sunt piesele de rezistenţă ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate însă doar de o singură persoană, Grigore Ventura, care va povesti acest episod în stânga şi dreapta, dar va ezita să scrie totuşi despre el, deşi era ziarist. Scena va fi consemnată de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu într-un articol apărut în Adevărul, „Eminescu, din amintirile mele”.

Povestea lui Grigore Ventura nu stă însă deloc în picioare din mai multe motive. În primul rând, Ventura susţine că a asistat la toate evenimentele din acea zi. Fiind principalul martor, ar fi trebuit să apară în procesul verbal încheiat de Poliţie, ori numele său nu apare deloc.Ventura susţine că el este cel care a alertat Poliţia, ori în procesul verbal este consemnat că poliţia a fost sesizată de domnii Ocăşeanu şi Siderescu. Aceştia dau însă detalii pe care nu aveau cum să le cunoască, întrucât nu fuseseră prezenţi la faţa locului. Ceea ce arată că cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu şi a face în aşa fel încât acesta să poată fi luat pe sus dintr-un loc izolat şi dus la psihiatrie, în condiţiile în care primul plan imaginat de Maiorescu căzuse. Ventura a imaginat apoi şi a răspândit povestea cu pistolul pentru a crea impresia că Eminescu era nebun şi a justifica astfel internarea.

Celălalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa, despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre această scenă, care, dacă ar fi avut loc, ar fi trebuit să o fi marcat profund. Eminescu declară că vrea să îl împuşte pe Rege, ori era puţin probabil ca el, în calitate de ziarist să nu ştie că Regele era plecat de câteva zile la Sinaia.

În procesul verbal întocmit de Poliţie nu se aminteşte nimic de vreo armă, ci doar că „Eminescu a venit singur la Băile Mitraşevschi, şi fiind atins de alienaţie mintală s-a încuiat singur pe dinăuntru şi a refuzat să deschidă”. La locul faptei ajung, Simţion, Siderescu si Ocăşeanu de la Societatea Carpaţii, care aveau încă de dimineaţă misiune de la Maiorescu să îl ducă la casa de nebuni a doctorului Şuţu. Aceştia intră în baia unde Eminescu se află în apă, dezbrăcat. Eminescu le cere să iasă. Îl imobilizează şi îi pun cămaşa de forţă. Între timp Poliţia îi perchiziţionează locuinţa, îi ridică bunurile, îi umblă prin hârtii şi manuscrise, sperând să descopere ceva compromiţător. Totul se petrece cu complicitatea soţiei lui Slavici. Poliţia nu va deschide o anchetă, aşa cum proceda de obicei şi cerea legea. Omiterea lui Ventura din procesul verbal al Poliţiei nu este întâmplătoare. Varianta că Eminescu a venit singur şi s-a închis în baie era mai credibilă pentru teza nebuniei, decât cea în care era adus de Ventura şi care ar fi putut atrage suspiciuni.

mihai-eminescu_7bf16dbf545244

Omorât lent prin otrăvire cu mercur

De la Băile Mitraşevschi Eminescu este dus direct în stabilimentul doctorului Şuţu, unde tratamentul aplicat îl transformă într-o legumă. Niciun alt bolnav nu mai este acceptat pentru internare în acea perioadă, chipurile pentru a nu-i deranja liniştea lui Eminescu,

Fiica lui Titu Maiorescu, Livia, îi scrie lui I.. E. Torouţiu despre modul în care era tratat Eminescu la Şuţu în următorii termeni: „Aş vrea să vă spun că toţi domnii care cercetează mintea lui Eminescu au un mare cusur: ils cherchent midi à 14 heures” (caută miezul zilei la ora 14).

În noiembrie 1883, la insistenţele unor prieteni, printre care Emilia Humpel, Eminescu este transferat într-un sanatoriu din Viena. Titu Maiorescu, care ştia cel mai bine că Eminescu nu este nebun şi medicii din Viena îşi vor da uşor seama de aceasta, se opune la început vehement. În cele din urmă cedează, gândindu-se că este mult mai important să îl ţină pe Eminescu departe de ţară.

Eminescu ştia foarte bine ce i se înscenase şi odată reîntors în ţară a făcut chiar eforturi pentru o campanie de presă în favoarea sa. Privit însă ca un nebun, nimeni nu i-a acordat dreptul la replică. Într-o scrisoare adresată în ianuarie 1887 lui Gheorghe Panu el scrie: „S-a răspândit prin ziare ştirea că aş fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt răspândite poate cu rea credinţă, încât şi dl. C. Mille, într-unul din articolele sale, a găsit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare şi că afară de suferinţa mea de picioare, nu am absolut nimic .. Un mic dementi (dezminţire) în organul (ziarul) dumitale n-ar strica..”

Timp de mai bine de o lună, medicii austrieci nu reuşesc să îşi dea seama deloc de ce boală suferă Eminescu. În decembrie, îl declară sănătos şi recomandă externarea. Nimeni nu are însă interesul să îl readucă în ţară , cu atât mai puţin Maiorescu. Medicul austriac, Obersteiner, îi cere în repetate rânduri să îl scoată pe Eminescu din spital, unde nu-şi are locul printre bolnavii psihic. Fişele de observaţie medicală din timpul şederii în sanatoriul austriac dispar într-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu.

Tot Maiorescu aranjează ca Eminescu să plece în Italia, sub atenta supraveghere a unui om de încredere, chipurile „pentru a se reface”. La întoarcerea din Italia, Eminescu vrea să vină la Bucureşti, dar Maiorescu face tot posibilul să îl ţină departe de capitală. Toate munca sa, cărţile, notele de lectură, manuscrisele se află la Bucureşti, la Maiorescu… Prin intermediul diverşilor prieteni, Eminescu îi cere în mod repetat acestuia să îi înapoieze „lada cu cărţi”, fără de care ar fi trebuit să îşi reia toată munca de la zero. Maiorescu este de neînduplecat.

Cum nu se cuminţeşte, este trimis tot cu forţa la ospiciul de pe lângă Mânăstirea Neamţ. Eminescu, pe deplin lucid, i se plânge lui Gheorghe Bojeicu de la Cernăuţi, că a fost „internat ca alineat, deşi nu fusese”. Este sechestrat la Neamţ din noiembrie 1886 până în aprilie 1887. Gardienii aruncă pe el găleţi de apă rece şi îl bat cu funia udă pentru a-l „calma”. Încearcă să fugă de mai multe ori şi în cele din urmă reuşeşte să obţină o mutare la Iaşi, sub îngrijirea doctorului Iszac.

Acesta este cel care îi va pune un diagnostic abracadabrant, preluat apoi de istorie: „sifilis congenital matern cu paralizie generală progresivă”. Diagnosticul conţinea însă un mesaj important: Eminescu trebuia să fie paralizat, Eminescu trebuia să fie anihilat, trebuia oprit din a mai publica în ziarele vremii. Asasinarea civilă a lui Eminescu din 1883 va fi completată de experimentele doctorului Iszac, care visa să scrie o lucrare despre cazul Eminescu, cu care să intre în analele medicinii. Contrar tuturor preceptelor medicale ale vremii, care arătau că mercurul este toxic şi total contraindicat în tratarea sifilisului, doctorul Iszac îi va administra doze uriaşe de mercur, de 4 până la 7 grame.

Un alt psihiatru din Bucureşti, Panait Zosin, care nu îl consultase vreodată pe Eminescu şi cunoştea cazul doar din corespondenţa cu sora lui, Harieta, preia diagnosticul lui Iszac şi chiar îl completează cu următoarele reflecţii: „ca psihopat ereditar, el ar fi petrecut încă nopţi albe, ar fi făcut orgii, ar fi mistuit narcotice şi excitante (n.n. în condiţiile în care se ştie că Eminescu era un adversar declarat al narcoticelor). Un psihopat alcoolic şi sifilitic, el a ajuns să aibe perioade de furie, de inconştienţă, de prozaică întunecare a activităţii psihice.. ”

De-abia în 1888, Veronica Micle reuşeşte să îl smulgă din mâinile doctorului Iszac şi să îl aducă în sfârşit la Bucureşti. Aici reîncepe să publice şi, în urma unui articol împotriva guvernului, apărut în România liberă, este internat cu forţa tot la dr… Şuţu, unde va şi muri.

