yule

Ritual de Sabat – Yule

 

Yule – 21 dec

Yule inseamna roata in norvegiana. Este sarbatoarea solstitului de iarna, in jurul datei de 21 dec.

Aceasta sarbatoare celebreaza venirea pe lume a Regelui Soare. Yule mai este cunoscut si ca Festivalul Luminilor, caci toate luminile ardeau in aceasta noapte.

La Yule, sărbătorim iarna și renașterea Soarelui. La Samhain, Zeița l-a urmat pe Zeu în Lumea de Dincolo, iar Pământul și-a început marea lungă iarnă. Pe măsură ce roata se întoarce spre Yule, Zeița este gravida și dă naștere micului Rege de Stejar – Oak King, Zeul Soarelui Rasare. Vechiul Zeu sau Regele Holly este învins și se întoarce în Lumea de Dincolo pentru a se odihni până la solstițiul de vară, când va renaște din nou ca Domn al Soarelui Apune.

In Roma Antica, aceasta sarbatoare era denumita Natalis Solis Invicti – Aniversarea Soarelui Nebiruit si avea loc in timpul festivalului mai lung denumit Saturnalia, cel mai important din an, de la care a ramas pana in ziua de azi traditia sarbatorii de Anul Nou.

Yule a fost primul festival pagan asimilat de crestinism in anul 354 d.Hr., cand celebrarea nasterii pruncului Iisus, care a avut loc undeva in martie, a fost mutata in timpul solstitiului de iarna si a fost numita Craciun. Obiceiul impodobirii bradului de Craciun, cadourile, colindele, uraturile mascatilor costumati, vascul, au fost toate preluate de la sarbatoarea pagana Yule.

Este ziua eliberarii lui Mabon, fiul Marii Mame, Modron. La Yule, Mabon renaște ca si Copil al Promisiunii, Fiul Luminii.

De Yule se fac ritualuri pentru victorie asupra dusmanilor, pentru succes in orice domeniu, prosperitate financiara si materiala.

 

Traditii Ritual de Sabat Yule – 21 dec

Când zilele deveneau mai reci și nopțile deveneau mai lungi, oamenii din vremuri străvechi aprindeau lumânări și se adunau la focuri rotunde pentru a ademeni Soarele prin dansuri si cantece.

Brazii se tăiau și se aduceau în interiorul caselor pentru a simboliza viața, renașterea și reînnoirea. Acestia au putere asupra morții, deoarece verdele lor nu se stinge niciodată și au fost obișnuiți să învingă demonii de iarnă (frigul) și să reziste mortii și distrugerii. Datorită forței și tenacității lor, se credea că încurajează revenirea Soarelui.

Regele Holly, care reprezintă elementul masculin si reprezentat prin iedera, a fost adesea folosit pentru a decora ușile, ferestrele și șemineele. Indepărtează spiritele rele înainte ca acestea să poată intra într-o casă și să provoace rău. Iedera, simboluri ale Regelui Holly, reprezintă speranța, iar fructele roșii reprezintă potență.

Vâscul, care reprezintă elementul feminin, deține de asemenea multă importanță, deoarece a fost folosit de preoții druizi în ceremoniile speciale din timpul solstițiului de iarnă. Ei credeau că frunzele ei verzi reprezentau fertilitatea zeiței-mamă și că fructele sale albe, sămânța Dumnezeului Pădure sau a Regelui Stejarului. Druizii recoltau vâscul de la stejarii sacri iar domnisoarele se strângeau sub copaci pentru a prinde ramurile care cad, împiedicându-le să cadă la pământ; căci dacă se întâmpla acest lucru, se credea că toată energia sacră din plantă se revarsa în pământ. Ramurile și crengile se împărțeau pentru a fi atârnate pe uși ca protecție împotriva tunetului, fulgerului și a altor rele. Era purtat și ca amuleta pentru fertilitate sau atârnat deasupra capului.

Arborele Yule a fost și un alt simbol important în tradiția păgână. Inițial, a reprezentat Arborele Vieții sau Arborele Lumii printre păgânii timpurii. În vechime era decorat cu cadouri pe care oamenii voiau să le primească de la zei. Acesta era împodobit cu ornamente naturale precum fructe de pădure și alte fructe, precum și simboluri sacre zeilor și zeiței. În unele tradiții de sărbători, ghirlandele cu floricele și fructele de pădure erau înfășurate în jurul copacului, astfel încât păsările sa se poata hrăni și din copac.

Obiceiul de a arde Busteanul Yule a început cu vechii scandinavi care au ars un bustean uriaș, cazut dintr-un Arbore de Cenusa , pentru a-și onora zeul Thor. În tradiția celtică, un foc continuu de vatră se păstra pentru a împiedica spiritele să intre în casă. Pentru ca focul să continue să ardă, un arbore de stejar mare se tăia și se aducea în casa pentru a fi ars în vatră, iar ultimele rămășițe din arbore se puneau deoparte pentru a arde cu focul de anul viitor. Se credea, de asemenea, că, cu cât ardea mai mult timp busteanul, cu atât mai rapid va veni Soarele pentru a încălzi Pământul.

 

Alte tradiții și simboluri Yule

Lumânările erau un alt mod de a avea o flacără veșnică în casă. Ele simbolizau lumina și căldura soarelui și erau folosite pentru a alunga relele și a ademeni soarele / fiul care se întoarce.

Coroanele erau de asemenea tradiționale în cele mai vechi timpuri, deoarece simbolizau roata anului și finalizarea unui alt ciclu. Erau confecționate din frunze verzi și împodobite cu conuri și fructe de pădure și atârnate ca decor în toată casa. De asemenea, erau oferite cadou pentru a simboliza infinitatea bunăvoinței, prieteniei și bucuriei.

Clopotele erau adesea sunate în timpul solstițiului de iarnă pentru a alunga demonii care au ieșit la suprafață în perioada întunecată a anului. Erau sunate dimineața în timp ce toată lumea  se trezea pentru a alunga zilele întunecate și a anunțat zilele mai calde și mai strălucitoare după solstițiu.

Elfii au fost asociati cu Yule, deoarece anticii știau că spiritele care au creat Soarele locuiau pământul Elfilor. Prin includerea elfilor în sărbătorile de Yule, anticii credeau că asigurau asistența elfilor în constrângerea Soarelui să se întoarcă.

Turta dulce era considerată a fi o pâine specială în această perioadă, deoarece ghimbirul nu a fost disponibil până când cruciații l-au adus în secolul al XI-lea. În vremea respectivă existau legi stricte cu privire la pâinea de specialitate, astfel încât turta a fost lăsată să fie produsă numai în perioada sărbătorilor și astfel, a devenit asociată cu iarna și cu Yule.

Wassail provine din cuvintele din engleza veche waes hael, care înseamnă „be well”, „be hale” sau „good health” (sanatate de fier, fii binecuvantat, toate bune). Este o băutură puternică, de obicei un amestec de alune, miere și condimente sau cidru de mere amestecat. Când păgânii intrau în pădure pentru a taia marele stejar pentru bușteanul Yule, ei ungeau copacul cu aceasta bautura și il decorau cu prăjituri îmbibate in Wassail, astfel s-a născut ritualul de spălare. Acasă, Wassail-ul se turna într-un castron mare în timpul sărbătorii, iar gazda, atunci când își saluta oaspeții, ridica un pahar și le dorea „waes hael”, căreia ise răspundea „drinc hael”, ceea ce însemna „Bea și fii bine”.

Colindatul a fost, de asemenea, o tradiție populară Yule. Copiii mici onorau solstițiul de iarnă cantand colinde. Mergeau prin sate, cântând din ușă în ușă. Sătenii, în schimb, îi răsplăteau cu dulciuri și mici cadouri care simbolizau mâncarea și prosperitatea oferite de Zeița-mamă tuturor copiilor ei pământeni.

Simboluri Yule: Regele Holly, stejar, vâsc, iederă, frunze verzi, laur, dafin, tamaie, pin, salvie, cedru galben.

Mâncare și băutură Yule: Wassail, turtă dulce, fructe, fructe de pădure, nucă, mâncăruri de porc, curcan, vinete, Ceai de ghimbir, Cidru condimentat.

Culorile lui Yule: Roșu, Verde, Alb, Argintiu, Auriu. Roșul reprezintă Regele Holly în scădere. Verde reprezintă Oak King, Zeul Soarelui Rasare. Albul reprezintă puritatea și speranța Lumii noi. Argintul reprezintă Luna. Aurul reprezintă Soarele / Fiul.

Pietrele Yule: rubin, granate, smaralde, diamante.

Activități Yule: Colindat ~ Taierea copacilor ~ Arderea buștenilor Yule ~ Decorarea copacului Yule ~ Schimbarea cadourilor ~ Sărut sub vâsc

Zeități ale lui Yule: Zeițe: Marea Zeiță Mama a Pământului, Freya, Gaia, Diana, Isis, Demetra
Zeii: Mabon, Zeul Soarelui, Copilul Stelei Divine, Regele Stejarului, Regele Holly, Omul Verde, Omul Roșu, Cel Cu Corn, Odin, Lugh, Apollo, Ra

 

Karanna Academy

PAGINA FACEBOOK

8

Istoria Spirituala a Pamantului

minte trup spirit
Pentru a intelege ce se intampla in zilele noastre si ce se va intampla cu viitorul nostru este esential sa cunoastem trecutul. Plantele, de exemplu, folosesc matematica descrisa in secventa lui Fibonacci pentru a determina ce trebuie sa faca in cresterea lor.

 

O planta priveste inapoi pentru a vedea ce a facut, se convinge unde este acum si apoi stie unde trebuie sa ajunga.

 

Istoria civilizatiilor de pe acest Pamant incepe in urma cu 500 de milioane de ani. Planeta nostra este o samanta stelara pe care au sosit forme de viata externe de peste tot. Aceste forme s-au combinat si au generat noi forme de viata apoi au parasit iarasi Pamantul.

Fiecare forma de viata care s-a creat a trecut prin cinci nivele de constiinta. Actualmente noi suntem pe al doilea nivel din cele cinci.

Aproape toate dovezile care vin din trecutul civilizatiilor avansate au fost scoase afara din context sau au fost ignorate. De exemplu, noi avem o conexiune cu steaua Sirius, despre care se cunoste foarte putin dar care este esential pentru a intelege conditia nostra prezenta.

Cartea lui Robert Temple, The Sirius Mystery (Misterul lui Sirius), prezinta urmatoarele: Exista un trib langa Timbuku, in Africa, numit Dogon.

Timp de mai mult de 700 de ani, acest trib a detinut informatii pe care oamenii de stiinta nu le-au accesat decat in urma cu circa 20 de ani, cand satelitii din spatiu au confirmat aceste lucruri.

Dogonii cunosc steaua Sirius in detaliu. Sirius este cea mai stralucitoare stea de pe cerul nostru. Este situata la stanga si mai jos de centura lui Orion.

Dogonii au spus ca acolo mai este o alta stea micuta care se roteste in jurul lui Sirius si este facuta din cea mai densa materie din Univers.

Aceasta stea efectueaza un ciclu de rotatie la fiecare 15 ani. Este o stea foarte veche. Pentru ca oamenii de stiinta nu puteau vedea aceasta stea prin telescoapele lor, etnografii sau gandit ca nu este decat mitologie.

In 1970 un telescop lansat in spatiu (Hubble) a gasit o stea pitica alba care se roteste in jurul lui Sirius.

Ca si cea din „mitul” dogonilor este o stea foarte veche. Un inch patrat din materia acestei stele se estimeaza a avea o greutate de aproximativ 900 Kg.

Orbita stelei a fost calculata la 50,1 ani. Aceasta stea a fost denumita Sirius B, iar prima stea a fost redenumita Sirius A.

Cand o echipa de oameni de stiinta a vizitat tribul Dogon pentru a afla de unde au aceste informatii, batranii tribului au spus ca o farfurie zburatoare a aterizat. Din aceasta farfurie au aparut fiinte care au facut o gaura mare in pamant pe care au umplut-o cu apa.

Ocupantii, care aratau asemeni delfinilor, au sarit in lacul facut de ei apoi s-au indreptat catre tarm si le-au vorbit oamenilor din tribul Dogon.

Le-au spus ca sunt de pe Sirius si le-au relatat multe istorisiri legate de aceasta stea.

Dogonii au furnizat si alte informatii incredibile. Ei aveau o imagine vizuala a miscarii lui Sirius A si Sirius B de pe Pamant pentru perioada dintre 1912 si 1990, culminand cu imaginea exacta a locului unde trebuie sa fie aceasta stea in momentul prezent.

Ei detineau deasemenea foarte multe informatii despre planetele din sistemul nostru solar, incluzand mai multe luni. Cum puteau ei sa-si imagineze sau sa stie toate aceste lucruri in amanunt?

Urmatoarea informatie pe care am accesat-o m-a dus catre Sfinx. Egiptologii spun ca Sfinxul a fost construit in jurul anului 2.500 i.H., de faraonul Chephren. In cartea sa din 1961 numita Le roi de la theocratie pharaonique (Sacred Science), matematicianul, filosoful si orientalistul R. A. Schwaller de Lubicz spune:

„Noi trebuie sa cunoastem ca o mare civilizatie trebuie sa fi precedat vastele miscari de ape care au trecut peste Egipt; acest fapt este implicat de existenta sfinxului sculptat in roca din stancile de la vest de Giza. Trupul leonin al acestui sfinx, cu exceptia capului, arata semne incontestabile de eroziune acvatica”.

Un egiptolog numit John Anthony West, dupa ce a citit cartea lui Schwaller de Lubicz in 1972, a decis sa studieze mai bine Sfinxul.

El a concluzionat ca suprafata Sfinxului prezenta urme ale eroziunii apei si nu ale nisipurilor. El a calculat ca Sfinxul a fost supus pentru cel putin 1.000 de ani eroziunii torentelor de apa.

Desertul Sahara are o vechime de cel putin 7.000 pana 9.000 de ani, ceea ce inseamna ca Sfinxul trebuie sa dateze de cel putin 8.000 – 10.000 ani.

piramide egipt

Arheologii egipteni nu au avut nimic de spus in legatura cu acest lucru. Dovada este coplesitoare, dar ameninta sa darame conceptele despre cine a fost pe aceasta planeta, mai ales ca noi credem ca nimeni nu era capabil sa construiasca ceva precum Sfinxul, in urma cu 8.000 – 10.000 ani.

Potrivit lui Thoth, Sfinxul contine dovezi de 5,5 milioane de ani de civilizatie pe aceasta planeta. In urma cu 5,5 milioane de ani s-a intamplat ceva si s-a rupt inregistrarea memoriei akashice a planetei Pamant.

Nici chiar Thoth nu stie ce a fost si cum se poate ajunge la inregistrarile anterioare acestui eveniment.

Civilizatia sumeriana pare sa fi aparut peste noapte, fara nici o evolutie.Acelasi lucru este valabil si pentru Egipt.

Scrierea egipteana a aparut intr-o singura zi in forma sa perfectionata. In ruinile oraselor sumeriene, arheologii au gasit tablete care infatiseaza sistemul solar, cu planetele in ordinea lor corecta.

Una dintre acestea chiar da distantele dintre planete. Cum stiau aceste lucruri? Ei au furnizat dealtfel, date privind procesiunea echinoctiilor.

Sa calculat ca pentru a descoperii procesiunea echinoctiilor este necesar un timp minim de observatie de 2.150 de ani.

Cum dispuneau sumerienii de aceste observatii, cand, potrivit standardelor noastre de gandire, nu exista nici o civilizatie avansata cu 2.160 de ani inaintea sumerienilor?

ielele333

IELELE – RUSALIILE

Dansul ielelor dezbracate

 

 

Ielele sunt fapturi feminine supranaturale intilnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar si ca Sirenele.

Ielele locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, in munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare.

Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh, dansind goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare); dansul lor specific este hora; locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind pirlite; mai tirziu, cind iarba rasare din nou, culoarea acesteia este verde-intunecata, nu e pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii ciupercilor din specia „lingura zinei”.

Ielele apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice.

ielele3

Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz (raspindit in Oltenia), legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina.

