samhain

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

31 octombrie – Traditiile Sabatului Samhain

 

Samhain este sarbatoarea Sfarsitului Verii. Este ospatul celtic al mortilor, cand granita dintre lumi este cea mai subtire, iar spiritele mortilor trec in aceasta lume si bantuie.

Este Anul Nou Celtic.

Denumita de crestini Ziua Tuturor Sfintilor.

Noaptea precedenta se numeste All-Hallows, Hallowmas sau Halloween.

In Mexic aceasta sarbatoare este denumita Dia de los Muertos – Ziua Mortilor.

Se pune mancare si bautura pe masa pentru morti si se aprinde focul si/sau lumanari.

Este cea mai potrivita zi pentru Ritualuri de Trecere si pentru comunicari cu spiritele mortilor.

 

Samhain, (pronunțat SOW-in, SAH-vin, sau SAM-hayne) înseamnă „sfârșitul verii” și este a treia și ultima recoltă.

În general, este sărbătorit pe 31 octombrie, dar unele tradiții preferă 1 noiembrie. Este una dintre cele două „nopti ale spiritelor mortilor” în fiecare an, cealaltă fiind Beltane. Este un interval magic atunci când legile mundane ale timpului și spațiului sunt suspendate temporar și vălul subțire dintre lumi este ridicat. Comunicarea cu strămoșii și cei dragi plecați este ușoară în acest moment, deoarece ei călătoresc prin această lume în drum spre taramurile verii vesnice.

 

Cunoscută inițial ca „Sărbătoarea morților”, acest sabbat a fost sărbătorit în țările celtice, lăsând oferte de mâncare pe altare și la ușă pentru „morții rătăcitori”. Astăzi, o mulțime de practicanți încă își desfășoară această tradiție. Lumânări individuale sunt aprinse și lăsate în fereastră pentru a ajuta ghidarea spiritelor strămoșilor și persoanelor dragi acasă. Scaune suplimentare se așeaza la masă și în jurul vatrei pentru oaspeții nevăzuți. Merele sunt îngropate de-a lungul drumurilor și căilor pentru spiritele pierdute sau care nu aveau descendenți care să le asigure mancare. Napii erau scobiți și ciopliți pentru a arăta ca niște spirite de protecție, căci aceasta era o noapte de magie și haos.

 

Religia creștină a adoptat această zi ca Ziua Tuturor Sfinților, sărbătorind ajunul ca All Hallows Eve, sau Halloween. Superstiția și concepția greșită legate de această sărbătoare de către biserica timpurie, i-au determinat pe oameni să ia niște precauții neobișnuite pentru a se proteja. Ei au adoptat tradiția de a se îmbrăca în costume sau deghizuri înfricoșătoare, pentru a-i ajuta să-i protejeze de spiritele pe care le considerau rele. În Insulele Britanice, tinerii se deghizau cu măști hidoase și s-ar plimba prin sat, luminându-și drumul cu felinare făcute din napuri sculptate.

 

Simbolismul lui Samhain:

A treia recoltă, misterele întunecate, renașterea prin moarte.

 

Simbolurile lui Samhain:

mere, pisici negre

 

Ierburi de Samhain:

Frunze de stejar, Salvie și Paie.

 

Alimente de Samhain:

Napi, Mere, Nuci, Vinuri, Carne de vită, Carne de porc, Păsări de curte.

 

Tămâia de Samhain:

Menta, nucsoara.

 

Culorile de Samhain:

Negru, portocaliu, alb, argintiu, auriu.

 

Pietrele de Samhain:

Toate pietrele negre, de preferat jet sau obsidian.

 

Alimente tradiționale:

Mere, pere, rodii, toate cerealele, plăcintă cu dovleac, alune, prăjituri pentru morți, porumb, brioșe și mămăligă de merișoare, Cidru, ceaiuri din plante (în special Mugwort) și carne.

 

Ierburi:

Calendula, Cosmos, Crizantema, pelin, alun, ciulin.

 

Tămâie:

Menta, nucsoara, salvia sau florile.

 

Paduri si ierburi arse:

Mar, Menta, nucsoara, salvie.

 

Pietre prețioase sacre:

Acvamarin.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column]

[/vc_column][/vc_row] https://www.evolutiespirituala.ro/31-octombrie-traditiile-sabatului-samhain/?feed_id=10393&_unique_id=6276a51b153b3

angel 4

Existenţa lumilor invizibile

Existenţa lumilor invizibile

 

În timpurile îndepărtate, marii iniţiaţi comunicau discipolilor Adevărul.

Azi, marile Lumini ale lumii spirituale comunică celor chemaţi Adevărul. Astfel aflăm că în natura înconjurătoare există o diversitate de materii eterice, de diferite grade, a căror fineţe este atât de mare, încât simţurile fizice nu sunt în stare să ni le reveleze. Aceste materii sunt animate deunde vibratorii , diferite de cele care animă materia vizibilă, tangibilă, în sânul lor existând o infinitate de vieţuitoare, de aceeaşi compoziţie cu mediul unde trăiesc.

Aceste afirmaţii, ca şi multe altele, sunt primite azi de lumea savantă cu neîncredere, ba chiar cu ironie, invocând întrebarea: „De ce nu se poate proba existenţa acestor materii şi forţe, de ce nu pot fi văzute, auzite şi pipăite de toţi oamenii?”

Răspunsul la această întrebare este următorul: Lumile hiperfizice, cu materiile şi forţele lor, nu pot fi văzute şi simţite, nu se poate lua cunoştinţă de existenţa lor, pentru că oamenii nu dispun deocamdată decât de organele de simţ necesare perceperii lumii fizice.

Este adevărat că omul are în fiinţa sa – pe lîngă organele de simţ fizice – şi organe de simţ impresionabile de prezenţa materiilor invizibile şi a entităţilor spirituale vieţuitoare în mediile hiperfizice, dar aceste simţuri dorm, stau latente în fiinţa noastră. Numai când aceste simţuri superioare vor fi puse în activitate, când vor fi chemate la viaţă, omul va deveni un medium între Cer şi pământ. Din acel moment el va auzi, simţi şi vedea materii şi fiinţe animate de alte forţe decât cele fizice.

Cu alte cuvinte, lumea hiperfizică este pentru om la fel cum este lumea culorilor pentru omul născut orb. El va auzi sunetele, va simţi cald sau rece, va pipăi lucrurile moi sau tari din lumea fizică, dar nu va avea nici o idee despre ceea ce înseamnă roşu, albastru sau verde. Mintea sa nu are posibilitatea să definească peisajele, perspectivele şi culorile, deoarece nu a avut niciodată un organ capabil de a primi vibraţiile luminii, care, sosind pe scoarţa cerebrală, se transformă în noţiuni de culori şi forme. In mintea orbului din naştere, lumea vizibilă de către un om sănătos nu provoacă nici o noţiune corespunzătoare; însă cu toate că nu o vede, ea există.

Faptul că cea mai mare parte din omenire nu vede fiinţele, materiile din lumile hiperfizice, nu este im argument că ele nu există. Dacă printr-o„minune” sau operaţie, orbul din naştere ar dobândi vederea, la început n-ar pricepe nimic, ar rămâne uluit, dar treptat, făcându-şi educaţia vizuală a imaginilor sosite pe cortex, ajunge să ia pe deplin cunoştinţă şi de acest domeniu necunoscut lui până atunci.

La fel s-ar întâmpla cu oricare dintre oamenii care dobândesc vederea spirituală. Dacă graţie unor evenimente neprevăzute, unei educaţii sau practici speciale, omul ajunge să-şi dezvolte simţurile superioare ale lumilor suprafizice, ar vedea forme şi ar auzi sunete neinteligibile la început, dar încetul cu încetul, obişnuindu-se cu ele, le va înţelege şi distinge unele de altele.

Pentru cunoaşterea acestei lumi invizibile se cer ani de zile de observaţii şi o continuă educaţie. Se petrece acelaşi fenomen ca în lumea fizică. Toţi oamenii au ochi; cei sănătoşi văd lucrurile şi fiinţele, dar oare toţi cunosc natura, funcţia şi rostul lor în angrenajul universului? Sunt necesari ani de studii pentru a le cunoaşte, deosebi şi afla rostul în decorul vast al naturii.

Unii oameni afirmă: „Deoarece noi, deocamdată, nu simţim, auzim sau vedem aceste lumi invizibile, înseamnă că nu a sosit timpul să le cunoaştem. Când va veni vremea, se vor dezvolta treptat şi simţurile superfizice din noi şi atunci le vom cunoaşte. La ce bun să ne batem capul cu ele de pe acum? Să terminăm cu deplina cunoaştere a lumii fizice, şi apoi omenirea va trece şi la cunoaşterea lumilor necunoscute”.

Argumentul este puternic în aparenţă, însă greşit în fond, şi iată de ce. Să presupunem că suntem chemaţi neapărat într-o ţară îndepărtată, unde va trebui să trăim mulţi ani. Ei bine, se cade să cunoaştem din vreme condiţiile în care vom trăi acolo, mediul şi influenţa lui asupra noastră. Bineînţeles că ajungând acolo, ne vom adapta, vrând-nevrând, acelui mediu, dar oare nu este mai bine să cunoaştem din vreme noile condiţii şi să ne pregătim pentru ele? Evident că da.

Aşa fiind, nu numai că nu este de prisos, dar chiar se impune să cunoaştem lumile invizibile, deoarece cunoscându-le din timp vom şti cum să ne comportăm atunci când dezbrăcând haina carnală, trupul, vom pătrunde în aceste lumi, unde ne vom desfăşura existenţa în forme noi de viaţă. Pregătiţi ca atare vom fi scutiţi să rătăcim ani şi ani în neştiinţă şi să pierdem astfel o vreme îndelungată până să ne obişnuim iarăşi cu „noua” noastră patrie spirituală, veche din veşnicia veacurilor fără număr.
În afara acestui motiv esenţial, se cade să luăm cunoştinţă de aceste lumi şi pentru faptul că ceea ce vedem pe pământ nu este decât efectul unor cauze aflate în lumea invizibilă. Aşa de exemplu: un om simplu constată cum telefonul transmite voci de la un loc la altul, vede cum tramvaiul circulă pe străzi, vede efectul, dar cauza care le pune în funcţiune – electricitatea – nu o vede, nu o cunoaşte. Acelaşi raport există şi între lumea fizică şi cea hiperfizică . Noi nu vom ajunge să cunoaştem pe deplin lumea fizică, lumea efectelor, până nu vom avea cunoştinţe despre lumea invizibilă, hiperfizică – domeniul cauzelor tuturor fenomenelor, lucrurilor şi fiinţelor vizibile pe pământ.

Ori de câte ori o problemă este complexă prin natura ei, se cade să se vină cu exemple cât mai numeroase. Iată un arhitect decis să proiecteze o casă . Acest om nu va îngrămădi material peste material, fără nici o ordine, fără necesitate şi în cantităţi de prisos. Mai întâi se foloseşte de gândirea şi imaginaţia sa,îşi croieşte în minte o formă de casă, cu o anumită distribuţie, cu un anumit aspect şi dimensiuni. După aceea aşterne pe hârtie ceea ce croise mental, şi încetul cu încetul, urmărindu-şi imaginaţia, face pe hârtie un plan. După acest plan, începe construcţia – realizarea fizică a unei concepţii. Cu alte cuvinte, întâi a fost o creaţie mentală, ideală, apoi a urmat realizarea ei într-o imagine, într- o formă aşternută pe hârtie, într-un proiect, şi în fine – realizarea ei în lumea fizică, cu material fizic. Ideea aparţine Lumii divine; imaginea, planul, aparţine lumii astrale; iar construcţia fizică aparţine lumii fizice.

Casa, opera fizică este trecătoare, pieritoare. Un foc, un cutremur o poate rade de pe suprafaţa pământului. Proiectul aşternut pe hârtie se poate distruge şi el, dar arhitectul are în minte imaginea casei, care nu se va distruge niciodată . Omul fizic, personalitatea creatoare va pieri şi ea, dar imaginea, creaţia sa mentală, va dura în vecii vecilor în lumea invizibilă, unde s-a imprimat ca pe o placă fotografică.

într-adevăr, universul este plin de o sumă de materii extraeterate, numite fluide. Aceste fluide au, printre alte însuşiri, calitatea de a fixa pe ele imaginile, ideile emise de oameni, îngeri, supraîngeri şi alte entităţi spirituale. Cu alte cuvinte, în spaţiile infinite se găsesc arhivele naturii, unde se imprimă toate gândurile, evenimentele şi sentimentele omenirii, fie întrupate, fie destrupate.

Tot ce există pe pământ – aer, apă, munţi şi câmpii, flora şi fauna, totul are influenţă asupra omului. Dar în afară de influenţele lumii vizibile, asupra fiecăruia din noi se exercită influenţe şi mai mari, şi mai puternice – influenţele lumilor invizibile. Noi suntem, la un moment dat, rezultatul influenţei mediului vizibil şi invizibil asupra noastră, şi al muncii depuse de spirit – stăpânul trupului – potrivit evoluţiei sale.

Să nu credem că ştim tot ce ne înconjoară. Chiar în lumea fizică – tangibilă, vizibilă şi cercetată cu simţurile noastre – se petrec o mulţime de fenomene de care rămânem neştiutori, pentru că simţurile noastre mărginite nu ni le fac cunoscute. De exemplu, se află înaintea noastră o statuie. Undele luminoase căzute pe această formă se reflectă şi vin la ochii noştri, de unde sunt transmise la centrul văzului aflat pe cortex, de aici la suflet, şi prin intermediul sufletului conştiinţa noastră, spiritul, traduce aceste vibraţii în culoare şi formă .

Dar oare cunoaştem noi totul despre această lumină? Nu, şi iată de ce. Se ştie că lumina ce scaldă cu vibraţiile ei suprafaţa pământului, vine de la soare. Dacă facem să treacă printr-o prismă o rază de lumină, vom vedea că ea se descompune în mai multe fâşii colorate, care întâlnind un ecran, ne dau spectrul solar, compus din şapte culori: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Noi atât vedem cu ochii. Cu toate acestea, adevărul este că fâşia de lumină mai dă naştere, trecând prin prismă, şi altor culori, unele înaintea roşului – infraroşu, şi altele dincolo de violet – ultraviolet. Într-adevăr, dacă punem o lentilă în dreptul spaţiului gol dinaintea roşului şi aşezăm în focarul acestei lentile o bucată de fosfor, vom vedea că fosforul se aprinde, deoarece razele obscure, invizibile ochiului nostru, trecând prin lentilă, s-au concentrat, s-au manifestat sub formă de căldură, aprinzând fosforul. Prin urmare, înaintea roşului există unde vibratorii producătoare de căldură.

Dacă punem la finele spectrului un paravan şi alături de el o placă unsă cu o soluţie de cianură de potasiu, vom vedea cum această placă se va lumina sub acţiunea razelor ultraviolete.
Aşadar, există în razele soarelui culori infraroşii şi ultraviolete, invizibile ochilor noştri, dar sesizabile prin efectele lor.
După cum ochiul nostru nu vede decât între anumite limite, urechea noastră nu aude decât sunetele produse în aer cu o frecvenţă între 32-36.000 de vibraţii pe secundă. Or în natura fizică înconjurătoare se produc vibraţii de o frecvenţă mai înaltă de 36.000 Hz şi mai joase de 32 Hz; dar urechea noastră nu le percepe, nu le aude, ca şi cum n-ar exista.

De aici tragem concluzia că suntem scăldaţi din toate părţile de vibraţii – unele transmise prin aer, altele transmise prin eter – de care însă nu avem cunoştinţă, pentru că nu deţinem organe potrivite recepţionării lor.

Aşa de exemplu electricitatea – ale cărei unde se transmit prin eter – are de la 1.046.000 până la 35.000 milioane vibraţii pe secundă. Fluidul electric ce se scurge pe firele electrice nu este văzut de ochiul nostru, pentru că vibraţiile sale au o frecvenţă foarte mare. Dar imediat ce curentul electric întâmpină o rezistenţă în drumul său – un filament de bec electric – numărul vibraţiilor prin eter scade între 350 milioane şi 760 milioane de vibraţii pe secundă, filamentul devine luminos şi ochiul nostru vede lumina.

Până în prezent se cunosc 63 categorii de vibraţii, din care fac parte undele hertziene, undele nancy, undele x, y etc. Din acestea, noi nu percepem decât opt categorii, prin urmare avem cunoştinţă de prea puţin.

Să presupunem că nervul optic n-ar dispune de sensibilitatea dobândită până în prezent; desigur n-am avea nici o cunoştinţă de lumina soarelui, atmosfera din jurul nostru fiind întunecată. Să presupunem acum că nervul ochiului ar fi impresionabil de undele electrice; în acest caz noi am vedea totul în jurul nostru, graţie luminii emise de electronii care ne înconjoară din toate părţile. Astfel n-ar mai fi pentru noi, nici noapte, nici zi, ci o lumină continuă, atâta vreme cât electronii vor fi mânaţi mereu în vârtejul infinit de rapid al mişcării lor de rotaţie şi revoluţie.