La moartea sa, produsă din câte s-a spus, de o lovitură la cap cu o piatră, celebrul doctor G. Marinescu nu realizează după autopsie, analiza microscopică a creierului, care ar fi dovedit că Eminescu nu suferea de sifilis. După o examinare superficială, aruncă pur şi simplu la gunoi creierul lui Eminescu, pe motiv că intrase în putrefacţie. Este totuşi nevoit să consemneze că a fost frapat de mărimea acestui creier. Pe actul său de deces, nu apare semnătura niciunui prieten sau membru al familiei, ci doar amprentele digitale a doi martori analfabeţi din personalul spitalului.

Societatea Matei Basarab, spiritul naţional şi francmasoneria

Eminescu a fost etichetat drept nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacţionar, paseist, antisemit, xenofob, naţionalist şovin etc. De ce toate aceste apelative? De ce publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, interzisă, cenzurată? De ce în memoria românilor Eminescu a fost impus doar ca poet, în timp ce principala sa activitate a fost cea de ziarist?

Din cele 16 volume ale Operei sale, editate sub îngrijirea lui Perpessicius după manuscrisele originale, cinci conţin poezii şi altele cinci, articolele publicate de el în perioada 1870-1883 şi 1888-1889. Deşi majoritatea articolelor au fost scrise înainte de aşa-zisa declanşare a nebuniei, mulţi susţin şi astăzi că ele nu merită să fie citite, întrucât „sunt rodul unei minţi atacate de boală, în căutarea unei bucăţi de pâine”.

„Eminescu n-a ajuns să marcheze politica naţională, deşi este întemeietorul doctrinei naţionale moderne” scrie Theodor Codreanu în „Dubla sacrificare a lui Eminescu”. „Dimpotrivă, opera sa a fost cu grijă separată de structurile de profunzime ale politicii naţionale, opera lui publicistică fiind interzisă total, după al doilea război mondial. Efectele sunt vizibile şi astăzi. Aşa-zisul cult Eminescu este o dimensiune ad-hoc confecţionată, pentru a preveni şi a face ineficient un veritabil cult Eminescu. Prin numita diversiune se creează impresia (pe care cei naivi o iau ca atare) că eminescianismul este un element nefast, inamicul public numărul unul al democraţiei şi al statului român. Neîntâmplător, Gh… Grigurcu, unul din mercenarii curentului antieminescian asimila cultul pentru poetul naţional cu acela al lui Ceauşescu. În realitate, statul român nu a atins niciodată exigenţele lui Eminescu, fiindcă nici nu şi-a propus aceasta vreodată, deşi marii gânditori au pledat statornic pentru asimilarea organică a eminescianismului ca temei al fiinţei noastre naţionale. ”

Au existat tentative ca Eminescu să fie înrolat în masonerie. Fără succes. Eminescu lucra însă la crearea unei organizaţii româneşti şi pro-româneşti, numită Societatea Matei Basarab şi aflată în afara controlului şi influenţelor francmasoneriei, care masonerie se afla şi atunci în slujba unor interese supranaţionale.

„O organizare între români”, scria el. „Pretutindea oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă. Ţinta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc.”

Încă din 1874, el îi scria lui Maiorescu că „aprofundarea studiului filozofilor germani m-a făcut să mă orientez către elaborarea unei filosofii practice, vizând scoaterea României din subistorie. Interesul practic pentru patria noastră ar consta cred în înlăturarea oricărei îndreptăţiri pentru importul necritic de instituţii străine.”

Eminescu nu renunţase la acest plan nici în ultimii săi ani. Alexandru Vlahuţă povestea cum, vizitându-l la sanatoriul doctorului Şuţu, Eminescu i-a povestit „despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte de mult, o lucrare colosală.”

Gheorghe Panu povesteşte în „Amintiri de la Junimea” de un sfat pe care Eminescu i l-a dat: „Panule, ştii tu că în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui…. Tot, tot este un şir neîntrerupt de martiri.” Eminescu a fost unul dintre ei.

mihai-eminescu-2_99a8e8747c6db8

„Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de ‘nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare .. . .
Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel,
Nu slăvindu-te pe tine . .. . lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi. . . posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o ‘ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii. … . Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a ‘nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude ‘n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege . . .
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale —
Astea toate te apropie de dânşii. . . Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”

(Mihai Eminescu, Scrisoarea I, 1881)

Bibliografie:

1. Ovidiu Vuia: Misterul morţii lui Eminescu, Ed. Paco, Bucureşti, 1996
2. Thedor Codreanu: Dubla sacrificare a lui Eminescu, Serafimus Grup, 1999
3. Nicolae Georgescu: “Boala şi moartea lui Eminescu,Criterion, 2007″

Sursa : bucovinaprofunda.wordpress.com

Apa nu hidrateaza organismul

Apa nu hidrateaza organismul

 

O comisie de ancheta a Uniunii Europene a ajuns, dupa trei ani de cercetari, la concluzia ca apa nu  hidrateaza organismul.
Regulamentul (UE) nr 1170/2011 din 16 noiembrie 2011, publicata in  Jurnalul Oficial al Uniunii Europene    L 299/1, SE, statueaza ca „apa nu poate preveni deshidratatrea”.

Directiva europeana se bazeaza pe un studiu care a durat trei ani si care s-a facut intr-un centru de cercetari din Italia, reusind sa combata o credinta de zeci de ani. Concluzia studiului este ca apa nu este responsabila de hidratarea organismului.

Daca pana acum ne straduiam sa bem zilnic 1-2 litri de apa ca sa fim sanatosi, aflati ca acest obicei nu ne aduce niciun beneficiu.
O noua lege a Uniunii Europene pretinde ca oricata apa consuma o persoana, acest lucru nu poate combate deshidratarea organismului.
Dupa o dezbatere de trei ani, Uniunea Europeana a decis sa interzica firmelor care imbuteliaza apa sa mai foloseasca mesajul publicitar cum ca apa asigura o hidratare corespunzatoare.

Cei care nu vor respecta aceasta decizie si vor continua sa faca reclama mincinioasa, risca pana la 2 ani de inchisoare – scrie The Telegraph.
Decizia a primit deja avizul presedintelui Comisiei Europene, Joe Manuel Barroso.
Cei care sustin legea, precizeaza ca deshidratarea este o afectiune provocata de un dezechilibru in organism,    care nu poate fi combatut numai prin consumul de apa.

O persoana sanatoasa nu se va deshidrata, chiar daca nu va bea multa apa – sustine profesorul Brain   Ratcliff, purtatorul de cuvant al Societatii britanice de Nutritie.

STUDIUL STIINTIFIC 1

Pana acum, aproape toti doctorii si expertii in medicina ne-au sfatuit sa bem, in mod constant, cat mai multa apa, cel putin un litru pe zi. Iata ca situatia se schimba, din cauza unui specialist, cercetatoarea scotiana Margaret McCartney.
McCartney a scris in publicatia de specialitate British Medical Journal, citata de All Headline News, ca studiile sale arata ca, daca un om bea apa fara sa-i fie sete, pot aparea unele deficiente: puterea de concentrare scade, in loc sa creasca. De asemenea, unele substante chimice care se folosesc in dezinfectarea apei imbuteliate sunt nocive pentru organismul uman.

McCartney a mai avertizat, de asemenea, asupra pericolului aparitiei unei afectiuni rare, dar iminenta,  cauzata de consumul ridicat de apa. Aceasta boala se numeste hiponatremie si are ca efect scaderea brusca a nivelului de saruri din corp, precum si aparitia unei tumori la creier.
Expertii avertizeaza acum ca prea multa apa consumata poate dauna sanatatii.

Dr. Margaret McCartney spune ca a bea apa in exces poate conduce la o pierdere a somnului si implicit la o proasta odihna, pentru ca cei care fac asta vor fi nevoiti sa se trezeasca des in timpul noptii, pentru a merge la toaleta.

Cum? Serviciul National de Sanatate, impreuna cu medici recunoscuti si nutritionisti, nu recomanda publicului sa bea cel putin 1-2 litri de apa pe zi, pentru prevenirea afectiunilor rinichilor, pentru scaderea in greutate si cresterea nivelului de concentrare?