Nu sint considerate, in general, genii rele; ele se rabuna doar atunci cind sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sint invizibile, putind fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cintecul si cu virtejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori.

Principalele lor insusiri sint coregrafia si cintecul vocal cu care, ca si Sirenele, isi vrajesc ascultatorii. O traditie din Prahova, pomenita de B.P.Hasdeu, spune ca „ielele beau noaptea apa de prin fintini si oricine va bea dupa dinsele, il pocesc”. Ielele nu duc o viata individuala: cetele lor se aduna in aer, ele pot zbura, cu sau fara aripi, si se pot deplasa cu viteze fabuloase, parcurgind „noua mari si noua tari” intr-o singura noapte, uneori folosind trasuri cu cai de foc.

Ielele apar pe stinci singuratice, in poieni sau in anumiti copaci ca paltinul si nucul, rareori la rascruci de drumuri. In aproape toate descrierile care li se fac, Ielele apar acorporale. Foarte importanta in sistemul lor de seductie este imbracamintea.

Vesmintele lor cel mai adesea sint vaporoase, de matase ori din in, de obicei translucide sau chiar stravezii, prin care li se zaresc sinii. Intilnirea cu Ielele este in asemenea conditii extrem de periculoasa pentru oameni. Ielele sint considerate uneori razbunatoare, menire pe care le-a dat-o Dumnezeu sau Diavolul, in aceasta ipostaza fiind identice cu Eriniile din mitologia greaca (la romani, Furii).

Chinuri si sminteli, pedepsele Vintoaselor

Se spune ca barbatii si femeile care lucreaza de Rusalii sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si ismintitii.

Multi gospodari de la sate ne-au povestit cum, in zi senina ca si cristalul, s-au trezit cu finul abia strans in claie dintr-o data luat si dus de Vintoase – un fel de vartej format din curenti turbionari care se formeaza istantaneu si dispar undeva prin paduri.

Obiectele prinse in acele virtejuri sint risipite pe distante foarte mari. Se spune totodata ca oamenii ori vitele care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor mor in mod misterios.

Grindina, inundatiile catastrofale, uscarea pomilor din aceasta perioada a anului sunt atribuite tot puterilor malefice ale acestor fapturi.

La tara spre exemplu, daca un barbat ramine olog dupa ce s-a culcat pe cimp, satenii considera ca a fost pedepsit de Iele.

Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila sau beau din izvoarele, din fantanile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.

Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramane mut.

dsc-1008-2

 

 

 

Rusaliile

La 50 de zile dupa Pasti poporul roman serbeaza, timp de trei zile sau o saptamina (diferentieri zonale), Rusaliile. Acestea sint personaje feminine cvasimalefice a caror existenta se petrece mai ales in vazduh, vara si in padure.

Similar Ielelor, cu care uneori sint confundate, una dintre calitatile lor principale este dansul deosebit de frumos. Danseaza in aer sau pe pamint, noaptea, asezate in cerc, dar, daca sint zarite de un muritor sau daca, din greseala cineva calca pe locul pe care au dansat (acolo iarba este arsa), acesta se imbolnaveste foarte grav de o boala numita, in limbaj popular, „luat de Rusalii”.

Remedii magice

Remediul magic-ritual impotriva acestor boli il ofereau, in sudul tarii si in Moldova,Calusarii. Rusalii, latina Rosalia = sarbatoarea trandafirilor, constind in depunerea de trandafiri – rosae – pe morminte; rusaliile – femei fabuloase din categoria Ielelor, in mitologia romaneasca, fiicele lui Rusalim imparat; potrivit credintei populare, Rusaliile le iau oamenilor mintile.

Acest mit – sarbatoare pagina – , a fost suprapusa ulterior peste sarbatoarea crestina postpascala (Pascha rosata sau Domenica rosarum) a Cincizecimii si devenita Duminica Rusaliilor cind casele sint imbodobite cu ramuri verzi. Sarbatoarea este legata de abundenta vegetala a verii.

Caderea Rusaliilor este un dans frenetic cu prabusiri in somn hipnotic, practicat in Duminica Rusaliilor de femeile romance din zona Timoc, insa acesta este considerat mai degraba un caz izolat de datina locala. In Dobrogea romanizata, era obiceiul trandafirilor Rosalia de la sfirsitul primaverii, sarbatoare tinuta de credinciosi in relatie directa cu pomenirile din cultul mortilor.

Poporul a inventat si remedii impotriva actiunilor negative ale Ielelor, fie preventive – pelinul si usturoiul purtate la briu, in san ori la palarie – fie medical-exorciste: jocul caluseresc dansat pe trupul unui bolnav ide Ielei.

Tot pentru a evita rabunarea Ielelor, se infige un craniu de cal in parul portii. Coregrafia este cel mai semnificativ atribut al Ielelor. Horele Ielelor par sa mosteneasca dansul Baccantelor. Aceasta forma de superstitie este de altfel atestata la multe popoare.

Tacitus, in „Anale”, vorbeste despre un grup de romani care „cuprinsi de delir, se napustesc cu sabiile scoase asupra centurionilor”, dupa ce au vazut o Nimfa a unui izvor, goala, care „le-a dat sminteala si delir”.

Un gen de Iele exista si in mitologia germanica, cu origine daneza: Elfii locuiesc in paduri si danseaza. Arborele lor preferat este arinul, ei avind insa si un rege, pe Erlkonig.

iele

Dimitrie Cantemir despre iele

In „Descriptio Moldaviae”, Dimitrie Cantemir numea Ielele „nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi”.

Nu se cunoaste originea acestui mit. „Iele” nu este un nume, ci pronumele personal feminin „ele”, rostit popular. Numele lor real, tainic si inaccesibil este inlocuit cu simboluri atributive clasificate de obicei in doua categorii: epitete impartiale – Iele, Dinse, Dragaice, Vilve, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vintoase si epitete flatante, cum sint Domnite, Maiestre, Frumoase, Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, etc.

In folclor, apar insa si nume individuale pentru iele, ca Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, rar Cosinziana. Aceste nume nu pot fi rostite intimplator, deoarece pot deveni invocatii periculoase.

Fiecare vrajitoare cunoaste 9 dintre aceste pseudonime, pe care le poate utiliza in vraji. Poporul a consacrat si citeva sarbatori pentru Iele – Rusaliile, Stratul, Sfredelul sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de dupa Pasti, Marina, sf. Foca – ce trebuie respectate; cei care ignora aceste sarbatori vor avea de-a face cu minia Ielelor: barbatii si femeile care lucreaza in timpul acestor sarbatori sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si „smintiti”, la fel ca oamenii care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor (in aceasta situatie cei vinovati sint prinsi in hora, intr-un dans demential care ii duce la nebunie), oameni si vite mor in mod misterios, apare grindina, se produc inundatii catastrofale, se usuca pomi, casele iau foc, alti oameni sint paralizati sau schiloditi.

Toti cei care au reusit sa invete si sa cinte cintecele Ielelor sint rapiti si dispar fara urma. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila, sau beau din izvoarele, din fintinile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.

Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramine mut.

iele44

Sfintele. Frumoasele. Fata Padurii

Sanzienele sunt niste flori de camp, galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen aromind puternic a fan si a miere.

La cea mai mica atingere, din ele se scutura o ploaie fina de aur, pentru ca sunt florile solstitiului de vara, iubitoare de soare, iar viata lor este scurta, de numai doua-trei saptamani, atata vreme cat astrul zilei se afla in taria lui.

Imaginea lor suava le-a facut Doamnele Florilor, Sant-zianele (Sfintele zeite sau zane), poate si pentru ca parfumul lor nu seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, il inglobeaza pe al tuturora. Dar in traditia populara, Sanzienele sunt si niste fapturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, fapturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefacatoare. Din cauza acestei denumiri, sunt adesea confundate cu Ielele, Maiastrele sau Vantoasele, care de regula sunt zane rele. Parerile specialistilor, dar si ale taranilor sunt extrem de amestecate cand este vorba despre Sanziene, incat, pana la urma, totul ramane cat se poate de neclar. Ca sunt diferite de Iele este absolut sigur, pentru ca au numai insusiri bune: fuioare de vant usoare in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii (astrul celor nascuti in aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul, cantand pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase.

Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, cine le vede nu le crede si cine le-aude nu le raspunde.

Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe 24 iunie, cucul amuteste, pleaca in munte si se transforma in uliu pasaresc, razbunandu-se pe toate celelalte pasari cantatoare. In realitate, ziua exacta cand, cu adevarat, cucul pleaca, pierzandu-si orice speranta de recapatare a glasului, nimeni din lumea oamenilor n-o stie existand si exista o spusa foarte subtila in acest sens: Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul.

Uneori, din mila, Sanzienele ii mai dezleaga limba sa cante o data sau de doua ori si dupa 24 iunie, dar bine ar fi daca nimeni nu l-ar auzi, fiindca numai de rau canta atunci, pentru cine-l aude.

La trei zile dupa solstitiul de vara, ziua incepe deja sa scada; orice inceput presupunand si existenta unui sfarsit. Intreaga vegetatie isi pierde cate putin sevele si aromele.

De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecatoare este ziua de Sanziene, fiind socotita pana la urma si cea mai buna zi din an, florile potentandu-si puterile si mirosurile inainte sa le inceapa declinul. Se spune ca din noaptea zilei de Sanziene, Fata Padurii rupe varfurile florilor, adica le ia puterea si se pisa pe ele, luandu-le mirosurile, ea fiind stapana absoluta a florilor de leac, a florilor rare, a celor magice, a apelor minerale si termale, a vanturilor, a muntilor, a codrilor, putand sa apara fie singura, fie multiplicata. Sanzienele sau sfintele zane ar putea fi ipostaza benefica a Fetii Padurii, Marea Zeita a vegetatiei – fiindca florile de Sanziene intra tot in patrimoniul ei.

Dupa cum se vede, acest cult precrestin a fost foarte puternic din moment ce supravietuieste chiar si in zilele noastre.

iele666

Alte denumiri: ielele, sanzienele, frumoasele, sfintele, maiestrele, maiastrele, mandrele, soimanele, soimaritele, vantoasele, dansele, milostivele, milostivnicele, miluitele, zanele, rusaliile, dragaicele, domnitele, puternicele, nagodele, samovilele, valvele, iezmele, iroditele, musatele, fetele codrului, imparatesele vazduhului.

INTALNIRI CU IELELE


Relatarea despre Achim Roman

Achim, da din mana si-mi povesteste cum era copil normal pana la 11 ani si atunci, deodata, fara sa stie de ce, a ramas asa, fara sa se mai poata misca, fara sa mai creasca. De-asta are inaltimea unui copil si de-asta oasele au inceput sa i se deformeze, si nici un doctor n-a putut spune ce s-a intamplat de fapt.

Bietul Achim a fost paralizat timp de 19 ani, imobil ca un lemn urcat in pat. Abia putea vorbi, durerile ii strabateau trupul ca niste fulgere fara leac, dar atunci, in 1988, dupa ce s-a petrecut minunea, el s-a dat jos si a mers.

Aveam sa aflu ceva mai tarziu ca paralizia inexplicabila a lui Achim s-ar fi declansat intr-o noapte de primavara, cand, copil neastamparat, ar fi deranjat ielele, frumoasele noptii care danseaza in clar de luna, care impletesc coamele cailor si innoada crengile inflorite ale pomilor, si ielele l-ar fi pocit pentru ca le-ar fi vazut dansand. Nici un muritor nu le poate vedea fara a plati pret greu.

sanzienele


Misterele padurii Drocaia

Dincolo de Jiu, intre dealurile din vestul Olteniei, exista o padure plina de arbori seculari si legende stravechi. Iele, clopote care se aud din pamant, izvoare cu puteri fermecate, stejari care cresc intr-un an cat altii in sapte infioara si azi lumea crepusculara a unui sat ingropat in saracie si in uitare.

La granita dintre Campia Bailestilor si-a Blahnitei, pamantul incepe sa creasca si sa dospeasca, transformandu-se in spinari rotunde de deal. Indesite si insirate sub lumina seaca a iernii, par o turma de animale matusalemice, asteptand Judecata de Apoi.

Locul pare fara timp si fara istorie: doar vanturi iuti si vartejuri usturatoare de praf, sate agatate pe sfori de vai, case pipernicite si cateva sperietori mancate pana la ultimul pai, de stolurile flamande de ciori.

Blestemul (copilul crescut de Muma Padurii)

Cand copilul avea doar cativa ani, o parte dintre osteni, condusi de un raufacator, s-au rasculat impotriva parintilor sai, pentru a pune stapanire pe locuri si pe averi. Spre groaza baiatului, care a reusit sa fuga in padure, nelegiuitii i-au omorat parintii chiar langa izvorul Tutur, aproape de mormantul bunicilor. Inainte de a inchide ochii pe veci, nefericita mama a blestemat acele meleaguri ce nu cunoscusera pana atunci rautatea si crima, astfel ca nimeni sa nu se mai bucure de bogatia si frumusetea lor.

Legenda spune ca izvorul a secat vreme de sapte ani, iar pe locul crimei a crescut un gorun care exista si acum. Marimea sa, ce se apropie de inaltimea unui bloc cu mai multe etaje, este de-a dreptul fantastica.

Deschiderea ramurilor face de jur imprejur un cerc cat o poiana, in care pe timpul verii nu creste nimic, nici macar iarba, iar toamna si iarna rasare muschi.

In cei sapte ani cat izvorul a fost secat, aceeasi legenda spune ca baietelul ar fi fost crescut de Muma Padurii, iar ielele au devenit surorile lui. De la el s-au tras, pana in secolul al XIX-lea, cele sapte generatii de haiduci din padurea Drocaia, ale caror sapte capetenii au purtat cu nestramutare acelasi nume: Cretu – in amintirea orfanului salbaticit.

Calauza noastra ofteaza: Asa s-au amestecat binele si raul pe aceste meleaguri, iar de atunci inainte, parca se da o lupta pe viata si pe moarte intre iubirea intemeietoare si blestemul ce i-a urmat.

jocul_ielelor1

Barbatul furat de iele

Satul de astazi imbatraneste si moare vazand cu ochii, desi mai sunt vreo trei sute si ceva de fumuri – cum se spune cand se face numaratoarea familiilor.

Singura legatura cu lumea mare e rata care merge si vine o data pe zi, la si de la Craiova. Aici e capatul liniei. Cand ajunge in Gogosu, rata e insa goala. Nimeni nu pleaca si nu se intoarce de la oras. Iar cand pleaca, pleaca definitiv…

In sat exista doar doua televizoare si tot atatea aparate de radio. Unele case nici nu sunt racordate la curentul electric! De aceea, in bezna noptilor de aici, se vad foarte bine luminile enigmatice care umbla prin padurea Drocaia, din cand in cand.

Oamenii n-au nici macar moara. Se duc sa macine in satul vecin. Trec dealul prin marginea padurii, pe care o ocolesc cu teama, si ajung la Cernatesti, de unde au grija sa se intoarca inainte de lasarea intunericului.

La biserica se fac doar cateva botezuri pe an. In schimb, in fiecare luna au loc trei-patru inmormantari. Sunt sateni care n-au mai iesit din comuna de peste douazeci de ani… In acest loc pierdut si uitat al Olteniei, imparateste o saracie rupta parca din alt veac. Si peste toate, se mai astern si misterele padurii Drocaia, tesand o atmosfera halucinanta, crepusculara, caci satul se invecineaza cu supranaturalul, in fiece zi…

Maria Barbu are 80 de ani si este vaduva de aproape doua decenii. Locuieste in cea mai veche casa din comuna, aflata la final de viata, ca si stapana ei. Femeia are o pensie de 150.000 de lei pe luna… De la mijlocul verii pana spre toamna, se hraneste cu poame salbatice, culese din padure, de unde isi aduna si vreascuri, ca sa nu moara iarna de frig.