Având în vedere acest principiu, înţelegem facultatea văzului şi auzului spiritual a unor persoane numite clarvăzătoare sau lucide.

Cu toţii primim vibraţii din lumea hiperfizică, dar rămânem nesimţitori la acţiunea lor, deoarece conştiinţa noastră nu răspunde la influenţa lor, nu sesizează sosirea lor. Clarvăzătorii, lucizii, primind aceste vibraţii, le înţeleg, conştiinţa lor ia act de prezenţa lor, şi ei văd fenomene, fiinţe, materii şi forţe la a căror descriere rămânem pe gânduri.

Evident că şi între lucizi există diferite grade: unii văd binişor, alţii bine şi alţii foarte bine, la fel ca în cazul văzului fizic comun. Pentru aceşti oameni, vederea în lumea invizibilă este un act involuntar – privesc şi văd. Ei pot vedea şi cu ochii deschişi şi cu ochii închişi, ceea ce denotă o independenţă între vederea fizică şi cea spirituală . Ei văd cartea pe care o au în mână, dar în jurul ei, prin ea şi dincolo de ea văd lumea invizibilă.

În această lume, luminoasă prin ea însăşi, prin care circulă valuri de materii subtile, se vede o mişcare deosebit de rapidă în toate direcţiile. Prin urmare lumea invizibilă este şi ea materială, animată de numeroase forţe, desfăşurate conform unor anumite legi. Aceste materii sunt de diferite densităţi, formate fiecare din particule eterice de anumite dimensiuni şi constituţii, materii dispuse unele deasupra altora, conform fineţii lor, dar în acelaşi timp pătrunzându-se rând pe rând, cele mai fine pe cele mai grosolane, sau cu particule mai mari.
În peregrinarea lui pe calea evoluţiei, timp de mii şi milioane de ani, omul abia a ajuns să-şi dezvolte inteligenţa. Graţie acestei inteligenţe, el face azi descoperiri din ce în ce mai numeroase şi mai uimitoare. După scurgerea a mii şi mii de ani şi veacuri, omul va deveni mai bun şi mai înţelept, iubind tot ceea ce-l înconjoară. În fine, când evoluţia omenească va fi spre sfârşit, pe lângă o înaltă inteligenţă şi o bunătate îngerească , omul va dobândi puteri deosebite, forţe divine. Atunci se va termina evoluţia omenirii pe această planetă. Masa umanităţii înaintată astfel, ridicată până la termenul final al existenţei sale terestre, va trece pe un alt corp ceresc, pentru a -şi continua diurnul evolutiv infinit, iar cei înapoiaţi, întârziaţii, vor fi trecuţi prin întrupări, pe un alt glob, de aceeaşi natură cu Pământul, ca să-şi continue drumul neterminat.

Constatăm că evoluţia omului necesită multe secole, şi totuşi fiecare dintre noi poate grăbi sau scurta durata acestei evoluţii. Aceasta presupune o metodă specială, o hotărâre nestrămutată, sacrificii mari, adică viaţa sfinţilor, a marilor mistici sau a yoghinilor. Prin alimentaţie şi meditaţie, prin retragerea departe de vâltoarea lumii, prin sfinţenia, iubirea şi jertfa manifestată pentru tot ce a creat Tatăl şi prin rugăciunile lor nesfârşite, aceşti oameni ajung să-şi activeze spiritul, dezvoltă forţele latente ascunse în adâncul lor, se iluminează şi dobândesc puteri divine şi cunoştinţe ignorate de omenire. Din rândul acestor oameni ieşeau savanţii de altădată, întemeietorii unei ştiinţe vaste, din care s-a oferit omenirii numai atât cât putea pricepe şi avea nevoie pentru avansarea ei.

Bietul savant de azi se străduieşte să ştie ce este eterul, cum este constituit atomul. Se zbate în ipoteze asupra vieţii, a constituţiei lui, dar nu va cunoaşte tainele vieţii decât în ziua în care îşi va ilumina fiinţa printr-o viaţă morală, corectă, conformă legilor divine – de blândeţe şi iubire pentru tot ce există în jurul său. Numai atunci spiritul său va lucra puternic prin cuirasa, prin învelişul său trupesc, şi va vedea cu ochii spiritului atomul mare cât roata plugului, îi va vedea constituţia, va înţelege viaţa şi evoluţia ei. Numai atunci când trupul său, când sistemul său cerebral va ajunge să vibreze ca şi atomul, savantul modern va ajunge să cunoască mai mult. Atunci nu va mai exista pentru el nici un mister privitor la atom. Va cunoaşte rând pe rând toate materiile invizibile, toate foiţele ce lucrează asupra lor şi toate cauzele fenomenelor petrecute în natură.

Reducând totul la materia fizică şi la legile ce o stăpânesc, savantul de azi nu poate, tocmai datorită acestui materialism feroce, să se înalţe în sfere mai înalte, să cunoască materii, legi, forţe şi fiinţe mai subtile, decât cele cunoscute în jurul său din copilărie.

In antichitate, cei dotaţi cu inteligenţă, cei pregătiţi de natură, se puneau sub conducerea unui mare preot, sfânt în conduita lui şi versat în cunoştinţe oculte şi ale naturii. Acesta, timp de 20-30 de ani, îi povăţuia pe discipoli, le descria şi arăta experimental tot ceea ce se referă Ia om şi natură. In tot acest timp discipolii, erau ţinuţi în locuri retrase, în plină natură, feriţi de influenţele lumii, de gândurile ei josnice, de pornirile ei pătimaşe, de influenţele ei magnetice. Somnul, alimentaţia, băile şi exerciţiile fizice, antrenamentele mentale şi rugăciunile, toate erau reprezentate şi executate cu scrupulozitate. An de an, se dezvolta în ei vederea în lumea invizibilă şi auzul în lumea tăcerii, a celor fără glas.

Când discipolul dobândea aceste două instrumente de cercetare a naturii, dincolo de materia tangibilă şi analizabilă, marele guru, iniţiat sau preot, începea să-i descrie lumea fizică şi lumea hiperfizică. Ii făcea cunoscută matematica, biologia, chimia şi aşa, rând pe rând, tot ce înconjoară pe om, natura întreagă. Odată intrat în stăpânirea lor, trecea la studiul foiţelor şi materiilor superfizice, a materiilor eteriforme, a fiinţelor invizibile ochilor fizici. Când – după ani de zile – îşi însuşea întreg acest domeniu, trecea la cunoaşterea originii şi a creaţiei universurilor, a vieţii şi a tuturor fiinţelor.

După aceea îşi încheia cariera de discipol cu aflarea celor mai înalte cunoştinţe îngăduite unui muritor – noţiuni referitoare la Creatorul lumilor şi atributele Sale.

Din ziua când a reuşit să-şi înfrâneze simţurile şi dorinţele, să-şi ordoneze gândurile, să respingă influenţele semenilor săi, el ieşea în lume, păşea în mijlocul omenirii, devenea la rândul său o mare lumină spirituală.

De acum înainte, cunoscător a ceea ce există pe pământ şi în Ceruri, el poate să -şi lase trupul pe pat, la umbra unui copac, într-un loc retras, iar împreună cu o parte din sufletul său să iasă şi să se îndepărteze de trup, să se ridice în spaţiu, ca un nor nevăzut, şi acolo să vadă, să cerceteze, să audă şi să primească sfaturile marilor Lumini spirituale, înaltele entităţi spirituale diriguitoare ale evoluţiei lucrurilor şi fiinţelor de pe planeta noastră.

În această fază, iniţiatul posedă puteri deosebite; poate face ceea ce omul numeşte „minuni”. El se ridică în aer, merge pe suprafaţa apei, stă în mijlocul flăcărilor, se face invizibil, vindecă boli şi face o serie nesfârşită de fapte, pentru că ştie să mânuiască toate materiile, cunoaşte secretul legilor ce le guvernează, realizând — asemenea unui mic creator — orice doreşte. Vai lui dacă o va face din vanitate sau împotriva semenilor săi!

Un asemenea om era privit – cum ar fi privit şi azi – ca un supraom, respectat de toţi. De la aceşti iniţiaţi au rămas până în zilele de azi ceea ce se mai cunoaşte, ca tradiţie, despre lumea superfizică.

fragment DIN TAINELE VIEŢII ŞI ALE UNIVERSULUI”

prof. SCARLAT DEMETRESCU

https://www.evolutiespirituala.ro/existenta-lumilor-invizibile/?feed_id=8793&_unique_id=62483ac36f94f

Wheel

[vc_row][vc_column][vc_column_text]Roata Anului

 

Ciclul anual al trecerii anotimpurilor este denumit si Cercul Sacru, Ciclul Sabaturilor sau Roata Anului.

Cele 8 spite ale acestei roti sunt marile sarbatori ce au loc in perioada solstitiilor, echinoctilor si la jumatea acestor timpi. Se mai numesc si SABATURI, de la cuvantul francez „battre” –a celebra. Aceste sarbatori au fost asimilate in mare parte de toate religiile, inclusiv de crestinism, ca zile ale sfintilor si sarbatori religioase.

 

VREAU SA MA INSCRIU

 

Ostara – 21 martie

Primul Sabat, denumit Ostara sau Apogeul Primaverii, este sabatul echinoctiului de primavara, care are loc in jurul datei de 21 martie.

Ziua si noaptea sunt egale.

Ostara a fost denumita dupa Steaua Estului (Eostre) – planeta Venus, zeita saxona a zorilor si fertilitatii, denumita in alte parti si in alte timpuri zeita Ishtar, Astarte, Ashera, Afrodita, Inanna.

Zeița Ostara este de asemeni zeița norvegiană a fertilității. La echinocțiul de primăvară o cinstim, căci este Zeița Primăverii și a Reînnoirii. Simbolurile ei sunt oul și Luna nouă. Animalele ei sunt iepurele și fluturele.

Ostara a fost denumit Easter de catre crestini, practic o alta varianta a numelui zeitei. Asadar, Pastele crestin este de origine magica – pagana. :)

Ouale, iepurasii, sunt simboluri ale fertilitatii si sunt universal asociate acestui festival.

Ostara este momentul cand Mama Pamant aduce pe lume 2 perechi de gemeni sacri: Barbatul Verde si Fecioara Verde si Barbatul Rosusi Fecioara Rosie, sibolizand flora si fauna.

Pastile insemnate cu o cruce (paska) simbolizeaza Soarele in echilibru.

De Ostara se fac ritualuri pentru prosperitate, sanatate, fertilitate ( atat a animalelor, a granelor cat si a femeilor) si pentru noi inceputuri in viata, iubire, profesie, etc.

 

Beltaine – 1 mai

Beltaine este ziua de 1 mai si este serbarea sexualitatii, a casatoriei sfinte dintre Barbatul Rosu si Fecioara Verde celebrata in cadrul ritualului Stalpului de Arminden.

Casatoriile intre muritori sunt considerate nefaste, fiind legate de blestemul Regelui lunii mai.

Noaptea precedenta lui Beltaine este Noaptea Walpurgiei. Walburg este un nume teuton pentru Mama Pamant. Aceasta seara celebreaza aducerea primaverii de catre Wodan si Freya (zei nordici) si se aprinde focul.

Noaptea Walpurgiei este privita ca noaptea nebuniei, cand granita intre lumi este foarte subtire. In antichitate, aceasta sarbatoare era inchinata zeului Hades, zeul Infernului.

În vechile vremuri celtice, tinerii își petreceau toată noaptea în pădurea „A-Maying” și apoi dansau în jurul falpului Maypole a doua zi dimineață. Cuplurile căsătorite mai în vârstă aveau voie să-și scoată verighetele (și restricțiile pe care le presupun) pentru această noapte. Dimineața era un moment magic pentru „apa sălbatică” (rouă, izvoare curgătoare și parauri), care este colectata și folosita pentru a face baie pentru a aduce sau pastra frumusețea sau pentru a bea in scopul de a mentine sau aduce sănătatea.

De Beltaine se fac ritualuri de dezlegare sau legare cununii, de iubire, pentru sex si pentru fertilitate.

 

Litha – 21 iun

Litha, denumita si Miezul Verii, are loc la solstitiul de vara, in jurul datei de 21 iunie.

Litha este o zeita saxona a granelor, inrudita cu Demetra sau Ceres, iar sarbatoarea este una a bucuriei, a belsugului, a jocului.

A fost preluata de crestinism sub forma sarbatorii Ziua Sf Ioan Botezatorul.

Este un festival al familiei, al cuplurilor si al copiilor.

De Litha se fac ritualuri pentru familie, copii, pentru abundenta si prosperitate. Este cel mai bun moment din an pentru a imbunatati starea psihica si fizica a barbatului familiei, din orice punct de vedere (profesional, familial, sexual). :)

 

Lughnasadh – 1 august

Lughnasadh (jocurile lui Lugh) areloc pe 1 august, a fost denumita dupa zeul solar irlandez Lugh.Marcheaza inceputul toamnei. Mai estedenumita si Inceputul Recoltei, sau Ospatul Painii.

In aceasta zi se coc paini din recolta cea noua. Painea simbolizeaza trupul zeului cazut. (vezi asocierea cu Iisus – trupul sau era tot painea si asemanarea cu zeul egiptean Osiris, care jumatate de an traieste pe Pamant si jumatate in Lumea de Dincolo, fiind mort – aceeasi legenda mai tarziu este imprumutata zeului Dumuzi / Tammuz).

Este un festival al energiei masculine. Se organizau jocuri, inclusiv traditia Jocurilor Olimpice vine de la acest festival si a turneurilor de fotbal.

Festivalul a fost denumit de crestini, Lammas.

Ritualul este benefic pentru a aduce abundenta financiara, bunastare si fericire in casa si in familie. De asemeni se poate face ritual pentru materializarea dorintelor legate de evolutia vietii profesionale si se pot cere daruri divine si ajutor in evolutia spirituala a individului, pentru anul in curs.

 

Mabon- 21 septembrie

Mabon este sarbatoarea echinoctiului de toamna – 21 sept si se numeste astfel dupa zeul galez al recoltei, fiul sacru al zeitei Modron (Marea Mama). El este Barbatul Verde al carui sange intoxica simturile : vinul, berea- zeul Dionysos (vin), Osiris (bere).

Aceasta sarbatoarea comemoreaza sacrificiul Zeului Verde si coborarea sa in Infern (alta varianta a Zeului Osiris – Dumuzi – Iisus care a coborat in Iad sa izbaveasca sufletele din chinuri).

In Letonia aceasta sarbatoare mai estedenumita si Vela Laiks – Timpul Mortilor.

Ziua si noaptea sunt egale.

Este Ziua Recunostintei din Anglia, dar cei ce emigrasera in Americi si Canada aveau o recolta mai tarzie si astfel au modificat data Zilei Recunostintei, aceasta sarbatorindu-se in prezent in noiembrie respectiv octobrie.

Sabatul Mabon este un moment ideal pentru ritualurile de protectie pe parcursul lunilor reci ale anului. Se fac ritualuri de protectie a casei impotriva Raului si impotriva saraciei. De asemeni, se pot face ritualuri pentru anularea unor vraji vechi si pentru indepartarea spiritelor malefice care bantuie locuri sau persoane (exorcisme).

 

Samhain – 31 oct

Samhain este sarbatoarea Sfarsitului Verii. Este ospatul celtic al mortilor, cand granita dintre lumi este cea mai subtire, iar spiritele mortilor trec in aceasta lume si bantuie.

Este Anul Nou Celtic.

Denumita de crestini Ziua Tuturor Sfintilor.

Noaptea precedenta se numeste All-Hallows, Hallowmas sau Halloween.

In Mexic aceasta sarbatoare este denumita Dia de los Muertos – Ziua Mortilor.

Se pune mancaresi bautura pe masa pentru morti si se aprinde focul si/sau lumanari.

Este cea mai potrivita zi pentru Ritualuri de Trecere si pentru comunicari cu spiritele mortilor.

 

Yule – 21 dec

Yule inseamna roata in norvegiana. Este sarbatoarea solstitului de iarna, in jurul datei de 21 dec.

Aceasta sarbatoare celebreaza venirea pe lume a Regelui Soare. Yule mai este cunoscut si ca Festivalul Luminilor, caci toate luminile ardeau in aceasta noapte.