Oamenii au fost condusi sa creada intr-o serie de numeroase beneficii asupra sanatatii atribuite consumului unei ample doze zilnice de apa, dar intr-un studiu publicat in British Medical Journal, dr. Margaret McCartney     a spus, ca recomandarea celor „sase-opt pahare de apa pe zi” era „nu numai o prostie, ci si un nonsens complet demascat” – relateaza publicatia Mail.

Ea a spus ca cercetarile aratand beneficiile unui consum sporit de apa au fost adesea „exagerate” de producatorii de ape imbuteliate.
Dr. Paul McCartney a avertizat ca prea multa apa ar putea conduce la o situatie fatala numita hiponatremie, caz in care nivelul de saruri din organism scade, ceea ce ar putea determina aparitia de umflaturi in zona creierului.

Profesorul Stanley Goldfarb, un expert in metabolism de la Universitatea din Pennsylvania din Statele Unite,    a declarat: „Datele din prezent arata ca in realitate nu exista nici o dovada…” Cel mai bun lucru de facut este sa bei numai atunci cand ti-e sete si sa mananci numai atunci cand ti-e  foame.

Ce este hiponatremia?

Hiponatremia (hiperhidratarea) este o stare potential letala, care intervine atunci cand nivelul de sodiu din plasma atinge o valoare mai mica de 130 milimoli pe litru. Se poate evita prin mentinerea echilibrului de electrolit.

Hiponatremia poate fi adesea confundata cu deshidratarea, datorita faptului ca multe dintre simptome sunt similare. Cele mai distinctive simptome sunt culoarea, volumul si frecventa urinei. Sportivii care prezinta hiponatremie vor avea o urina deschisa la culoare, cu volum mare si frecventa crescuta a urinarii. In schimb, sportivii deshidratati vor avea o urina inchisa la culoare, cu volum mic, si rara ca frecventa a mictiunii.

Sodiul este esential pentru multe functii ale corpului, inclusiv mentinerea echilibrului fluidelor, reglerea tensiunii arteriale si functionarea normala a sistemului nervos.

Hiponatremia a fost uneori mentionata ca „Intoxicatia cu apa,” mai ales atunci cand se datoreaza  consumului de apa in exces, fara suplimentarea adecvata de sodiu.

                      

Ce se intampla in timpul intoxicatiei cu apa?

Intoxicatia cu apa produce aceleasi efecte ca si inecul. Dezechilibrul  electrolitic si umflarea tesuturilor poate cauza batai neregulate ale inimii, permitand lichidului sa intre in plamani. Umflarea tesuturilor creierului provoaca convulsii, coma si moarte in cele din urma, cu exceptia cazului in care consumul de apa este limitat si  se administreaza o solutie salina hipertona (sare).
Intoxicatia cu apa provoaca tulburari digestive si tulburari ale constiintei. Daca tratamentul este administrat inainte de umflarea tesutului, pacientul se poate recupera complet in termen de cateva zile.

Trebuie sa bem apa numai atunci cand ne este sete?

STUDIUL STIINTIFIC 2

Un medic roman, Dr. Dan Negoianu, aflat in Statele Unite ale Americii, a realizat o cercetare ampla in urma   cu 3 ani, in urma careia afirma ca apa nu este benefica organismului, atunci cand este consumata in exces,    scrie The Telegraph

„Prea multa apa poate afecta echilibrul de saruri in organism, ceea ce cauzeaza intoxicatie cu apa, care poate  fi fatala”.
A bea multa apa potabila are un beneficiu mic asupra sanatatii. Doi experti in rinichi si-au asumat faptul de a risipi o mana de mituri cu privire la apa. Dr. Stanley Goldfarb si dr. Dan Negoianu din cadrul diviziei de studii renale, a electrolitilor si a hipertensiunii arteriale de la Universitatea din Pennsylvania – Philadelphia au revizuit mai multe studii clinice publicate, despre beneficiile obisnuintei de a bea o cantitate mare de apa pe zi, si au constatat ca exista prea putine dovezi care sa sustina teoriile respective.

Sunt o multime de mituri ce graviteaza in jurul ideii despre beneficiile consumului unei cantitati insemnate de apa, iar unele dintre aceste mituri par aproape reale din cauza popularitatii lor. Recomandarea standard in SUA de a bea 8 pahare de 80 ml de apa pe zi este cunoscuta, dar nu prea exista dovezi pentru a demonstra beneficitatea acestui lucru.
Goldfarb si Negoianu fost de acord ca unii oameni – cum ar fi sportivii sau cei care traiesc in medii foarte uscate, cu climat cald – pot simti nevoia de a consuma multa apa pentru a evita deshidratarea, dar pentru o persoana care traieste intr-un mediu obisnuit, nu exista absolut nici o dovada ca bautul acestei cantitati de apa este benefica.

Studiul lor, care va fi publicat in iunie 2013 in Jurnalul Societatii Americane de Nefrologie, poate risipi multe dintre miturile legate de apa.
Goldfarb insista asupra faptului ca sursele acestui „mit al apei” fac parte din lumea medicinei complementare si alternative, precum si asupra faptului ca raspandirea mai departe a mitului respectiv s-a realizat prin intermediul internetului, odata cu aparitia sa.
Specializarea in rinichi a lui Goldfarb a determinat ca el si colaboratorul sau Negoianu sa se poata ocupa de revizuirea literaturii din domeniu – referitoare la beneficiile consumului de apa potabila – ca urmare a unei preocupari comune, aceea de a studia modul in care rinichii se ocupa de fluidele din organismul uman.
Perechea de cercetatori a desfiintat cel putin patru mituri populare despre apa, prin studiile pe care le-au facut.

Goldfarb spune ca nu exista absolut nici o baza rationala pentru „regula 8 × 8” si este foarte neclar chiar si de unde a pornit aceasta recomandare. Nu numai ca nu exista dovezi care sa sustina beneficiul unui consum suplimentar de apa, dar chiar exista unele circumstante in care supra-consumul ei poate fi nesanatos. „In cazul alergatorilor pe distante lungi, de exemplu, mai mult rau face bautul suplimentar de apa in timpul curselor decat bautul de prea putina apa” explica Goldfarb.
In continuare, acelasi Goldfarb si-a sustinut afirmatiile prin citarea cazului unei femei care a murit recent datorita umflarii creierului – fenomen aparut in urma unui consum continuu si rapid de apa de baut timp de cateva minute, ca parte a unui concurs desfasurat la radio.
In ciuda lipsei de dovezi despre beneficitatea consumului ridicat de apa, Food Standards Agency si alte organizatii isi mentin recomandarea de a fi baute 6 – 8 pahare pe zi.

………….
Alte date rezultate in urma cercetarii Stiintifice „Apa in corpul uman” provin din 2 surse:
. din lichidele si alimentele ingerate;
. din oxidarea substantelor organice in procesul de dezasimilatie.
In organism, apa alcatuieste partea fundamentala a mediilor interne (plasma sangvina, lichidul tisular si limfa); are rol de solvent al substantelor care se absorb prin sange si limfa, transporta substantele dizolvate in ea la celule, din care ia produsii de dezasimilatie pe care ii duce la organele de excretie, (rinichi si piele); inlesneste toate reactiile chimice si oxidarile din organism, avand rol de catalizator, si ia parte la mentinerea temperaturii constante a corpului gratie evaporarii prin piele.
Eliminarea apei din organism se face prin rinichi (urina, aproximativ 1500 ml in 24 de ore), si inca 1000 ml prin piele (transpiratie), prin plamani odata cu aerul expirat si prin intestinul gros (fecale).

~ Forme de apa intra si extra celulara~
Compartimentarea apei:
– apa libera;
– apa partial legata;
– apa legata, care – se evapora greu;
– ingheata la o temperatura mai mica de O grade Celsius;
– nu dizolva cristaloizi;
– nu participa la osmoza.

Dr. Ana-Maria Velter Ph.D


2012 – Schimbarea iminenta a Dimensiunii

2012 – Schimbarea iminenta a Dimensiunii

                      
 Pe măsură ce ne apropiem de luna decembrie 2012, are loc o colosală convergenţă a transformărilor ce vor constitui baza construcţiei unei noi societăţi. Prin urmare, umanitatea va continua să existe, dar într-un alt mod decât până acum. Structurile materiale şi cele bazate pe idei materialiste se vor transforma din temelii, ceea ce va da posibilitatea oamenilor să devină mult mai senzitivi şi mai profunzi în percepţii şi în judecata lucrurilor. 