Se considera norocoasa atunci cand gaseste prin vreun tufis un iepure mort de batranete sau un fazan degerat. Ii aduce acasa si ii gateste. Acelea sunt singurele zile din an cand se infrupta din carne! In timp ce vorbeste, batrana plange intruna, cu lacrimile siroind pe obraz. Vorbele i se ineaca in suspine cand povesteste ca barbatul ei a disparut in padure, acum aproape douazeci de ani…

L-au furat ielele lui Cretu, ca n-aveam copii, si el era om in putere, tare chipes. L-am visat de mai multe ori, legat de un gorun, cu femei despuiate, care jucau in jurul sau. I-am facut parastase, cu toate ca militia nu mi-a dat hartie ca e mort. L-am rugat pe fostu popa sa facem o slujba de dezlegare in padure, dar mi-a spus ca i-e frica de secretaru de partid si de militian, sa nu ne bage la vrajitorie.

Au facut ancheta lunga si ziceau ca l-or fi omoratara tiganii veniti la furat lemne. Dac-o fi asa, nimeni nu stie unde l-or fi ingropat. Io cred ca l-au furat ielele, ca nu-l dovedeau pe el tiganii la lupta.

Abia dupa Revolutie imi dadura certificatu ca sa pot lua pensie de urmas, da mor de foame, maica. De ce-o fi nimerit omu meu in padure, taman intr-o zi cand stapanea raul?


Povestile Dadei Anica
– Rotita de la carucioara ielelor –

Dada Anica are mai bine de 90 de ani si nu sufera de nici o boala. Ii e ciuda, doar, ca oamenii nu o mai iau in serios cand spune ca ar vrea si ea sa mearga la sapat porumbul sau la pescuit in baltile dintre Borcea si Dunare, asa cum facea in tinerete: „Pe vremea mea, injunghiam campurile, nu alta!” – spune privind cu tristete pe fereastra blocului urias din Capitala, unde locuieste acum, la o nepoata.

Dada Anica s-a nascut in satul de langa Crucea de leac, la Roseti, si a fost botezata de un cioban ardelean care iernase cu turma in satul lor. De cand s-a pomenit copila, Dada Anica isi aminteste ca in fiecare an, de ziua Izvorului Tamaduirii, tot satul, in par, si oameni veniti de aiurea, umpleau campul din jurul Crucii de leac, cautand tamaduirea trupului si a sufletului.

iele44

<< Spunea mama mea, care a fost doftoroaia satului, cum se face, de Izvorul Tamaduirii, un mestesug pentru dezlegarea farmecelor si a bolilor, cu rotitele de la "carucioara ielelor".

Mama mea a vazut carucioara ielelor. Intr-o seara, tarziu, de frica tatei, care venise beat acasa, mama s-a ascuns in cotlon, ca era rece, de-acuma, pana ce tata s-ar fi astamparat si ar fi adormit.

Cotlonul era o vatra de caramizi puse in mijlocul tindei, peste care se punea ceaunul in care fierbea mancarea. Deasupra cotlonului era un cos urias, ca o hota, care se ingusta pe masura ce urca spre acoperis. Asa ca mama, ascunsa acolo, vedea pe horn cerul cu stelele. Si, cum sta ea acolo si se uita, a auzit un cantec subtirel si neasemuit de frumos.

Cand, ce crezi? Pe marnea hornului a vazut trei zane mici, ca niste papusi, asa, de-un cot de inalte, care cantau si se roteau intr-o hora, plutind, fara sa atinga cosul.

Femeile batrane din sat spuneau ca acelea sunt ielele si vin in noptile cu luna plina si se rotesc pe deasupra acoperisurilor caselor, cantand asa de frumos, ca un cor de ingeri. Si cine le aude, primeste un dar lecuitor: o rotita de la carucioara ielelor.

Si cand mama s-a dezmeticit din cantecele acelea ce-o fermecasera, s-a pomenit ca ii cade in poala, pe horn, o rotita de lemn, ceva mai mare ca o moneda de 100 de lei, bombata pe ambele parti.

Aceea era o rotita de la carucioara ielelor si cine mai avea in sat asemenea rotite, puneau patru la un loc, intr-un vas cu apa neinceputa, si le lasau noaptea la lumina stelelor, in noaptea dinspre ziua Izvorului Tamaduirii.

Si a doua zi dimineata, scoteau rotitele, isi lua fiecare inapoi rotita lui, si se spalau animalele si oamenii bolnavi, sau care aveau farmece, cu apa aceea, si ei se vindecau. Iar mama mea a zis ca n-a mai auzit niciodata asa cantece frumoase cum cantau ielele acelea.” >>

In mod ciudat, pe masura ce imbatraneste si mai mult, Dadei Anica amintirile din copilarie ii vin mai navalnic si cu tot mai multa claritate, mai clare chiar decat cele ce s-au intamplat cu doar 20 sau 30 de ani in urma.

Daca ai avea timp s-o asculti, ti-ar povesti ore intregi, fara sa se opreasca, despre nazbatiile ei din copilarie, despre lumea fascinanta dintre baltile Dunarii si Baragan, despre oamenii din satul sau.

Chiar daca trupul slab si uscat n-o mai asculta ca in tinerete, cu ochii albastri si iscoditori tot cata sa prinda firul vremii, convinsa fiind ca va trece de suta de ani, asa cum au facut si bunicele si strabunicele sale.

Babu, inteleptul din Gura Raului

La 81 de ani, dupa o viata petrecuta pe varful muntelui, langa oi, Nitu Stef stie randuielile vazute si nevazute ale lumii, de parca ar sta de-a dreapta lui Dumnezeu.

In satele din Marginimea Sibiului, Babu inseamna mos, al batran, un om intelept, credincios, trecut prin toate ale vietii, respectat si stimat. Babu este cel care intelege vremea si timpurile. Cel care stie. Babu este o institutie.

Despre Maiestre

Si eu am auzit odata Maiestrele, numai ca nu le-am vazut. Ca daca le vedeam, nu mai eram aicea sa povestesc. Ba eram pocit sau paralizat. Eram acolo, aproape de sat, cu oile la strunga. Erea pa toamna. Dormeam pa o cojoaca aproape de zorii zilei, cand canta cocosii. Se-mpreuna zorile.

Atunci am auzit ca prin vis un cantec ceresc si cand deschid ochii, vad miscand pe sus ceva, ca un fum. Ca o frunza pe boare mergea de lin. Si-am zis: Astea-s Maiestrele!. Erau sus, cat biserica. Am inchis ochii sa nu le vad. Stiam bine ce-i, din batrani. Si cantaau, cantau cantec ce nu s-o auzit pe asta lume. Cantau de deasupra si eu sedeam asa, cu ochii stransi, in cojoaca, si ascultam. Or cantat pe deasupra, poate jumate de ceas, poate mai mult, pana or rasarit zorile.

Si dupa ce-or rasarit, numa atuncea am deschis si eu ochii. Acuma s-o rait lumea. Duhurile ceresti nu-s ca in alte vremi. S-or dus si nu s-or mai inturna pana-i veac.


 sanzienele33

 

Proorocul din varful dealului

La capatul nordic al tarii, in Maramuresul invelit in paduri si in pajisti inmiresmate, traieste un om care a fost in Rai. E prieten cu ingerii, vorbeste cu mortii si aduce mesaje de pe lumea cealalta, fiind rapit in duh de pe vremea cand era doar copil. Astazi, IOAN SURDUC are 68 de ani si o familie numeroasa.

Modest, retras, accepta foarte greu sa vorbeasca, pentru ca nu vrea sa-l manie pe Dumnezeu cu trufia lui. Dorinta lui cea mai mare este sa traiasca in pace, ferit de curiozitatea si zarva lumii, care il asupresc. In casa lui vecina cu cerul, asezata pe-un varf de deal, Ioan Surduc isi asteapta cu seninatate sorocul, pentru a se putea intoarce pentru totdeauna in Rai.

Hora de ingerite

Pe la 12 ani, Ioan Surduc incepea sa semene a „flacaias” si mergea cu vitele la pascut prin poienile inalte de pe dealul Pitpoghirului.

Uneori se auzeau bubuituri indepartate, de la tunuri, dar razboiul nu prea se simtea pe acea vale, izolata la capatul lumii. Intr-o zi tarzie de toamna, cand padurile incepusera sa fie arse de brume, Ionica Surduc a trait minunea vietii sale. Pe neasteptate, el a fost „rapit in duh”, aidoma apostolului biblic!

„Eram pe un plai moale si mangaiam vitele. Soarele ardea bland. Dintr-o data, tot seninul s-a tulburat… A venit peste mine un vartej, plin cu frunze ruginii, care m-a cuprins ca un fior. Dupa cateva clipe, m-am trezit intr-o poiana unde nu mai era toamna. Totul stralucea si am vazut in jurul meu o hora de ingerite! Nici nu stiu cum sa le zic… Erau, parca, pe jumatate zane, pe jumatate ingeri.

Cantau asa de dulce si se leganau in jurul meu, ca nu-mi venea sa cred! Apoi, am vazut in fata mea pe „Fata Padurii”, cum ii ziceam noi, in copilarie, celei mai frumoase zane din povesti, dar Ea semana cu Maicuta Domnului.

Nu stiu daca era asa… Numai mie mi s-a parut, dar asa simteam! Chipul acela avea atata iubire, ca nu l-am uitat toata viata. Apoi, la marginea poienii, in spatele horei de ingerite, l-am vazut pe Nicolae Taficiuc, un consatean, mult mai tanar decat tata, care tinea in mana o firimitura de lumanare, arsa pana la capat. Nu stiu cat a durat totul, dar m-am trezit culcat pe iarba, pe plaiul tomnatic, fara vite!”.

Ionica Surduc a fugit acasa, ingrijorat de soarta vitelor, dar si emotionat de ceea ce se petrecuse cu el. Parca fusese un vis de cateva clipe… Cand a ajuns in batatura, mama-sa a izbucnit in plans si si-a facut sapte cruci, imbratisand flacaiasul.

Atunci a aflat, de-a dreptul uluit, ca fusese dat disparut in sat, de aproape doua zile!! Toti ceilalti trei frati – Petre, Mihai si Nicolae – plecasera sa-l caute, cand au vazut ca se intorc vitele singure acasa, pe inserat, dar nu ii dadusera de urma pe nicaieri, desi colindasera toate dealurile si poienile.

„Primul lucru pe care l-am spus, cu glas tare, de fata cu toti, mi-l amintesc si astazi: „Inseamna ca am fost plecat de pe lumea asta pe lumea cealalta, dar acolo cateva clipe fac cat doua zile…”

Dupa ce le-a povestit mamei si fratilor sai ceea ce i se intamplase, acestia au ramas cu gurile cascate si s-au crucit, caci nu mai era de gluma. In aceeasi seara a venit la ei, plansa si cu o broboada neagra, batrana mama a lui Nicolae Taficiuc, sa-i roage pe baieti sa traga clopotele, fiindca fiul ei murise cu cateva ceasuri mai devreme… De atunci, lui Ioan Surduc i s-a spus „proorocul” si vestea s-a raspandit in tot satul!

 

 

interviu despre shambala

Interviu despre Shambala – Lama

 

–LAMA, la Turfan in Turkestan am vazut pesteri cu locuri de trecere inca necercetate. Se poate ajunge la Shambala prin aceste locuri? Ni s-a spus ca, uneori, din pesteri au iesit oameni necunoscuti, care au mers in orase si au incercat sa plateasca cumparaturile cu bani ciudati, care nu mai sint in circulatie.

–ESTE ADEVARAT, oamenii Shambalei celeste apar uneori pe pamint. Ei se intilnesc cu lucratorii terestri ai Shambalei. Din dragoste pentru oameni, ei le trimit acestora daruri pretioase, relicve unice. Eu va pot spune multe asemenea cazuri de cadouri primite din spatiu. Rigden-Djyepo, spre exemplu, s-a intrupat intr-un corp omenesc.

Adesea el apare in locurile sfinte si, la momentul hotarit, isi spune profetiile. Noaptea sau dis-de-dimineata, Conducatorul Lumii soseste la Templu. El intra si, in acel moment, toate luminile se aprind singure. Unii il recunosc pe Marele Strain si toti lama se string in jurul sau, ascultindu-i profetiile.

Se apropie o noua era si planetele prevad acest lucru. Regele Lumii este gata de lupta. Focul cosmic se apropie de pamint si multe catastrofe se vor produce, pina cind va sosi era prosperitatii. Omenirea va trece din nou prin incercari, pentru a se putea stabili daca spiritul ei a progresat suficient. Focul de sub pamint va incerca sa intre in contact cu elementul de foc al Akashei; daca fortele de bine nu-si vor uni puterea, marile cataclisme vor fi inevitabile.

Se spune ca insusi Rigden-Djyepo va aparea, pentru a da ordine mesagerilor lui; un conducator puternic va aparea pe o stinca neagra, pe drumul spre Ladach. Din toate directiile se vor apropia cavalerii, pentru a-l asculta cu veneratie si pentru a-i executa ordinele cu multa intelepciune si rapiditate.

–LAMA, cum se face ca Shambala terestra nu a fost inca descoperita? Pe harti se pot vedea traseele diferitelor expeditii. Este evident ca toate culmile, toate riurile si vaile au fost cercetate.

–Este adevarat ca in munti se afla aur mult si pietre pretioase si fiecare ar dori sa ajunga la ele. Asa cum oamenii nu pot gasi aceste comori, tot la fel nu pot ajunge la Shambala fara a fi chemati. Poate ati vazut ca exista multe gaze otravitoare in jurul muntilor si, din aceasta cauza, multi au murit din cauza lor. Sau ati vazut, de asemenea, multi oameni care tremura cind se apropie de anumite locuri. Repet, multi au incercat sa ajunga la Shambala nechemati si multi au disparut pentru totdeauna. Doar citorva le este dat sa ajunga in locul sacru, si asta numai in cazul in care Karma lor este pregatita.

–LAMA, tu vorbesti despre un loc sfint pe pamint. Exista acolo vegetatie? Muntii par a fi destul de goi, iar uraganele si gerurile de acolo sint neobisnuit de puternice.

–In mijlocul muntilor exista vai atit de bine ascunse, incit nimeni nu le banuie macar existenta. Izvoare cu apa calda hranesc acolo o vegetatie abundenta. Aici, pe acest neobisnuit sol vulcanic, cresc multe plante deosebit de rare si, mai ales, multe plante medicinale. In drumurile voastre, poate ati remarcat gheizerele cu apa calda din munti sau ati si auzit ca la aproximativ doua zile departare de Nagchu (Nagqu) exista o vale in care se afla copaci si felurite plante, desi pina acolo, pe parcursul drumului, nu intilnesti nici un fel de vegetatie.

Dar cine poate cunoaste foarte bine toate labirinturile muntilor? Pe suprafata pietrelor nu poti distinge urmele de pasi, nu poti cunoaste gindurile oamenilor – iar cine o poate face, pastreaza tacere asupra acestui lucru.

Poate ca, in timpul peregrinarilor voastre, ati intilnit numerosi calatori, imbracati simplu, mergind in liniste prin desert, fie pe frig, fie pe arsita, catre o tinta numai de ei stiuta. Sa nu credeti cumva ca, daca vesmintele lor erau simple, acestia erau oameni obisnuiti. Sub ochii pe jumatate inchisi, privirea poate fi uneori foarte agera.

Niciodata nu poti fi sigur, de unde se apropie puterea. in ciuda tuturor avertismentelor si a tuturor profetiilor, numai calea catre Shambala iti poate permite asteptarea acestei realizari. Doar adresindu-te direct Bunecuvintatului Rigden-Djapo poti realiza ceva.

–LAMA, tu ai spus ca dusmanii marii Shambalei vor pieri. Cum se va intimpla asta?

–Este adevarat acest lucru, dar vor pieri la timpul potrivit. Pe ei ii vor distruge propriile lor ambitii. Rigden-Djapo este indurator, dar greselile pe care le fac sint propriii lor dusmani. Cine poate spune cind ti se va da ceea ce ti se cuvine? Cine poate sti cind anume este necesar cu adevarat un ajutor si de ce natura poate fi acesta?

Multe cataclisme sint necesare si ele au un scop. Atunci cind gindirea umana limitata va realiza ca totul s-a prabusit si ca si toate sperantele au fost pierdute, mina creatoare a Cirmuitorului va trimite raza sa protectoare.

