INVERSAREA POLILOR MAGNETICI
„Inversarea polilor ar putea duce la căderea retelelor de distributie a electricitătii, mărirea găurilor de ozon din atmosferă, extinderea aurorelor polare până la ecuator si chiar derutarea păsărilor migratoare si a altor animale care se bazează pe liniile magnetice planetare pentru a-si găsi drumul.” New York Times, 13 iunie 2004
Semne ale unei inversări a polilor magnetici ai planetei
În ultimile mii de ani, liniile de câmp magnetic terestru ieseau din polul sud si intrau prin polul nord. Acesta este un asa-numit dipol magnetic. Oamenii de stiintă urmăresc cu stupoare cum acest câmp magnetic care a fost stabil până acum, începe să se schimbe.
Este vorba de cea mai mare slăbire a acestui câmp magnetic din istoria recentă a planetei.
Geofizicianul francez Gauthier Hulot afirmă că acest câmp magnetic din Atlanticul de Sud si America de Sud este cu 30% mai slab decât în restul planetei. Deja numerosi sateliti care au trecut pe deasupra acestei zone au suferit dereglări electronice pentru că particulele vântului solar pot pătrunde mai usor în stratosfera planetei datorită câmpului magnetic slab. S-a observat că în ultimul secol slăbirea câmpului magnetic a fost de 10 – 15 % dar în ultimii ani aceasta s-a accelerat provocând un nou curent de opinie printre cercetători: suntem martorii unei iminente inversări a polilor?
În urma cu 16 ani, unul dintre cercetători a început simulari pe calculator ale câmpului magnetic terestru în timp ce lucra la Centrul Laboratorului National Los Alamos din SUA. Acum, dr. Gary Glatzmaier, profesor de Fizica Pământului la Universitatea California din Santa Cruz, afirmă că simulările lui arată că miezul metalic lichid al planetei se misca continuu, pentru a se putea răci.
Aceste miscări generează câmpul magnetic terestru. Dar miezul se misca chiar si in directii opuse celor normale generând curenti magnetici ce se opun câmpului „majoritar” care cresc în intensitate si ajung chiar să îl depăsească, ducând în cele din urmă la o inversare a polilor magnetici ai planetei.
Aceste miscări generează câmpul magnetic terestru. Dar miezul se misca chiar si in directii opuse celor normale generând curenti magnetici ce se opun câmpului „majoritar” care cresc în intensitate si ajung chiar să îl depăsească, ducând în cele din urmă la o inversare a polilor magnetici ai planetei.
Această inversare este totdeauna precedată de o slăbire a câmpului magnetic. După recente măsurători geologice, astfel de inversări magnetice planetare apar periodic, iar după calculele de rigoare în acesti ani urmează o astfel de schimbare.
Gary Glatzmaier spune că intensitatea câmpului magnetic al planetei scade destul de rapid iar o multime de cercetători arată că urmează o nouă inversare a polilor. Aceasta se întamplă la fiecare 13.000 de ani, după ultimile măsurători. Cea mai recentă inversare detectată în straturile geologice este de aproape 13.000 de ani. Deci ne putem astepta ca în anii ce urmează să fim martorii unei noi inversari a polilor!
Satelitii de deasupra Atlanticului de Sud deja au avut probleme.
Pentru satelitii care se afla deasupra atmosferei, câmpul magnetic planetar este singurul scut protector împotriva particulelor aduse de vântul solar. De aceea aparatele se defectează cand trec printr-un câmp magnetic slab.
În luna iunie 2004, Agentia Spatială Europeana (ESA) a confirmat alocarea de fonduri pentru 3 sateliti cu numele SWARM care vor fi lansaŃi în 2009 pentru a măsura mai exact schimbările câmpului magnetic terestru.
Într-un interviu publicat în New York Times, dr. Gaulthier Hulot, care participă la programul ESA, declară: „Vrem să vedem cum vor evolua lucrurile în viitorul apropiat,asa cum meteorologii fac prognoza vremii. Sunt sigur că vom putea realiză aceste predictii.”