Tradiţia mayaşă afirmă că actualmente noi trăim în mijlocul celei mai importante ere a calendarelor şi profeţiilor mayaşe. Toate profeţiile lumii şi toate tradiţiile converg spre această perioadă dificilă şi extrem de complexă, pe care o trăim în prezent. Idealul spiritual al vremurilor actuale este acela al acţiunii divin integrate şi armonioase.

Citirea şi interpretarea calendarelor mayaşe de către cercetători a fost în mare parte eronată până în prezent. Înţelegerea sistemelor complicate ale timpului, a succesiunii erelor şi a ciclurilor, precum şi intuirea semnificaţiilor lor reale este incompletă. Civilizaţia Maya a structurat 17 calendare diferite (unele dintre ele expunând cu mare acurateţe curgerea timpului pentru o perioadă mai mare de zece milioane de ani) şi tocmai de aceea cuprinderea lor este vastă, dificilă şi sofisticată.

În conformitate cu tradiţia mayaşă autentică, pe data de 21 decembrie 2012 totul se va transforma şi lumea va intra atunci într-un nou ciclu major, al celui de al Cincilea Soare. Acel moment va semnifica începutul unei ere al cărui start va fi dat de intersecţia meridianului solar cu planul ecuatorial al galaxiei ; axa Pământului se va alinia atunci cu centrul galaxiei noastre. 

Astfel, la răsăritul zilei de 21 decembrie 2012, pentru prima dată în ultimii 26 000 de ani, Soarele va „lumina” intersecţia dintre planul ecliptic al sistemului nostru solar şi planul eclipticii întregii galaxii. În conformitate cu tradişia ezoterică mayaşă, această intersecţie este considerată a fi sacră şi totodată fundamentală pentru evoluţia viitoare a umanităţii.

Alinierea axei Pământului în acea zi cu centrul galaxiei va deschide un c ana l foarte important de energie ce va inunda atunci planeta, pătrunzând pe la poli şi răspândindu-se mai apoi radial pe întreaga ei suprafaţă. 

Aceasta va conduce implicit la o purificare masivă a tuturor structurilor, atât de la suprafaţa Pământului cât şi din interiorul său, prin creşterea substanţială a frecvenţei de vibraţie. De fapt, acest proces care va deveni foarte intens a început deja de multe luni şi se va accelera continuu în perioada următoare, pe măsură ce ne apropiem tot mai mult de data solstiţiului de iarnă. 

Pentru a realiza o transformare majoră a fiinţei noastre şi a întregii planete (presupunând că ea nu va fi distrusă într-o măsură prea mare până atunci) este însă necesar să transformăm mai întâi forţele şi energiile enorme care se opun creşterii nivelului de vibraţie al conştiinţei omenirii, care îi blochează progresul şi evoluţia spirituală.      
                            
Strategia reală ce trebuie urmată pentru îndepărtarea întunericului din lume este aceea prin care răul este confruntat cu simplitatea luminoasă şi puritatea inimii, pentru că aceste două elemente, reunite în sentimentul de iubire profundă, conduc la unitatea de conştiinţă ce reprezintă conceptul fundamental pentru societatea omenească viitoare.

Ceea ce s-a spus că va fi, se va împlini fără dar şi poate. Însă felul în care se va realiza transformarea, care în această fază critică de tranziţie semnifică de fapt o crâncenă luptă între bine şi rău, depinde în mare măsură de atitudinea şi de acţiunile noastre, de felul în care noi le făptuim. 

Aceasta va determina intensitatea evenimentelor la nivel planetar cu care ne vom confrunta, dacă ele vor fi mai „blânde” sau, dimpotrivă, dacă vor fi „dure”. Tocmai de aceea contribuţia noastră este foarte importantă, pentru că alegerile pe care le facem, modul nostru de gândire şi mobilizarea în sensul determinării modificărilor de regim şi de acţiune politică vor contribui decisiv la orientarea evenimentelor viitoare pe o pantă mai uşoară sau mai abruptă de transformare a planetei şi a omenirii la nivel de conştiinţă.
În această privinţă, opiniile par să fie convergente, cel puţin în direcţia fenomenelor care se vor petrece. Este vorba despre un sfârşit de ciclu, de nişte transformări radicale la nivel planetar, de o translaţie a conştiinţei pe un nivel superior de vibraţie. 

Aceste transformări sunt normale şi totodată necesare pentru realizarea translaţiei la o frecvenţă superioară de vibraţie a conştiinţei şi a materiei. Prin urmare, este vorba despre o evoluţie, chiar dacă majoritatea oamenilor au tendinţa să fie cuprinşi de frică atunci când aud sau citesc despre posibilitatea manifestării unor astfel de evenimente dure la nivel planetar. 

Pământul a fost şi este teatrul unor interese şi operaţiuni cosmice foarte complexe, cu nenumărate intruziuni şi modificări de situaţie ; diversitatea lui extraordinară la toate nivelele existenţei contribuie la complicarea situaţiei, care este dictată de cumulul karmic. Mai mult decât atât, aşa după cum am amintit în unul dintre articolele precedente, sfârşitul ciclului precesional de 26 000 de ani al Pământului coincide cu realizarea unui salt galactic de 108 milioane de ani şi această „suprapunere” a unor cicluri cosmice foarte importante este în măsură să accentueze foarte mult atât natura, cât şi intensitatea transformărilor. 

Totuşi, multe dintre aceste evenimente (care adeseori în istoria planetei şi a omenirii au purtat emblema unor mari cataclisme) nu se vor mai petrece sau cel puţin nu vor mai avea loc la acelaşi nivel de intensitate. În legătură cu aceasta, Tolec (care este reprezentantul de pe Pământ al Consiliului Andromeda) afirmă că acest sfârşit de cicluri va include multe cutremure (deja numărul lor a crescut semnificativ, mai ales în ultimele luni), iar anul 2013 va implica cel mai probabil şi alte tipuri de manifestări geodezice generate de erupţii vulcanice şi de reajustarea plăcilor tectonice prin schimbarea poziţiei lor relative. În plus, va avea loc şi o aşa-zisă „schimbare a polilor magnetici” ai Pământului, care însă nu va influenşa negativ viaţa de la suprafaţa planetei. 

Mark Kimmel – care este un channeler pentru mesajele venind de la reprezentanţii uneia dintre civilizaţiile ET benefice, membră în Consiliul Andromeda, ce sunt prezenţi de 70 de ani în sistemul nostru solar la bordul unei imense biosfere (navă-mamă) numită Athabantian, pentru a contribui astfel la ajutorul acordat Pământului în această perioadă de trecere la o frecvenţă de vibraţie superioară în Manifestare – afirmă că înclinarea actuală de 23,5 grade a axei planetei noastre va dispare, ceea ce va determina după aceea un climat temperat de tip mediteranean pe întreaga planetă ; cu alte cuvinte, de atunci inainte nu vor mai exista anotimpuri, iar clima va mereu blândă si perfectă pentru evoluţia spirituală.

Chiar dacă manifestarea evenimentelor catastrofice la nivel planetar reprezintă în continuare o posibilitate pentru planeta noastră, totuşi ele sunt foarte mult diminuate printr-o atentă şi continuă monitorizare şi intervenţie energetică armonioasă a civilizaţiilor ET benefice (mai ales a celor din Consiliul Andromeda), astfel încât să fie cu mult mai slabe ca intensitate decât situaţia în care aceste intervenţii nu ar fi existat.

De la începutul lui 2014 se poate spune că Pământul va vibra la o frecvenţă diferită, mult superioară fată de cea actuală. Până atunci, practic toate instituţiile umane, aşa cum le cunoaştem noi în prezent, vor dispărea, făcând loc unui nou tip de organizare socială, politică, economică şi administrativă. Nu se poate prezice cu exactitate cum va fi acest sistem, deoarece oamenii vor fi cei care vor alege cum să arate el şi cum să se organizeze în viitor. 

În orice caz, va fi nevoie de cel puţin 10-12 ani pentru a se ajunge la economia bazată pe comunităţi mici ce vor colabora şi se vor ajuta între ele. Mai apoi societatea umană va renunţa gradat la folosirea banilor şi în cele din urmă aceştia vor dispărea definitiv din viaţa oamenilor, aşa cum este de altfel situaţia pe multe alte planete cu o civilizaţie avansată din galaxia noastră.