La Yule, sărbătorim iarna și renașterea Soarelui. La Samhain, Zeița l-a urmat pe Zeu în Lumea de Dincolo, iar Pământul și-a început marea lungă iarnă. Pe măsură ce roata se întoarce spre Yule, Zeița este gravida și dă naștere micului Rege de Stejar – Oak King, Zeul Soarelui Rasare. Vechiul Zeu sau Regele Holly este învins și se întoarce în Lumea de Dincolo pentru a se odihni până la solstițiul de vară, când va renaște din nou ca Domn al Soarelui Apune.

In Roma Antica, aceasta sarbatoare era denumita Natalis Solis Invicti – Aniversarea Soarelui Nebiruit si avea loc in timpul festivalului mai lung denumit Saturnalia, cel mai important din an, de la care a ramas pana in ziua de azi traditia sarbtorii de Anul Nou.

Yule a fost primul festival pagan asimilat de crestinism in anul 354 d.Hr., cand celebrarea nasterii pruncului Iisus, care a avut loc undeva in martie, a fost mutata in timpul solstitiului de iarna si a fost numita Craciun. Obiceiul impodobirii bradului de Craciun, cadourile, colindele, uraturile mascatilor costumati, vascul, au fost toate preluate de la sarbatoarea pagana Yule.

Este ziua eliberarii lui Mabon, fiul Marii Mame, Modron. La Yule, Mabon renaște ca si Copil al Promisiunii, Fiul Luminii.

De Yule se fac ritualuri pentru victorie asupra dusmanilor, pentru succes in orice domeniu, prosperitate financiara si materiala.

 

Imbolc – 2 feb

Imbolc /Imbolg / Oimelc sunt variante ale numelui pentru Sabatul Patrarului Injumatatit, care este sarbatorit pe 2 februarie.

Oimelc inseamna „laptele oii” iar Imbolc inseamna „in burta”. Astfel, aceasta este o sarbatoare a fertilitatii si a nasterii.

Este insotita de foc sub orice forma, pentru ca focul simbolizeaza viata.

Sarbatoarea celtica a „Luminii in crestere” , mai este denumita si Brigantia si este inchinata zeitei irlandeze a focului, inspiratiei, vindecarii, nasterii, Brigit. Zeita Brigit este o alta forma a zeitatii Ishtar din Summer.

Sarbatoarea se mai numeste si Ziua Femeilor in traditia Wicca.

Crestinii au preluat aceasta sarbatoare si au denumit-o Intampinarea Domnului sau Ziua Cartitei.

De Imbolc se fac ritualuri pentru nastere usoara, fertilitate, iubire, vindecare, gasirea scopului personal si spiritual in viata.

 

VREAU SA MA INSCRIU

 

Material Inclus in Cursul de Hermetism
Academia Karanna ©[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column]

[/vc_column][/vc_row] https://www.evolutiespirituala.ro/sabaturile-roata-anului-cercul-sacru/?feed_id=8425&_unique_id=623b5bd762670

564095 363122983769115 2060016058 n

PROTECTIA MAGICA

firewoman+(4)
 
Introducere
     Înainte de a citi acest document, vă rugăm să înţelegeţi că a fost  scris pentru o varietate de oameni curioşi şi foarte interesaţi, începători şi moderaţi, precum şi pentru unii mai avansaţi în cunoaşterea tainelor magiei.
    Câteva din tehnicile descrise de noi nu trebuie încercate de persoanele neiniţiate sau începătoare .
     Nu spunem asta pentru a face pe cineva să se simtă inferior, dar trebuie să vă prevenim, spre binele vostru, că o parte dintre ele sunt tehnici care cer îndrumare din partea unui iniţiat sau a unei fundaţii specializate în aceste proceduri fundamentale şi practici deosebite.
     Includem acest avertisment deoarece ştim că mulţi începători nu vor fi pregătiţi pentru a parcurge aceste proceduri, dar cum tentaţia lor va fi mare nu putem spune decât că îşi asumă deplina responsabilitate .
     Protecţia energetico-informaţională este o disciplină care trebuie studiată, practicată şi învăţată.
     Atâta timp cât o veţi învăţa corect şi veţi acumula noi cunoştinţe veţi progresa voi înşivă şi vă veţi dezvolta abilităţile şi capacităţile paranormale, veţi reuşi să faceţi mai multe lucruri minunate în viaţă.
     Ceea ce considerăm noi ca tehici mai avansate ale protecţiei magice sunt cele care necesită multă practică în manipularea energiilor şi în lucrul cu Astralul .
Ce este protecţia magică
 
     Protecţia magică este ştiinţa de a ne proteja pe noi înşine şi spaţiul înconjurător de infestările şi atacurile malefice, este matricea energetică a forţelor universale acordate la dorinţa proprie, rezultând astfel un scut etheric pe toată suprafaţa şi în Canalul energetic din jurul nostrum.
     Protecţia energetică biofotonică şi electromagnetică se aseamănă cu sistemul electronic de securitate şi supraveghere pus în case şi în jurul curţilor voastre.
     Protecţia defensivă vă poate preveni de apropierea primejdiei, vă poate ajuta să intensificaţi apărarea şi să ţineţi pericolul  cât mai departe.
     Protecţia energetică poate îmbrăca mai multe forme: pur-mentală, ritualistică specializată, fizică sau orice alte combinaţii ale acestora.
     Fiecare formă de protecţie are avantaje şi dezavantaje în funcţie de mijloacele folosite şi timpul necesar pentru procedură .
      Aceste forme ale protecţiei energetice sunt numai câteva posibilităţi pe care le puteţi alege şi reprezintă o selecţie din scrierile despre acest subiect .
 
De ce avem nevoie de protecţie
 
     Protecţia energetico-informaţională este esenţială pentru oricine aspiră la practica magiei şi radisteziei şi la subiectele raportate la acestea.
     Oricare practicant al Magiei, ca slujitor al Luminii, poate avea potenţialul să atragă influenţele negative, care vor încerca să-i oprească munca sau progresul.
     Datorită potenţialului său energetic crescut, a investigaţiilor şi cercetărilor pe care le face, Magicianul declanşează impulsuri generatoare de evenimente uneori, şi poate determina redirecţionarea unor energii negative spre el, provocând entităţile  malefice.
    El poate, să-şi orienteze, fără să ştie, propriul potenţial către un spaţiu cu o puternică încărcătură negativă .
     Numai cu gândul ar putea face o asemenea imprudenţă.
     Sărăcia de care se lovesc oamenii, lăsându-se influenţaţi de emoţiile lor negative, inducţia acestora asupra lor, generând teamă, frică, spaimă, îngrijorare, face ca spaţii întinse din jurul lor să capete o vibraţie negativă .
     Şi dacă, în deplasările voastre, un spaţiu cu energii negative vă cuprinde, iar din interiorul acestuia vă atacă entităţile malefice, starea de frică se instalează automat, fără să vă daţi seama .
     Emoţiile şi trăirile negative atrag entităţi care se hrănesc cu asemenea energii şi apoi vor promova condiţiile dominaţiei lor asupra simţurilor celor atacaţi, inducându-le stări similare în continuare.
      Construcţii şi imobile ridicate în vecinătatea unor zone intens negative, numite şi spaţii maleficizate, se pot întâlni oriunde în preajma închisorilor, a locurilor unde s-au săvârşit crime, accidente, catastrofe, lângă cimitire, spitale şi ospicii de nebuni etc.
      Este de aceea imperativ să cunoaşteţi cum să vă autoprotejaţi de influenţa unor forţe atât de negativ-malefice .
     Potenţialul de opoziţie la forţele negative este la un iniţiat mult mai puternic decât la celelalte persoane, acest potenţial putând să crească la ei odată cu dorinţa ca aceasta să se întâmple.
     Este important să cunoaşteţi că prin protecţia magică veţi deveni şi voi mai acordaţi cu Universul şi energiile benefice care vă înconjoară, care vor deveni tot mai puternice şi vor determina o creştere a vibraţiei straturilor energetice ale spiritului, sufletului şi trupului vostru fizic .
     Forma voastră astrală va începe să strălucească mai puternic odată cu accesarea porţilor de vibraţie astrale şi posibilitatea de a fi văzuţi şi atacaţi de spiritele malefice va descreşte .
     Un spirit luminos care-şi creşte vibraţia nu poate fi văzut şi atacat de un spirit inferior .
     Dacă nu cade în patima beţiei, drogurilor sau nebuniei, un om raţional nu poate fi atacat chiar aşa de uşor de forţele malefice .
     Dacă vom pătrunde în tainele radiesteziei, vom afla mai multe despre entităţile din jur, atât cele benefice şi luminoase,cât şi cele întunecate şi malefice.
     Entităţile pot fi împărţite în trei categorii după intenţia lor : bune (pozitive, luminoase), neutre şi rele (negative, malefice).
     În viaţa de fiecare zi întâlnim diferiţi oameni, în drumurile noastre, unii cu spirit pozitiv alţii cu spirit malefic, de aceea, posibilitatea de a întâlni ceea ce e rău ar trebui să ne îngrijoreze .
    Entităţile din trupurile omeneşti se împart la rândul lor în bune şi rele, şi stratificările şi ierarhiile există în ambele tabere, în sus şi în jos.
    Pentru ca răul să nu ne afecteze, este bine să cunoaştem cum anume să reacţionăm pentru a fi mult mai bine pregătiţi în stările de necesitate.
     De-a lungul activităţii  învăţăm să depistăm şi să recunoaştem aceste categorii de forţe şi cum anume să le evităm pe cele dăunătoare.
     Atunci când veţi întâlni o entitate negativă, chiar dacă veţi putea comunica cu ea, să nu o faceţi, să mergeţi înainte, pe drumul vostru, să o ignoraţi, iar dacă vă veţi simţi ameninţaţi, să luaţi o poziţie de apărare, să faceţi o analiză rapidă şi să aflaţi cu ce anume vă confruntaţi, ca mai apoi să chemaţi rapid ajutoare din Astral .
     În cele mai multe cazuri nu trebuie să atacaţi, să agresaţi aceste entităţi, mai ales în situaţia în care lucraţi pentru alte persoane, deoarece contraatacul lor poate fi deosebit de periculos, iar loviturile întoarse să vă afecteze clienţii.
     Protecţia magică poate fi considerată ca o artă marţială , despre care învăţând, puteţi afla cum să vă apăraţi la nevoie, în orice situaţii, folosind chiar şi formele ofensive cele mai  potrivitec : există tactici şi strategii mai multe de a ataca, apoi de a te retrage pentru a contraataca şi a învinge .
     Tehnicile de apărare prezentate aici vă vor ajuta să păstraţi la distanţă forţele negative şi chiar să scăpaţi de ele .
FORMELE SI INSTRUMENTELE
PROTECTIEI MAGICE ANTIMALEFICE
                   
Formele protecţiei antimalefice
 
     Protecţia Magică poate fi aspectată şi împărţită în două : fizică şi non-fizică .
     Protecţia non-fizică implică modelarea şi transformarea energiilor într-un scut şi a le aduna în jurul nostru, a obiectelor şi a locuinţei noastre sau a altor persoane, într-o sferă de protecţie .
     Protecţia fizică implică folosirea cristalelor, ierburilor, simbolurilor, talismanelor, pantaclelor cu pentagramă şi hexagramă, obiectelor consacrate etc. pentru asigurarea energiilor protectoare persoanei respective şi spaţiului său locuibil .
Protecţia non fizică 
 
     Această formă de protecţie vă ia cel mai puţin timp pentru pregătire şi include mai multe forme instant pe care le puteţi utiliza dacă aţi fost prinşi cu garda descoperită.
     Vă ia cel mai puţin timp pentru a vă proteja la nevoie, dar foarte multe antrenamente atunci când veţi avea timp.
     Câteva dintre aceste tehnici pot fi folosite ca arme ofensive dacă nu aveţi altă cale
     Este bine întotdeauna să evitaţi o confruntare şi în cele mai multe cazuri, dacă aveţi scutul energetic de protecţie activat, multe entităţi vă vor lăsa în pace .
      Dacă nu este momentul să luptaţi, treceţi mai bine în apărare .
Cum să ne rugăm
 
     Unul dintre corifeii pozitivismului francez Emile Coue` a înfiinţat o clinică la începutul sec. XX  şi i-a învăţat pe pacienţii săi să se autotrateze prin pozitivarea gândirii şi trăirilor proprii cunoscându-se bine  rolul deosebit al subconştientului în înregistrarea, şi transformarea programelor individuale .
     Autoprogramarea se referea la o mantră simplă, repetată de mai multe ori la nevoie :
 
     ,, Sunt tânăr/ă, puternic/ă, optimist/ă, armonios/ă, fericit/ă, sănătos/ă, benefic/ă . Mintea mea este limpede, puternică şi clară .
       De la o zi la alta sănătatea mea este tot mai bună – sunt perfect sănătos/ă .
                                                                                           Emile Coue`
 
    Iată cum se produc minunile prin autopozitivare !
 
   Citind cu atenţie psalmul 133 sau 134 din Biblie , depinde ce ediţie este aceasta, învăţăm cum anume să ne rugăm :
 
 ,,  1 . Iată acum binecuvântaţi pe Domnul…
    2. Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul.
   3. Te va binecuvânta Domnul din Sion. Cel ce a făcut cerul şi pământul ”.
   ,,Şi cum anume să ne rugăm Doamne ? ”, L– a întrebat unul dintre apostolii săi pe Iisus Hristos într-una din zile .
     ,,Aşa să vă rugaţi, prinTatăl nostru “…a fost răspunsul .
Sfera de Lumină
     Sfera de Lumină este una dintre metodele de bază rapide între tehnicile de realizare a scutului energetic de protecţie, care implică doar efortul de gândire.
     Sfera de lumină se face pe structura biocâmpului vostru şi va fi atât de puternică după cât veţi reuşi voi să o creaţi cu puterea gândului vostru, şi va depinde şi de calitatea energiilor puse în ea .
     Sfera de lumină aurie, roşie, verde, indigo, albastră, albă, neagră sau invizibilă este o extensie a formei voastre aurice iar metoda ei de creare şi de activare este foarte simplă .
      Vizualizaţi-vă propria persoană şi imaginaţi-vă, dacă nu vedeţi culori, un punct de lumină alb în centrul imaginii, gândiţi-vă cum acest punct luminos creşte şi vă depăşeşte corpul fizic, pe care apoi îl înconjoară şi se transformă într-un impenetrabil scut/sferă prin care nimic nu poate trece sau intra fără acceptul şi voinţa voastră.
     Mulţi iniţiaţi poziţionează pe această sferă de lumină oglinzi către exterior .
     Cei mai experimentaţi iniţiaţi se leagă de înalturie astrale cu un canal de lumină asemănător unui con subţire, din vârful căruia coboară o rază de lumină care amplifică sfera în care s-au izolat, invocând Lumina :
 Invoc Lumina Cristului lăuntric
Sunt un canal curat şi perfect
Lumina-mi este călăuză
     ,,Nors tane ramn lon pur sanor lon si sor nor !  – este invocaţia spiritului întrupat la adresa călăuzei sale şi a spiritelor luminoase din Astral, ca acestea să vină să-l salveze de la necaz .
     Este extraordinar şi minunat, nu-i aşa !
     Pur şi simplu, cu mintea voastră aţi reuşit asemenea performanţă.
     Atunci când vă rugaţi la Dumnezeu, voi înşivă deschideţi prin credinţa voastră un canal de lumină care vă activează spiritul şi sufletul .
     Când veţi experimenta această tehnică, să aveţi răbdare pentru a construi forma sferei de lumină, apoi s-o amplificaţi ca să devină tot mai strălucitoare, şi să fiţi siguri că vă înconjoară proporţional în faţă-spate, la cap şi la picioare .
     Să vă faceţi Sfera de protecţie cam la 2 m în jurul corpului fizic, iar la nevoie cât de întinde Aura,  până la 4 m. în jurul său .
     Să vă antrenaţi ca să vă adunaţi aura cât mai aproape de trupul fizic în caz de pericol, densitatea ei să fie maximă şi puterea concentrată în ea să fie cea mai mare.
     Comprimaţi-o cu puterea gândului, aşa cum vă sugeţi burta şi pieptul atunci când vreţi .
     Având toate cele ale voastre adunate mai aproape de trup, le veţi apăra mai lesne de vampiri şi ucigaşi .Veţi învăţa cu timpul să vă aprindeţi instantaneu spiritul iar trupul fizic se va aprinde şi el eliberând  brusc o cantitate de energie denoinică foarte mare şi necesară acoperirii corpului vostru astral într-o sferă .
        Aceasta este forma de bază a Sferei de Lumină şi ea este întotdeuna cu voi ; să invocaţi aşadar Lumina şi veţi vedea ce bine va fi .
            
