TERAPII COMPLEMENTARE (ALTERNATIVE)
DEFINITII
TC/TA -ansamblul conceptelor+practicilor de diagnostic tratament diferite de M.Convenţională =Ştiinţifică=Academică=Orthodoxă=Tehnică=Modernă
TC / A utilizează noţiunea de corp energetic, acţionează prin modelarea cîmpurilor energetice si influenţează componenta simptomatică a bolii, nu şi pe cea etiologică şi patogenetică; Efectele practicilor alternative nu sunt probate ştiintific, deşi sunt pacienţi si afecţiuni care beneficiază. Contraindicaţiile sunt reduse, iar riscul supradozelor sau ef.adverse este mai mic.
M.Convenţ./Ştiinţifică abordează corpul anatomic, acţionează prin influenţarea cauzelor, mecanismelor patogenetice şi a efectelor, influenţînd componenta etiologică, patogenetică si simptomatică a bolii.
Mijloacele alopate sunt probate ştiinţific, dar nu toate simptomele pot fi influenţate pe termen lung, iar efectele scundare limitează uneori durata terapiei.
Clasificarea mijloacelor terapeutice complementare:
Grupa 1. Terapii alternative care beneficiază de organizaţii profesionale proprii
- Homeopatia
- Acupunctura; Electropunctura; Moxaterapia
- Chiropractica
- Osteopatia
Grupa 2. Terapii naturiste
- Gemoterapia
- Medicina nutriţionistă
- Hidroterapia ( ape minerale, ape termale, terapia cu nămol )
- Fitoterapia
- Kinetoterapia
- Masoterapia
- Reflexoterapia, Presopunctura, Talasoterapia
- Yoga; Meditaţia
- Hipnoterapia
- Aromaterapia;
- Cromoterapia – terapia prin culoare
- Meloterapia – element al complex therapeutic antistres;
-Raoul Rousseau – muzica acţionează asupra a 3 “compartimente” cu rol de receptor: sensorial, afectiv, intellectual; sistemul limbic-sediul integrării experienţei psihice transmise prin muzică
Grupa 3. Discipline alternative
- Medicina Ayurvedică(India)
- MedicinaTradiţională Chineză
- Medicina orientală – tibetană
- Cristaloterapia
- Iridodiagnoza
- Sacroterapia
HOMEOPATIA
Principiul similitudinii ”similia similibus curantur” a fost cunoscut din per. Hippocrate. Mai tirziu, Paracelsus a enunţat teoria corespondenţelor şi a analogiilor, preluată si aplicată în Germania de către Samuel Hahnemann(n.1755), întemeietorul Homeopatiei moderne.
Similitudinea constă în faptul că orice bolnav poate fi vindecat cu mici doze dinamizate din substanţa care provoacă în doze mari la sănătos simptome asemănătoare cu cele ale bolii; adică totalitatea simptomelor şi semnelor de boală prezente la un pacient pot fi vindecate de o substanţă capabilă să producă unei persoane sănătoase simptome similare.
De cele mai multe ori sunt recomandate doze minime/infinitezimale de remediu homeopat, există insă şi situaţii cînd se folosesc şi doze ponderabile.
Homeopatia foloseşte mai multe tipuri de diluţii care se prepară din tinctura-mamă sau din suşa chimică sau animală.
- Diluţiile centezimale hahnemanniene 1/100 CH sunt preparate adăugînd o parte din substanţa activă şi 99 părţi de solvent. Amestecul este agitat puternic-dinamizat şi rezultă diluţia 1CH. O parte a acesteia se diluează in alte 99 părţi solvent, se dinamizează , rezultă diluţia 2CH Şi se continuă pinăla diluţie 30CH, chiar 100.000CH.
- Diluţiile decimale hahnemaniene DH sunt diluţii successive la 1/10, cele mai recomandate fiind cele 1, 3 6 DH
- Diluţia korsakoviană-K, în 1832, Korsakov, evită utilizarea atitor flacoane, propune o tehnică de diluţie “în flacon unic”.Se agită puternic 5ml tinctură-mamă într-un flacon, apoi este golit prin aspirare. În flacon rămîn 1% din subst.activă, se adaugă 99 părti apă purificată, rezultind diluţia 1K.
Efectele medicale ale diluţiilor mari sunt cele mai puternice.
Modalitatea specifică de administrare a remediilor homeopate sunt granulele şi globulele, administrate cu 15 min înainte sau 30 min după mese.
Indicaţii:
-boli acute- IACRS, ITU, boli digestive funcţionale
-boli cornice: mai ales cele cu componentă disimunitară-bronsite, astm, artrite
GEMOTERAPIA
Se integrează în concepţia hannemaniană de “drenaj” cu scopul de a facilita dezintoxicaţia generală a organismului.
Utilizează preparate din muguri vegetali proaspeţi –mladiţe, radicele, scoarţa internă a rădacinii, tijei, seminţe sub acţiunea dizolvantă a unui amestec de glicerină si alcool în proporţiii determinate.Cele mai frecvente:mesteacăn, castan comestibil, cedru, brad argintiu, smochin, păducel, lămîi.
Maceratele glicerinice permit prin conţinutul de glibereline, auxine, citokinine, fitocrom,microelemente o veritabilă terapie tisulară, potenţializatoare.
Biostimulinele vegetale realizează un drenaj centrifug.
Posologia maceratelor glicerinice
-50-100 pic/zi în puţină apă, antemenzam
Acţiuni: flebotonic, tonic cerebral, consolidarea fracturilor, antisclerozant.
ACUPUNCTURA
Stimularea diferitelor meridiane ale org. uman pt. restabilirea echilibrului energetic.
Electroacupunctura – asociată cu stimularea electrică cutanată.
Este practicată cu succes în algo-terapie, mai ales în afecţiuni reumatice, dar şi în obezitate ( puncte auriculare ) -controlul centrului foamei.
Moxa-terapia, moxibustia – aplicarea intradermică a unei plante în ardere-iritaţie dermică, algoliză.
CHIROPRACTICA
Tehnici /manevre /manipulări vertebrale + masaj cu scopul restaurării mobilităţii si funcţiei articulare
OSTEOPATIA
-presiuni repetate la nivelul articulaţiilor, a entezelor- inserţii tendinoase pe oase
MEDICINA NATURISTĂ
- Ecologie clinică:
- Monodiete – diete unilaterale
- fasting-diet,
- vegetarianism,
- veganism