Ma intrebati cum sint pedepsiti cei care gresesc. Un lama, care era si pictor, avea darul de a picta imagini sacre de o frumusete neobisnuita. El pictase superb chipul lui Rigden-Djapo, al Binecuvintatului Buddha si al lui Dukkar, Cel Care Vede Tot. Un alt pictor il invidia si, din acest motiv, a decis sa-i faca rau. in momentul in care a inceput sa-l calomnieze pe pictor, casa i-a luat foc si toate bunurile lui au pierit. in afara de asta, miinile calomniatorului au ars, incit el nu a mai putut picta mult timp.

Un alt calomniator, ce incerca sa distruga munca de o viata a unui om cinstit, s-a inecat pe cind traversa riul Tsanpo. Un om care facuse numeroase gesturi de caritate a fost atacat intr-o zi de un altul, care a incerca sa-i distruga acestuia averea destinata unor cauze nobile. Si din nou raza puternica a lui Rigden-Djapo l-a atins pe atacator, incit, in cele din urma, acesta a ajuns pe drumuri. Este posibil ca si voi sa-l fi vazut cersind in bazarul de la Lhassa.

In toate orasele poti auzi cum au fost pedepsite aceste creaturi nedemne, ce isi indreapta minia asupra celor valorosi. Nu poti merge in siguranta decit pe drumul Shambalei. Orice abatere de la acest drum de glorie iti poate aduce mari neplaceri. Cel Binecuvintat nu a ordonat niciodata credinta sau supunere oarba, ci doar cunoasterea experientei.

–Intr-adevar, LAMA, asa este. Si eu iti pot spune, de asemenea, in ce fel a devenit unul dintre cei apropiati noua frate al Shambalei. Noi stim ca el a plecat in India cu o misiune stiintifica, dar, pe neasteptate, a ramas in urma caravanei si, la citva timp dupa aceea, ne-a sosit un mesaj ca el se afla in Shambala.

Eu iti pot spune cum foarte multi din cei de credinta veche au plecat din indepartatul Altai in cautarea asa-numitelor „Belavodya” (Apele Albe) si nu s-au mai intors. Am auzit numele muntilor, al riurilor si lacurilor care se gaseau de-a lungul drumului catre acest loc sfint. Aceste nume sint secrete si unele sint chiar denaturate, dar se poate discerne totusi adevarul lor fundamental.

–Eu iti pot spune cum un discipol de merit al acestei inalte invataturi a incercat sa ajunga in Shambala, inainte de a-i veni timpul. El avea un spirit curat si sincer, dar karma sa nu fusese inca terminata pentru misiunea pe care o avea pe pamint.

Era inca devreme pentru el, astfel ca unul dintre Marii Maestri l-a asteptat in munti, pentru a vorbi personal cu acest calator cu aspiratii inalte. Vorbindu-i cu multa compasiune si intelegere, el l-a trimis inapoi, pentru a-si incheia misiunea. Iti mai pot vorbi de asemenea si despre Ashrami, care se afla dincolo de Shikhedze (Shihezi). iti mai pot spune si cum, in diferite orase, au aparut frati ai Shambalei, care au impiedicat mari calamitati naturale.

–LAMA, i-ai intilnit vreodata pe Azari si pe Kuthoompa?

–Daca astfel de intimplari iti sint deja cunoscute, succesul te va insoti in munca ta. Faptul ca stii atit de multe lucruri despre Shambala este ca un fel de purificare. Multi dintre concetatenii nostri i-au intilnit pe Azari si pe Kut-hoompas sau pe oa-menii zapezilor, care ii servesc. De foarte putin timp insa Azarii nu mai apar in orase, pentru ca au plecat in munti.

Ei sint oameni inalti, cu parul si barbile lungi si seamana mult cu Hindusii. Intr-una din zile, mergand de-a lungul Brahmaputrei, am vazut un Azar. Am incercat sa-l ajung din urma, dar a ocolit repede o stinca si a disparut. in locul respectiv, eu nu am gasit nici un fel de pestera sau deschizatura. Tot ceea ce am vazut a fost doar o mica Stupa. Probabil ca Azarul nu a dorit sa fie deranjat.

In ceea ce-i priveste pe Kut – hoompa, acestia nu au mai fost vazuti de mult timp. Inainte, ei apareau destul de des in districtul Tsang (Cangzhou – Hebei) si in jurul lacului Manasarowar (Mapan Yumko) din Tibet, mai ales cind pelerinii mergeau catre Kailash, muntele cel sfint. Un om obisnuit ii poate lua drept fantome in ignoranta sa.

Exista insa motive puternice, pentru care ei nu pot aparea acum. Un vechi invatator al meu mi-a povestit multe lucruri despre intelepciunea Azarilor. Noi cunoastem citeva locuri unde au stat ei, dar in acest moment locurile sint goale. Acest lucru este un mare mister.

–LAMA, este adevarat ca Ashramii nu mai exista in apropiere de Shikheedze (Shihezi)?

–Aceasta taina nu trebuie dezvaluita. Eu am spus deja ca Azarii nu se mai gasesc in districtul Tsang (Cangzhou-Hebei).

–LAMA, de ce preotii tai afirma ca Shambala se afla dincolo de ocean, cind Shambala terestra se afla mult mai aproape? Csoma de Koros, de exemplu, mentioneaza ca locul se afla intr-o minunata vale din munti, unde a avut loc initierea lui Buddha.

–Eu am auzit ca acest Csoma de Koros nu a a avut o viata prea fericita, iar despre Grunwedel stiu ca a inebunit; amindoi au atins marele nume al Shambalei doar din curiozitate, fara a-i intelege semnificatia. Este periculos sa te joci cu focul, desi focul este foarte util omenirii.

Poate ca ai auzit ca unii calatori au incercat sa ajunga in teritoriul interzis, insa calauzele au refuzat, spunind: Mai bine omoriti-ne. Chiar si acesti oameni simpli au inteles ca asemenea subiecte, atat de elevate, nu pot fi abordate decit cu cea mai mare veneratie. Legile nu trebuie incalcate! Asteapta si munceste cu ardoare, pana ce un mesager al Shambalei va veni la tine.

Asteapta, pana Cel cu Voce Puternica va pronunta Kalagiya. Numai atunci vei putea sa incepi sa explici acest subiect. Curiozitatea inutila ar trebui sa se transforme in intelegere inalta, in aplicarea inaltelor principii in fiecare zi.

–LAMA, tu esti calator. Spune-mi, cind te voi mai intilni?

–Eu te rog sa nu ma cauti si sa nu intrebi de numele meu. Mai mult chiar, daca ma vei intilni in vreun oras sau intr-o alta localitate, nu da semn ca ma recunosti. Eu singur voi veni la tine.

–LAMA, dar daca eu ma voi apropia de tine, tu te vei indeparta sau vei incerca sa ma hipnotizezi?

–Nu ma obliga sa ma folosesc de aceasta putere.Iin Sectele Rosii de exemplu, acest lucru este permis. Noi insa le putem folosi, dar numai in cazuri exceptionale. Noi nu dorim sa incalcam legile naturale. invatatura celui Binecuvintat ne recomanda sa fim precauti in relevarea posibilitatilor noastre interioare.

–LAMA, spune-mi te rog, l-ai vazut personal pe Rigden-Djepo?

–Nu, eu nu l-am vazut pe Cirmuitor in carne si oase, dar i-am auzit Vocea. Iar in timpul iernii, cind gerurile invaluiau muntii, El mi-a daruit un trandafir din valea cea indepartata. Tu ma intrebi atitea lucruri, incit vad ca tu esti cunoscator al multor lucruri. Tu ce-ai face daca si eu as incepe sa-ti pun intrebari?

–LAMA, eu voi tacea.

Lama a zimbit

– Atunci tu stii destul de multe. Poate ca tu stii sa folosesti fortele naturii, pentru ca in Occident au aparut destule semne, in special in timpul razboiului, pe care chiar unii dintre voi l-au provocat.

–LAMA, sigur ca un astfel de masacru fara precedent ar fi trebuit sa grabeasca sirul neprevazut al reincarnarilor. Atit de multi oameni au murit inainte de vreme, incit multe lucruri au fost denaturate si schimbate.

–Voi nu ati cunoscut, probabil, profetiile care au prevazut cu mult timp inainte aceste nenorociri. Daca le-ati fi cunoscut, probabil ca nu ati fi inceput niciodata acest oribil holocaust. Daca tu stii despre Shambala, daca stii sa folosesti fortele ascunse ale naturii, atunci trebuie sa fi aflat si despre Namig, Scrisorile Celeste. Vei afla in acest fel cum trebuie sa intelegi profetiile despre viitor.

–LAMA, noi am auzit ca toate calatoriile lui Tashi-Lama si ale lui Dalai-Lama au fost prezise in aceste profetii, cu mult timp inainte ca ele sa aiba loc. Eu repet poate, dar in apartamentele private ale lui Tashi-Lama au fost pictate evenimentele acestor calatorii, chiar din ordinul lui. Adesea, pelerini necunoscuti enunta profetii, si atunci se pot vedea si auzi semne evidente ale evenimentelor care se apropie.

–Tu stii ca in apropiere de marele templu al lui Gesser-Khan exista doi cai -unul alb si unul rosu. Atunci cind Gesser-Khan se apropie, cei doi cai necheaza. Ai auzit spunindu-se ca exista semen, in sensul ca multe persoane ar fi auzit acest nechezat al cailor?

–LAMA, tu ai mentionat cel de-al treilea nume al Asiei….

–Este o taina si tu nu trebuie sa repeti acest lucru. Odata, poate vom sta de vorba cu un Geshe (Venerabil) foarte instruit din Moruling. Aceasta manastire a fost fondata de Dalai-Lama Cel Mare si sunetul numelui sau face parte din manastire. Se spune ca, inainte de a parasi Lhassa pentru totdeauna, Marele Dalai-Lama a avut o comuniune misterioasa in aceasta manastire. in realitate, multi lama din aceasta manastire au disparut pentru a indeplini cauze mari.

–LAMA, tu poti sa-mi povestesti ceva despre cele trei mari manastiri din Lhassa – Sera, Ganden si Depung?

Lama a suris din nou.

–O, acestea sint marile manastiri oficiale. in Sera, printre cei 3.000 de lama poti intilni adevarati luptatori. Multi lama din alte tari, cum ar fi din Mongolia, traiesc in Ganden. Acolo se afla tronul marelui nostru invatator, Tsong-khaa-pa. Nimeni nu poate atinge acest scaun fara a tremura. in Depang locuiesc de asemenea multi lama, care sint foarte eruditi.

–LAMA, exista pasaje subterane ascunse sub Potala? Exista cumva si un lac subteran sub templul principal?

Lama a zimbit iar

–Tu stii atit de multe, incit cred ca ai fost in Lhassa. Nu stiu cind ai fost acolo si nu are mare importanta daca ai fost de curind sau cu alte vesminte. Daca ai vazut acest lac subteran, este posibil ca tu sa fi fost un mare lama sau un slujitor care ducea faclia.

Dar daca ai fi fost doar un servitor, nu ai fi putut sti toate lucrurile pe care mi le-ai spus. Tu stii probabil ca in multe locuri din Lhassa exista izvoare cu apa calda si ca, in unele case, apa calda se foloseste pentru uzul menajer.

–LAMA, eu am auzit ca unele animale, cum ar fi: reni, veverite si sacali – se apropie de lama care mediteaza in pesterile din Himalaya, iar maimutele si gorilele le aduc mancare.

–Te intreb si eu la randul meu: ti se pare imposibil? Un lucru este insa foarte sigur: renul nu s-a fi apropiat de un om in oras, deoarece foarte rar poti intilni oameni cu intentii bune in asemenea aglomeratii. Oamenii nu cunosc semnificatia si efectul aurei, ba nici macar nu stiu ca si lucrurile au aurele lor proprii, care pot fi chiar puternice.

–LAMA, noi cunoastem acest lucru si chiar am fotografiat aure. in privinta lucrurilor, noi stim cite ceva despre Tronul invatatorului si despre faptul ca nimeni nu trebuie sa se apropie de el.

–Daca stii insemnatatea unui tron atit de venerat, atunci cunosti si valoarea invatatorului. Instruirea este cea mai inalta relatie pe care o putem dobindi in vesmintele noastre omenesti. Noi sintem supravegheati de invatator si evoluam catre perfectiune in venerarea Lui.

Acela care cunoaste semnificatia esentiala a unui Guru nu va nega valoarea relicvelor. in Occident voi pastrati portretele persoanelor dragi voua si aveti respect fata de obiectele folosite de stramosii si conducatorii vostri.

Voi nu considerati acest lucru o idolatrie, ci doar ca un semn de veneratie profunda si ca o amintire a operei unei personalitati de exceptie. Si nu este vorba numai de o veneratie exterioara. Daca cunosti cite ceva despre emanatia psihica a obiectelor, atunci stii si despre magia naturala. Ce crezi despre bagheta magica ce iti indica bogatiile aflate in pamint?

–LAMA, noi avem multe povesti in care se vorbeste despre aceasta bagheta cu ajutorul careia au fost descoperite multe mine, izvoare si fantini.

–Dupa parerea ta, cine actioneaza in acest caz – omul sau bagheta?

–LAMA, eu cred ca bagheta este un lucru fara viata, in timp ce omul este plin de vibratii si forta magnetica. Aceasta bagheta este asemenea tocului in mana celui care scrie.

 

Karanna Academy©

 

Alte articole din categoria Dezvoltare Spirituala

 

Vizitati-ne Pagina de Facebook 

 

tablitele sumeriene2

TABLITELE SUMERIENE – Adevarul despre istoria partiala a Terrei

TABLITELE SUMERIENE – Adevarul despre istoria partiala a Terrei – Se vorbeste destul de mult de tablitele Sumeriene, dar foarte putini au citit traducerea acestora. Ele prezinta istoria in varianta Sumeriana. Tablitele de la Tartaria, mai vechi cu cca. 1000 ani decat cele Sumeriene, inca nu sunt complet descifrate, iar …https://www.evolutiespirituala.ro/tablitele-sumeriene/?fsp_sid=3394

582114 500140659999575 1132504307 n

Teosofie – despre formarea Universului, D-zeu, Arhangheli, Elementali si Kabbala

Teosofie Eugen Matzota -fragment-   CAPITOLUL I DESPRE TEOSOFIE „Doctrina Secretă era religia universal răspândită în lumea veche si preistorică.“ (Doctrina secretă) Teosofia, după cum arată şi numele (gr. Theos – Divinitate, Zeu, Dumnezeu şi gr. sophia – înţelepciune), înseamnă cunoaşterea înţelepciunii divine, putând fi definită ca un ansamblu de …https://www.evolutiespirituala.ro/teosofie-despre-formarea-universului-d-zeu-arhangheli-elementali-si-kabbala/?fsp_sid=2085

samhain

31 octombrie – Traditiile Sabatului Samhain

Samhain este sarbatoarea Sfarsitului Verii. Este ospatul celtic al mortilor, cand granita dintre lumi este cea mai subtire, iar spiritele mortilor trec in aceasta lume si bantuie.

Este Anul Nou Celtic.

Denumita de crestini Ziua Tuturor Sfintilor.

Noaptea precedenta se numeste All-Hallows, Hallowmas sau Halloween.

In Mexic aceasta sarbatoare este denumita Dia de los Muertos – Ziua Mortilor.

Se pune mancare si bautura pe masa pentru morti si se aprinde focul si/sau lumanari.