Canalul de lumină
     Această metodă constă în înconjurarea voastră cu Lumina adevărului, Lumina universală, Lumina pură .
     Forţele şi entităţile malefice nu pot străpunge această lumină .
     Această metodă de obicei nu este mobilă, fixându-se asupra locaţiei voastre cu o eficienţă foarte mare, întărind puterea şi energia scutului protector cât şi pe a voastră.
     Relaxaţi-vă inspirând şi expirând profund, cu braţele întinse lateral, cu palmele cu faţa-n sus, stând vertical, cu picioarele depărtate pentru asigurarea stabilităţii corpului vostru fizic şi invocaţi Lumina :
Invoc Lumina Cristului lăuntric
Sunt un canal curat şi perfect
Lumina-mi este călăuză
     Faceţi-vă cruce cu mintea pe centrii energetici pornind de la cap către picioare şi apoi din nou către cap unind cele două polarităţi ale emisferelor cerebrale prin ramura orizontală a crucii .
     Imaginaţi-vă şi vizualizaţi aceasta, deschizând deasupra capului vostru un canal de lumină care să unească Sfera Celestă cu  trupul vostru .
     Coborâţi de acolo, din înalturile astrale, o rază de Lumină care să străbată creştetul capului vostru şi coloana vertebrală în jos, spre nesfârşit iar ramura orizontală a crucii să o faceţi la cap, la nivelul urechilor, concomitent cu invocaţia  Luminii.
     Vizualizaţi cum intră lumina astrală în voi şi deveniţi tot mai strălucitori .
     Dacă aţi început să aveţi comunicare în clarauz cu ghizii sau călăuza voastră, să întrebaţi ce aveţi de făcut şi dacă vă este permis să folosiţi energia pe care tocmai aţi descoperit-o.
     Marginile canalului vostru de lumină trebuie să fie clare şi să nu îndrăzniţi să faceţi scanări în locuri despre care nu ştiţi încă nimic, pentru că veţi fi sancţionaţi şi vi se va închide legătura.
       Susţineţi acest canal de legătură numai cât aveţi nevoie.
       La terminarea legăturii să vizualizaţi cum se disipează încet iar voi rămâneţi în sfera voastră de protecţie din biocâmpul vostru, foarte energizată şi puternic transparentă în exterior iar în straturile interioare să fie foarte strălucitoare.
Scutul de protecţie şi canalul de lumină
Metoda rapidă
     Înainte de investigarea unui obiectiv putem apela la o măsură de protecţie rapidă, mai ales dacă am fost sau suntem atacaţi.
     Metoda rapidă este necesară deoarce nu vă puteţi permite întotdeauna ,,luxul” de a construi mereu scuturi de protecţie, care iau mult timp şi veţi rămâne descoperiţi în faţa atacurilor externe .
     Metoda rapidă nu necesită pregătiri deosebite :
– Invocaţi Lumina şi spiritul vostru se va aprinde în arealul Sferei lui de protecţie.
– Invocaţi forţele astrale şi cereţi-le ajutorul .
– Vizualizaţi canalul de lumină care vă supraenergizează sfera voastră de protecţie .
– Supervizaţi, dacă sunteţi în stare, agresorul .
– Faceţi cu puterea minţii un scut de protecţie pe direcţia agresiunii aceluia, dar la limita Sferei voastre de protecţie .
– Prin ochii voştri forţele exorcizatoare din Astral, care vă vin în ajutor, la invocaţia voastră, vor şti cu ce se confruntă .
 – Când aţi terminat şi aţi scăpat, lăsaţi canalul cu energii astrale să se închidă şi mulţumiţi-le prietenilor  care v-au ajutat .
– Invocaţi Lumina .
Extensia aurică
      Aceasta nu este o tehnică a scutului protector dar este o aplicaţie a Sferei de lumină, un procedeu ofensiv care va înfricoşa şi va face să plece cele mai multe dintre forţele care doresc să vă provoace rănirea .
     Notaţi că extensia aurică foloseşte energie care are o viteză foarte mare şi este eficientă pentru a scăpa de spiritele inferioare, care se ascund în întuneric şi se hrănesc cu energii de joasă vibraţie, dar nu vă pot face rău dacă vă creşteţi strălucirea aurică .
     Poate fi folosită ca un blindaj temporar astfel încât pe moment să puteţi scăpa de atacatori .
     Pentru o strălucire mai mare este necesară o vibraţia mai înaltă .
      Se concentrează o cantitate mai mare de energie în Sfera voastră de protecţie.
      Creşterea vibraţiei se realizează prin Invocaţia Luminii !
Tehnicile fizice de protecţie
     Aceste tehnici implică direcţionarea energiilor astrale prin consacrări asupra obiectelor materiale şi folosirea simbolurilor în ajutorul protecţiei .
     Aceste forme ale protecţiei necesită mai mult timp pentru a le realiza dar nu necesită consumul energiilor noastre .
Cercul protector de lumină, sare şi cărbune
     Această tehnică creează o barieră de forţă pentru a proteja un spaţiu.
     Forţele negative vor fi astfel incapabile să treacă prin el.
     Desigur că această metodă necesită timpul necesar pregătirii, de aceea nu este o procedură de urgenţă .
     Cercul Protector, denumit adesea Cercul Magic, creează un spaţiu de protecţie în care vă puteţi desfăşura activitatea.
     El însuşi circumscrie un teritoriu şi deschide o poartă de vibraţie cu Astralul Superior.
     Este întotdeauna necesar şi vital să se folosească Cercul protector înaintea oricărei acţiuni magice, în special atunci când se intră în comunicare cu Astralul prin anumite căi cum ar fi : ritualurile divinatorii, meditaţia şi rugăciunea, transmisiile distale, investigaţiile cu pendulul, tarotul şi altele .
                                                                  Apa sfinţită
     Apa sfinţită este apa consacrată şi binecuvântată de Divinitate şi magnetizată de acele Genii ale Astralului Superior care capătă putere exorcizatoare şi de tămâduire a unor boli, pentru creşterea vibraţiilor în spiritul, sufletul şi trupul credincioşilor .
     Nu se poate da sub formă de placebo pentru că realmente are puteri de vindecare şi exorcizare însă condiţia folosirii ei este credinţa .
     Puterea apei sfinţite este şi homeopatică .
     Forţele negative nu tolerează apa sfinţită, numită şi aghiazmă .
     Apa sfinţită se obţine numai de către iniţiaţi şi magicieni utlizându-se apa de izvor, apa distilată şi cea de ploaie.
     Pentru a o sfinţi, apei obişnuite i se adaugă : sare, vin, tămâie arsă şi busuioc .
     Amstecul se face într-un recipient transparent, ca să se poată vizualiza lucrarea respectivă ; la 2 l. de apă adăugându-se o lingură de sare consacrată şi o crenguţă de busuioc, tămâie arsă şi un pahar mic cu vin roşu .
     Ceremonialul de consacrare (sfinţire) se face în zilele cu energii benefice prin Ritualuri speciale, al căror conţinut l-am mai publicat în lucrarea ,,Divinaţii”.
 Ierburile magice
     Multe ierburi pot fi folosite pentru protecţie într-un fel sau altul, ele putând fi împrăştiate pe o anumită suprafaţă, puse într-un săculeţ, arse pe cărbuni, distilate etc .
     În amănunt veţi găsi informaţiile necesare şi algoritmii magici de obţinere la Leacuri , Elixire , Fitoterapia .
      Noi vă dăm doar câteva exemple, care să vă incite ca să citiţi şi capitolele la care ne refeream mai înainte :
     Ulmul Lucios – protejează împotriva blestemelor şi gândurilor rele .
     Piperul şi ardeiul iute – reprezintă o pază puternică împotriva maleficului . Cu cât acestea sunt de mai mare efect (mai piperate şi mai iuţi) cu atât puterea lor de protecţie creşte. Ardeii chili şi ardeii roşii de obicei se pun la ferestre şi la uşi, pentru protecţie .
     Usturoiul : se ştie dintotdeauna că diavolul nu poate suferi mirosul de usturoi şi de aceea acesta este folosit în protecţia împotriva forţelor diavoleşti .
     În anumite ţări nu este nimic neobişnuit să vedeţi cununi de usturoi puse la geam, uşi şi chiar în magazine pentru a ţine răul cât mai departe.
    Seminţele de muştar-protejează împotriva forţelor negative .
Sarea consacrată
     În toate tradiţiile sarea reprezintă o mare nenorocire pentru forţele malefice care nu pot atinge sarea din cauza proprietăţilor ei cristaline, asemănătoare cu a cristalelor .
     De aceea, un pic de ,,sare pe coadă”, utilizând cercul cu sare şi sarea consacrată pusă în alimentaţie şi chiar purtată într-un săculeţ mic asupra persoanelor atacate reprezintă tratamentul cel mai bun împotriva diavolilor neastâmpăraţi.
  
Tămâia. 
Tipurile de tămâie
     Tămâia este la origine răşina produsă de arborele etiopian nuit Boswallia Carteri
     Ceea ce astăzi se numeşte tămâie nu este decât un amestec consacrat prin folosirea sa în scopuri magice de secole întregi : Oliban, la care se adaugă ambră gri şi mir .
     Tehnic vorbind, tămâia este compusă dintr-un smestec de răşini şi uleiuri .
     Amestecul se calcinează şi astfel se obţin acele granule colorate, care atunci când sunt arse pe cărbune încins degajă un parfum dulceag, foarte pătrunzător şi, adesea, înţepător .
     Bisericile Orientului folosesc din plin tămâia deoarece preoţii cunosc puterea purificatoare a fumului de tămâie.
     Din păcate, bisericile din occident nu utilizează acest instrument cu puteri magice
    În ceea ce priveşte Extremul Orient, mult mai apropiat de ocultism (tămâia nu trebuie confundată cu beţişoarele aromate) este folosită în toate ceremonialurile .
     În lumea musulmană, ceea ce numim noi smirnă înlocuieşte tămâia .
     Se prezintă sub formă solidă şi se poate sfărâma, iar bucăţelele rezultate sunt arse pe cărbune încins
     Efectul smirnei este remarcabil, mirosul său dulce-înţepător, cu acţiune directă asupra mentalului, producând o intensă purificare .
     Tămâia este de mai multe tipuri, pe care le vom enumera în continuare : tămâia de Arabia, de Lourdes, de Bethleem, de Nazaret, de Ierusalim, pontificală, smirna, mirul, tămâia de Oliban,  .
     Modul de utilizare explicit se găseşte în Manualul de biotratamente şi terapii complementare.
   
Lumânările
     Forţele negativ-malefice fug întotdeauna de lumină .
     Lumânările pot fi consacrate, amprentate, magnetizate cu energiile Geniilor exorcizatoare şi Spiritelor elementale, aşa că lumina lor este înalt vibratorie – de asta se sfinţesc lumânările în altarele bisericilor şi prin Ritualuri de consacrare de către magicieni .
 
Cercul magic de protecţie antimalefi
     Cercul magic este un spaţiu Sacru folosit în mod special pentru protecţia persoanei.
     În interiorul acestui cerc puteţi depăşi lumea fizică şi orienta mintea tot mai profund în înaltele nivele ale supraconştiinţei .
     El acţionează ca o barieră protectoare către toate entităţile diavoleşti şi celor elementare nedorite .
     Din interiorul acestui Cerc Magic, Magicianul poate invoca sau conjura orice spirite angelice dacă are puterea aceasta.
 
Cristalele şi rolul lor în protecţia antimalefică
     Daruri ale divinităţii, create de Inteligenţa Supremă, cristalele nu sunt doar simple minerale .
     Menirea lor în planul material este să susţină vibraţia şi energetica sistemelor planetare şi a vieţii în toată complexitatea ei .
     Cristalele purifică şi amplifică nu numai energia corpului uman ci şi gândurile omului, conferindu-le forţă şi claritate, ele fiind în legătură informaţional-energetică între dimensile fizică şi cea mentală.
     Cristalele reprezentă mijlocul de comunicare al omului cu lumea spirituală şi calea de pătrundere a energiilor induse de fiinţele angelice din astral în straturile spiritului întrupat pe timpul acţiunilor exorcizatoare şi a transmutaţiilor.
     Cristalele reacţionează împotriva atacurilor care vor să distrugă viaţa deoarece pentru apărarea şi menţinerea acesteia au fost create .
     Cristalele sunt dotate cu spirit şi în acesta este înscris modul de acţiune şi reacţiune faţă de malefic.
      Purificându-le şi înregistrând propriile noastre programe de protecţie în ele, cristalele ne vor apăra mai bine de lumea invizibilului malefic.
     Scopul protecţiei antimalefice este apărarea Luminii, a Vieţii.
     Important pentru oameni este să înveţe să se protejeze singuri.
     Activitatea cu cristalele se învaţă sub îndrumarea unor Maeştri Magicieni.
     Cristalele trebuie decodificate pentru a lucra şi trebuie acordate cu utilizatorii lor.
     Cine foloseşte cristalele în interes personal trebuie să-şi crească vibraţia prin purificare.    
     Pentru a vă feri de atacurile malefice şi a vă întări cercul protecţiei voastre este bine să folosiţi cristalele de cuarţ organizate levogir sau dextrogir, sarea consacrată, cărbunele şi creta, tămâia, lumânările.
      Pentru informaţi amănunţite vă sugerăm să citiţi cartea lui Da El Walker,,Cristalul, această fiinţă vie”.
     Cristalele au abilitatea de a transforma şi pozitiva energiile, a purifica spaţiile în care se află omul , a magnetiza energetic animalele şi lucrurile conferindu-le o aură pozitivă şi protejându-le de impregnarea cu fluidele grele şi malefice ale demonilor ; de aceea ele nu pot fi tolerate de forţele negative.
     Cristalele se activează prin Invocaţia Luminii :
Invoc Lumina Cristului lăuntric
Sunt un canal curat şi perfect
Lumina-mi este călăuză !
     Periodic cristalele trebuie purificate câteva ore la Soare.
Sursa: www.biomagikstar.ro
 

https://www.evolutiespirituala.ro/protectia-magica/?feed_id=8091&_unique_id=623220a637269

al treilea ochi

.

„TRECEREA DE LA A PATRA LA A CINCEA RASĂ-RADACINĂ”

541057 302606833169095 2013082167 n
 
Rudolf Steiner
DIN CRONICA AKASHA
-FRAGMENTE-

„Următoarele comunicări se referă la trecerea de la a patra rasă-rădăcină (atlanteană) la cea de a cincea (ariană), căreia îi aparţine omenirea civilizată de astăzi.
[…]

Ceea ce am spus în paginile precedente despre a patra rasără-dăcină, a atlanteenilor, se referă la marea majoritate a umanităţii. Aceasta se afla încă sub comanda unor conducători mult mai evoluaţi decât omul obişnuit, prin capacităţile lor. Înţelepciunea şi puterea de care dispuneau aceşti conducători nu ar fi putut fi atinse prin nici un sistem terestru de educaţie. Ele erau conferite de entităţi superioare care nu făceau parte din lumea pământească. Era ceva cu totul natural ca marea majoritate a oamenilor să vadă în aceşti conducători fiinţe superioare, mesageri ai zeilor. Şi pe bună dreptate, căci nici prin organele de simţ şi nici prin inteligenţa omului nu ar fi putut fi atinse ştiinţa şi dibăcia acestor conducători. Ei erau veneraţi ca trimişi ai lui Dumnezeu şi oamenii primeau de la ei porunci, îndrumări şi învăţături. Fiinţe de asemenea natură au instruit omenirea să deprindă ştiinţa, artele şi fabricarea uneltelor. Aceşti „mesageri ai zeilor” conduceau uneori ei înşişi comunităţile, iar alteori prin oameni mai evoluaţi, pe care îi instruiau în arta de a guverna. Se spune despre aceşti conducători că „erau în relaţie directă cu zeii”, care le revelau legile după care trebuia să se dezvolte omenirea. Aceasta era realitatea. Această legătură cu zeii era, de fapt, o adevărată iniţiere şi se realiza în locuri ascunse cu străşnicie celorlalţi oameni. Erau adevărate centre de iniţiere şi se numeau „temple ale misteriilor”. De aici emana întreaga conducere a umanităţii.

Ceea ce se petrecea în templele de misterii era, prin urmare, de neînţeles pentru popor, ca şi intenţiile marilor săi conducători. Poporul nu putea, cu ajutorul simţurilor, să înţeleagă decât ceea ce era legat nemijlocit de Pământ şi nicidecum ceea ce se revela din lumile superioare pentru salvarea lui. Din aceasfă cauză învăţăturile pe care le dădeau conducătorii trebuiau să fie înfăţişate într-o formă care nu semăna cu nimic din cele ce se refereau la evenimente strict terestre. Limbajul de care se slujeau zeii în relaţia cu „mesagerii” lor, în centrele de misterii, nu era unul pământesc, iar forma sub care aceşti zei se revelau era, cu atât mai puţin, una terestră… „În nori de foc” apăreau aceste înalte spirite în faţa mesagerilor lor, pentru a le transmite cum să conducă pe oameni. Doar omul avea putinţa să îmbrace o formă umană; entităţile ale căror facultăţi depăşeau nivelul uman nu se puteau manifesta decât sub o formă care nu avea nimic asemănător ce ceea ce era pe pământ.