În luna octombrie 2011 Pământul a început să fie infuzat de energia care este specifică vibraţiei 4D ; această „saturaţie” a crescut gradat până în prezent şi va atinge un maxim în timpul perioadei solstiţiului de iarnă (21 decembrie 2012), până în luna martie 2013, când se presupune că va începe rotaţia finală a crustei planetare de la orientarea actuală pe direcţia Est/Vest către orientarea pe direcţia Nord/Sud. 

Reaşezarea scoarţei Pământului va continua pe parcursul anului 2013 şi, în principiu, se va stabiliza între sfârşitul lunii octombrie 2013 şi luna decembrie 2013. Prin urmare, din punct de vedere „oficial”, am putea spune că viaţa în cea de a patra dimensiune (4D) începe în ianuarie 2014. Pe suprafaţa de atunci a Pământului vor exista de asemenea şi mici zone în care vor trăi fiinţe ce au ascensionat deja în a cincea dimensiune (5D).

Odată ce Pământul începe să vibreze la frecvenţa 4D, fiinţele de la suprafaţa lui vor fi şi ele de asemenea transformate în totalitate. Structura celulară actuală a trupului din planul fizic (3D), care vibrează la o frecvenţă mică, generând materia grosieră, densă, se va „converti” la o frecvenţă de vibraţie considerabil mai înaltă şi mai rapidă, ce este caracteristică dimensiunii 4D. 

Astfel, nucleul fiecărei celule 3D va fi infuzat de lumină şi energie radiantă tot mai rafinată ; în fazele superioare de progres în ceea ce priveşte ascensiunea în 4D a fiinţei, noua structură celulară a trupului va deveni cristalină, adică va fi alcătuită din molecule cristaline. 

Majoritatea fiinţelor umane care vor ascensiona în această dimensiune vor deveni atunci mai înalte, iar trupul lor va cântări mai puţin, deoarece densitatea lui va fi mai mică (materia va fi mai puţin grosieră) ; de asemenea, el va deveni cumva translucid, întrucât structura lui va fi atunci cristalină, bazată nu pe materia organică opacă ce are la bază carbonul, ci pe materia cristalină transparentă, ce are la bază siliciul. 

De asemenea, oamenii vor începe să manifeste gradat o serie de abilităţi pe care nu le-au experimentat niciodată până atunci, care includ: telepatia, telekinezia, teleportarea şi levitaţia. Cu toate acestea, mai întâi de toate ei vor începe să înveţe despre realitatea naturii lor spirituale, despre suflet şi despre conştiinţa divină care îi caracterizează în esenţă. 

Astfel, viaţa în 4D se va caracteriza printr-o viziune eminamente spirituală asupra lucrurilor, printr-o capacitate extraordinară de memorare, prin clarviziune şi prin relaşii interumane mult mai profunde şi armonioase. Acest gen de transformare spirituală extraordinară se va extinde la nivelul întregului sistem solar.

Moartea, aşa cum o cunoaştem noi acum în planul fizic (ce survine odată cu părăsirea trupului fizic) nu va mai exista în 4D şi cu atât mai puţin în 5D. În general vorbind, durata vieţii în 4D va fi cuprinsă între 5-6000 de ani şi 10 000 de ani. Totuşi, odată pătrunşi în dimensiunea 4D, percepţia şi măsurarea timpului se va modifica şi ea. 

Propriu-zis, o fiinţă din 4D nu mai moare ; în anumite cazuri ea poate să solicite „extincţia” prin resorbţie totală în Sursa Supremă, însă aceasta se petrece foarte rar. În general vorbind, după ce fiinţa trăieşte 6-10 000 de ani, acumulând o experienţă vastă, vine un timp când ea începe să simtă că a învăţat şi a contribuit suficient de mult la progresul societăţii ; apoi, atunci când momentul se împlineşte şi rezonanţa este cea mai bună, fiinţa respectivă alege simplu să tranziteze în cea de a cincea dimensiune (5D), care implică o frecvenţă de vibraţie puţin mai înaltă decât cea din 4D. În felul acesta se poate spune că ea tranzitează perfect conştient, dar nu moare.

Odată cu apropierea de momentul tranziţiei spre 4D, la 21 decembrie 2012, este de aşteptat ca liniile de câmp magnetic ale Pământului să scadă atât de mult în intensitate, încât la un moment dat va exista o scurtă perioadă de hiatus în care câmpul magnetic al planetei va fi practic nul. În aceste condiţii, este posibil ca unele obiecte şi substanţe solide să capete proprietăţi stranii, lichefiindu-se (deoarece coeziunea între moleculele şi atomii lor va slăbi atunci mult în lipsa câmpului magnetic ce le suşinea şi le conferea impresia de „soliditate”) ; acest lucru a fost deja demonstrat în laboratoare ştiinţifice. În acest proces, cheia o reprezintă interacţiunea dintre câmpurile magnetic şi cel electromagnetic, atât la nivel fizic cât şi la nivel ezoteric. 

De pildă, câmpul magnetic este cel care, pe un anumit nivel al fiinţei, face posibilă identitatea noastră şi ceea ce noi ştim şi credem despre noi, fiind intrinsec legat de procesul unei anumite zone a memoriei. Mai mult decât atât, câmpul magnetic afectează corpul emoţional al fiinţei şi aici putem face corelaţia cu acţiunea specifică a Lunii pline. Aşa după cum se ştie, statistic vorbind s-a observat că în marile oraşe perioada de lună plină înregistrează o creştere a fenomenului infracţional. 

Aceasta se datorează faptului că luna plină tinde să provoace în mod ciclic (datorită influenţei ei gravitaţionale asupra Pământului) o undă sau un „val” în câmpul magnetic al planetei noastre, iar această perturbare este de obicei suficientă pentru a provoca o supraîncărcare a tensiunii emoţionale, mai ales la fiinţele care sunt sensibile la influenţele exterioare.

Fluctuaţia câmpului magnetic terestru (care a devenit din ce în ce mai mare în ultimele şase luni, în paralel cu scăderea lui în intensitate) este de natură să determine de asemenea comportamente ieşite din comun ale fiinţelor umane şi, întrucât acest fenomen se va accentua tot mai mult în săptămânile şi lunile care vor urma, el va conduce gradat la colapsul tuturor structurilor actuale din viaţa societăţii, pentru că atunci ele nu mai au susţinere şi nu se vor mai afla în echilibru. 

Cele mai multe întrebări pe care oamenii le pun în legătură cu momentul ascensiunii din decembrie 2012 se referă la câmpul magnetic al Pământului şi mai ales la ce ar trebui să facă ei pentru a se proteja de eventuale influenţe nocive, pentru a putea ascensiona în dimensiunea 4D. Iniţiatul şi totodată specialistul în misterele tradiţiei mayaşe, Drunvalo Melchizedec, recomandă pentru acest moment extrem de important al evoluţiei personale utilizarea aşa-numitului „vehicul de lumină” al fiinţei, cunoscut sub numele de merkaba. 

Acest vehicul subtil protejează fiinţa din punct de vedere fizic, psihic şi mental (conservând şi memoria sa în timpul evenimentului respectiv) atunci când câmpul magnetic al Pământului va colapsa (pentru a se realiza astfel schimbarea polilor magnetici). 

Într-un anume fel, putem spune că suntem cu toţii conectaţi la planeta pe care locuim, ca la un computer central ; fără protecţia acestui „vehicul de lumină” (merkaba) creierul nostru – care într-o anumită măsură poate fi comparat cu unul dintre hard disk-urile computerului central – ar putea să nu fie suficient de pregătit pentru a susţine experienţa respectivă şi atunci el va rata momentul ascensiunii, când câmpul magnetic al planetei va deveni zero pentru o scurtă perioadă de timp. De pildă, fără folosirea „vehiculului de lumină” (merkaba) nu vom putea să ne reamintim mai nimic din ceea ce s-a petrecut în perioada respectivă de hiatus. 