Este cea mai potrivita zi pentru Ritualuri de Trecere si pentru comunicari cu spiritele mortilor.https://www.evolutiespirituala.ro/31-octombrie-traditiile-sabatului-samhain/?fsp_sid=2008

133401 misterele alchimiei si cautarea pietrei filozofale

Misterele Alchimiei și Căutarea Pietrei ⁣Filozofale

Alchimia, o disciplină ‌străveche împletită cu simbolism ⁣și misticism, a fascinat⁤ mințile umane timp de milenii. De la încercările de a transforma metale obișnuite în aur până la dorința ‍de⁤ a descoperi elixirul vieții eterne, alchimiștii au urmărit neobosit să deslușească ‍secretele universului. În centrul acestor eforturi se află Piatra Filozofală, un artefact legendar despre care se crede că are puterea de a transmuta materia și de a conferi nemurirea. Acest articol explorează istoria enigmatică a⁤ alchimiei,‌ semnificațiile profunde ale simbolurilor ⁢sale și impactul durabil asupra științei și culturii ‌contemporane.
Misterele Alchimiei⁤ și Căutarea Pietrei Filozofale

Alchimia se ⁣bazează pe patru elemente fundamentale: foc,apă,aer și pământ. ​Acestea nu sunt doar forțe naturale, ‌ci și simboluri care reprezintă aspecte ale sufletului și ale⁤ procesului de transformare personală. Fiecare element are o semnificație profundă în cadrul practicilor alchimice,oferind o înțelegere⁢ holistică a universului și a ‌ființei umane.

ElementSimbolism
FocTransformare și purificare
ApăEmoții și intuiție
AerGândire și comunicare
PământStabilitate și materie

Piatra filozofală este înconjurată de numeroase mituri și legende, fiind considerată capodopera alchimiei.Potrivit tradiției, aceasta ar ⁢avea ‍capacitatea de a transforma‌ metale inferioare‍ în ⁤aur și ⁣de a ⁢conferi longevitate sau chiar nemurire. În realitate, căutarea pietrei⁤ filozofale a stimulat numeroase descoperiri chimice și tehnologice, deschizând drumul către știința⁤ modernă.

Practici alchimice precum meditația, ritualurile simbolice și transmutarea ⁣emoțiilor sunt menite ⁣să faciliteze o transformare interioară ⁤profundă. Această evoluție spirituală se realizează prin armonizarea elementelor interne și prin⁣ atingerea unui echilibru între minte,‌ corp și suflet. Alchimia interioară nu doar că îmbunătățește starea de bine, dar și stimulează creșterea personală.

Influența alchimiei ​asupra științei și filosofiei moderne este‍ incontestabilă. Conceptul de transmutare a ‌materiei a inspirat dezvoltarea chimiei,în timp ce abordările filosofice ale alchimiei au influențat gânditori precum⁢ Isaac Newton și René Descartes. Astăzi,principiile alchimice⁤ sunt integrate în diverse ​domenii precum psihologia jungiană și ⁤studiile asupra conștiinței.

Pentru cei interesați de studierea și aplicarea​ alchimiei în viața de zi cu zi, se ⁢recomandă:

  • Studii aprofundate ⁣ asupra textelor alchimice clasice și contemporane.
  • Participarea la cercuri de discuții sau atelier alchimic pentru schimb de cunoștințe.
  • Practicarea meditației ⁢și a exercițiilor spirituale pentru dezvoltarea interioară.
  • Integrarea ⁤ riturilor simbolice ‌ în rutina zilnică pentru a facilita⁤ transformarea personală.

Pentru⁢ a încheia

În final, alchimia rămâne o ​disciplină enigmatică ce îmbină știința, filozofia și misticismul într-un mod unic. Deși ⁤căutarea Pietrei Filozofale nu a condus la descoperirea unui elixir al vieții sau a transmutării metalelor în aur,aceasta a influențat profund dezvoltarea chimiei moderne și a gândirii științifice. Fascinația pentru misterele alchimiei continuă să inspire și astăzi cercetători și artiști deopotrivă.

Pentru mai multe informații despre istoria alchimiei și impactul său asupra științei, puteți consulta următoarele surse:

Misterele Alchimiei și Căutarea Pietrei Filozofale

Misterele Alchimiei și Căutarea Pietrei Filozofale
Certificate & Acreditari Karanna Academy©

Intrebari Frecvente

Cursuri Online de Dezvoltare Personală & Spirituală

VIZITAȚI PAGINA NOASTRĂ DE FACEBOOK

Wheel

Sabaturile Roata Anului – Cercul Sacru

Ciclul anual al trecerii anotimpurilor este denumit si Cercul Sacru, Ciclul Sabaturilor sau Roata Anului.

Cele 8 spite ale acestei roti sunt marile sarbatori ce au loc in perioada solstitiilor, echinoctilor si la jumatea acestor timpi. Se mai numesc si SABATURI, de la cuvantul francez „battre” –a celebra. Aceste sarbatori au fost asimilate in mare parte de toate religiile, inclusiv de crestinism, ca zile ale sfintilor si sarbatori religioase.https://www.evolutiespirituala.ro/sabaturile-roata-anului-cercul-sacru/?fsp_sid=1005

star seeds

EŞTI UN INGER PĂMÂNTEAN?

EŞTI UN ÎNGER PĂMÂNTEAN?   Te simţi diferit de alţi oameni, ca şi cum ai fi fost pierdut pe această planetă şi te întrebi când va veni cineva să te ia acasă? Dacă este aşa, atunci s-ar putea să fii un Înger Pământean, care este un alt termen pentru Lucrător …https://www.evolutiespirituala.ro/esti-un-inger-pamantean/?fsp_sid=816

130925 oracolul portalul catre misterele necunoscute

Oracolul: Portalul către Misterele Necunoscute

„Oracolul” reprezintă o poartă spre profundități necunoscute, unde enigmele și adevărurile ascunse așteaptă să fie descoperite. De-a lungul timpului, oracolele au fost considerate punți între omenire și forțe misterioase, oferind indicii și ghidare celor care caută dincolo de aparențe. Acest articol își propune să exploreze semnificația oracolului și modul în care acesta continuă să fascineze și să inspire căutătorii de cunoaștere și aventură.

Titluri conținut

Explorarea originilor mistice ale Oracolului

Explorarea originilor mistice ale Oracolului

În vechiul mit și legendă, Oracolul a fost întotdeauna văzut ca un pod între lume și tărâmul divin, un loc unde muritorii puteau căuta răspunsuri la întrebări profunde și enigmatice.

Originile sale se pierd în negura timpului, dar multe culturi antice au avut propriile versiuni de oracole. De la Pythia din Delfi la șamanii triburilor străvechi, aceste ființe sau locuri sacre serveau ca intermediari între oameni și zei.

CulturăOracol Reprezentativ
Grecia AnticăOracolul din Delfi
Roma AnticăSibilele
Africa TribalăȘamanii
China AnticăOasele Oracolelor

Adesea, oracolele erau însoțite de rituri și ceremonii complexe:

  • Arderi de tămâie și plante sacre
  • Recitarea incantațiilor străvechi
  • Interpretarea semnelor naturale, precum zborul păsărilor sau mișcarea norilor

În unele tradiții, oracolul nu era neapărat o persoană, ci un obiect sau un fenomen natural, cum ar fi ciripitul păsărilor sau sunetul apei curgătoare. Aceste elemente erau considerate canale prin care divinul comunica cu lumea fizică.

Acest imprimeu mistic al oracolelor a influențat de-a lungul timpului arta, literatura și chiar știința. Rămâne o întrebare deschisă: care este adevărata sursă a înțelepciunii oraculare? Poate că răspunsul se află undeva între credință și percepție, între lumea vizibilă și cea invizibilă.

Metode practice pentru descifrarea mesajelor oraculare

Metode practice pentru descifrarea mesajelor oraculare

Pentru a înțelege mesajele transmise de oracole, este esențial să dezvoltăm o conexiune profundă cu propria noastră intuiție. O metodă eficientă este prin meditație și reflecție personală. Prin calmarea minții și ascultarea vocii interioare, putem descifra simbolurile și semnele care altfel ar putea părea obscure.

Un alt pas important este studiul simbolismului și al arhetipurilor. Mulți dintre termenii și imaginile folosite în oracole au rădăcini în mitologie și tradiții străvechi. Prin familiarizarea cu aceste referințe culturale, mesajele oraculare devin mai accesibile și mai ușor de interpretat.

De asemenea, este benefic să ținem un jurnal al experiențelor noastre. Notarea viselor, intuițiilor și interpretărilor poate revela tipare și legături neașteptate. Cu timpul, acest obicei ne va ajuta să dezvoltăm o înțelegere mai profundă a mesajelor primite.

Pentru a simplifica procesul de interpretare, putem utiliza următoarele instrumente:

  • Cărți de tarot sau alte seturi de cărți oraculare
  • Rune sau simboluri sacre
  • Consultarea textelor sacre sau a ghidurilor spirituale

Nu în ultimul rând, răbdarea și practica constantă sunt cheia succesului. Descifrarea mesajelor oraculare este o artă care se perfecționează în timp. Cu dedicare și deschidere, misterele necunoscute pot fi dezvăluite treptat.

SimbolInterpretare
FlutureTransformare și renaștere
CheieDescoperire și acces la noi cunoștințe
CaleidoscopPerspective multiple și schimbare de percepție

Cum să utilizezi Oracolul pentru dezvoltare personală

Cum să utilizezi Oracolul pentru dezvoltare personală

Oracolul reprezintă o punte între cunoscut și necunoscut, oferind perspective care pot cataliza dezvoltarea personală. Pentru a-i valorifica puterea, este esențial să îl abordezi cu mintea deschisă și cu intenții clare.

Formularea corectă a întrebărilor este un pas crucial. Este important să adresezi întrebări deschise care încurajează reflecția. În loc să cauți răspunsuri de tipul da sau nu, concentrează-te pe formule precum „Cum pot eu…” sau „Ce pași ar trebui să fac pentru a…”.

Interpretarea răspunsurilor Oracolului necesită intuiție și conștientizare de sine. Privește dincolo de sensul literal și consideră cum se raportează mesajul la circumstanțele tale personale. Fii atent la simboluri și metafore care pot dezvălui adevăruri profunde.

Integrează perspectivele obținute de la Oracol în viața ta de zi cu zi. Aceasta poate implica stabilirea de noi obiective, schimbarea obiceiurilor sau adoptarea unor noi perspective. Câteva demersuri practice includ:

  • Jurnalizare: Notează-ți reflecțiile și mesajele Oracolului.
  • Meditație: Contemplează asupra perspectivelor pentru a obține claritate.
  • Plan de acțiune: Elaborează un plan pentru a implementa îndrumările primite.

Prin consultarea regulată a Oracolului, poți cultiva o înțelegere mai profundă a sinelui și poți naviga mai eficient prin provocările vieții. Amintește-ți că Oracolul servește ca un instrument pentru a ilumina înțelepciunea ta interioară.
Recomandări pentru integrarea Oracolului în viața de zi cu zi

Recomandări pentru integrarea Oracolului în viața de zi cu zi

Pentru a aduce înțelepciunea Oracolului în viața de zi cu zi, este esențial să fim deschiși către introspecție și reflecție personală. Practicarea meditației zilnice poate fi o modalitate eficientă de a conecta mintea cu sursa interioară de cunoaștere. Prin crearea unui spațiu liniștit și dedicat acestui scop, putem facilita accesul la răspunsurile care se află deja în noi.

O altă abordare este jurnalizarea gândurilor și a viselor. Ținerea unui jurnal ne permite să observăm tiparele și simbolurile care apar în viața noastră. Aceste indicii pot fi considerate mesaje de la Oracol, ghidându-ne pe calea corectă. Iată câteva simboluri comune și posibilele lor semnificații:

SimbolSemnificație
FlutureTransformare, renaștere
ApaEmoții, adaptabilitate
CheieDescoperire, acces la noi cunoștințe

Încorporarea ritualurilor simple poate amplifica conexiunea cu Oracolul. De exemplu:

  • Aprinderea unei lumânări în fiecare dimineață, stabilind o intenție pentru ziua respectivă.
  • Citirea unui citat inspirațional sau a unui pasaj dintr-un text sacru.
  • Practicarea recunoștinței înainte de culcare, reflectând asupra momentelor semnificative ale zilei.

Comunicarea cu natura este, de asemenea, o cale de a integra Oracolul în viața noastră. Petreceți timp în aer liber, ascultați sunetele naturii și observați semnele din mediul înconjurător. Natura este un mediu bogat în simboluri și mesaje care pot oferi îndrumare și claritate.

În cele din urmă, cultivarea conexiunilor autentice cu cei din jur ne poate ajuta să descoperim înțelepciunea colectivă. Participarea la grupuri de discuții, ateliere sau cercuri spirituale ne oferă oportunitatea de a împărtăși experiențe și de a învăța din perspectivele altora.
Impactul Oracolului asupra înțelegerii universului interior

Impactul Oracolului asupra înțelegerii universului interior

Oracolul, adesea văzut ca o poartă mistică, oferă perspective nu doar asupra necunoscutului, ci și asupra adâncurilor propriei conștiințe. Prin interacțiunea cu oracolul, oamenii descoperă nu doar răspunsuri externe, ci și reflecții ale propriilor gânduri și emoții.

Experiența oraculară poate servi ca o oglindă a universului interior, reflectând temeri, speranțe și dorințe neexprimate. Această introspecție profundă poate conduce la:

  • Clarificarea scopurilor personale
  • Depășirea obstacolelor psihologice
  • Îmbunătățirea înțelegerii de sine

În esență, oracolul funcționează ca un instrument de mediere între conștient și subconștient. Mesajele primite pot fi interpretate ca simboluri sau arhetipuri, care ne ajută să navigăm prin complexitatea propriei noastre minți.

Pentru mulți, această călătorie interioară facilitează o conexiune mai profundă cu sinele, permițându-le să acceseze resurse interne latente. Astfel, oracolul devine un catalizator pentru transformare personală și creștere spirituală.

AspectImpact asupra universului interior
SimbolismInterpretarea simbolurilor stimulează introspecția
RitualCrearea unui spațiu sacru favorizează reflecția profundă
PredicțieConfruntarea cu posibile viitoruri declanșează analiză personală

Gânduri finale

În concluzie, oracolele continuă să fascineze și să inspire oameni din toate culturile, servind drept punți între lumea cunoscută și misterele care așteaptă să fie descoperite. Fie că sunt considerate vehicule ale divinității sau reflectări ale propriei noastre conștiințe, ele ne reamintesc de dorința umană eternă de a înțelege ceea ce este dincolo de percepția noastră imediată.

Pentru cei interesați să exploreze mai mult acest subiect, următoarele surse pot oferi informații suplimentare:

Oracolul: Portalul către Misterele Necunoscute

Certificate & Acreditari Karanna Academy©

Intrebari Frecvente

Cursuri Online de Dezvoltare Personală & Spirituală

VIZITAȚI PAGINA NOASTRĂ DE FACEBOOK

Descoperă-ți Destinul: Alege o Carte de Tarot

Descoperă-ți Destinul: Alege o Carte de Tarot îți dezvăluie secretele destinului prin simbolismul profund al arcanelor. Află cum aceste cărți misterioase pot ghida deciziile tale în viața de zi cu zi.

#Academia Karanna #ARTICOLE PREMIUM #ASTROLOGIE #Auto descoperire #Cărți Oracol #Dezvoltare Personala #Dezvoltare Spirituala #Divinație #EVOLUTIE SPIRITUALA #Ezoterism #Horoscop #Karanna #Misticism #Preziceri #Spiritualitate #Tarot #Vindecare spirituală#AcademiaKaranna #ARTICOLEPREMIUM #ASTROLOGIE #Autodescoperire #CărțiOracol #DezvoltarePersonala #DezvoltareSpirituala #Divinație #EVOLUTIESPIRITUALA #Ezoterism #Horoscop #Karanna #Misticism #Preziceri #Spiritualitate #Tarot #Vindecarespirituală #academiakaranna #autodescoperire #cartedetarot #citiretarot #cursurionline #descoperățidestinul #destin #divinatie #esoterism #ghicit #intuiție #karanna #misticism #simbolism #spiritualitate #Tarot #tarotpentruîncepători #aiomatic_0_0#academiakaranna #autodescoperire #cartedetarot #citiretarot #cursurionline #descoperățidestinul #destin #divinatie #esoterism #ghicit #intuiție #karanna #misticism #simbolism #spiritualitate #Tarot #tarotpentruîncepători

star seeds

EŞTI UN ÎNGER PĂMÂNTEAN?

ingeri pamanteni

 

Te simţi diferit de alţi oameni, ca şi cum ai fi fost pierdut pe această planetă şi te întrebi când va veni cineva să te ia acasă? Dacă este aşa, atunci s-ar putea să fii un Înger Pământean, care este un alt termen pentru Lucrător întru lumină, Indigo, Cristal, sau oricare alt cuvânt utilizat pentru a descrie o persoană care s-a întrupat cu scopul special de a ajuta ca lumea să fie un loc mai bun.

