PENTAGRAMA DE FOC
Pentagrama sigileaza corpul fizic si pe cele energetice impotriva oricarei agresiuni de natura malefica si va permite accesul direct catre Cerul intruparii. Odata cu acest fenomen se va putea observa marirea fortei energetice de emisie si receptie, se vor dezvolta capacitati PSI in acord cu puterea si misiunea Spiritului intrupat si de asemeni se vor deschide cai de comunicare in astral, cu entitati de Lumina – ex. : Ghizi Spirituali, Arhangheli, Ingeri Pazitori. Pentagrama imputerniceste OMUL si ii confirma puterea peste tot ceea ce este.Este o forta si nu trebuie subestimata.
Accesul la Pentagrama de Foc este dat de Sursa = D-zeu si tot de acolo se poate „taia” legatura daca Initiatul devine atras sau condus de forte malefice, in drumul sau prin viata.
Pentagrama si Hexagrama au fost folosit pentru protectie in Grecia antica (secolul V i.Hr.). In Babylon, stele cu 5, 6, si 7 colturi erau folosite toate. Pentagrama isi face aparitia in cele mai timpurii scrieri din Mesopotamia (scrieri pictografice precuneiforme), cca. 3000 i.Hr. Sensul acesteia in perioada cuneiforma (cca. 2600 i.Hr.) pare a fi fost un Patrar Ceresc si de asemenea cele patru directii (inainte, inapoi, stanga, dreapta), a cincea directie era “sus”. Cele patru directii corespund planetelor Jupiter, Mercur, Marte si Saturn, cu Venus Regina Cerului deasupra.
Steaua în cinci colţuri este pentagrama, conform dicţionarului ezoteric si este formată dintr-un triunghi triplu (pentalpha = cinci A), iar radacinile, semnificaţiile şi utilizările sale se regasesc in scrierile antice, care in fapt preiau si transmit informatii ce dateaza cel putin din era atlanta.
Prin translatarea pentagramei din planul bidimensional în cel tridimensional, se obţine o structură piramidală având aceleaşi semnificaţii şi proprietăţi cu ale pentagramei iniţiale, dar cu capabilităţi energetice (orgonice) mărite in dimensiunea 3D.Acest principiu a stat la baza construirii piramidelor si acest principiu functioneaza si astazi.
CE – reprezintă centrul de echilibru sau punctul de echilibru al celor cinci elemente. În acest centru fluxul energetic este maxim.
În afara relaţiilor matematice deosebite dintre segmentele laturilor, unghiul era foarte important în geometria astronomică veche. Calendarul sumerian, moştenit de babilonieni, se baza pe cele 360 de grade ale cercului zodiacal. La fel ca şi în Egipt, calendarul sumerian accepta 12 luni, conform ciclului lunar, adăugând o a treisprezecea lună pentru a compensa diferenţele de calcul. Deşi populaţia nu cunoştea noţiunea de săptămână, exista tradiţia săptămânii de cinci zile din calendarul babilonian, folosită mai mult în astrologie de către preoţi. Practic, împărţind cercul zodiacal în 5, se obţineau 72 de grade. Există 72 de săptămâni de acest tip, de cinci zile, pe care caldeenii le-au adaptat kabbalei de mai târziu. Împărţind cercul în sectoare de 72 de grade, obţinem câte cinci puncte, care pot fi unite prin cinci linii: cea mai simplă metodă de construcţie a pentagramei.
Pentagrama are câte cinci triunghiuri constitutive, fiecare având câte două unghiuri de 72 de grade la bază şi unul de 36 la vârf. Este uşor de văzut de ce tocmai pentagrama ar întrupa noţiunea de unghi în Mesopotamia, dat fiind faptul că cele mai sacre numere ale calendarului solar sunt cuprinse în ea. În Sumer, pentagrama era şi un simbol al puterii imperiale, în special al regelui oraşului Stat Ur. Este de înţeles de ce, mult mai târziu, misticii asociază pentagrama cu lumina în Sumeria antică, prin apropierea numelui UR cu ebraicul Or (Lumină). Era folosit între altele şi ca semn al oraşului, ceea ce azi am numi stema municipală.
În Summer, pentagrama era şi un simbol al puterii imperiale, în special al regelui oraşului Stat Ur.
In cultura iudaică, fără îndoială, un simbol dobândit de evrei în timpul robiei babiloniene, steaua cu cinci colţuri ajunge semnul adevărului şi înţelepciunii, fiind pusă în legătură cu Torah, cartea sacră a mosaismului. Cunoscută şi ca Pentateuh în bibliologia creştină, Tora conţine cele cinci cărţi atribuite lui Moise: Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii şi Deuteronomul, fiecare carte fiind asociată cu câte un colţ al stelei. Exista puţine graffiti din sinagogi antice, precum cea de la Tell Hum, care înfăţişează pentagrama, iar în vremea Antichităţii putem spune că aceasta rivaliza la egalitate cu hexagrama. Prima este numită Sigiliul lui Solomon sau Steaua lui Solomon (Kochav Shlomoh), în timp ce aceasta din urmă este cunoscută drept Steaua lui David sau Scutul lui David (Magen David).
Anticii erau uimiţi de faptul că planeta Venus descria o dată la 4 ani o pentagramă perfectă. Datorită acestui ciclu, grecii au fixat olimpiadele o dată la 4 ani, iar simbolul oficial al acestora era chiar pentagrama.
În mitologie, are multe conotaţii interesante. Acest semn a fost găsit în oraşul Uruk din Mesopotamia în secolul IV, î. Hr., semnificând corp divin sau perfecţiunea umană, iar egiptenii îl foloseau ca talisman pentru sănătate.
De-a lungul timpului, pentagrama a devenit simbol al cunoaşterii, al sănătăţii şi al înţelepciunii, preluat din geometria pitagoreică.