582188 417521558259036 100000035857627 1607895 1813126163 n

„Mesagerii zeilor” puteau să primească revelaţiile transmise de entităţile superioare pentru că ei înşişi erau cei mai evoluaţi în cadrul comunităţilor în care trăiau. În cursul perioadelor anterioare de evoluţie, ei dobândiseră facultăţile pe care majoritatea celorlalţi oameni abia de acum înainte urmau să le obţină. Ei erau oameni propriu-zis numai dintr-un anumit punct de vedere; puteau lua o formă umană, dar facultăţile lor spirituale şi sufleteşti aveau dimensiuni supraumane. Cu alte cuvinte, erau înzestraţi cu o dublă natură, atât divină, cât şi umană. Trebuie să vedem aceşti mesageri ca pe nişte spirite superioare, care însă puteau să îmbrace o formă umană, spre a fi în mijlocul oamenilor, să-i ajute să progreseze în evoluţia lor terestră. Adevărata lor patrie nu se afla pe Pământ. – Aceste fiinţe îndrumau pe oameni, dar nu le puteau dezvălui principiile după care îi conduceau; până în epoca celei de a cincea subrase atlanteene, a protosemiţilor, oamenii erau cu totul incapabili să înţeleagă aceste principii. Era necesar ca, mai întâi, în timpul acestei subrase, să se dezvolte facultatea de judecată, forţa gândirii. Iar această forţă nu s-a dezvoltat decât foarte lent şi în mod progresiv. Chiar şi ultimele subrase atlanteene nu puteau înţelege decât foarte puţin principiile după care acţionau conducătorii lor dumnezeieşti. Ei începuseră să presimtă aceste principii. De aceea, ideile pe care le aveau, ca şi legile care guvernau instituţiile lor de stat, erau mai curând presimţite, decât gândite clar.

[…]

Către sfârşitul perioadei atlanteene, existau trei grupuri de entităţi de tip uman. 1. Primul grup era alcătuit din acele fiinţe pe care le-am numit „mesageri ai zeilor”; aceştia se aflau pe o treaptă de evoluţie ce depăşea cu mult pe aceea a celorlalţi oameni; ei propovăduiau înţelepciunea divină şi făceau fapte dumnezeieşti. 2. Al doilea grup, mai restrâns, era format din marea masă a populaţiei, la care forţa de gândire era încă într-un stadiu latent, dar care dispunea totuşi de unele facultăţi elementare pe care omenirea de azi le-a pierdut. 3. Un al treilea grup dispunea de o putere de gândire mai evoluată, dar pierduse complet vechile facultăţi elementare atlanteene. În schimb, deveneau capabili să asimileze, cu ajutorul gândirii, principiile directoare transmise de „mesageri”. – Al doilea grup de fiinţe umane urma să dispară treptat. Dimpotrivă, al treilea grup a fost pregătit şi educat de fiinţele superioare din primul grup pentru a putea prelua în mâinile lor propriul destin.

Din rândul celor care alcătuiau acest al treilea grup, marele Conducător, pe care literatura ocultă îl numeşte Manu*, a ales pe cei mai apţi şi i-a pregătit să pună bazele unei noi umanităţi. Cei aleşi, fiinţele cele mai dotate, se aflau din a cincea subrasă. Gândirea oamenilor care făceau parte din subrasele a şasea şi a şaptea căpătase o anumită tentă negativă şi nu mai erau apte să evolueze. – Venise acum timpul să se dezvolte la maximum cele mai bune calităţi ale celor mai buni. Alegerea s-a făcut de către acel mare Conducător, care a izolat pe cei aleşi într-o zonă specială a Pământului – undeva în interiorul Asiei –, punându-i la adăpost de toate influenţele negative care ar fi putut veni de la cei rămaşi în urma evoluţiei sau care decăzuseră. – Sarcina pe care Conducătorul şi-o luase era ca acest grup de aleşi să progreseze până într-atât, încât aceştia să reuşească să sesizeze în sufletul lor, cu ajutorul gândirii, principiile după care fuseseră conduşi până atunci, principii pe care mai înainte abia le presimţeau, fără a le putea înţelege. De acum înainte trebuia ca oamenii să cunoască forţele divine pe care mai înainte le-au urmat în mod inconştient. Până atunci, zeii conduseseră omenriea prin „mesagerii” lor; acum trebuia ca oamenii să ştie entităţile divine. Trebuia să se deprindă să se considere ei înşişi ca fiind organele de execuţie ale Providenţei.

ajutor+spiritual
Acest grup izolat se afla în faţa unei hotărâri de mare importanţă. Conducătorul divin se afla în mijlocul lor sub o formă umană. De la aceşti „mesageri divini”, omenirea primea îndrumări şi porunci în legătură cu ceea ce trebuia sau nu trebuia să facă. Oamenii erau instruiţi în ştiinţele care se bazau numai pe ce era perceptibil cu simţurile fizice. Ei presimţiseră această conducere divină a lumii, o simţiseră în propriile lor fapte; dar o conştienţă clară despre ea nu avuseseră. – Acum, Conducătorul le vorbea într-un mod cu totul nou. Îi învăţa că tot ceea ce percep în jurul lor este dirijat de puteri invizibile şi că, de acum înainte, ei înşişi, sunt slujitorii acestor puteri invizibile şi, prin puterea propriei judecăţi, vor avea de tradus în practică legile acestora. Oamenii aud acum despre o lume divină, suprapământească. Aud că spiritul invizibil este creatorul şi susţinătorul a tot ceea ce este vizibil pentru om. Până atunci ei îşi ridicau privirile spre „mesagerii” lui Dumnezeu, pe care îi vedeau, spre acei iniţiaii de natură supraomenească, dintre care unul le vorbea şi le spunea ce trebuie să facă sau să nu facă. Dar, de acum înainte, ei înşişi erau demni ca mesagerul divin să le vorbească chiar despre zei. Cuvântul pe care acesta îl rostea fără încetare acestui grup de oameni aleşi de el avea o puternică rezonaniă: „Voi aţi văzut până acum pe cei care vă conduceau, dar există conducători mai mari pe care voi nu îi vedeţi. Acestor conducători să vă supuneţi. Trebuie să împliniţi poruncile Domnului, pe care nu îl vedeţi, şi să ascultaţi de acela despre care nici măcar nu vă puteţi face o imagine”. Aşa suna, din gura marelui Conducător, noua şi suprema poruncă prin care se instituia, de fapt, cultul unei Divinităti căreia nu-i semăna nici o imagine material-vizibilă şi despre care, din această cauză, nu era îngăduit să se facă nici un fel de chip cioplit. Un ecou al acestei puternice porunci primordiale pe care a primit-o a cincea subrasă se regăseşte în cuvintele Decalogului: „Să nu-ţi faci ţie chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer sus şi din câte sunt pe pământ jos şi din câte sunt în apele de sub pământ”.
[…]
Nu toţi cei selecţionaţi de Manu erau corespunzătari pentru acest scop, ci numai un grup foarte restrâns. Numai din rândul acestui grup Manu putea forma nucleul noii rase-rădăcină. El i-a adunat şi s-a retras cu ei, pentru a-i pregăti şi perfecţiona, în timp ce restul s-a amestecat cu ceilalţi oameni existenţi. – Din acel mic nucleu de oameni grupaţi în jurul lui Manu derivă tot ceea ce constituie încă, până in zilele noastre, adevăraţii germeni ai progresului existenţi în actuala a cincea rasă-rădăcină. Aceasta explică faptul că există două caracteristici care jalonează întreaga evoluţie a acesteia. Una este proprie celor care sunt însufleţiţi de idei superioare, considerându-se ca nişte copii ai unei puteri divine cosmice; alta reprezintă pe cei care pun totul în slujba intereselor personale şi a egoismului.
[…]
Oamenii iniţiaţi, care au apărut mai târziu, sunt din punct de vedere exterior oameni ca şi ceilalţi. Dar ei au rămas, în orice caz, în legătură cu lumile superioare, iar revelaţiile şi apariţiile mesagerilor divini pătrund până la ei. În cazuri cu totul aparte, când apare o necesitate superioară, recurg la anumite forţe care le vin de sus. Ei săvârşesc atunci acte pe care oamenii nu pot să le explice prin legile cunoscute de ei, considerându-le din această cauză, pe bună dreptate, drept minuni. – În toate aceste cazuri, scopul urmărit de forţele superioare este acela de a aşeza omenirea pe picioare proprii şi de a dezvolta complet forţa ei de gândire. – Iniţiaţii-oameni sunt astăzi mediatori între popor şi puterile superioare şi, numai prin actul iniţierii, ei devin apţi să intre în relaţie cu mesagerii divini.”

https://www.evolutiespirituala.ro/trecerea-de-la-a-patra-la-a-cincea-rasa-radacina/?feed_id=7803&_unique_id=622a36c773105

ritual anul nou

ritual anul nou2

VREAU SA MA INSCRIU

Ritualul de trecere intre ani este unul din cele 3 ritualuri importante ale anului, pe langa Ritualul de Sfantul Andrei si Ritualul de Sanziene.

Este obligatoriu ca cel putin aceste 3 ritualuri sa le aveti facute intr-un an, pentru a va proteja de energii, entitati si spirite malefice, de ghinion, de saracie, boala, etc.

Ritualul de Sanziene apara impotriva vrajilor facute pe casa si neam, protejeaza impotriva afectiunilor nervoase si curata casa de energii malefice acumulate pana la jumatatea anului.

Ritualul de Sfantul Andrei dezleaga toate farmecele, vrajile, aruncaturile trimise, picate, cazute sau atrase pe capul dvs si al familiei dvs in anul in curs sau, in general (daca este primul dvs ritual).

Ritualul la trecerea dintre ani, meneste anul, adica il „farmeca” sa fie mai fericit, mai bogat, mai „sanatos”, etc…Este important si cum ne proiectam anul, nu doar sa curatam si sa dezlegam mizeriile acumulate inerent pe vreme ce trece timpul si interactionam in viata cu diverse persoane si situatii, pe parcursul unui an. Pe langa menire se face si o dezlegare scurta si o protectie generala pentru anul ce vine. Dezlegarile nu sunt complexe dar pot fi un mare ajutor in orice situatie, iar protectia generala de multe ori nici nu stim cand anume a functionat….pentru ca daca nu am avut „ghinion” uneori nici nu stim ca l-am fi putut avea. :)

 

Va asteptam la Ritual ca in fiecare an, la trecerea dintre ani!

 

Dvs nu trebuie sa faceti nimic, va puteti vedea de programul de sarbatori linistiti, dar noi, putin inainte si dupa miezul noptii la cumpana dintre ani, vom face acest ritual pentru toti cei ce vor dori sa participe, prin inscriere. 

 

Va puteti inscrie la ritual, facand comanda pe site. Plata se poate efectua cu cardul, online sau prin transfer bancar.

VREAU SA MA INSCRIU

 

Doamne Ajuta!

Anca & Catalin Bogdan https://www.evolutiespirituala.ro/ritual-la-trecerea-dintre-ani/?feed_id=7323&_unique_id=621d078b5e0d0

Lughnasadh

Wheel

 

Lughnasadh – 31 iul – 1 august

Ritualul este benefic pentru a aduce abundenta financiara, bunastare si fericire in casa si in familie. De asemeni se poate face ritual pentru materializarea dorintelor legate de evolutia vietii profesionale si se pot cere daruri divine si ajutor in evolutia spirituala a individului.

INSCRIE-TE LA RITUAL

Lughnasadh / Lammas este unul dintre cele patru „Sabate Majore”, devenind una dintre cele mai importante zile de pe Roata Wiccan a anului. Este ziua între solstițiul de vară și echinocțiul de toamnă, care marchează începutul sezonului de recoltare. Deși este adesea cea mai fierbinte parte din vară, acesta este și momentul în care primele indicii ale toamnei sunt perceptibile – primele boabe sunt gata să fie recoltate, copacii încep să-și coacă fructele și lumina zilei se scurtează tot mai mult cu fiecare apus de soare. În acest moment, mulțumim pentru abundența sezonului de creștere trecut și așteptăm cu nerăbdare săptămânile rămase de lumină și căldură, în timp ce continuăm să culegem ceea ce am semănat.

Mitologia Wiccan susține că puterea Zeului începe să scadă în acest moment, pe măsură ce zilele se scurtează și culturile sunt gata să fie tăiate. În unele tradiții, Zeul Soare infuzează de fapt boabele cu puterea lui și, astfel, este sacrificat, într-un sens, atunci când cerealele sunt recoltate. Acest boabe sunt apoi folosite pentru a coace prima pâine din recolta anului, care în vremurile anterioare urma să fie luată într-o biserică și așezată pe altar pentru a fi binecuvântată. Acest obicei este un bun exemplu pentru modul în care religiile păgâne și creștinismul au putut să coexiste și chiar să se amestece pentru un timp. Numele „Lammas” vine de fapt din această tradiție, luată dintr-o veche expresie anglo-saxonă, care înseamnă „masă de pâine”.

Ritualurile lammas sunt legate de recoltare și recunoștință și de recunoașterea manifestărilor intențiilor noastre care s-au desfășurat până acum în cursul anului. Prepararea painii este o modalitate obisnuita de a marca sarbatoarea, deoarece reprezinta aducerea semintelor de intentie la finalizare (in manifestare). Se poate face de asemeni, o păpușă de porumb tradițională făcută din paie – pentru a fi folosită în ritual și magie. O sărbătoare Lammas ar trebui să implice cu siguranță pâine, precum și fructe și legume târzii de vară, porumb și alte feluri de mâncare. Lucrarile de magie legate de asigurarea abundenței și o casă fericită sunt deosebit de puternice în acest moment al anului.

Un alt nume pentru Lammas este Lughnasa, după sărbătorirea celebrului festival celtic. Lughnasa îl onorează pe zeul Lugh, care este asociat cu Soarele (numele său se traduce aproximativ ca fiind „strălucitor”), precum și multe abilități și talente, inclusiv construirea, turnătoria, poezia și magia. Legenda irlandeză declară că festivalul a luat naștere cu Lugh însuși, când a organizat o sărbătoare funerară și o competiție sportivă pentru a-și onora mama adoptivă, Tailtiu. Ea a murit din cauza epuizării după ce a curățat câmpiile Irlandei, astfel încât oamenii puteau să crească culturi. Lugh a fost, de asemenea, un mare războinic și multe grupări păgâne celebrează această sărbătoare cu jocuri competitive în plus față de festivitățile legate de recoltă. Cei ce urmează tradițiile celtice pot să-și concentreze festivitățile asupra mulțumirilor pentru abilitățile și talentele lor, precum și pentru recolta de cereale, dar accentul este pus pe recunoștință.