Fiecare persoană s-a născut cu o misiune specială de a învăţa şi de a evolua. Fiecare dintre noi alege o temă pentru viaţă, şi va lucra asupra unor lecţii de viaţă cum ar fi răbdarea, iertarea sau compasiunea. Dar Îngerii Pământeni mai aleg şi o misiune globală pe lângă misiunea personală … şi această misiune globală este să ofere un serviciu lumii.

Dacă ai pasiune sau talent pentru a vindeca, a preda sau a-i ajuta pe alţii, deşi tu însuţi ai probleme cu abuzul de droguri, cu greutatea, provocări relaţionale şi altele asemenea, atunci este posibil să fii un Înger Pământean. Dacă eşti foarte sensibil şi deteşti violenţa sub orice formă a sa, atunci poţi să fii foarte bine un Înger Pământean!

Deşi toate sufletele îşi au originea din aceeaşi sursă Divină, mediul şi modul nostru de viaţă ne modelează deseori personalitatea şi caracteristicile fizice. De exemplu, cei care îşi petrec o mare parte din timp făcând surf pe lângă plajele tropicale vor avea o înfăţişare şi un comportament diferit faţă de cei care stau ascunşi în fiecare zi în birourile lor urbane.

De asemenea, toate vieţile pe care le-ai trăit înainte au impact asupra ta. Şi, aşa cum te influenţează familia fizică, aşa şi familia de origine spirituală îţi modelează aspectul, comportamentul şi chiar şi scopul vieţii.

Pe de altă parte, interiorul fiecăruia este acelaşi: un licăr curat, frumos de lumină Divină. Oricum, ca lucrător întru lumină, licărirea ta de lumină s-ar putea să-şi fi petrecut timpul pe tărâmuri cereşti, departe de Pământ.

Acele vremuri când erai conectat la tărâmul îngeresc, regatul spiritelor naturii sau pe alte planete au influenţat felul în care eşti astăzi. Deşi sălăşluieşti într-un corp uman, sufletul tău se simte asemeni unui călător printr-o ţară străină – deoarece, în esenţă, asta eşti.

Nu oricine este Înger Pământean, desigur – pentru acest rol, Dumnezeu a chemat cele mai mari şi mai strălucitoare scântei de lumină pentru tranziţia către Noua Eră a Păcii.

Acei oameni care nu sunt Îngeri Pământeni îşi trăiesc vieţile pur şi simplu pentru propria evoluţie, odihnă, amuzament. Ei pot părea mărginiţi sau incontestabil nespirituali, deşi sunt tot scântei Divine de viaţă. Vieţile lor au fost pur şi simplu dedicate preocupărilor umane, pământene.

 

Misiunea vitală a Îngerilor Pământeni

Dacă eşti un Înger Pământean, atunci eşti un lucrător puternic întru lumină, cu o moştenire de vindecări şi de miracole, în urma şi înaintea ta. Ai acceptat însărcinarea ta Divină de a veni pe Pământ şi a-ţi răspândi învăţăturile şi energiile vindecătoare.

Cum s-a derulat însărcinarea ta până acum? Dacă ai avut greutăţi în adaptarea la viaţa pământeană, atunci probabil că vei găsi răspunsuri, confort şi călăuzire amintindu-ţi originea spirituală.

Poţi descoperi că eşti un Înger Întrupat sau un Spirit al Naturii; un Om Stelar ale cărui vieţi anterioare au fost extraterestre (ET); un Om al Mării; un Spiriduş; un Cavaler Paladin; un Înţelept, care este o Farmazoană întrupată, o Mare Preoteasă sau un Mag. Eşti un lucrător sezonier chemat în acţiune – un Înger Pământean.

Poate că ai avut vieţi anterioare pe Pământ ca Înger Întrupat, Spirit al Naturii sau ceva asemănător, şi totuşi să fi uitat de aceste încarnări, crezând că în vieţile trecute ai fost om.

Termenul Înger Pământean nu trebuie confundat cu cel de Înger Întrupat, care este o categorie a Îngerilor Pământeni. Învăţând despre tărâmul spiritual originar, vei înţelege mai multe despre personalitatea, comportamentul şi spiritul individual.

După cum am spus, este asemănător cu felul în care semnele astrologice solare ne grupează în categorii semnificative.

Caracteristicile Îngerilor Pământeni

Sunt caracteristici care se aplică tuturor Îngerilor Pământeni şi caracteristici unice fiecărei categorii. Capitolele acestei cărţi descriu caracteristicile individuale ale fiecărui grup precum şi numitorii comuni care li se aplică – inclusiv următorii:

* Se simt diferiţi, separaţi sau înstrăinaţi de ceilalţi. Toţi Îngerii Pământeni pe care i-am întâlnit, intervievat sau observat au spus că se simt „diferiţi de ceilalţi.“ Pentru toate lumile, mai puţin cea a Înţelepţilor, această caracteristică continuă la maturitate.

Kelly, care este un Înger Întrupat, descrie senzaţia astfel:

„Mă simt de parcă nu mă încadrez nicăieri. Dintotdeauna am simţit că eram o proscrisă social. Când eram la liceu, ceilalţi copii îmi spuneau că eram ciudată. Obişnuiam să o iau extrem de personal şi mă gândeam, Nimeni nu mă place.

Aş fi plâns ore întregi. Mă simţeam atât de neajutorată, îmi părea rău pentru mine, deoarece nu ştiam de ce mă percepeau aşa diferită.

Eram hotărâtă să mă încadrez în societate şi îmi doream enorm ca toţi să mă iubească. Dar singurul lucru care m-a ajutat să simt că aş aparţine omenirii, era să fac ceva pentru alţi oameni. Mai târziu, am devenit conştientă despre faptul că mulţi oamenii profitau de amabilitatea mea.

Acum că înţeleg originea mea de Înger Întrupat, sunt capabilă să privesc situaţia dintr-o perspectivă diferită. Este în regulă să fii diferit. Este în regulă să fiu eu. Aşa se şi presupune că ar trebui să fiu. Acum nu trebuie să mai fac lucruri pentru alţii, pentru a-i face să mă iubească.“

Mulţi Îngeri Pământeni au fost necăjiţi sau abuzaţi verbal, din cauza înfăţişării, înclinaţiilor şi comportamentului lor diferit.

După cum îşi amintea Terry, un Om stelar, „Surorile mele mereu mă prezentau ca fiind cea care fusese aruncată dintr-un OZN“. Acum, Terry realizează grăuntele de adevăr din ironiile surorilor sale şi vorbele lor nu o mai deranjează.

* Sensibilitate sporită la alţi oameni, substanţe chimice sau violenţă sub orice formă. Îngerii Pământeni au dificultăţi când se află în mulţime, simţindu-se bombardaţi de emoţiile intense şi senzaţiile fizice emanate de ceilalţi oameni.

Cei mai mulţi Îngeri Pământeni au învăţat să evite substanţele chimice puternice aflate în mâncare, în produsele de curăţenie şi în cosmetice, din cauza reacţiilor alergice. Violenţa sub orice formă le inspiră repulsie Îngerilor Pământeni, inclusiv certurile, ştirile negative din presă şi filmele violente.

Oamenii îi necăjesc deseori pentru această însuşire, spunând: „Eşti prea sensibil!“. Şi totuşi, această sensibilitate este un dar sacru, pe care Îngerii Pământeni îl aduc pe această planetă, permiţându-le să ştie intuitiv unde sunt necesare serviciile lor. Ei nu şi-ar putea bloca sensibilitatea, nici dacă ar încerca!

Îngerul Pământean Shelly spune: „Nu mi-a plăcut niciodată să mă aflu în aglomeraţie şi în locuri unde este zgomot şi dezordine. Adesea, nivelul meu de empatie este mai mult o problemă decât o binecuvântare. Deseori mă simt răvăşită şi dezorientată la cea mai uşoară creştere energetică. Am dificultăţi în a locui cu alţi oameni, aşa că îmi este cel mai bine când stau singură.“

* Un simţ puternic al scopului. Chiar dacă Îngerul Pământean nu ştie în mod precis care este scopul său, există sentimentul că misiunea include a-i învăţa şi a-i vindeca pe alţii.

Iată cum a formulat un Înger Întrupat, numit Stav: „Dintotdeauna am ştiut că misiunea vieţii mele a fost să predau, să vindec şi să servesc şi să-mi îndeplinesc rolul în a ajuta lumea noastră tulbure. Deşi nu sunt sigur la ce m-am angajat, sunt dispus să ajut“.

* Un trecut plin de relaţii frustrante. Îngerii Pământeni sunt adesea crescuţi de părinţi indisponibili emoţional, sau abuzivi. Ca adulţi, ei pot atrage prieteni şi iubiţi abuzivi. Mulţi Îngeri Pământeni au relaţii amoroase cu parteneri infideli, abuzivi verbal sau fizic, sau care nu se implică în relaţie.

Unii Îngeri Pământeni sunt „trimişi“ în familii disfuncţionale în chip de copii care acţionează ca un catalizator vindecător. Aceşti tineri Îngeri Pământeni se simt ca şi când ar fi adoptaţi, deoarece nu se pot asocia deloc cu părinţii sau cu fraţii lor. Şi într-adevăr acestea sunt familiile lor fizice şi nu familiile spirituale.

Alţi Îngeri Pământeni se angajează în situaţii familiale provocatoare în aşa fel încât pot progresa foarte repede într-o singură viaţă. Doar un angajament puternic pare să rupă vraja azvârlită asupra relaţiilor lor ulterioare.

* Necunoscuţi le spun problemele lor, precum şi lucruri foarte personale. Îngerilor Pământeni li s-a întâmplat, de-a lungul întregii vieţi, să fie acostaţi de persoane complet necunoscute, care le-au cerut ajutorul sau le-au dezvăluit detalii intime despre vieţile lor. Oamenii le spun adesea, Îngerilor Pământeni: „Există ceva în ceea ce te priveşte, care mă face să pot avea încredere în tine“.

Alisann spune: „Aceasta mi s-a întâmplat toată viaţa. Chiar dacă stau într-o cameră plină de oameni, cineva va veni la mine şi-mi va spune cele mai intime informaţii, fără să îl rog s-o facă“. Acest lucru este adevărat, mai ales printre Îngerii Întrupaţi, ca şi când membrii celorlalte categorii au învăţat cum îşi pot utiliza limbajul trupului, pentru a descuraja acest obicei.

* Arată mai tineri decât vârsta lor cronologică. Poate pentru că mănâncă mai sănătos, fac exerciţii şi au grijă de ei, mai bine decât ceilalţi – sau poate că este aspectul lor spiritual – Îngerii Pământeni par deseori mai tineri decât vârsta lor cronologică.

Aproape fiecare Înger Pământean cu care am stat de vorbă a relatat că oamenii sunt şocaţi când află vârsta lor reală. Un Înger Pământean a spus că i s-a cerut un act de identitate când a vrut să cumpere alcool, deşi era trecută bine de 30 ani.

Excepţia o reprezintă Înţelepţii, al căror păr devine grizonat prematur şi a căror expresie facială sobră poate să-i facă să pară mai maturi decât vârsta lor cronologică.

* Este posibil să aibă un istoric de dependenţe personale şi familiale. Fie că este vorba despre mâncare, droguri, alcool, ţigări, relaţii sau toate la un loc, unii Îngerii Pământeni se refugiază în a accepta substanţe sau influenţe exterioare, pentru a amorţi durerea de a se simţi diferiţi şi intimidaţi datorită misiunii lor în viaţă.

Un Înger Pământean s-a descris astfel: „Mi se părea mai uşor să fac faţă vieţii, când foloseam droguri şi alcool. Aceste substanţe mi-au adus o senzaţie că mi-e capul uşor şi un sentiment de amorţeală, care mi-au permis să uit de ce mă aflam aici. Drogurile îmi puneau misiunea pe plan secund. Pe atunci, era mai mult o problemă dacă merită sau nu să fac aşa ceva“.

* Aud un sunet în ureche. Cei mai mulţi Îngerii Pământeni (deşi nu toţi) au sesizat un sunet foarte ascuţit într-una din urechi. Sunetul poate însoţi situaţii stresante, sau poate apărea din senin. Mulţi Îngeri Pământeni consideră acest lucru ca o tulburare enervantă, dar sunetul reprezintă, de fapt, o informaţie codificată, venită din tărâmul Îngerilor Pământeni, ca să-i ajute să se ridice deasupra problemelor Pământene.

El mai include şi instrucţiuni şi călăuzire pentru misiunea Îngerilor Pământeni. Din fericire, Îngerii Pământeni pot solicita mental cerului să reducă volumul sau înălţimea sunetului, în aşa fel încât să nu le mai rănească urechile.

 

Antahkarana

khyati

PAGINA FACEBOOK

 

ielele333

IELELE – RUSALIILE

Dansul ielelor dezbracate

 

 

Ielele sunt fapturi feminine supranaturale intilnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar si ca Sirenele.

Ielele locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, in munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare.

Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh, dansind goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare); dansul lor specific este hora; locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind pirlite; mai tirziu, cind iarba rasare din nou, culoarea acesteia este verde-intunecata, nu e pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii ciupercilor din specia „lingura zinei”.

Ielele apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice.

ielele3

Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz (raspindit in Oltenia), legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina.

Nu sint considerate, in general, genii rele; ele se rabuna doar atunci cind sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sint invizibile, putind fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cintecul si cu virtejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori.

Principalele lor insusiri sint coregrafia si cintecul vocal cu care, ca si Sirenele, isi vrajesc ascultatorii. O traditie din Prahova, pomenita de B.P.Hasdeu, spune ca „ielele beau noaptea apa de prin fintini si oricine va bea dupa dinsele, il pocesc”. Ielele nu duc o viata individuala: cetele lor se aduna in aer, ele pot zbura, cu sau fara aripi, si se pot deplasa cu viteze fabuloase, parcurgind „noua mari si noua tari” intr-o singura noapte, uneori folosind trasuri cu cai de foc.

Ielele apar pe stinci singuratice, in poieni sau in anumiti copaci ca paltinul si nucul, rareori la rascruci de drumuri. In aproape toate descrierile care li se fac, Ielele apar acorporale. Foarte importanta in sistemul lor de seductie este imbracamintea.

Vesmintele lor cel mai adesea sint vaporoase, de matase ori din in, de obicei translucide sau chiar stravezii, prin care li se zaresc sinii. Intilnirea cu Ielele este in asemenea conditii extrem de periculoasa pentru oameni. Ielele sint considerate uneori razbunatoare, menire pe care le-a dat-o Dumnezeu sau Diavolul, in aceasta ipostaza fiind identice cu Eriniile din mitologia greaca (la romani, Furii).

Chinuri si sminteli, pedepsele Vintoaselor

Se spune ca barbatii si femeile care lucreaza de Rusalii sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si ismintitii.

Multi gospodari de la sate ne-au povestit cum, in zi senina ca si cristalul, s-au trezit cu finul abia strans in claie dintr-o data luat si dus de Vintoase – un fel de vartej format din curenti turbionari care se formeaza istantaneu si dispar undeva prin paduri.

Obiectele prinse in acele virtejuri sint risipite pe distante foarte mari. Se spune totodata ca oamenii ori vitele care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor mor in mod misterios.

Grindina, inundatiile catastrofale, uscarea pomilor din aceasta perioada a anului sunt atribuite tot puterilor malefice ale acestor fapturi.

La tara spre exemplu, daca un barbat ramine olog dupa ce s-a culcat pe cimp, satenii considera ca a fost pedepsit de Iele.

Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila sau beau din izvoarele, din fantanile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.

Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramane mut.

dsc-1008-2

 

 

 

Rusaliile

La 50 de zile dupa Pasti poporul roman serbeaza, timp de trei zile sau o saptamina (diferentieri zonale), Rusaliile. Acestea sint personaje feminine cvasimalefice a caror existenta se petrece mai ales in vazduh, vara si in padure.

Similar Ielelor, cu care uneori sint confundate, una dintre calitatile lor principale este dansul deosebit de frumos. Danseaza in aer sau pe pamint, noaptea, asezate in cerc, dar, daca sint zarite de un muritor sau daca, din greseala cineva calca pe locul pe care au dansat (acolo iarba este arsa), acesta se imbolnaveste foarte grav de o boala numita, in limbaj popular, „luat de Rusalii”.

Remedii magice

Remediul magic-ritual impotriva acestor boli il ofereau, in sudul tarii si in Moldova,Calusarii. Rusalii, latina Rosalia = sarbatoarea trandafirilor, constind in depunerea de trandafiri – rosae – pe morminte; rusaliile – femei fabuloase din categoria Ielelor, in mitologia romaneasca, fiicele lui Rusalim imparat; potrivit credintei populare, Rusaliile le iau oamenilor mintile.

Acest mit – sarbatoare pagina – , a fost suprapusa ulterior peste sarbatoarea crestina postpascala (Pascha rosata sau Domenica rosarum) a Cincizecimii si devenita Duminica Rusaliilor cind casele sint imbodobite cu ramuri verzi. Sarbatoarea este legata de abundenta vegetala a verii.

Caderea Rusaliilor este un dans frenetic cu prabusiri in somn hipnotic, practicat in Duminica Rusaliilor de femeile romance din zona Timoc, insa acesta este considerat mai degraba un caz izolat de datina locala. In Dobrogea romanizata, era obiceiul trandafirilor Rosalia de la sfirsitul primaverii, sarbatoare tinuta de credinciosi in relatie directa cu pomenirile din cultul mortilor.

Poporul a inventat si remedii impotriva actiunilor negative ale Ielelor, fie preventive – pelinul si usturoiul purtate la briu, in san ori la palarie – fie medical-exorciste: jocul caluseresc dansat pe trupul unui bolnav ide Ielei.

Tot pentru a evita rabunarea Ielelor, se infige un craniu de cal in parul portii. Coregrafia este cel mai semnificativ atribut al Ielelor. Horele Ielelor par sa mosteneasca dansul Baccantelor. Aceasta forma de superstitie este de altfel atestata la multe popoare.

Tacitus, in „Anale”, vorbeste despre un grup de romani care „cuprinsi de delir, se napustesc cu sabiile scoase asupra centurionilor”, dupa ce au vazut o Nimfa a unui izvor, goala, care „le-a dat sminteala si delir”.

Un gen de Iele exista si in mitologia germanica, cu origine daneza: Elfii locuiesc in paduri si danseaza. Arborele lor preferat este arinul, ei avind insa si un rege, pe Erlkonig.

iele

Dimitrie Cantemir despre iele

In „Descriptio Moldaviae”, Dimitrie Cantemir numea Ielele „nimfe ale aerului, indragostite cel mai des de tinerii mai frumosi”.

Nu se cunoaste originea acestui mit. „Iele” nu este un nume, ci pronumele personal feminin „ele”, rostit popular. Numele lor real, tainic si inaccesibil este inlocuit cu simboluri atributive clasificate de obicei in doua categorii: epitete impartiale – Iele, Dinse, Dragaice, Vilve, Iezme, Irodite, Rusalii, Nagode, Vintoase si epitete flatante, cum sint Domnite, Maiestre, Frumoase, Musate, Fetele Codrului, Imparatesele Vazduhului, etc.

In folclor, apar insa si nume individuale pentru iele, ca Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Magdalina, Ruxanda, Tiranda, Trandafira, rar Cosinziana. Aceste nume nu pot fi rostite intimplator, deoarece pot deveni invocatii periculoase.

Fiecare vrajitoare cunoaste 9 dintre aceste pseudonime, pe care le poate utiliza in vraji. Poporul a consacrat si citeva sarbatori pentru Iele – Rusaliile, Stratul, Sfredelul sau Bulciul Rusaliilor, cele 9 joi de dupa Pasti, Marina, sf. Foca – ce trebuie respectate; cei care ignora aceste sarbatori vor avea de-a face cu minia Ielelor: barbatii si femeile care lucreaza in timpul acestor sarbatori sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si „smintiti”, la fel ca oamenii care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor (in aceasta situatie cei vinovati sint prinsi in hora, intr-un dans demential care ii duce la nebunie), oameni si vite mor in mod misterios, apare grindina, se produc inundatii catastrofale, se usuca pomi, casele iau foc, alti oameni sint paralizati sau schiloditi.

Toti cei care au reusit sa invete si sa cinte cintecele Ielelor sint rapiti si dispar fara urma. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila, sau beau din izvoarele, din fintinile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor.

Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramine mut.

iele44

Sfintele. Frumoasele. Fata Padurii

Sanzienele sunt niste flori de camp, galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen aromind puternic a fan si a miere.

La cea mai mica atingere, din ele se scutura o ploaie fina de aur, pentru ca sunt florile solstitiului de vara, iubitoare de soare, iar viata lor este scurta, de numai doua-trei saptamani, atata vreme cat astrul zilei se afla in taria lui.

Imaginea lor suava le-a facut Doamnele Florilor, Sant-zianele (Sfintele zeite sau zane), poate si pentru ca parfumul lor nu seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, il inglobeaza pe al tuturora. Dar in traditia populara, Sanzienele sunt si niste fapturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, fapturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefacatoare. Din cauza acestei denumiri, sunt adesea confundate cu Ielele, Maiastrele sau Vantoasele, care de regula sunt zane rele. Parerile specialistilor, dar si ale taranilor sunt extrem de amestecate cand este vorba despre Sanziene, incat, pana la urma, totul ramane cat se poate de neclar. Ca sunt diferite de Iele este absolut sigur, pentru ca au numai insusiri bune: fuioare de vant usoare in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii (astrul celor nascuti in aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul, cantand pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase.

Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, cine le vede nu le crede si cine le-aude nu le raspunde.

Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe 24 iunie, cucul amuteste, pleaca in munte si se transforma in uliu pasaresc, razbunandu-se pe toate celelalte pasari cantatoare. In realitate, ziua exacta cand, cu adevarat, cucul pleaca, pierzandu-si orice speranta de recapatare a glasului, nimeni din lumea oamenilor n-o stie existand si exista o spusa foarte subtila in acest sens: Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul.

Uneori, din mila, Sanzienele ii mai dezleaga limba sa cante o data sau de doua ori si dupa 24 iunie, dar bine ar fi daca nimeni nu l-ar auzi, fiindca numai de rau canta atunci, pentru cine-l aude.

La trei zile dupa solstitiul de vara, ziua incepe deja sa scada; orice inceput presupunand si existenta unui sfarsit. Intreaga vegetatie isi pierde cate putin sevele si aromele.

De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecatoare este ziua de Sanziene, fiind socotita pana la urma si cea mai buna zi din an, florile potentandu-si puterile si mirosurile inainte sa le inceapa declinul. Se spune ca din noaptea zilei de Sanziene, Fata Padurii rupe varfurile florilor, adica le ia puterea si se pisa pe ele, luandu-le mirosurile, ea fiind stapana absoluta a florilor de leac, a florilor rare, a celor magice, a apelor minerale si termale, a vanturilor, a muntilor, a codrilor, putand sa apara fie singura, fie multiplicata. Sanzienele sau sfintele zane ar putea fi ipostaza benefica a Fetii Padurii, Marea Zeita a vegetatiei – fiindca florile de Sanziene intra tot in patrimoniul ei.

Dupa cum se vede, acest cult precrestin a fost foarte puternic din moment ce supravietuieste chiar si in zilele noastre.

iele666

Alte denumiri: ielele, sanzienele, frumoasele, sfintele, maiestrele, maiastrele, mandrele, soimanele, soimaritele, vantoasele, dansele, milostivele, milostivnicele, miluitele, zanele, rusaliile, dragaicele, domnitele, puternicele, nagodele, samovilele, valvele, iezmele, iroditele, musatele, fetele codrului, imparatesele vazduhului.

INTALNIRI CU IELELE


Relatarea despre Achim Roman

Achim, da din mana si-mi povesteste cum era copil normal pana la 11 ani si atunci, deodata, fara sa stie de ce, a ramas asa, fara sa se mai poata misca, fara sa mai creasca. De-asta are inaltimea unui copil si de-asta oasele au inceput sa i se deformeze, si nici un doctor n-a putut spune ce s-a intamplat de fapt.

Bietul Achim a fost paralizat timp de 19 ani, imobil ca un lemn urcat in pat. Abia putea vorbi, durerile ii strabateau trupul ca niste fulgere fara leac, dar atunci, in 1988, dupa ce s-a petrecut minunea, el s-a dat jos si a mers.

Aveam sa aflu ceva mai tarziu ca paralizia inexplicabila a lui Achim s-ar fi declansat intr-o noapte de primavara, cand, copil neastamparat, ar fi deranjat ielele, frumoasele noptii care danseaza in clar de luna, care impletesc coamele cailor si innoada crengile inflorite ale pomilor, si ielele l-ar fi pocit pentru ca le-ar fi vazut dansand. Nici un muritor nu le poate vedea fara a plati pret greu.

sanzienele


Misterele padurii Drocaia

Dincolo de Jiu, intre dealurile din vestul Olteniei, exista o padure plina de arbori seculari si legende stravechi. Iele, clopote care se aud din pamant, izvoare cu puteri fermecate, stejari care cresc intr-un an cat altii in sapte infioara si azi lumea crepusculara a unui sat ingropat in saracie si in uitare.

La granita dintre Campia Bailestilor si-a Blahnitei, pamantul incepe sa creasca si sa dospeasca, transformandu-se in spinari rotunde de deal. Indesite si insirate sub lumina seaca a iernii, par o turma de animale matusalemice, asteptand Judecata de Apoi.

Locul pare fara timp si fara istorie: doar vanturi iuti si vartejuri usturatoare de praf, sate agatate pe sfori de vai, case pipernicite si cateva sperietori mancate pana la ultimul pai, de stolurile flamande de ciori.

Blestemul (copilul crescut de Muma Padurii)

Cand copilul avea doar cativa ani, o parte dintre osteni, condusi de un raufacator, s-au rasculat impotriva parintilor sai, pentru a pune stapanire pe locuri si pe averi. Spre groaza baiatului, care a reusit sa fuga in padure, nelegiuitii i-au omorat parintii chiar langa izvorul Tutur, aproape de mormantul bunicilor. Inainte de a inchide ochii pe veci, nefericita mama a blestemat acele meleaguri ce nu cunoscusera pana atunci rautatea si crima, astfel ca nimeni sa nu se mai bucure de bogatia si frumusetea lor.

Legenda spune ca izvorul a secat vreme de sapte ani, iar pe locul crimei a crescut un gorun care exista si acum. Marimea sa, ce se apropie de inaltimea unui bloc cu mai multe etaje, este de-a dreptul fantastica.

Deschiderea ramurilor face de jur imprejur un cerc cat o poiana, in care pe timpul verii nu creste nimic, nici macar iarba, iar toamna si iarna rasare muschi.

In cei sapte ani cat izvorul a fost secat, aceeasi legenda spune ca baietelul ar fi fost crescut de Muma Padurii, iar ielele au devenit surorile lui. De la el s-au tras, pana in secolul al XIX-lea, cele sapte generatii de haiduci din padurea Drocaia, ale caror sapte capetenii au purtat cu nestramutare acelasi nume: Cretu – in amintirea orfanului salbaticit.

Calauza noastra ofteaza: Asa s-au amestecat binele si raul pe aceste meleaguri, iar de atunci inainte, parca se da o lupta pe viata si pe moarte intre iubirea intemeietoare si blestemul ce i-a urmat.

jocul_ielelor1

Barbatul furat de iele

Satul de astazi imbatraneste si moare vazand cu ochii, desi mai sunt vreo trei sute si ceva de fumuri – cum se spune cand se face numaratoarea familiilor.

Singura legatura cu lumea mare e rata care merge si vine o data pe zi, la si de la Craiova. Aici e capatul liniei. Cand ajunge in Gogosu, rata e insa goala. Nimeni nu pleaca si nu se intoarce de la oras. Iar cand pleaca, pleaca definitiv…

In sat exista doar doua televizoare si tot atatea aparate de radio. Unele case nici nu sunt racordate la curentul electric! De aceea, in bezna noptilor de aici, se vad foarte bine luminile enigmatice care umbla prin padurea Drocaia, din cand in cand.

Oamenii n-au nici macar moara. Se duc sa macine in satul vecin. Trec dealul prin marginea padurii, pe care o ocolesc cu teama, si ajung la Cernatesti, de unde au grija sa se intoarca inainte de lasarea intunericului.

La biserica se fac doar cateva botezuri pe an. In schimb, in fiecare luna au loc trei-patru inmormantari. Sunt sateni care n-au mai iesit din comuna de peste douazeci de ani… In acest loc pierdut si uitat al Olteniei, imparateste o saracie rupta parca din alt veac. Si peste toate, se mai astern si misterele padurii Drocaia, tesand o atmosfera halucinanta, crepusculara, caci satul se invecineaza cu supranaturalul, in fiece zi…

Maria Barbu are 80 de ani si este vaduva de aproape doua decenii. Locuieste in cea mai veche casa din comuna, aflata la final de viata, ca si stapana ei. Femeia are o pensie de 150.000 de lei pe luna… De la mijlocul verii pana spre toamna, se hraneste cu poame salbatice, culese din padure, de unde isi aduna si vreascuri, ca sa nu moara iarna de frig.

Se considera norocoasa atunci cand gaseste prin vreun tufis un iepure mort de batranete sau un fazan degerat. Ii aduce acasa si ii gateste. Acelea sunt singurele zile din an cand se infrupta din carne! In timp ce vorbeste, batrana plange intruna, cu lacrimile siroind pe obraz. Vorbele i se ineaca in suspine cand povesteste ca barbatul ei a disparut in padure, acum aproape douazeci de ani…

L-au furat ielele lui Cretu, ca n-aveam copii, si el era om in putere, tare chipes. L-am visat de mai multe ori, legat de un gorun, cu femei despuiate, care jucau in jurul sau. I-am facut parastase, cu toate ca militia nu mi-a dat hartie ca e mort. L-am rugat pe fostu popa sa facem o slujba de dezlegare in padure, dar mi-a spus ca i-e frica de secretaru de partid si de militian, sa nu ne bage la vrajitorie.

Au facut ancheta lunga si ziceau ca l-or fi omoratara tiganii veniti la furat lemne. Dac-o fi asa, nimeni nu stie unde l-or fi ingropat. Io cred ca l-au furat ielele, ca nu-l dovedeau pe el tiganii la lupta.

Abia dupa Revolutie imi dadura certificatu ca sa pot lua pensie de urmas, da mor de foame, maica. De ce-o fi nimerit omu meu in padure, taman intr-o zi cand stapanea raul?


Povestile Dadei Anica
– Rotita de la carucioara ielelor –

Dada Anica are mai bine de 90 de ani si nu sufera de nici o boala. Ii e ciuda, doar, ca oamenii nu o mai iau in serios cand spune ca ar vrea si ea sa mearga la sapat porumbul sau la pescuit in baltile dintre Borcea si Dunare, asa cum facea in tinerete: „Pe vremea mea, injunghiam campurile, nu alta!” – spune privind cu tristete pe fereastra blocului urias din Capitala, unde locuieste acum, la o nepoata.

Dada Anica s-a nascut in satul de langa Crucea de leac, la Roseti, si a fost botezata de un cioban ardelean care iernase cu turma in satul lor. De cand s-a pomenit copila, Dada Anica isi aminteste ca in fiecare an, de ziua Izvorului Tamaduirii, tot satul, in par, si oameni veniti de aiurea, umpleau campul din jurul Crucii de leac, cautand tamaduirea trupului si a sufletului.

iele44

<< Spunea mama mea, care a fost doftoroaia satului, cum se face, de Izvorul Tamaduirii, un mestesug pentru dezlegarea farmecelor si a bolilor, cu rotitele de la "carucioara ielelor".