După Pitagora, cele cinci colţuri ale pentagramei reprezintă cee cinci elemente: apa, aerul, pământul, focul şi spiritul. Spiritul este identificat cu capul din omul aşezat în stea şi apoi în cerc, pentru că spiritul este cel care conduce celelalte elemente ale pentagramei.
Pentagrama este unul dintre cele mai puternice şi persistente simboluri magice din istoria omenirii, fiind importantă pentru multe dintre culturile străvechi, de la cea maiaşă din America Latină, la cea indiană, chineză, şi egipteană. Au fost găsite inscripţionate pe zidurile peşterilor neolitice şi în desenele babiloniene, unde este marcat simbolul planetei Venus, în mişcarea sa, considerat de fapt, simbolul secret al zeiţei Ishtar. Scripturile, în special ebraice, sunt abundente în referinţe la pentagrame. Primele pentagrame au fost inscripţionate în vechile peşteri, pe stâncă, oamenii de atunci crezând că au o semnificaţie spirituală. În textele sumeriene pentagrama reprezintă cele 5 planete vizibile, iar acordînd aceasta cu matematicianul şi filozoful grec Pitagora, 5 reprezintă numărul omului din motivul diviziunii corpului său, cap, mâini, picioare. Totodată, fiecare dintre cele cinci vârfuri ale pentagramei reprezintă unul dintre cele 5 elemente care constituie omul: focul, apa, aerul, pământul şi eterul.
PENTAGRAMA = 3 TRIUNGHIURI – FORMA LITEREI A, dar şi a literei greceşti, DELTA, simbolul DECHENEILOR.
„Scutul lui David”, cunoscut sub imaginea Stelei în cinci colţuri, simbolizează Omul cu ale sale cinci „Turnuri de supraveghere şi control”.
Unghiul din vârful Stelei corespunde capului.Cele două vârfuri laterale ale Stelei simbolizează braţele.Cele doua vârfuri inferioare ale Stelei în cinci colţuri „reprezintă” picioarele.
„Scutul lui David” aşezat cu vârful în sus este benefic în timp ce cu cele două vârfuri în
sus devine malefic, prin inversarea polaritatii.
Pentagrama lui Agrippa | – Efigia lui Leonardo Da Vinci |
În secolul al XV-lea acest semn a reapărut sub numele de Pentagrama lui Agrippa -Omul cosmic ideal. Foarte utilizată în activitatea talismanică, Steaua în cinci colţuri a constituit reprezentarea Microcosmosului – Omul în contact cu Macrocosmosul, acesta din urmă fiind simbolizat prin Steaua în şase colţuri. Contactul între cele două Universuri avea ca punct de legătură planetele.
Hexagrama
Scria Eliphas Levi : ,,Scutul lui David exprimă dominaţia spiritului asupra elemetelor; prin acest, semn se pot înlănţui demonii aerului, spiritele focului, spectrul apei şi fantomele pământului”. Mai departe, acelaşi autor consemnează; „Paracelsus (Teofrast Bombast von Hohenheim 1493-l541, alchimist şi medic – n.n) afirma că toate figurile magice şi toale semnele kabalisiice ale pentacolelor de care ascultă spiritele se reduc la două, sinteză a tuturor celorlalte: semnul Macrocosmosului – hexagrama (Steaua în şase colţuri) – şi semnul Microcosmosului – cel mai puternic – (Steaua în cinci colţuri)”.
Pentagrama, prin forta energetica a cifrei 5, poseda magnetismul necesar pentru a declansa forta de atractie in fata careia nici o fiinta umana nu se poate ascunde. Dupa Paracelsus, exista cinci forte, cinci entitati (entia) care formeaza pentagrama omului si al carei echilibru si armonie au ca rezultanta sanatatea lui. Bineinteles, prin contrast, dezechilibrul acestor forte duce la boala si suferinta. In lucrarea sa, „Armonia universala”, Kepler argumentea efectul pentagonului instelat, al pentagramei, care reprezenta semnul distinctiv al membrilor Ordinului initiatic secret, condus de Pitagora. Ei denumeau aceasta pentagrarna penthalfa, care insemna „sanatate”.
Divinatia pentagramei este foarte veche. Pentru Pitagora, pentagonul pastreaza acea forta creatoare in interiorul sau, forta centrala, care deschide poarta secretelor timpului infinit.
In multe dintre documentele vechi, descoperim imaginea corpului omenesc cu bratele si picioarele departate, capatand astfel forma unui pentagon. Aceasta imagine 0 aflam studiata si reprodusa in cercetarile marelui Leonardo da Vinci – Omul Cosmic.
Steaua este pentagrama magica care poarta pe fiecare colt al ei cate o litera sacra: Iod, he, schin,vau, he. Este, totodata expresia inteligentei care uneste si calauzeste forta bruta a celor patru puteri elementare: pamant, aer, apa, foc.Semnul profund si sacru al initiatilor din Templele Antice care, la simpla lui privire vibreaza cosmic, aceasta pentagrama poate fi numita si semnatura Creatorului pe marea sa opera cuprinsa intre univers si om.
Pentagrama vazuta in 3D = MER-KA-NA |
Pentagrama este polarizata pozitiv cand este folosita cu varful in sus si negativ cand este folosita cu varful in jos. Pentagrama de Foc este tiparul prin care se acceseaza Creatia acestui Univers, Mer-Ka-Na reprezinta Corpul Spiritului, in forma sa perfecta, asa cum a fost creeat de catre Sursa si cu ajutorul caruia Spiritul exploreaza Creatia in toate planurile, dimensiunile si densitatile sale si din acest motiv respecta tiparul pentagramei, dar nu se confunda cu ea.