 

INSCRIE-TE LA RITUAL

 

  https://www.evolutiespirituala.ro/sarbatoarea-ritual-lughnasadh-lammas/?feed_id=4093&_unique_id=61c20a2f92966

Star of Bethlehem pic

Ritualurile Crucii

lumanari
Ritualurile crucii sunt cele mai puternice, dar pregatirea lor este una speciala si cere unele sacrificii din partea initiatului. Pentru ca sacrificiile deschid porti catre lumea spirituala a crucii, catre fortele celeste generate de simbolul acesteia. Nu va ginditi la cine stie ce sacrificii ci la unele privatiuni personale, absolut necesare in pregatirea trupeasca, menite sa indeparteze energiile care va zagazuiesc puterile spirituale. 
Tatal meu 
Este o rugaciune pe cit de veche pe atit de necunoscuta. Puterea ei este fantastica, pentru ca rugaciunea adresata Tatalui este doar pentru voi, iar binecuvintarea Lui se va rasfringe doar asupra voastra. Cum se spune: “Tatal meu carele esti in ceruri / Sfinteasca-se numele Tau, / Vie imparatia Ta, faca-se voia Ta / Precum in Cer, asa si pe Pamint. / Piinea mea cea spre fiinta / Da-mi-o mie astazi / Si imi iarta mie greselile mele / Si ma ajuta si pe mine ca sa le iert gresitilor mei / Si nu ma duce pe mine in ispita / Ci ma izbaveste de cel viclean / Si ma apara de cel rau / Ca a Ta este Imparatia, Slava si Puterea, Marirea si Iubirea si Averea / Si acum si in vecii vecilor, de-a pururea / A Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh / Amin”.  Cind se spune si cind se spune <Tatal nostru>          
Este simplu. se spune atunci cind faci ritualul pentru tine personal, iar , atunci cind il faci pentru altcineva.  
Ritual pentru curatare trupeasca
 Se iau 9 boabe de griu, 9 de porumb, 9 de cinepa, 9 de ovaz, 9 de dovleac, 9 de piper si 9 de tamiie. Toate acestea se pun in apa la foc mic, in trei litri de apa si se amesteca continuu in forma de cruce, spunind <Tatal nostru>. Dupa ce apa incepe sa fiarba, se pune o crenguta de busuioc si 5 muguri de salcie si se mai lasa circa o jumatate de ora la fiert. Se opreste apa si se da deoparte. Se pune in ea o cruciulita de argint – sa nu va fie teama, pentru ca nu se va topi – si se acopera pina devine calduta. Cu un burete nefolosit, se spala bolnavul cu apa facatoare de minuni, spunind: “Cu puterea Crucii iau boala de la X”. Dupa ce ati spalat fiecare particica a trupului, aruncati apa in afara casei. Repetati ritualul in ziua urmatoare. 
Ritual pentru spalare de pacate
Se poate face doar in zilele de Boboteaza si de Sfantul Ion. Atunci se iau lucrurile celui pacatos si se spala fara sapun, doar in aghiazma luata de la biserica, in ziua de Boboteaza. Pentru ca totul sa fie mai usor, e bine ca acele lucruri sa fie pregatite din timp, adica sa fie spalate normal, iar la ritual sa fie doar scufundate complet in apa, ca un al doilea botez al persoanei respective. Hainele nu se freaca nu nimic, doar se cufunda de mai multe ori, spunind: “In numele Mintuitorului Iisus Hristos, aceasta apa sfinta spala pacatele lui X”. In cursul anului, hainele vor fi purtate de persoana pentru care s-a facut ritualul, fara a fi spalate cu sapun sau altfel.   
Ritualul crucii pentru a scapa de saracie
Din pacate, putini sunt in stare sa faca acest ritual crestinesc. Trebuie, pur si simplu, ca intr-o zi de sarbatoare sa aduceti in casa un cersetor. Il puneti sa se spele la baie, complet, ii dati un rind de haine purtate (aveti grija, hainele nu trebuie sa fie noi, luate din magazin, ci sa fi fost cel puti o data purtate de voi). Apoi il puneti la masa si ii dati sa manince. La sfirsitul mesei il puneti sa zica bogdaproste. Ii dati mincare pentru citeva zile si ii dati cea mai mare bancnota cadou – in cazul nostru, o bancnota de 1.000.000 de lei. In timp ce el se spala, luati o cruce de argint si faceti un pendul cu ajutorul unei ate subtiri. Apoi invirtiti pendulul deasupra mesei si a alimentelor, spunind: “Cu puterea crucii adun toata saracia din casa in aceste mincaruri”. Nu trebuie sa aveti mustrari de constiinta, pentru ca cersetorul nu va pati nimic. O veche vorba româneasca spune “cui pe cui se scoate”. {i voi veti scapa de saracie cu ajutorul cersetorului. Tot in timpul in care face baie (sau dupa) taiati din hainele lui vechi o bucata de cirpa si “stergeti” cu ea o luminare rosie. Aprindeti lumanarea si spuneti: “Cum arde aceasta lumanare asa sa arda saracia mea”. Pastrati bucata de haina si mai ardeti o luminare alba a treia zi si iar una rosie, a saptea zi.   
Ritual pentru a scapa de necazuri
Cei care vor sa fie aparati de necazuri tot anul trebuie sa mearga la biserica cu o bluza sau un alt obiect de imbracaminte pe timpul slujbei facute in cinstea Arhanghelilor Mihail si Gavriil si sa se roage in fata icoanei cu acestia. La plecarea din biserica se aprind 3 lumânari la , in cinstea Sfantei Treimi si 3 lumanari la in cinstea Fecioarei Maria si a celor doi sfinti arhangheli. Bluza respectiva trebuie purtata ori de câte ori persoana in cauza se simte neputincioasa sau trece prin momente mai grele.   
Ritual pentru a curata ghinionul
Aveti nevoie de o matura noua, de grau si de o fotografie – a voastra sau a persoanei pentru care savarsiti ritualul. Puneti fotografia pe masa, apoi puneti peste ea griul, sub forma unei cruci. Maturati usor boabele de griu, spunind: “Cu puterea crucii matur ghinionul ce m-a cuprins (sau ghinionul lui X). Cum matur eu griul, asa matura puterea crucii ghinionul”. Apoi luati boabele de grau si puneti-le intr-un ghiveci. Cu putin ulei sfintit faceti pe ghiveci o cruce, apoi aveti grija de viitoarea “recolta”. Ghiveciul respectiv trebuie sa stea mereu in spatele usii de la intrare – gasiti o scuza pentru cei care va intreaba ce cauta acolo.    
Ritual pentru curatirea gindurilor rele
E normal ca la un moment dat, cind ne analizam, sa descoperim si o latura negativa care nu ne place. Pentru ca lumea in care traim este atit de rea, incit rautatea patrunde treptat si in gindurile si comportamentul nostru. Pentru ca lucrurile sa nu degenereze, e bine sa scapam de gindurile rele – sau sa-i scapam pe cei din apropierea noastra. Pentru asta aveti nevoie de aghiazma, busuioc si tamaie. Se va umple cada (sau albia) cu apa, peste care se va turna un litru de aghiazma luata la Boboteaza. Se arunca trei fire de busuioc si se tamiiaza, sub forma de cruce, spunind: “Binecuvintez aceasta apa cu puterea Crucii, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh”. Se pune in apa o cruciulita de aur si se cufunda un obiect de imbracaminte de-al persoanei pentru care este savirsit ritualul. Se lasa asa pina a doua zi. Se ia obiectul si se freaca de mai multe ori intre degete, spunind: “Cum apa sfintita a curatat aceasta bluza, asa sa se curete si gindurile cele rele ale lui X”. Se stoarce bine de tot bluza si se taie o bucata mica din ea, care se pune la icoana casei.   
Ritual sfant de vindecare
Pentru ritualul de insanatosire aveti nevoie de 7 luminari luate de la o biserica, neaparat, putina tamiie luata, de asemenea de la o biserica, aghiazma, un ban de argint si o sfoara de vreo 20 cm lungime – indiferent de grosime.          
Ritualul poate fi facut fie de persoana bolnava fie de o alta persoana. In ambele situatii bolnavul trebuie sa tina 7 zile de post normal, dintre care una de post negru – nu se manânca nimic de dimineata pâna a doua zi de dimineata. Daca ritualul este facut de o alta persoana, aceasta trebuie sa tina post la fel cu bolnavul, inclusiv ziua de post negru.         
Intr-un vas de lut nefolosit se pune putina aghiazma si citeva fire de busuioc. Se aprind cele 7 lumanari si se pun de jur imprejurul vasului. Se spune: “Cruce nebiruita, auzi cuvintul meu si gaseste alinare pentru X (se spune numele persoanei bolnave). Ridica-l pe X din patul durerilor si poarta-l pe drumul cel bun, ca sa te slaveasca pe Tine in veci. Amin”.          
Aprindeti tamaia si faceti câteva cercuri in jurul vasului cu aghiazma. Luati apoi bucata de sfoara. Faceti 3 noduri, in timp ce spuneti de 3 ori, pentru fiecare nod: “ Cu ajutorul Prea Sfintei Cruci, leg boala (boala lui X). “ Apoi aruncati in aghiaza banul de argint. “ Ca argintul de curat ramân (ramâne X); boala nu se mai lipeste de X, ca l-a ajutat pe X Sfanta Cruce. In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.” Apoi luati bucata de sfoara si banul de argint si ingropati-le adanc, de preferat intr-un loc cat mai pustiu posibil. Inainte ca sfoara sa putrezeasca persoana bolnava se va vindeca.   
Ritual pentru protejarea casei de farmece     
De multe ori auzim mobila in casa cum trozneste si ne spunem ca “se aseaza”. Sau ne cad diverse obiecte din mana fara nici o explicatie ori chiar nu mai gasim anumite lucruri. Mai mult, uneori avem impresia ca nu suntem singuri in camera si traim niste senzatii stranii, de frig si frica, in acelasi timp. Asta nu ar fi nimic, dar, din senin nu-i mai suportam pe ceilalti membri ai familiei si ne certam cu ei din te miri ce. In astfel de cazuri important este sa ne pastram mintea limpede si sa nu facem lucruri pe care, mai târziu sa le regretam. Primul lucru pe care trebuie sa-l facem e sa ne curatam casa de eventualii musafiri invizibili, nepoftiti si sa avem grija ca, pe viitor, usile si ferestrele sa ramana bine zavorâte in fata dusmanilor nevazuti.          
Pe un stergar alb desenati un cerc si doua patrate incluse, ca in figura 2. In mijloc, desenati o cruce. Luati un vas nefolosit pana atunci si puneti in el niste aghiazma luata de la biserica. Vasul puneti-l pe stergar si apoi aprindeti 3 lumanari care sa incadreze cercul – o lumânare jos si doua sus. Spuneti: “ Chem spiritele superioare ale Universului sa-mi protejeze casa de rele. Toate spiritele si fortele negative  vor parasi aceasta casa cu ajutorul puterii Crucii, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.” La sfârsitul fiecarei propozitii, cu un crucifix (de lemn sau de metal), faceti semnul crucii deasupra vasului.          
Bagati degetul aratator in aghiazma si faceti-va cruce cu lichidul pe incheieturile mainilor – partea de deasupra – si pe frunte. Este important acest lucru pentru ca, in partea finala a ritualului sa nu va poata atinge nici una din fortele existente in casa si pe care vreti sa le goniti. Dupa ce lumanarile au ars complet, luati vasul si tineti-l de noaptea pâna a doua zi dimineata la capul patului, in camera unde dormiti. A doua zi luati aghiazma si puneti-o la radacina unei plante din casa.  
Ritual pentru insanatosire grabnica
Daca aveti pe cineva bolnav, faceti un pendul dintr-o cruciulita de aur si o sfoara. Invirtiti deasupra persoanei bolnave pendulul si spuneti: “Puteri Celeste, curatati-l pe X de toate greselile. Cu ajutorul crucii, treceti de bariera timpului si intoarceti-va innainte de imbolnavirea lui X. Intariti-i spiritul in Duh, acoperiti-l cu forta voastra si nu lasati sa rodeasca saminta pacatului in trupul sau.” Trebuie sa stiti ca fiecare pacat ne slabeste spiritul si rupe comuniunea spirituala dintre trup si spirit, permitind declansarea bolilor de orice fel.          
Ritual pentru calmare
Aveti nevoie de o cruciulita de lemn, de ulei de lavanda, ulei de pin si visc. Puneti apa intr-un vas si puneti in apa crucea, in asa fel incit sa pluteasca (puneti suficienta apa pentru asta). Turnati direct pe cruce 10 picaturi de ulei de lavanda si 5 picaturi de ulei de pin, apoi puneti in apa din farfurie si trei frunze de visc. Cu un alt bat, tulburati apa in sens invers acelor de ceasornic, spunind de citeva ori la rind: “Puterea Crucii ma destinde”. Apoi priviti crucea care pluteste timp de 10 – 15 minute.   
Ritual pentru sanatate
Aveti nevoie de un vas mai mic de lut, un burete nefolosit, citeva frunze de visin, 4 petale de trandafir roz (din cel folosit pentru dulceata), 4 petale de trandafir rosu, trei mere, tamaie, un crucifix metalic. Puneti intr-un vas mai mare apa, apoi puneti ingredientele de mai sus. Lasati vasul in apropierea altarului de seara pina a doua zi dimineata, pentru ca energia apei sa fie sporita de energiile din fiecare planta folosita. Puteti sa-l lasati si de dimineata pina seara si sa practicati ritualul inainte de culcare. Persoana pentru care se face ritualul trebuie sa fie complet dezbracata si sa stea in picioare. Inmuiati buretele in apa si stergeti trupul bolnavului, cu miscari incete, doar de sus in jos, incepind cu spatele. Talpile se vor sterge ultimele. In tot acest timp se spune: „Cum straluceste soarele dimineata, asa sa straluceasca de sanatate acest trup”. Dupa ce trupul a fost sters bine de tot, se baga buretele in vasul folosit, si se sparge vasul cat mai departe de casa. 
Ritualul de chemare a puterii Sfintei Cruci
Este cel mai puternic ritual, atit prin simplitatea sa cit si prin fortele pe care le trezeste. Poate fi folosit la orice si oricind, dar trebuie sa fiti constienti ca ceea ce cereti in acel moment nu se mai schimba. Aveti nevoie de doua cruciulite, una de argint si una de aur, ambele sfintite la biserica. Legatile impreuna una in spatele celeilalte si faceti un pendul cu ajutorul unei ate. Rotiti pendulul in sensul acelor de ceasornic, spunind: “Prin puterea aurului si a argintului, in numele Sfintei Treimi, chem puterea nebiruita a Crucii. De este in adancul Pamantului sa vina din adincul Pamantului, de este la capatul lumii, sa vina de la capatul lumii, de este la capatul Universului, sa vina de la capatul Universului, de este in neant, sa vina din neant, de este in fiinta sau nefiinta sa vina din fiinta si din nefiinta, de este in afara timpului, sa vina din afara timpului. Chem puterea nebiruita a Crucii in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, sa ma ajute acum. Vreau sa (si spuneti ce anume doriti, iar asta sa fie un singur lucru). Amin”. Nu aveti voie sa faceti ritualul mai des de o data pe luna. Cand il faceti, trei zile inainte tineti post sever – fara carne, lapte, oua, tigari, cafea, alcool sex.
Luni si zile pentru ritualuri
IANUARIE
In aceasta luna este cel mai bun contact cu spiritele superioare care guverneaza lumea. Puteti sa le invocati sI sa le cereti anumite lucruri. 
Zile faste: 3, 9, 11, 28 
Zile nefaste:7, 12, 13 
FEBRUARIE
Este luna in care nu se recomanda sa faceti nimic, pentru ca spiritele sunt recalcitrante si nervoase. Puteti pregati materiale pentru confectionarea talismanelor, dar fara sa urmati pasii respectivi pentru activare. 
Zile faste: 6, 7, 8, 9 
Zile nefaste: 1, 5, 10, 21
MARTIE
Au efect maxim ritualurile de invrajbire si cele de protectie contra invrajbirilor. 
Zile faste: 5, 6, 7, 8, 9, 13, 14, 15, 16, 20 
Zile nefaste: 10, 18, 19, 28 
APRILIE
Ritualurile de dragoste au efect maxim, pentru ca forta de regenerare a naturii este la capacitate suprema. 
Zile faste: 1, 2, 7, 20 
Zile nefaste: 8, 13, 29, 30 
MAI
Talismanele pregatite in aceasta luna sunt foarte puternice. Se recomanda ritualuri de impacare, de aducere inapoi, de revenire la familie, de recuperare a dragostei cuiva, dezlegarea cununiilor. In acelasi timp, se pot face si ritualurile inverse: de despartire, de indepartare de cineva etc. 
Zile faste: 6, 7, 9, 11 
Zile nefaste: 19, 22, 24 
IUNIE
Este luna cind trebuie curatate toate uneltele magice, incepind de la camera unde se face magia, la cel mai mic talisman si la cel din urma ac sau praf folosit in ritualuri. Descantecele cu flori de sinziene sau cu apa de Dragaica sunt de neintors, daca nu se afla mai repede de ele. 
Zile faste: 1, 3, 8, 23, 25 
Zile nefaste: 5, 10, 11 
IULIE
Se pot dezlega cel mai bine farmecele si facaturile de rau si se pot lega puterile vrajitoresti ale dusmanilor vostri. Descantecele cu plante au cel mai mare efect purificator.
 Zile faste: 7, 14, 31 
Zile nefaste: 4, 8, 12 
AUGUST
Se fac cele mai puternice ritualuri de legare a unei persoane. 
Zile faste: 5, 6, 7, 9, 12 
Zile nefaste: 13, 22 
SEPTEMBRIE
Este luna in care trebuie sa va purificati si apoi sa va incarcati energetic, pentru tot restul anului. 
Zile faste: 3, 6, 16, 24, 25 
Zile nefaste: 11, 13, 28 
OCTOMBRIE
Este luna in care se pot face cele mai multe dezlegari, in special din cele care nu au reusit in celelalte luni. 
Zile faste: 3, 7, 16, 27 
Zile nefaste: 9, 23 
NOIEMBRIE
Ultima luna de toamna este folosita pentru cele mai multe vraji negre. Ce este ursit de rau in aceasta luna, poate aduce chiar si moartea persoanei in cauza. Se recomanda realizarea ritualurilor de protectie contra magiei negre. 
Zile faste: 2, 3, 4, 30 
Zile nefaste: 5, 15, 25 
DECEMBRIE
Este luna cea mai puternica, incarcata cu magie, in care se poate ursi de viitor, se poate lega si dezlega o persoana si o casa, se pot rupe blestemele vechi de generatii sau se poate arunca pe cineva o povara grea, pe care sa o poarte ani de zile. 
Zile faste: 1, 3, 5,7, 9, 17, 25  Zile nefaste: 2, 8, 22  


https://www.evolutiespirituala.ro/ritualurile-crucii/?feed_id=3481&_unique_id=61b236c71a40f

Talisman Collection Collar

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Talismane si Amulete Magice

talisman

Conceptul de Talisman își are rădăcinile În vechile viziuni asupra lumii metafizice și cosmologice, în principal tradițiile ermetice și neoplatonice. Aceste filosofii servesc ca idei și principii care stau la baza aplicării în practicile Astrologiei, Magiei / Teuriei și Alchimiei.