Mama mea a vazut carucioara ielelor. Intr-o seara, tarziu, de frica tatei, care venise beat acasa, mama s-a ascuns in cotlon, ca era rece, de-acuma, pana ce tata s-ar fi astamparat si ar fi adormit.

Cotlonul era o vatra de caramizi puse in mijlocul tindei, peste care se punea ceaunul in care fierbea mancarea. Deasupra cotlonului era un cos urias, ca o hota, care se ingusta pe masura ce urca spre acoperis. Asa ca mama, ascunsa acolo, vedea pe horn cerul cu stelele. Si, cum sta ea acolo si se uita, a auzit un cantec subtirel si neasemuit de frumos.

Cand, ce crezi? Pe marnea hornului a vazut trei zane mici, ca niste papusi, asa, de-un cot de inalte, care cantau si se roteau intr-o hora, plutind, fara sa atinga cosul.

Femeile batrane din sat spuneau ca acelea sunt ielele si vin in noptile cu luna plina si se rotesc pe deasupra acoperisurilor caselor, cantand asa de frumos, ca un cor de ingeri. Si cine le aude, primeste un dar lecuitor: o rotita de la carucioara ielelor.

Si cand mama s-a dezmeticit din cantecele acelea ce-o fermecasera, s-a pomenit ca ii cade in poala, pe horn, o rotita de lemn, ceva mai mare ca o moneda de 100 de lei, bombata pe ambele parti.

Aceea era o rotita de la carucioara ielelor si cine mai avea in sat asemenea rotite, puneau patru la un loc, intr-un vas cu apa neinceputa, si le lasau noaptea la lumina stelelor, in noaptea dinspre ziua Izvorului Tamaduirii.

Si a doua zi dimineata, scoteau rotitele, isi lua fiecare inapoi rotita lui, si se spalau animalele si oamenii bolnavi, sau care aveau farmece, cu apa aceea, si ei se vindecau. Iar mama mea a zis ca n-a mai auzit niciodata asa cantece frumoase cum cantau ielele acelea.” >>

In mod ciudat, pe masura ce imbatraneste si mai mult, Dadei Anica amintirile din copilarie ii vin mai navalnic si cu tot mai multa claritate, mai clare chiar decat cele ce s-au intamplat cu doar 20 sau 30 de ani in urma.

Daca ai avea timp s-o asculti, ti-ar povesti ore intregi, fara sa se opreasca, despre nazbatiile ei din copilarie, despre lumea fascinanta dintre baltile Dunarii si Baragan, despre oamenii din satul sau.

Chiar daca trupul slab si uscat n-o mai asculta ca in tinerete, cu ochii albastri si iscoditori tot cata sa prinda firul vremii, convinsa fiind ca va trece de suta de ani, asa cum au facut si bunicele si strabunicele sale.

Babu, inteleptul din Gura Raului

La 81 de ani, dupa o viata petrecuta pe varful muntelui, langa oi, Nitu Stef stie randuielile vazute si nevazute ale lumii, de parca ar sta de-a dreapta lui Dumnezeu.

In satele din Marginimea Sibiului, Babu inseamna mos, al batran, un om intelept, credincios, trecut prin toate ale vietii, respectat si stimat. Babu este cel care intelege vremea si timpurile. Cel care stie. Babu este o institutie.

Despre Maiestre

Si eu am auzit odata Maiestrele, numai ca nu le-am vazut. Ca daca le vedeam, nu mai eram aicea sa povestesc. Ba eram pocit sau paralizat. Eram acolo, aproape de sat, cu oile la strunga. Erea pa toamna. Dormeam pa o cojoaca aproape de zorii zilei, cand canta cocosii. Se-mpreuna zorile.

Atunci am auzit ca prin vis un cantec ceresc si cand deschid ochii, vad miscand pe sus ceva, ca un fum. Ca o frunza pe boare mergea de lin. Si-am zis: Astea-s Maiestrele!. Erau sus, cat biserica. Am inchis ochii sa nu le vad. Stiam bine ce-i, din batrani. Si cantaau, cantau cantec ce nu s-o auzit pe asta lume. Cantau de deasupra si eu sedeam asa, cu ochii stransi, in cojoaca, si ascultam. Or cantat pe deasupra, poate jumate de ceas, poate mai mult, pana or rasarit zorile.

Si dupa ce-or rasarit, numa atuncea am deschis si eu ochii. Acuma s-o rait lumea. Duhurile ceresti nu-s ca in alte vremi. S-or dus si nu s-or mai inturna pana-i veac.


 sanzienele33

 

Proorocul din varful dealului

La capatul nordic al tarii, in Maramuresul invelit in paduri si in pajisti inmiresmate, traieste un om care a fost in Rai. E prieten cu ingerii, vorbeste cu mortii si aduce mesaje de pe lumea cealalta, fiind rapit in duh de pe vremea cand era doar copil. Astazi, IOAN SURDUC are 68 de ani si o familie numeroasa.

Modest, retras, accepta foarte greu sa vorbeasca, pentru ca nu vrea sa-l manie pe Dumnezeu cu trufia lui. Dorinta lui cea mai mare este sa traiasca in pace, ferit de curiozitatea si zarva lumii, care il asupresc. In casa lui vecina cu cerul, asezata pe-un varf de deal, Ioan Surduc isi asteapta cu seninatate sorocul, pentru a se putea intoarce pentru totdeauna in Rai.

Hora de ingerite

Pe la 12 ani, Ioan Surduc incepea sa semene a „flacaias” si mergea cu vitele la pascut prin poienile inalte de pe dealul Pitpoghirului.

Uneori se auzeau bubuituri indepartate, de la tunuri, dar razboiul nu prea se simtea pe acea vale, izolata la capatul lumii. Intr-o zi tarzie de toamna, cand padurile incepusera sa fie arse de brume, Ionica Surduc a trait minunea vietii sale. Pe neasteptate, el a fost „rapit in duh”, aidoma apostolului biblic!

„Eram pe un plai moale si mangaiam vitele. Soarele ardea bland. Dintr-o data, tot seninul s-a tulburat… A venit peste mine un vartej, plin cu frunze ruginii, care m-a cuprins ca un fior. Dupa cateva clipe, m-am trezit intr-o poiana unde nu mai era toamna. Totul stralucea si am vazut in jurul meu o hora de ingerite! Nici nu stiu cum sa le zic… Erau, parca, pe jumatate zane, pe jumatate ingeri.

Cantau asa de dulce si se leganau in jurul meu, ca nu-mi venea sa cred! Apoi, am vazut in fata mea pe „Fata Padurii”, cum ii ziceam noi, in copilarie, celei mai frumoase zane din povesti, dar Ea semana cu Maicuta Domnului.

Nu stiu daca era asa… Numai mie mi s-a parut, dar asa simteam! Chipul acela avea atata iubire, ca nu l-am uitat toata viata. Apoi, la marginea poienii, in spatele horei de ingerite, l-am vazut pe Nicolae Taficiuc, un consatean, mult mai tanar decat tata, care tinea in mana o firimitura de lumanare, arsa pana la capat. Nu stiu cat a durat totul, dar m-am trezit culcat pe iarba, pe plaiul tomnatic, fara vite!”.

Ionica Surduc a fugit acasa, ingrijorat de soarta vitelor, dar si emotionat de ceea ce se petrecuse cu el. Parca fusese un vis de cateva clipe… Cand a ajuns in batatura, mama-sa a izbucnit in plans si si-a facut sapte cruci, imbratisand flacaiasul.

Atunci a aflat, de-a dreptul uluit, ca fusese dat disparut in sat, de aproape doua zile!! Toti ceilalti trei frati – Petre, Mihai si Nicolae – plecasera sa-l caute, cand au vazut ca se intorc vitele singure acasa, pe inserat, dar nu ii dadusera de urma pe nicaieri, desi colindasera toate dealurile si poienile.

„Primul lucru pe care l-am spus, cu glas tare, de fata cu toti, mi-l amintesc si astazi: „Inseamna ca am fost plecat de pe lumea asta pe lumea cealalta, dar acolo cateva clipe fac cat doua zile…”

Dupa ce le-a povestit mamei si fratilor sai ceea ce i se intamplase, acestia au ramas cu gurile cascate si s-au crucit, caci nu mai era de gluma. In aceeasi seara a venit la ei, plansa si cu o broboada neagra, batrana mama a lui Nicolae Taficiuc, sa-i roage pe baieti sa traga clopotele, fiindca fiul ei murise cu cateva ceasuri mai devreme… De atunci, lui Ioan Surduc i s-a spus „proorocul” si vestea s-a raspandit in tot satul!

 

 

ANTHAKARANNA 1

ANTAHKARANA

 

ALICE BAILEY şi câţiva alţi autori de filozofie tibetană au posedat unele cunoştinţe despre ANTAHKARANA, care pot fi găsite în câteva cărţi.

Ei descriu ANTAHKARANA, ca fiind parte din anatomia spirituală a omului. El reprezintă conexiunea dintre creierul fizic şi Sinele Superior. El este acea conexiune care trebuie să se vindece şi să se dezvolte dacă vrem să creştem spiritual.

ANTAHKARANA desenat şi descris în acest manual reprezintă această conexiune şi o activează prin simpla sa prezenţă. Ştiinţa numită radionică ne arată că liniile desenate pe hârtie creează un efect psihic asupra spaţiului dimprejurul lor şi influenţează aura umană şi chakrele în diferite moduri în funcţie de formele create.

Această teorie validează străvechea practică a meditaţiilor cu desen (YANTRĂ) care folosesc imagini vizuale pentru a purifica şi evolua conştiinţa .

ANTAHKARANA este un simbol străvechi folosit în vindecare şi meditaţie, în Tibet şi China de mii de ani. Este un simbol puternic şi numai avându-l, prin simpla sa prezenţă, creează un efect pozitiv asupra chakrelor şi aurei.

În timpul activităţii de vindecare, acest simbol ajută la focalizarea şi la adâncirea efectului energiilor vindecătoare.

Când meditezi cu acest simbol, fie că l-ai pus pe tine, ataşat de tine sau în apropierea ta, va crea automat ceea ce TAOIŞTII numesc „Marea orbită microcosmică” prin care energile psihice care, în mod normal intră prin chakra capului, acum intră prin picioare şi călătoresc prin partea dorsală a spatelui până la vârful capului şi apoi coboară în jos prin partea anterioară a trupului şi ies prin picioare, împământând persoana, creând astfel un flux continuu de energie care se scurge prin chakre (ACEASTA PRIN SIMPLA LUI PREZENŢĂ).

De asemenea, simbolul va neutraliza energiile negative acumulate în obiecte ca: bijuterii, cristale etc. Trebuie doar să aşezi obiectul respectiv între două simboluri ANTAHKARANA.

Mai mult, va amplifica orice muncă de vindecare, fie că este REIKI sau terapie de polaritate: Kiropractică (aşezarea oaselor în articulaţii în caz de luxaţii), Hipnoterapie, Regresie în vieţile precedente.

Aceste efecte pozitive au fost confirmate în mod repetat de rezultatele îmbunătăţite atunci când s-a folosit simbolul ANTAHKARANA în practica respectivă, precum şi de clarvăzători antrenaţi să simtă schimbările din aură şi chakre.

Acest simbol este multidimensional dar dintr-o anumită perspectivă pare a fi bidimensional, fiind alcătuit din trei cifre „7”, aşezate pe o suprafaţă plană.

Cei trei de „7” reprezintă cele 7 chakre, cu cele 7 culori şi cele 7 tonuri de pe scara muzicală. Aceşti trei de „7” sunt amintiţi în cartea revelaţiei „Apocalipsa”, ca fiind cele 7 lumânări, 7 trompete şi cele 7 sigilii.

Dintr-o altă perspectivă, simbolul apare ca un cub tridimensional, energia lui se mută din dimensiunea a doua în dimensiunea a treia şi poate fi observat cum se ridică continuu din dimensiune în dimensiune, din ce în ce mai sus până la cea mai înaltă dimensiune (accesibilă nouă, oamenilor), care este aceea a Sinelui Superior.

Din punct de vedere istoric, folosirea acestui simbol poate fi urmărită în timp printr-un număr de maeştri REIKI, până la o tehnică străveche, de meditaţie tibetană.

Cei câţiva maeştri ai meditaţiei tibetane care au cunoscut simbolul, l-au ţinut secret, folosind numai ei acest avantaj,  gândind că crescându-le puterea meditaţiei, se vor ridica ca statut printre ceilalţi. Acesta este un motiv pentru care acest simbol nu a fost folosit pe scară largă.

Meditaţia tibetană care foloseşte ANTAHKARANA se desfăşura într-o cameră cu lumânări aprinse. În mijlocul camerei era un vas mare, de pământ, în formă ovală, care simboliza OUL COSMIC AL UNIVERSULUI.

Acest vas era umplut cu câţiva centimetri de apă iar în mijloc era aşezat un scăunel, fără spetează. Pe suprafaţa scaunului era încrustat în argint simbolul ANTAHKARANA. Un perete al camerei era acoperit cu CUPRU şlefuit până la luciu de oglindă.

Pe peretele opus erau aşezate ţesături şi tapiserii care aveau desenate simboluri REIKI, ele se oglindeau pe peretele opus, cel din cupru. Lama tibetan care medita stătea aşezat pe scăunel, uitându-se fix la unul din simbolurile REIKI reflectat în oglinda de cupru.

Aceasta reprezintă o meditaţie cu YANTRA (imagine), care ajută la crearea unui punct de concentrare în mintea meditatorului.

În acest mod se unea conştientul cu eneregiile transcedentale ale simbolului REIKI, în timp ce simbolul ANTAHKARANA de pe scaun concentra energiile generate de concentrarea anterioară a călugărului, făcând ca aceste energii să curgă prin toate chakrele, conectând astfel călugărul la pământ.

Este evident că simbolul nu a fost generat de tibetani, dar nu există scriere care să indice originea lui. Printr-o percepţie clarvăzătoare, MICHELLE GRIFFITH, un vindecător şi clarvăzător talentat, a reuşit „să se armonizeze cu simbolul” şi să-i citească istoria psihică.

După opinia lui MICHELLE GRIFFITH, simbolul a fost la început dat pământenilor în timpul civilizaţei Lemuriene (civilizaţia „MU”), acum cu peste o sută de mii de ani în urmă.

Simbolul ANTAHKARANA a fost creat de un consiliu de maeştri iluminaţi (lucrători ai luminii, spirite ridicate deasupra încarnării) care supravegheau evoluţia galaxiei noastre.

Ei au constatat că oamenii de pe pământ aveau nevoie de ajutor pentru a-şi restabili conexiunea cu Sinele lor Superior. Maeştrii au creat simbolul ANTAHKARANA şi, printr-un decret, au dat simbolului „conştiinţă individuală”.

Acum, oricine foloseşte simbolul, va avea în mod automat refăcută conexiunea dintre creierul fizic şi Sinele Superior (această legătură nu numai că va fi refăcută, ci şi întărită).

Sinele Superior este acela care crează şi conduce efectele benefice ale simbolului ANTAHKARANA şi, de aceea, acesta nu poate fi folosit niciodată în scopuri rele. Acest simbol sacru a fost ţinut secret timp de mii de ani, fiind cunoscut şi folosit numai de câţiva.

Acum a venit vremea ca toţi oamenii să aibă acces la acest străvechi şi sacru simbol de vindecare.

ANTAHKARANA este un simbol special care are conştiinţă proprie, lucrează direct asupra aurei şi a chakrelor, are efecte vindecătoare variate, în funcţie de nevoile persoanei la momentul respectiv. Din moment ce efectul simbolului este condus de Sinele Superior, va avea întotdeauna un efect benefic, neputând fi niciodată folost greşit sau cu intenţii rele.

Simbolul poate fi aşezat sub o masă de masaj sau sub un scaun sau poate fi aşezat pe perete sau pe corp, cu imaginea spre zona de vindecare.

ANTAHKARANA

 

agresiunile psi

agresiunea psihica

Antahkarana

 

PAGINA NOASTRA DE FACEBOOK: KARANNA ACADEMY