Semne ale unei noi inversari a polilor sunt din ce în ce mai evidente: acum anomalia magnetică s-a extins si în zona Africii de Sud, după cum afirma dr. Pieter Kotze, seful Grupului de Geomagnetism de la Observatorul Magnetic Hermanus de la Capul Sud.
Alte simptome ale unei iminente inversări a polilor ar putea fi extinderea aurorei polare care de obicei se observă numai la Polul Sud, aceasta urmând sa se extindă si deasupra Atlanticului de Sud pe măsură ce câmpul magnetic se va slăbi si mai mult.
Slăbirea extremă a magnetosferei planetare ce apare înaintea unei inversari a polilor poate duce la intensificarea cazurilor de cancer datorită radiatiei cosmice ce va putea astfel ajunge până la suprafata Terrei.
Schimbari planetare
Atmosferele planetelor sistemului nostru solar sunt în plină schimbare, declară dr.
Dmitriev, cercetător rus. De exemplu, atmosfera lui Marte creste destul de rapid. Proba Mars Observer si-a pierdut una din oglinzile sale în 1997 cînd a trecut prin atmosfera lui Marte, ceea ce a dus la prăbusirea sa, pentru că atmosfera era de două ori mai densă decât se calculase.
Luna începe să-si „fabrice” atmosfera proprie care acum se întinde pe o distantă de 6.000 de km fiind compusă din Natrium, declară dr. Dmitriev.
Atmosfera Pământului se schimba si ea, în straturile superioare formându-se un nou gaz HO care până acum nu exista acolo. Nu este în legătură nici cu încălzirea globală, nici cu emisiile de freon, nici cu nimic altceva. Pur si simplu acolo se întamplă ceva.
Câmpurile magnetice si intensitatea luminoasă a planetelor se schimba. Venus, de exemplu, ne arată o crestere marcantă de intensitate luminoasă.
Jupiter suferă o schimbare energetică atât de puternică încât s-a format un tub de radiatie ionizantă între planetă si una din lunile sale, Io. Acest tub se poate chiar vedea în fotografiile recente.
Câmpul magnetic al lui Jupiter a crescut de mai mult de două ori în intensitate. Uranus se schimbă si el. Neptun îsi intensifică si el câmpul magnetic. Aceste planete devin din ce în ce mai strălucitoare iar câmpul lor magnetic se intensifică.
Se pare că Uranus si Neptun au suferit recente inversări de poli. Când proba Voyager 2 a trecut pe lângă Uranus si Neptun, polii nord si sud magnetici erau deplasaŃi faŃă de polii geografici cu 50 de grade respectiv 40 de grade.
Activitatea vulcanică a crescut pe Terra cu 500 % din 1875 si cu 400 % din 1973, sustine Michael Mandeville. Iar dr. Dmitriev a calculat că dezastrele naturale survenite între 1963 si 1993 au crescut cu 410 %.
Câmpul magnetic al Soarelui a crescut cu 230 % din 1901, afirmă dr. Mike Lockwood (Laboratoarele NaŃionale Rutherford Appleton) din California.
Mai mult decât schimbări
La Academia Natională de Stiinte din Siberia, la Novosibirsk, s-au făcut cercetări care au demonstrat că singura explicatie pentru aceste schimbări multiple din sistemul nostru solar este că întregul Sistem Solar a intrat într-o zonă cosmică unde energia este diferită de ceea ce era până acum, este mult mai intensă.
Plasma strălucitoare de la marginea Sistemului Solar a crescut recent de 10 ori în intensitate. Soarele are un câmp magnetic care înglobează întregul sistem solar cu planetele sale. Aceasta este heliosfera care este de forma unei picături, cu alungirea ascutită în directia opusa sensului de miscare al sistemului.
Cercetătorii rusi au studiat partea frontală a heliosferei si au observat acolo plasmă strălucitoare. Este ca si cum întreg sistemul solar a intrat într-o zonă cu energie mult mai înaltă (centura fotonică).
Această energie „aprinde” plasma heliosferei în partea frontală care devine astfel mai luminoasă, mai strălucitoare. Această energie pătrunde apoi în Soare care o va răspândi în întreg sistemul solar, saturând spatiul interplanetar si determinând cresterea vitezei vântului solar, astfel că toate planetele primesc un „supliment” de energie.