Anticii credeau că lumea „superioară” se reflectă în cea „inferioară”, ceea ce este premisa de bază a astrologiei și magiei și că, cu anumite mijloace, se pot crea intenționat „imagini” care reflectă acele „idei” superioare și virtuțile lor corespunzătoare, sau esențele si principiile arhetipale.

Un talisman este un cuvânt generic pentru un astfel de obiect, este un recipient destinat să surprindă o anumită esență superioară sau „imagine”, întrucât sintagma biblică este „după chipul lui Dumnezeu (hebreu: צלם – tselem) pe care l-a creat”. Recipientul poate fi un obiect fizic specific, cum ar fi o bijuterie sau un bibelou, o bucata de metal panza sau hartie inscriptionate.

Gândirea magică și superstiția pot părea ridicole. Sunt lucruri care atrag ignoranții și impresionabilii. Paradoxal, iraționalul ne influențează de fapt creierul mai mult decât ar dori mulți să creadă.

Profesorul de psihologie, Bruce Hood, a demonstrat eficacitatea superstiției în timpul unei discuții la un târg științific. Hood a provocat publicul să încerce un sacou albastru în schimbul a zece lire sterline. Câțiva voluntari au fost de acord cu propunerea, dar înainte de a putea încerca sacoul, Hood le-a spus că îmbrăcămintea a aparținut criminalului în serie, Fred West. Cu aceste cunoștințe, majoritatea voluntarilor au refuzat pur și simplu. Ei s-au confruntat cu un act apotropaic, o respingere instinctivă a „răului” și un disconfort care stă la baza superstiției. Acest lucru apare chiar și la cei mai raționali oameni (la un târg științific). Interesant, experimentul s-a încheiat când Hood i-a informat pe voluntari că jacheta nu aparține cu adevărat niciun criminal în serie, arătând că mințile noastre determină cu putere atitudinile noastre față de obiectele de zi cu zi.

În plus față de „valoarea sentimentală” a obiectelor pe care le-am moștenit de la părinți, bunici sau de la cei prezenți în momentele istorice, obiectele au, de asemenea, de obicei multă energie psihică. Acestea nu trebuie explicate științific pentru a le recunoaște importanța. Gândiți-vă, de exemplu, la moaștele catolicismului și a crucifixelor.

Conceptul de Talisman își are rădăcinile În vechile viziuni asupra lumii metafizice și cosmologice, în principal tradițiile ermetice și neoplatonice. Aceste filosofii servesc ca idei și principii care stau la baza aplicării în practicile Astrologiei, Magiei / Teuriei și Alchimiei.

Anticii credeau că lumea „superioară” se reflectă în cea „inferioară”, ceea ce este premisa de bază a astrologiei și magiei și că, cu anumite mijloace, se pot crea intenționat „imagini” care reflectă acele „idei” superioare și virtuțile lor corespunzătoare, sau esențele si principiile arhetipale.

Un talisman este un cuvânt generic pentru un astfel de obiect, este un recipient destinat să surprindă o anumită esență superioară sau „imagine”, întrucât sintagma biblică este „după chipul lui Dumnezeu (hebreu: צלם – tselem) pe care l-a creat”. Recipientul poate fi un obiect fizic specific, cum ar fi o bijuterie sau un bibelou, o bucata de metal panza sau hartie inscriptionate.

 

Tselem

Cuvântul pentru IMAGINE din epoca veche este „Tselem” (צלם), care este o rădăcină tri-literă, folosită mai ales astăzi pentru cuvântul fotografie, care este „tsilom”, o fotografie este o imagine a ceva, dar nu lucrul în sine , reflectă o realitate 3D într-o imagine 2D mică. Un alt cuvânt corespunzător este „tsel” (צל), care este umbră, care are o simbologie foarte asemănătoare, întrucât planul pământesc este ca umbra luminii divine adevărate, la fel ca alegoria plato a peșterii, același lucru este valabil pentru tot. Este lumea fizică, potrivit filozofilor antici. Fizicul este o imagine, a unei realități eterice non-fizice, mai mari, a cărei mișcare este reflectată în „imaginea” cerului în mișcare.

După cum spune Platon „timpul este imaginea în mișcare a eternității”, iar planetele sunt roțile timpului, care se mișcă prin imaginile eterne (sau Ideile / formele lui Platon) sau semnele zodiacale, activând potențialele lor diferite, în multe moduri diverse pe pământ.

 

Cuvântul Talisman

Cuvântul Talisman este un cuvânt francez care provine probabil de la cuvântul ebraic „tselem” sau al omologului său cuvânt arab „tilsam” (figură magică), care este el însuși derivat din grecescul mijlociu „telesma”, „telesmos” (consacrare) și probabil din un cuvânt grecesc mai vechi „telein” care înseamnă inițiere și, de asemenea, finalizare (grecesc „telos”, ca în cuvântul „teleologie”, care este scopul final sau „cauza finală” aristotelică). Etimologia cuvântului ne dă impresia că un talisman este un obiect care este consacrat magic și este făcut pentru un scop specific.

Din această perspectivă, suntem cu toții talismane vii, create în imaginea unei ființe / esențe superioare sau a sinelui nostru superior, reflectând imaginea astrologică a timpului nostru de naștere, fiecare dintre noi este conceput individual pentru a anima diferite calități pentru un anumit scop sau experiență.

 

Magia talismanului

Ceea ce face magia talismanului este sa imite acest principiu, reflectă creația într-o scară foarte mică și specifică. Confecționarea talismanelor are o tradiție cu adevărat veche și lungă, de la Babilon și Egipt până în epoca elenistică, până la Renaștere și Evul Mediu. Se găsește sub diferite forme în multe culturi din întreaga lume, cum ar fi în India, de exemplu, unde este o măsură comună de remediere pentru multe boli și probleme.

 

Utilizarea tradițiilor magice

Utilizarea instrumentelor tradiției magice, ne ajută să folosim într-un mod mai conștient energiile sistemului nostru și ne ajută să navigăm și să controlăm mai bine acele energii în conformitate cu dorințele noastre.

Talismanul este o intenție născută în timp / spațiu, la fel ca o ființă umană. Are o hartă care prezintă calitățile, aspirațiile și circumstanțele sale. Desigur, talismanul nu este un corp viu în sine, ci este o intenție vie, cu propriul său spirit unic, sculptat din calitățile în mișcare ale timpului, și dat naștere de către artistul / Magul, care acționează ca un mediator și un amplificator al Intenției pentruTalisman.

Talismanul este considerat a avea un destin propriu (așa cum a fost ales în prealabil), este codat cu propriile „telos” sau intentia funcțională și esențială. Când o persoana poartă un talisman, cele două destine se amestecă, convingându-se delicat unul pe celălalt la o stare echilibrată, în conformitate cu nevoile din diagrama individului. Talismanul poartă calități care îl vor ajuta ușor pe purtător, pe măsură ce se sincronizeaza din ce în ce mai mult cu intenția si scopul talismanului si cu talismanul in sine.

 

NOTA : După ce a fost ales timpul favorabil pentru talisman, atunci vom efectua „ritualul” de consacrare, care este asamblarea și finalizarea Talismanului fizic, concentrându-ne în același timp pe intenția și puterile planetare invocate. Talismanele pot fi create pentru foarte multe scopuri, de la protectie pana la prosperitate, iubire, casatorie, succes, judecata dreapta, evolutie spirituala, conexiune cu Spirite Planetare si Universale, intuitie, putere, etc.

Talismanul poate avea diferite forme si poate fi creat din multe tipuri de materiale, in functie de obiectivul care se urmareste prin crearea respectivului talisman. Poate avea forma unei bijuterii magnetizate care poate fi purtata la vedere sau poate avea forme diverse (inscriptionari pe suport, obiecte) care pot fi expuse in anumite locatii la vedere sau dimpotriva. Aceste detalii vor fi stabilite dupa primirea comenzii si dupa o discutie prealabila cu clientul. Va rugam sa completati la rubrica „Mentiuni” detaliile pe care le considerati necesare pentru crearea talismanului. Va vom contacta prin email pentru detalii suplimentare daca este cazul. Multumim.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column]

[/vc_column][/vc_row]

ritual anul nou

ritual anul nou2

VREAU SA MA INSCRIU

Ritualul de trecere intre ani este unul din cele 3 ritualuri importante ale anului, pe langa Ritualul de Sfantul Andrei si Ritualul de Sanziene.

Este obligatoriu ca cel putin aceste 3 ritualuri sa le aveti facute intr-un an, pentru a va proteja de energii, entitati si spirite malefice, de ghinion, de saracie, boala, etc.

Ritualul de Sanziene apara impotriva vrajilor facute pe casa si neam, protejeaza impotriva afectiunilor nervoase si curata casa de energii malefice acumulate pana la jumatatea anului.

Ritualul de Sfantul Andrei dezleaga toate farmecele, vrajile, aruncaturile trimise, picate, cazute sau atrase pe capul dvs si al familiei dvs in anul in curs sau, in general (daca este primul dvs ritual).

Ritualul la trecerea dintre ani, meneste anul, adica il „farmeca” sa fie mai fericit, mai bogat, mai „sanatos”, etc…Este important si cum ne proiectam anul, nu doar sa curatam si sa dezlegam mizeriile acumulate inerent pe vreme ce trece timpul si interactionam in viata cu diverse persoane si situatii, pe parcursul unui an. Pe langa menire se face si o dezlegare scurta si o protectie generala pentru anul ce vine. Dezlegarile nu sunt complexe dar pot fi un mare ajutor in orice situatie, iar protectia generala de multe ori nici nu stim cand anume a functionat….pentru ca daca nu am avut „ghinion” uneori nici nu stim ca l-am fi putut avea. :)

 

Va asteptam la Ritual ca in fiecare an, la trecerea dintre ani!

 

Dvs nu trebuie sa faceti nimic, va puteti vedea de programul de sarbatori linistiti, dar noi, putin inainte si dupa miezul noptii la cumpana dintre ani, vom face acest ritual pentru toti cei ce vor dori sa participe, prin inscriere. 

 

Va puteti inscrie la ritual, facand comanda pe site. Plata se poate efectua cu cardul, online sau prin transfer bancar.

VREAU SA MA INSCRIU

 

Doamne Ajuta!

Anca & Catalin Bogdan

schitul sfantul andrei athos 10

Noaptea de Sfantul Andrei

– traditii si obiceiuri romanesti –

sfantul andrei
Sfantul Andrei

INSCRIE-TE LA RITUAL

Pentru noaptea dinaintea Sfantului Andrei, romanii traditii unice care s-au transmis inca de la daci. Si pentru ca traditiile poporului roman sunt frumoase si mistice, merita sa le cunoastem si sa le povestim copiilor nostri. In noaptea de 29 noiembrie lupii se aduna, iar Sfantul Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup… Noaptea Sfantului Andrei ar trebui sa fie Halloween-ul romanilor.

 

Noaptea Sfântului Andrei, traditie romaneasca

Romani au o traditie frumoasa pentru noaptea de Sfantul Andrei care s-a transmis inca de la daci. Si pentru ca traditiile poporului roman sunt frumoase si mistice, merita sa le cunoastem si sa le povestim copiilor nostri despre ele.
Ziua Sfantului Andrei se cheama si Ziua lupului sau Gadinetul schiop. Se stie ce a simbolizat lupul pentru daci, daca insusi steagul lor avea infatisarea unui balaur cu cap de lup. Se credea si inca se mai crede si acum ca in ziua de 29 noiembrie, lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan si nimic nu scapa dinaintea lui. De aici si credinta ca „isi vede lupul coada”. Ziua se serbeaza prin nelucru in casa, ca sa nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci si pentru oamenii care indraznesc sa plece la drum, in ziua cand porneste si luparia.

 

In noaptea de 29 noiembrie lupii se aduna

In noaptea de 29 noiembrie lupii se aduna, iar Sfantul Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup. Ca sa-si apere gospodaria de lupi, se obisnuieste si astazi la tara sa se unga tarusii de la poarta, ferestrele si pragul usilor cu usturoi. In unele parti se ung cu usturoi chiar si fantanile. Alti gospodari fac o cruce de ceara si o lipesc la vite, insa numai la cele de parte barbateasca: boi, berbeci, armasari, tapi, si anume pe cornul din dreapta.

Tot din cauza lupilor nu se matura toata ziua, nu se da gunoiul afara, nu se ranesc grajdurile, nu se piaptana, nu se fac zgarieturi, nu se face pomana si nu se da nimic cu imprumut. Daca stapanii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totusi, cand soarta scrie altfel, primejdia nu se poate indeparta, caci peste cele hotarate de Sfantul Andrei, nimeni nu poate trece.
În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le asculta ce spun, moare. La miezul noptii de Sfantul Andrei se deschid cerurile.

 

lupi sfantul andrei

Noaptea strigoilor

In credintele poporului roman de pretutindeni, in noaptea de catre Sfantul Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umbla strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale mortilor, care nu ajung in lumea de „dincolo” dupa inmormantare, sau refuza sa se mai intoarca „acolo” dupa ce isi viziteaza rudele, la marile sarbatori calendaristice.

Strigoii morti devin foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Dupa relele provocate si locul unde activeaza, ei pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. Ei calatoresc pe Pamant si pe ape, strigand si miorlaind, calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau in butoi.

Prin unele parti, se crede ca acesti strigoi iau coasele si limbile de melita pe care le gasesc pe afara, prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii, adica cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile ce le au pe fata.

Babele sau oamenii-strigoi, inainte de a iesi din casa pe horn, se ung pe talpi cu untura. Adeseori ei trag si clopotele pe la biserica. Cand nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat masuri de aparare: au mancat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate si la incheieturile trupului. Au uns ferestrele, usile, hornurile, scarile, clantele usilor, boii si vacile la coarne, clestele, lada si toporul. Pe alocuri, usturoiul este tavalit mai intai prin funingine. Unii astupa si hornul sobei. Daca strigoii nu gasesc nici un loc pe unde sa intre in casa, atunci cauta sa-i cheme afara pe cei dinauntru. Strigoiul vine si striga la fereastra: „Ai mancat usturoi?”. Daca omul raspunde, il muteste; iar daca tace, se duce in treaba sa si incearca pe la cei care n-au mancat usturoi.

strigoi
Strigoi

Noaptea vrajilor si a farmecelor

Noaptea Sfantul Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vraji si farmece. Fetele masoara noua cescute cu apa pline, si le toarna intr-o strachina, care se pune sub icoana. A doua zi, in zori, se masoara din nou, cu aceeasi cescuta, apa din strachina. Daca va mai ramane pe fundul strachinii apa, fie si cateva picaturi, atunci vor avea noroc; dimpotriva, daca ultima cescuta va ramane neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc si nu se vor marita. In noaptea de Sfantul Andrei, ca sa-si viziteze ursitul, fata isi pune sub cap 41 de boabe de grau si daca viseaza ca-i ia cineva graul, se va marita.

Unele fete isi pregatesc turta, pentru ea aducand apa cu gura. Pentru acest colac aduc apa neinceputa, iar produsele din care se prepara turta (faina si sare) sunt masurate cu o coaja de nuca. Dupa ce au fost coapte pe vatra, fetele isi mananca turtitele preparate, convinse fiind ca ursitii vor veni, in vis, cu apa sa le potoleasca setea.

Fetele mai fac un colac din paine dospita, punand in mijlocul lui cate un catel de usturoi. Dus acasa, colacul este asezat intr-un loc calduros, unde este lasat vreme de o saptamana. Daca rasare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaste ca va fi cu noroc. Daca nu rasare, fata se intristeaza si spune ca va fi lipsita de noroc. Unele fete merg in aceasta noapte la fantana, aprind acolo o lumanare de la Pasti si o afunda cu ajutorul galetii. Cand fata apei este luminata bine, fata zice:
„Sfinte Andrei,
Scoate-i chipul in fata apei,
Ca in vis sa-l visez,
C-aievea sa-l vaz!”