Aspectul fluctuaţiilor îngrijorătoare ale câmpului magnetic terestru au început să-i preocupe pe oamenii de ştiinţă încă de acum aproape 10 ani ; în 2003 ei s-au reunit pentru a avea o primă rundă de convorbiri pe această temă, constatându-se că în ultimii 2000 de ani câmpul magnetic a slăbit. În ultimii 100 de ani această diminuare s-a accentuat, iar în ultimii 45 de ani câmpul magnetic terestru a devenit alarmant de slab, astfel încât datele astronomice pentru zborurile cosmice şi cele aeriene au trebuit să fie modificate, pentru că polul nord magnetic nu mai era acolo unde ar fi trebuit să fie. Practic vorbind, în prezent polul nord magnetic se deplasează cu aproximativ 65-70 de kilometri pe an către Siberia . 

Aceasta este şi explicaţia pentru anomaliile înregistrate în zborurile şi orientarea păsărilor migratoare sau ale animalelor marine (în special ale cetaceelor). Aşa după cum se ştie, dezorientarea lor a condus de-a lungul timpului la decesul unui mare număr dintre aceste animale. 

De pildă, balenele foloseau de foarte mult timp liniile de câmp magnetic terestru pentru a se orienta, însă în ultimii 45 de ani aceste linii de forţă la nivel terestru s-au modificat atât de mult încât balenele nu le mai urmează de-a lungul coastei continentului, ci sunt direcţionate spre uscat ; astfel, ele pur şi simplu eşuează pe ţărm. 

Unele dintre balene se întorc câţiva zeci de km în ocean şi reiau orientarea după liniile respective, dar în final ajung tot pe uscat.

O altă menţiune ştiinţifică importantă este că anul acesta soarele a răsărit în Groenlanda cu două zile mai devreme, ceea ce reprezintă o severă şi foarte rapidă modificare a stării de lucruri care dura de milenii. 

Deloc întâmplător, în această vară – într-un mod cu totul neaşteptat şi chiar halucinant pentru oamenii de ştiinţă contemporani – calota de gheaţă a Groenlandei (care în mod obişnuit se topea în proporţie de aproximativ 50% pe timpul verii) s-a topit în proporţie de 97% în doar patru zile. 

Mayaşii şi indienii Hopi converg în profeţiile lor, spunând că ceea ce se va petrece anul acesta nu s-a mai petrecut nicicând în istoria umanităţii şi a acestei planete. Nu va fi vorba doar despre o repoziţionare a polilor magnetici, ce va duce mai apoi chiar la o schimbare fizică a polilor ; pentru mayaşi acesta reprezintă un aspect mai puţin important. 

Partea cu adevărat importantă a transformărilor care vor avea loc va fi legată de ascensiunea în frecvenţă de vibraţie a conştiinţei fiinţelor umane. Practic vorbind, mayaşii afirmă fără echivoc că, după schimbarea polilor va exista o transformare asociată cu această modificare a câmpului magnetic terestru, care va determina felul în care umanitatea va vedea şi va interpreta realitatea înconjurătoare, în sensul că de atunci înainte lumea va fi percepută într-un mod complet diferit faţă de felul în care este ea înţeleasă în prezent. 

Tot mayaşii afirmă că într-un timp scurt, cei care vor reuşi să realizeze această translaţie vor deveni fiinţe care nu vor mai avea practic legătură cu planul fizic ; deşi oamenii vor arăta la fel, felul în care vor percepe lumea va fi atât de diferit, încât aceasta va duce la o completă transformare a umanităţii.

Înţelepţii mayaşi afirmă că prima translaţie ce va defini procesul general de ascensiune spirituală a omenirii va avea loc într-un interval de aproximativ 30 de ore, însă ei nu pot preciza cât anume va dura transformarea completă a fiinţei şi trecerea ei în 4D, deoarece acesta pare să fie un proces eminamente individual. Totuşi, mayaşii avansează ideea că această „trecere” se va împlini până în luna ianuarie 2016.

21 decembrie reprezintă data la care Pământul, Soarele şi Centrul Galaxiei noastre sunt perfect aliniate. În prezent, se pare că atât Vaticanul – care este deja zguduit de imense scandaluri şi acţiuni de audit din partea Poliţiei şi celorlalte instituţii abilitate în acest sens – cât şi lumea ştiinţifică încep să realizeze importanţa ştiinţei şi a cunoaşterii străvechi mayaşe. În acest scop, se fac deja aranjamentele necesare pentru cea mai mare transmisie mondială prin mass-media, care va fi realizată de Consiliul Mayaş al Înţelepţilor. 

Aceasta se va petrece la data de 21 decembrie 2012 şi va întruni o audienţă de aproximativ 2,5 miliarde de oameni, deci mai mult de o treime din populaţia Pământului. Atunci când Vaticanul a aflat că înţelepţii mayaşi vor intra în posesia celei mai importante cărţi a ştiinţei lor, care era considerată demult distrusă sau definitiv pierdută, carte despre care se ştie că poate lămuri toate aspectele profetice în legătură cu marea ascensiune a omenirii ce urmează să aibă loc peste foarte puţin timp, Papa şi cardinalii săi de la Vatican au făcut presiuni enorme asupra guvernului mexican, pentru ca înţelepţii din Consiliul mayaş să nu aibă acces la această carte fundamentală a propriei lor tradiţii. Ca urmare, guvernul mexican a dat o lege care interzice Consiliului Director al mayaşilor să realizeze ceremonii în templele de pe teritoriul Mexicului, la data de 21 decembrie 2012.                        

Revenind la aspectele practice ce pot avea loc în momentul ascensiunii, ne putem aştepta, aşa după cum am arătat, ca timp de aproximativ trei zile şi jumătate în preajma lui 21 decembrie 2012, câmpul magnetic terestru să devină nul. Procesul de realizare a translaţiei în frecvenţa de vibraţie a celei de a patra dimensiuni (4D) – care de obicei este corelat cu schimbarea polilor magnetici – începe cu aproximativ şase ore înainte de acest eveniment. 

Translaţia conştiinţei individuale la noua frecvenţă de vibraţie poate să aibă loc fie înainte, fie după realizarea schimbării polilor magnetici. De obicei, cele două procese (al translaţiei conştiinţei şi al schimbării polilor magnetici) se petrec simultan. 

Cele cinci sau şase ore înainte de translaţia dimensională vor fi caracterizate de anumite fenomene vizuale foarte speciale, deoarece atunci va avea loc suprapunerea pentru o scurtă perioadă de timp a dimensiunii fizice (3D) cu a patra dimensiune (4D). Conştiinţa noastră fizică (3D) va începe să se „disipe” tot mai mult, translatând astfel în cea de a patra dimensiune (4D). 

Materialele sintetice (care nu există în mod natural pe Pământ) vor începe să dispară într-un mod care la început ni se va părea uluitor, în funcţie de materia din care sunt alcătuite. Totuşi, trebuie să precizăm faptul că ele nu vor dispărea toate deodată. Atunci când structura energetică a conştiinţei planului fizic (3D) începe să dispară (simultan cu colapsul câmpului magnetic terestru), obiectele care sunt realizate din materiale sintetice vor începe şi ele să dispară gradat în aceeaşi perioadă de timp. 

Schimbarea polilor, a reţelei energetice a Pamantului şi colapsul câmpului magnetic terestru s-au petrecut ciclic de-a lungul istoriei planetei ; aceasta este explicaţia (pe lângă cea a degradării în timp) pentru care arheologii nu au putut găsi obiecte manufacturate de vechile civilizaţii (unele dintre ele cu mult mai avansate decât cea din prezent), ci doar obiecte din piatră, lemn ori din aliaje de metale obişnuite.

Straniile fenomene care vor avea loc odata cu momentul ascensiunii in 4D ar putea să-i facă pe mulţi să intre în panică, deoarece ei nu ar înţelege de fapt ce se petrece în acele momente. În realitate, acesta este un proces natural, chiar ştiinţific am putea spune, care se petrece după nişte legi bine stabilite. Sugestia noastră este ca în timpul tranziţiei să urmărim să fim într-un loc în natură şi nu în interiorul unei structuri artificiale. 

Printre altele, acesta este unul dintre motivele pentru care civilizaţiile antice şi cele extraterestre au construit edificii extraordinare din materiale naturale (îndeosebi din piatră), ce au rămas astfel nealterate chiar şi după trecerea unui întreg ciclu precesional.

Simultan cu dispariţia gradată a unor obiecte din dimensiunea fizică (3D) vom observa apariţia gradată a unor obiecte din a patra dimensiune (4D). Astfel, atunci vom vedea anumite obiecte care par să nu se integreze (mai ales din punctul de vedere al culorii) în dimensiunea fizică (3D) cu care eram obişnuiţi. 