Este o energie constientă care schimbă modul de funcŃionare al planetei, chiar si viata de pe ea. Pentru că asa-numitele gene „de balast” din genomul uman se dovedesc a fi adevărate chei pentru evolutia omului având ca declansator această energie nouă. Încep să apară tot mai multi copii cu uluitoare puteri paranormale, cu o constiintă si maturitate superioară părintilor.
Toate aceste schimbări simultane, care au loc la toate nivelele vietii planetare, duc la o ascensiune generală. O evolutie a întregii planete, a întregului Sistem Solar.
Pământul s-a oprit
O anomalie majoră a miscării de rotatie a Pământului pune pe jar cercetătorii.
15 februarie 2006 – De patru săptămani Pământul se roteste fără a mai avea excentricitatea binecunoscută de specialisti sub numele de Miscarea Chandler. Oare planeta a ajuns la o răscruce în destinul său? De ce survine această oprire neanuntată a miscării Chandler, care a fost constantă si predictibilă timp de peste 100 de ani?
După cum se stie, miscarea Chandler este generată de atractia diferentială exercitată de Lună si Soare asupra structurii neomogene a planetei. Această atractie apare datorită faptului că orbitele acestor corpuri ceresti sunt în planuri diferite, având anumite unghiuri fată de planul ecuatorial planetar. Astfel, Soarele si Luna apar alternativ deasupra si apoi sub planul ecuatorial. Din această cauză, o parte a planetei este fortată să se rotească putin mai repede sau mai încet fată de cealată parte, în functie de pozitiile Soarelui si a Lunii, generând o miscare de balans rotativ.
Miscarea Chandler are o periodicitate de 7 ani în care s-au observat două extreme (un minim si un maxim) la distantă de 3,5 ani. Începând din octombrie 2005, planeta intra în faza de minim a miscării Chandler ce trebuia să dureze 14 luni, acoperind întregul an 2006 si putin din 2007.
Însă din luna noiembrie 2005, punctul de referintă al măsurării miscării Chandler a început să descrie o traiectorie circulară din ce în ce mai strânsă, astfel încât pe 8 ianuarie 2006 a încetat în mod real orice schimbare a coordonatelor x si y folosite pentru a determina modificarea zilnică a locatiei axei de rotatie a planetei.
Consultând arhivele ce contin valorile măsurate ale acestei miscări de-a lungul anilor, s-a constatat că aceasta este prima dată în istoria cunoscută a planetei când balansul axei de rotatie a Pământului a încetat. Această anomalie durează deja de o lună si continuă să sfideze legile pe care le-a respectat în ultimii 100 de ani. Planeta a ajuns într-un punct crucial în existenta sa.
Este clar însă că această „pauză” nu va putea dura la nesfârsit. Realitătile cosmice si geofizice ne fac să credem că acum se naste o nouă miscare Chandler, guvernată de alte legi si probabil având alte caracteristici. Un ciclu cu totul nou.
Oprirea curentă este rezultatul clar al unor noi vectori care contracarează fortele cunoscute ale Lunii si Soarelui, cel putin la nivelul local al acestei planete. Si din moment ce miscările orbitale nu s-au schimbat, nu ne rămâne decât să „suspectăm” că Pământul este cel care s-a schimbat. Ce reprezintă această schimbare?
Ar putea fi două cauze. Sau chiar mai multe. Una dintre acestea se află în Oceanul Indian.
Ca urmare a imensei rupturi din zona Sumatra apărută la sfârsitul lunii decembrie 2004 (odată cu celebrul Tsunami) au existat sute de cutremure cu magnitudine peste 6 grade Richter în acea zonă, într-un interval de numai câteva săptămâni. Plăcile tectonice concurente au rupt echilibrul fragil în care se aflau. Este clar că pozitia locală a acestora s-a modificat, ducând la aparitia unor noi vectori generati de miscarea de rotatie a Pământului, afectând în acest fel balansul Chandler.