Acele obiecte pot să producă un impact puternic în mintea majorităţii fiinţelor umane, care nu este pregătită să înţeleagă astfel de fenomene ce sunt totuşi fireşti şi chiar naturale în acele condiţii. 

Pentru cei care nu se vor simţi atunci suficient de pregătiţi să înţeleagă ce se petrece de fapt în jurul lor, sfatul nostru este acela de a rămâne calmi, focalizaţi şi de a nu privi sau atinge obiectele din 4D care vor începe să apară în jurul lor, deoarece într-un astfel de caz trecerea în dimensiunea 4D se va face destul de repede, aproape brusc. 

Pentru a putea suporta acel proces de tranziţie foarte rapidă, fiinţa trebuie să fie bine pregătită şi cu o structură fizică şi subtilă suficient de pură. Totuşi, dacă starea generală a fiinţei umane respective va fi în acele momente calmă şi centrată, ea va putea privi un timp la obiectele ce apar din 4D, însă nu pentru mult timp, deoarece pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu astfel de manifestări energetice ale realităţilor superioare, efectul poate fi chiar hipnotic.

Îndată ce se va intra în perioada de „resetare” a câmpului magnetic al planetei (cu alte cuvinte, atunci când se va realiza colapsul total al câmpului magnetic terestru), este posibil ca spaţiul înconjurător să devină întunecat şi chiar complet obscur, iar dimensiunea fizică (3D) să fie pentru totdeauna transcensă. 

Ce se va petrece atunci cu cei mai mulţi oameni care se vor afla pe suprafaţa planetei noastre? Cel mai probabil, ei vor adormi şi vor continua să doarmă pe parcursul întregii perioade, adică 3-4 zile. Dacă fiinţa reuşeşte totuşi să se menţină trează în acel interval de timp, ea va trebui să fie conştientă că tot ceea ce va gândi în acele momente, se va realiza. 

Trebuie să înţelegem că ceea ce se va petrece efectiv atunci reprezintă un fel de „naştere” a noastră în cea de a patra dimensiune (4D) ; procesul este natural şi are loc aproape automat, însă frica poate să constituie un obstacol major pentru majoritatea fiinţelor umane din 3D, care nu au încă nivelul suficient de înţelegere a acelei realităţi (4D).

Pe măsură ce pătrundem tot mai mult în dimensiunea a patra (4D), lumea noastră începe să fie infuzată din nou cu lumină. Pentru mulţi, mediul în care ne aflăm atunci va părea că este un loc cu totul nou, deşi oarecum acelaşi ; toate culorile, formele şi modul în care simţim obiectele din jur va fi altul decât în lumea fizică, pe care tocmai am părăsit-o definitiv. 

Desigur, majoritatea lucrurilor şi chiar a conceptelor va rămâne la fel ca în dimensiunea 3D, însă cu toate acestea lumea va fi complet diferită. Chiar dacă „forma fizică” a obiectelor şi a trupului nostru va fi aceeaşi, structura atomică a organismului va fi aproape în întregime transformată, deoarece cea mai mare parte a „densităţii” care era specifică dimensiunii fizice (3D) a fost deja convertită în energie, iar structurile atomice şi moleculare care formează trupurile noastre vor fi atunci mult mai „rarefiate”. 

Trupurile noastre vor fi deja în mare parte energetice, însă cei mai mulţi nu vor realiza acest lucru, cel puţin într-o primă fază a integrării lor în dimensiunea 4D.

Chiar dacă o serie întreagă de elemente vor avea loc printr-un proces natural energetic, de natură cosmică, totuşi translaţia însăşi implică o participare personală sau, cu alte cuvinte, va fi determinată de caracteristicile fizice, energetice, psihice şi mentale ale fiecăruia dintre noi. 

Din această cauză unii vor reuşi să realizeze translaţia, în timp ce alţii nu vor fi suficient de pregătiţi să o facă ; prin urmare, ei vor continua să rămână în lumea fizică (3D) chiar şi după realizarea ascensiunii propriu-zise, adică după 21 decembrie 2012. În cele mai multe cazuri, acest lucru se va petrece mai ales din cauza gândurilor negative ce vor invada atunci mintea persoanei respective şi a fricii care se va amplifica din ce în ce mai mult. 

Această stare negativă va rezona cu o frecvenţă joasă a energiei şi fiinţa respectivă va fi proiectată la niveluri inferioare, rămânând în 3D ; ea nu va mai putea să aibă acces la dimensiunea 4D.

Pe de altă parte, dacă în acea perioadă decisivă de timp (5-6 ore) fiinţa umană îşi va îndreptată gândurile numai către iubire, armonie, echilibru, calm şi pace interioară, exact aceasta se va petrece atunci şi, ca atare, şansele ca ea să ascensioneze cu succes la nivelul 4D vor fi foarte mari. De altfel, primul lucru ce va fi realizat în noua lume (4D) va fi acela că „aproape tot ceea ce se gândeşte, se realizează”. 

De pildă, modificarea structurii corporale va fi un proces obişnuit începând cu realitatea 4D spre 5D etc., fiind în primul rând o expresie creatoare a frumuseţii şi armoniei. În această direcţie, tradiţia mayaşă ne spune că femeile vor avea o înălţime de 3,5 – 4 m înălţime, iar bărbaţii cam de 4,5 – 5,5 m, deşi din alte informaţii care au fost transmise, aceste valori par să corespundă mai mult dimensiunii 5D.

Pentru dimensiunea 4D, unele organizaşii secrete ezoterice, precum şi unii channelers, specifică faptul că femeile vor avea o înălţime media cuprinsă între 1,8 şi 2 m, iar bărbaţii între 2,2 şi 2,5 m. Implicit, aceasta va însemna dimensiuni uriaşe ale creierelor. Pentru realizarea acestei transformări importante, oamenii ascensionaţi în 4D vor avea nevoie de aproximativ doi ani. 

Acesta este, de altfel, unul dintre motivele principale pentru care mayaşii nu au dorit să vorbească despre transformările respective, deoarece lumea i-ar fi crezut pur şi simplu nebuni. Cu toate acestea, în anumite domenii ştiinţa lor este mai precisă decât orice avem noi actualmente pe Pământ. De pildă, calendarele mayaşe sunt mai precise decât calendarele actuale, calculate de computere. Chiar dacă oamenii de ştiinţă contemporani au efectuat anumite ajustări ale calendarului în anul 2000, acesta tot nu este la fel de precis ca cel al mayaşilor.

De altfel, mayaşii au conexiuni cu alte dimensiuni ale existenţei, pe care oamenii zilelor noastre nu le înţeleg deloc. Nu se ştie nici măcar de unde au venit mayaşii, cum au ajuns pe teritoriul Americii de Sud, dar mai ales unde au dispărut brusc la un anumit moment istoric. 

Dacă, de pildă, bătrânii înţelepţi ai mayaşilor şi ai indienilor Hopi din zilele noastre sunt întrebaţi care sunt originile civilizaţiei lor, ei răspund că ultimul loc din care ştiu că au venit a fost Atlantida, iar înainte de aceasta ei au venit din stele. Niciunul dintre ei nu poate preciza din ce sistem solar sau de pe ce planetă au venit şi nici cum anume au ajuns pe Pământ, dar ceea ce cu toţii ştiu dincolo de orice dubiu este că strămoşii lor au venit din stele.

Problema Atlantidei este în zilele noastre aşa-zis „controversată” doar pentru cei ignoranţi sau manipulatori. În realitate, există foarte multe dovezi, nu doar fizice, ale existenţei Atlantidei, care au fost descoperite în ultimii 80 de ani, ci mai ales de natură subtilă, care atestă cu claritate, din surse încrucişate şi diferite realitatea acelei civilizaţii extraordinare, care a ocupat o mare suprafaţă a planetei timp de mai multe zeci de mii de ani. 

Oricât ar părea de neverosimil, anumite evenimente care s-au petrecut în Atlantida afectează omenirea chiar şi în ziua de azi. De la un anumit moment al existenţei ei, ştiinţa în Atlantida a început să fie înţeleasă greşit şi asta a dus la o schismă între ea şi legile spirituale, ce a provocat un cataclism nemaipomenit.

Ultimii 200 de ani din existenţa Atlantidei au fost un adevărat iad pentru locuitorii ei. Oamenii de atunci erau posedaţi de fiinţe din alte dimensiuni ale Creaţiei, erau bolnavi, mureau şi totul în jur era oribil. Există însă şi un nivel superior al existenţei în chiar mijlocul haosului şi al iadului declanşat de forţele malefice ale Archon-ilor. 

Pe acel nivel superior se aflau aşa-numitele Fiinţe Înălţate sau Maeştri Iluminaţi, care în conformitate cu afirmaţiile înţelepţilor din Consiliul Director al poporului mayaş, se află chiar şi în prezent printre noi, reprezentând un grup de aproximativ 8000 de suflete. Aceşti Maeştri Înălţaţi au ajutat omenirea de-a lungul timpului să înţeleagă anumite probleme dificile, cu care ea s-a confruntat în ultimii 13 000 de ani.

Dimensiunile existenţei sunt separate de frecvenţa de vibraţie a conştiinţei, deci a materiei care le compune, la fel cum în muzică notele sunt separate de frecvenţa sunetului emis sau la fel cum într-o prismă de lumină putem distinge scara cromatică a culorilor în care aceasta este descompusă. 

Atunci când trecem de la o dimensiune la alta nu trebuie decât să ne uităm, ana logic vorbind, la scara cromatică pentru a vedea cum anume se trece de la o culoare la alta, pentru a înţelege felul în care noi înşine putem călători interdimensional. 

Prin urmare, trebuie să învăţăm „cum să schimbăm c ana lul”, într-un fel asemănător – ana logic vorbind – cum schimbăm c ana lele la telecomanda televizorului, intrând astfel pe lungimi diferite de undă. În felul acesta, conştiinţa noastră individuală trebuie să se acordeze atunci cu o frecvenţă specifică de vibraţie pentru a exista într-o dimensiune sau alta.

Mayaşii şi Maeştrii Înălţaţi din Atlantida, care ghidează şi ajută omenirea de mii de ani, afirmă că totul este pregătit pentru ca oamenii de pe Pământ să realizeze ascensiunea. 

Totuşi, pentru aceasta este necesar ca mai întâi fiinţele umane să se transforme interior. În dimensiunea 4D totul este deja pregătit pentru realizarea translaţiei ; multe dintre informaţii sunt transmise şi prin cercurile din lanurile de cereale, care în ultimul timp apar tot mai des, fiind realizate atât de reprezentanţii extratereştri ai civilizaţiilor ET benefice ce fac parte din Confederaţiile galactice ce asistă şi ajută omenirea în această perioadă, cât şi de Maeştrii Înălţaţi din vechea Atlantidă, ce vor în acest fel să-şi transmită mesajele către cei iniţiaţi şi pregătiţi pentru a evolua spiritual.

Evenimentele catastrofale, dacă vor avea loc, se vor petrece doar în dimensiunea fizică (3D) ; în 4D va fi doar echilibru, pace şi linişte. În această direcţie, „elita” satanică a masonilor – care dirijează prin Guvernul ei Mondial Ocult toate celelalte guverne ale puterilor occidentale şi mai ales guvernul american – a construit un uriaş oraş subteran cu un diametru de aproximativ 15 kilometri la graniţa dintre Elveţia şi Italia, care este dotat cu tehnologii uimitoare, ce nici măcar nu pot fi concepute de oamenii de la suprafaţa planetei la momentul actual, întrucât ele au fost ţinute în cel mai mare secret de cabala criminală a masonilor doar pentru folosul ei propriu. 

„Iluminaţii” îşi imaginează că în acest fel vor reuşi să supravieţuiască translaţiei omenirii la o nouă frecvenţă de vibraţie a conştiinţei, dar adevărul este că prin aceasta atât ei, cât şi cercetătorii şi oamenii de ştiinţă care au contribuit la aceste proiecte malefice, nu au înţeles esenţa fenomenului care va avea loc, fie din aroganţă, fie pur şi simplu din incapacitate spirituală sau din neştiinţă. 

Adevărul este că nu există nimic la nivel fizic (3D) care să se poată face, astfel încât să se evite fenomenele care vor urma ; ele vor împlini astfel nişte necesităţi de ordin energetic şi karmic la nivel cosmic, echilibrând raportul de forţe şi în dimensiunea fizică. 

Problema este că în 3D există foarte multă materie şi doar puţină energie ; pe de altă parte, în 4D există foarte multă energie pură şi doar puţină materie. De pildă, atunci când privim trupul unei fiinţe umane din planul fizic, acesta este dens şi greu, adică el cuprinde multă masă şi doar puţină energie. Să presupunem însă că am efectuat tranziţia ; după aceea, trupul nostru va fi în cea mai mare parte din energie, dar totuşi materia va fi şi ea cumva asociată cu el, deşi într-o măsură mult mai mică decât înainte. 

Atomii care ne vor alcătui atunci corpul din 4D vor fi foarte diferiţi de atomii care ne alcătuiau trupul în 3D. Astfel, dacă avem un corp 4D şi ne aflăm în dimensiunea 3D, putem vedea lumea fizică ; pentru cei din 3D noi am apărea atunci ca fiind normali, având aceeaşi înfăţişare ca şi ei. 

Diferenţele încep să apară odată cu evoluţia noastră în cadrul celei de a patra dimensiuni (4D), iar atunci când translatăm în 5D, fiinţele din 3D nu mai pot să ne vadă deloc ; chiar şi pentru cei din 4D, care se află în domeniile inferioare ale acestei dimensiuni, este relativ dificil să mai perceapă atunci existenţa fiinţelor din 5D.

Ne aflăm în mijlocul transformărilor chiar în acest moment ; practic vorbind, suntem în „fereastra” principală a tranziţiei energetice de dinaintea ascensiunii. Totuşi, cele 30 de ore care vor începe în ziua solstiţiului de iarnă (21 decembrie 2012) vor însemna o transformare uriaşă prin comparaţie cu ceea ce există acum pe Pământ. 

Transformările accelerate din ultimele luni şi ceea ce va mai urma până în decembrie sunt ca o „pregătire” pentru acest eveniment fundamental în existenţa omenirii. Într-un fel, putem spune că ascensiunea noastră de pe 21 decembrie 2012 va fi cumva ana loagă cu aceea a unui fluture care trece de la o formă de viaţă la alta (de la larvă, la fluture). 

În legătură cu acest proces, problema fundamentală pentru majoritatea oamenilor – aşa după cum afirmă mayaşii şi indienii Hopi – este că ei cred că această lume fizică în care există în prezent este reală ; astfel, ei sunt absolut convinşi că ea este solidă şi cumva „fixată”. 

Cu toate acestea, este totuşi straniu că oamenii nu cunosc încă sursa din care a apărut propria lor lume, pe care ei o consideră „reală”. Una dintre ideile lor bizare şi impregnate de o adâncă ignoranţă este aceea că, după ce ei mor – mai bine zis, după ce trupul lor fizic moare -, totul este pierdut şi se dizolvă în „neant”. În conformitate cu această concepţie tâmpă, rezultă că nimeni şi nimic nu are nicio influenţă asupra a nimic.

Realitatea este însă complet diferită de această credinţă ridicolă ; de fapt, lumea exterioară este „formată” numai din conştiinţă. Astfel, putem spune că „lumea exterioară” nici măcar nu este „acolo” ; ea este „acolo” doar în interiorul fiinţei noastre şi doar atunci când noi dorim să o vedem astfel. Astfel, trupul fizic nu este decât o imagine şi, dacă modificăm modelul conştiinţei, putem modifica astfel forma trupului şi caracteristicile lui. 

Toate acestea reprezintă tot atâtea motive pentru care omenirea pur şi simplu nu a putut şi nu poate să ţină pasul cu ceea ce se petrece, deoarece ştiinţa actuală se bazează cu încăpăţânare şi cu un imens orgoliu pe nişte premise complet false. Situaţia se va modifica însă integral atunci când se va cunoaşte adevărul. 

Odată ajunşi la nivelul de conştiinţă ce rezonează cu dimensiunile 4D sau 5D, toate problemele şi dificultăţile cu care ne confruntăm în planul fizic (3D) – cum ar fi banii, energia, hr ana etc. – vor deveni nesemnificative, fiind înlocuite cu aspiraţii mult mai înalte şi mai elevate. 



Autor necunoscut