O altă posibilă cauză este inversarea polilor magnetici ai Pământului. Polul Nord magnetic se apropie de punctul de nord al axei de rotatie cu o viteză de 40 km pe an, conform unor măsurători de ultimă oră realizare de specialistii canadieni. Această tendintă a început încă din 1930, viteza crescând progresiv. Ne putem astepta deci ca această viteză să crească în continuare.Probabil că acesti doi factori au un cuvânt de spus în oprirea miscării Chandler, însă poate mai există si altii.
Situatia prezentă este alarmantă, pentru că nu stim la ce ne putem astepta. Se poate presupune că urmează o nouă fază în această „piesă de teatru” pe care ne-o prezintă planeta. Probabil că va începe o nouă miscare Chandler care va tinde să se stabilizeze. Nu stim însă cât timp va dura această fază intermediară, si nici ce implicatii va avea asupra noastră.
În orice caz, putem avea în fata noastră evidenta profetiei celebrului Edgar Cayce despre inversarea polilor. În anii 1930, el a afirmat că va avea loc o inversare a polilor si un nou ciclu va începe odată cu intrarea în noul mileniu, ce poate culmina cu evenimente catastrofice pe întreaga planetă.
Se pare că ne aflăm chiar în „miezul” profeŃiei, în plină desfăsurare a ei. Pentru că această oprire a miscării Chandler nu are cum să fie definitivă, urmează deci să apară o încercare a planetei de a-si regăsi balansul pierdut momentan. Probabil că perioada care vine se va întinde pe mai multi ani. Stabilizarea balansului planetar va fi însă precedată de încercări mai mult sau mai putin „disperate” cauzate de acumularea tensiunilor interne în structura planetei. Eliberarea acestor tensiuni si canalizarea lor spre refacerea miscării Chandler este posibil să se facă violent.
Specialistii care au cercetat arhivele valorilor balansului planetar au constatat că Pământul a avut o manifestare din ce în ce mai zbuciumată (din acest punct de vedere) la fiecare trecere a graficului de balans prin zona Groenlandei – Atlanticul de Nord. Cei care sustin profetiile lui Edgar Cayce au un argument în plus acum, că s-a descoperit această zonă specială care „alimentează” balansul cu o instabilitate din ce în ce mai mare, ajungându-se în acest moment la o iesire completă din ritmul binecunoscut de 100 de ani încoace. „
Din nou anul 2012
Conform unor cercetători care lucrează în echipă cu un grup de geofizicieni si
astrofizicieni în cadrul unei companii de cercetare din Hiderabad (India), Pământul si Soarele vor trece printr-un proces de inversare a polilor magnetici în anul 2012. Această sincronizare de evenimente s-a mai petrecut cu miloane de ani în urmă, când au dispărut dinozaurii.
Inversarea polilor magnetici este un proces în care pozitia acestora se modifică gradual.
În cadrul acestui proces, se ajunge la un moment dat în care câmpul magnetic al planetei are intensitate zero, ceea ce înseamnă că planeta nu mai are, în acel moment, câmp magnetic. Când acest moment coincide cu cel al fenomenului similar de pe Soare, apare o problemă majoră.
NASA a recunoscut public existenta acestui fenomen, însă a căutat să reducă panica afirmând că Pamantul va avea totusi un câmp magnetic, foarte slab si instabil, dar nu zero.
Conform cercetătorilor de la Hiderabad, sincronizarea celor două fenomene de inversare a polilor magnetici (ai Pamantului si ai Soarelui) poate determina, pe lângă disfunctionalităti în sistemele energetice si electronice si problemele deja cunoscute cu rătăcirea păsărilor si animalelor migratoare, efecte cu mult mai periculoase.
Printre acestea amintim: sistemul imunitar al vietuitoarelor se va slăbi semnificativ, crusta planetară va fi zguduită de vulcani, miscări tectonice, cutremure si alunecări de teren, magnetosfera planetară va fi slăbită si va permite radiatiei cosmice să pătrunda periculos de mult până la suprafaŃa planetei cauzând cancer si arsuri solare, iar campul gravitational terestru se va modifica într-un mod neprevăzut. „
Sursa : www.roaim.com