Atunci, apa din fantana se tulbura si fata isi vede, se spune, chipul ursitului. Unele isi fac de ursita cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cutite si o coasa, toate infierbantate in foc. Dupa ce s-au inrosit, se scot afara, se sting in apa si apoi se descanta.
In seara Sfantului Andrei, toti ai casei, mai ales fetele mari si baietii, seamana grau in cate o strachina sau glastra cu pamant. Aceluia ii va merge mai bine, va fi mai sanatos si mai norocos, caruia i-o rasari graul mai bine si o creste mai frumos.

 

Usturoi miraculos

Tot in seara de 29 noiembrie, se aduna la o casa mai multi flacai si fete. Pe o masa, ei pun mai multe caciuli de usturoi, imprejmuite cu tamaie, smirna si cateva lumanari de la Pasti aprinse. Pun apoi pe masa diferite feluri de mancare, mananca, vorbesc si rad in toata voia buna, pana cand apar zorii zilei. Fetele isi impart intre ele usturoiul, pe care il duc a doua zi la biserica, pentru a-l sfinti preotul.

Acest usturoi se pune pe policioara la icoane, fiind bun de facut de dragoste.
In alte zone din tara noastra, pazitul usturoiului se face in felul urmator: intr-o casa de gospodar se strang 10-12 fete, avand fiecare fata cate o paine, trei capatani de usturoi, un fir de busuioc, legate cu o ata rosie si o sticla de rachiu. Aceste lucruri se pun pe o masa, intr-un colt al casei, si se acopera cu o broboada rosie. Langa lucruri, pe masa, sta un sfesnic c-o lumanare aprinsa, care arde de cu seara si pana in ziua. Langa masa, una in dreapta si una in stanga, stau de straja doua babe, care baga bine de seama ca sa nu se fure din lucruri, ori sa nu puna cineva mana pe ele. Ele stau acolo neclintite pana dimineata. La aceasta petrecere, vin si baieti cu lautari. Se canta si se petrece pana in zori.

Cand s-a facut ziua, hora este jucata afara. Un flacau joaca in mijlocul horei toate lucrurile fetelor, pazite de batrane. Dupa joc, fetele isi iau lucrurile si le impart flacailor. Painea se mananca, rachiul se bea, usturoiul se pastreaza de leac. Cand vitele-s bolnave, li se da mujdei in bors ori vin si le trece. Daca se fura din usturoi, nu-i bine deloc: fetei nu-i va mai merge bine. Usturoiul pazit este semanat primavara. Daca pleci la drum lung, sa iei putin usturoi cu tine.

usturoi sfantul andrei

De la pazitul acestui usturoi s-a nascut zicala: „Parca a pazit usturoiul”, care se da celui ce se cunoaste ca a petrecut o noapte fara somn.
Tot in aceasta noapte se fac observatii meteorologice: daca luna va fi plina si cerul senin, se zice ca iarna va fi cu moina. Daca luna va fi plina si daca cerul va fi intunecat, daca va ninge sau va ploua, peste iarna vor fi zapezi mari si grele.

De la aceasta zi si pana la Craciun, gospodinele nu mai tes in razboi si nu torc, de frica sa nu se supere Maica Domnului pe dansele.
Sfantul Andrei este socotit inceput de iarna, numindu-se din aceasta cauza „Andrei-de-iarna”.

 

Aflarea ursitului in noaptea Sfantului Andrei

Ajunul de Sfantul Andrei aduce multă forfotă pentru fetele şi femeile din Maramureş. Pe Valea Marei fetele de măritat abia aşteaptă venirea serii ca să-şi poată afla ursitul în timp ce femeile se ocupă de protecţia casei şi a gospodăriei pentru tot anul ce va urma. Ca să şi reuşească aceste lucruri atât fetele cât şi femeile trebuie să parcurgă ritualuri tradiţionale a căror vechime încă nu a fost stabilită cu exactitate de către specialiştii în folclor şi etnologie.

Pentru a şti cine le va fi soţ, fetele apelează la celebra turtă din aluat foarte sărat, care după ce este gata de frământat sfârşeşte coaptă pe cărbuni încinşi. Jumătate este mâncată înainte de culcare pentru a face sete, iar cealaltă jumătat pusă în ştergar sub pernă până dimineaţa. Visul în care un tânăr vine să-i aducă apă de băut tinerei fete, va fi visat numai dacă măritişul va avea loc în perioada ce urmează postului. Dacă viitorul soţ refuză să apară în vis cu apa de băut, atunci fata respectivă va trebui să mai aştepte. Pe cât de nerăbdătoare sunt fetele să pună în practică acest obicei, pe atât de ocupate sunt mamele şi bunicile lor, cu alte îndeletniciri ce trebuiesc făcute numai în ajun de Sfantul Andrei .

În ajunul sărbătorii de Sfantul Andrei este momentul propice în care găzdoaiele pot proteja  gospodăria şi animalele în faţa fiarelor de pădure. Pentru a reuşi acest lucru tradiţia spune că toate obiectele tăioase trebuie legate cu sfoară şi puse bine, să nu poată fi găsite în ziua sărbătorii. Toate muncile bucătăriei începînd de la tăiatul pâinii şi până la gătitul mâncăurilor trebuie terminate înainte de miezul nopţii. Pieptenele vine de asemenea ca obiect interzis de Sfantul Andrei, aşa că toate coafurile vor fi făcute în ajun.
pieptene andrei

sursa foto: Transilvania TV

Timpul este limitat, iar femeile trebuie să fie pieptănate pentru a doua zi înainte de miezul nopţii. Dinţii pieptenelui are echivalent simbolistic cu ghearele sălbăticiunilor şi de aceea trebuie pus sub sfoară, bine legat lângă celelalte obiecte casnice tăioase. Toate aceste obiceiuri funcţionează cu folos în satele din Maramures iar oamenii spun că au fost şi verificate de-a lungul  sutelor de ani.

 

INSCRIE-TE LA RITUAL

angel 4

Existenţa lumilor invizibile

Existenţa lumilor invizibile

 

În timpurile îndepărtate, marii iniţiaţi comunicau discipolilor Adevărul.

Azi, marile Lumini ale lumii spirituale comunică celor chemaţi Adevărul. Astfel aflăm că în natura înconjurătoare există o diversitate de materii eterice, de diferite grade, a căror fineţe este atât de mare, încât simţurile fizice nu sunt în stare să ni le reveleze. Aceste materii sunt animate deunde vibratorii , diferite de cele care animă materia vizibilă, tangibilă, în sânul lor existând o infinitate de vieţuitoare, de aceeaşi compoziţie cu mediul unde trăiesc.

Aceste afirmaţii, ca şi multe altele, sunt primite azi de lumea savantă cu neîncredere, ba chiar cu ironie, invocând întrebarea: „De ce nu se poate proba existenţa acestor materii şi forţe, de ce nu pot fi văzute, auzite şi pipăite de toţi oamenii?”

Răspunsul la această întrebare este următorul: Lumile hiperfizice, cu materiile şi forţele lor, nu pot fi văzute şi simţite, nu se poate lua cunoştinţă de existenţa lor, pentru că oamenii nu dispun deocamdată decât de organele de simţ necesare perceperii lumii fizice.

Este adevărat că omul are în fiinţa sa – pe lîngă organele de simţ fizice – şi organe de simţ impresionabile de prezenţa materiilor invizibile şi a entităţilor spirituale vieţuitoare în mediile hiperfizice, dar aceste simţuri dorm, stau latente în fiinţa noastră. Numai când aceste simţuri superioare vor fi puse în activitate, când vor fi chemate la viaţă, omul va deveni un medium între Cer şi pământ. Din acel moment el va auzi, simţi şi vedea materii şi fiinţe animate de alte forţe decât cele fizice.

Cu alte cuvinte, lumea hiperfizică este pentru om la fel cum este lumea culorilor pentru omul născut orb. El va auzi sunetele, va simţi cald sau rece, va pipăi lucrurile moi sau tari din lumea fizică, dar nu va avea nici o idee despre ceea ce înseamnă roşu, albastru sau verde. Mintea sa nu are posibilitatea să definească peisajele, perspectivele şi culorile, deoarece nu a avut niciodată un organ capabil de a primi vibraţiile luminii, care, sosind pe scoarţa cerebrală, se transformă în noţiuni de culori şi forme. In mintea orbului din naştere, lumea vizibilă de către un om sănătos nu provoacă nici o noţiune corespunzătoare; însă cu toate că nu o vede, ea există.

Faptul că cea mai mare parte din omenire nu vede fiinţele, materiile din lumile hiperfizice, nu este im argument că ele nu există. Dacă printr-o„minune” sau operaţie, orbul din naştere ar dobândi vederea, la început n-ar pricepe nimic, ar rămâne uluit, dar treptat, făcându-şi educaţia vizuală a imaginilor sosite pe cortex, ajunge să ia pe deplin cunoştinţă şi de acest domeniu necunoscut lui până atunci.

La fel s-ar întâmpla cu oricare dintre oamenii care dobândesc vederea spirituală. Dacă graţie unor evenimente neprevăzute, unei educaţii sau practici speciale, omul ajunge să-şi dezvolte simţurile superioare ale lumilor suprafizice, ar vedea forme şi ar auzi sunete neinteligibile la început, dar încetul cu încetul, obişnuindu-se cu ele, le va înţelege şi distinge unele de altele.

Pentru cunoaşterea acestei lumi invizibile se cer ani de zile de observaţii şi o continuă educaţie. Se petrece acelaşi fenomen ca în lumea fizică. Toţi oamenii au ochi; cei sănătoşi văd lucrurile şi fiinţele, dar oare toţi cunosc natura, funcţia şi rostul lor în angrenajul universului? Sunt necesari ani de studii pentru a le cunoaşte, deosebi şi afla rostul în decorul vast al naturii.

Unii oameni afirmă: „Deoarece noi, deocamdată, nu simţim, auzim sau vedem aceste lumi invizibile, înseamnă că nu a sosit timpul să le cunoaştem. Când va veni vremea, se vor dezvolta treptat şi simţurile superfizice din noi şi atunci le vom cunoaşte. La ce bun să ne batem capul cu ele de pe acum? Să terminăm cu deplina cunoaştere a lumii fizice, şi apoi omenirea va trece şi la cunoaşterea lumilor necunoscute”.

Argumentul este puternic în aparenţă, însă greşit în fond, şi iată de ce. Să presupunem că suntem chemaţi neapărat într-o ţară îndepărtată, unde va trebui să trăim mulţi ani. Ei bine, se cade să cunoaştem din vreme condiţiile în care vom trăi acolo, mediul şi influenţa lui asupra noastră. Bineînţeles că ajungând acolo, ne vom adapta, vrând-nevrând, acelui mediu, dar oare nu este mai bine să cunoaştem din vreme noile condiţii şi să ne pregătim pentru ele? Evident că da.

Aşa fiind, nu numai că nu este de prisos, dar chiar se impune să cunoaştem lumile invizibile, deoarece cunoscându-le din timp vom şti cum să ne comportăm atunci când dezbrăcând haina carnală, trupul, vom pătrunde în aceste lumi, unde ne vom desfăşura existenţa în forme noi de viaţă. Pregătiţi ca atare vom fi scutiţi să rătăcim ani şi ani în neştiinţă şi să pierdem astfel o vreme îndelungată până să ne obişnuim iarăşi cu „noua” noastră patrie spirituală, veche din veşnicia veacurilor fără număr.
În afara acestui motiv esenţial, se cade să luăm cunoştinţă de aceste lumi şi pentru faptul că ceea ce vedem pe pământ nu este decât efectul unor cauze aflate în lumea invizibilă. Aşa de exemplu: un om simplu constată cum telefonul transmite voci de la un loc la altul, vede cum tramvaiul circulă pe străzi, vede efectul, dar cauza care le pune în funcţiune – electricitatea – nu o vede, nu o cunoaşte. Acelaşi raport există şi între lumea fizică şi cea hiperfizică . Noi nu vom ajunge să cunoaştem pe deplin lumea fizică, lumea efectelor, până nu vom avea cunoştinţe despre lumea invizibilă, hiperfizică – domeniul cauzelor tuturor fenomenelor, lucrurilor şi fiinţelor vizibile pe pământ.

Ori de câte ori o problemă este complexă prin natura ei, se cade să se vină cu exemple cât mai numeroase. Iată un arhitect decis să proiecteze o casă . Acest om nu va îngrămădi material peste material, fără nici o ordine, fără necesitate şi în cantităţi de prisos. Mai întâi se foloseşte de gândirea şi imaginaţia sa,îşi croieşte în minte o formă de casă, cu o anumită distribuţie, cu un anumit aspect şi dimensiuni. După aceea aşterne pe hârtie ceea ce croise mental, şi încetul cu încetul, urmărindu-şi imaginaţia, face pe hârtie un plan. După acest plan, începe construcţia – realizarea fizică a unei concepţii. Cu alte cuvinte, întâi a fost o creaţie mentală, ideală, apoi a urmat realizarea ei într-o imagine, într- o formă aşternută pe hârtie, într-un proiect, şi în fine – realizarea ei în lumea fizică, cu material fizic. Ideea aparţine Lumii divine; imaginea, planul, aparţine lumii astrale; iar construcţia fizică aparţine lumii fizice.

Casa, opera fizică este trecătoare, pieritoare. Un foc, un cutremur o poate rade de pe suprafaţa pământului. Proiectul aşternut pe hârtie se poate distruge şi el, dar arhitectul are în minte imaginea casei, care nu se va distruge niciodată . Omul fizic, personalitatea creatoare va pieri şi ea, dar imaginea, creaţia sa mentală, va dura în vecii vecilor în lumea invizibilă, unde s-a imprimat ca pe o placă fotografică.

într-adevăr, universul este plin de o sumă de materii extraeterate, numite fluide. Aceste fluide au, printre alte însuşiri, calitatea de a fixa pe ele imaginile, ideile emise de oameni, îngeri, supraîngeri şi alte entităţi spirituale. Cu alte cuvinte, în spaţiile infinite se găsesc arhivele naturii, unde se imprimă toate gândurile, evenimentele şi sentimentele omenirii, fie întrupate, fie destrupate.

Tot ce există pe pământ – aer, apă, munţi şi câmpii, flora şi fauna, totul are influenţă asupra omului. Dar în afară de influenţele lumii vizibile, asupra fiecăruia din noi se exercită influenţe şi mai mari, şi mai puternice – influenţele lumilor invizibile. Noi suntem, la un moment dat, rezultatul influenţei mediului vizibil şi invizibil asupra noastră, şi al muncii depuse de spirit – stăpânul trupului – potrivit evoluţiei sale.

Să nu credem că ştim tot ce ne înconjoară. Chiar în lumea fizică – tangibilă, vizibilă şi cercetată cu simţurile noastre – se petrec o mulţime de fenomene de care rămânem neştiutori, pentru că simţurile noastre mărginite nu ni le fac cunoscute. De exemplu, se află înaintea noastră o statuie. Undele luminoase căzute pe această formă se reflectă şi vin la ochii noştri, de unde sunt transmise la centrul văzului aflat pe cortex, de aici la suflet, şi prin intermediul sufletului conştiinţa noastră, spiritul, traduce aceste vibraţii în culoare şi formă .

Dar oare cunoaştem noi totul despre această lumină? Nu, şi iată de ce. Se ştie că lumina ce scaldă cu vibraţiile ei suprafaţa pământului, vine de la soare. Dacă facem să treacă printr-o prismă o rază de lumină, vom vedea că ea se descompune în mai multe fâşii colorate, care întâlnind un ecran, ne dau spectrul solar, compus din şapte culori: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Noi atât vedem cu ochii. Cu toate acestea, adevărul este că fâşia de lumină mai dă naştere, trecând prin prismă, şi altor culori, unele înaintea roşului – infraroşu, şi altele dincolo de violet – ultraviolet. Într-adevăr, dacă punem o lentilă în dreptul spaţiului gol dinaintea roşului şi aşezăm în focarul acestei lentile o bucată de fosfor, vom vedea că fosforul se aprinde, deoarece razele obscure, invizibile ochiului nostru, trecând prin lentilă, s-au concentrat, s-au manifestat sub formă de căldură, aprinzând fosforul. Prin urmare, înaintea roşului există unde vibratorii producătoare de căldură.

Dacă punem la finele spectrului un paravan şi alături de el o placă unsă cu o soluţie de cianură de potasiu, vom vedea cum această placă se va lumina sub acţiunea razelor ultraviolete.
Aşadar, există în razele soarelui culori infraroşii şi ultraviolete, invizibile ochilor noştri, dar sesizabile prin efectele lor.
După cum ochiul nostru nu vede decât între anumite limite, urechea noastră nu aude decât sunetele produse în aer cu o frecvenţă între 32-36.000 de vibraţii pe secundă. Or în natura fizică înconjurătoare se produc vibraţii de o frecvenţă mai înaltă de 36.000 Hz şi mai joase de 32 Hz; dar urechea noastră nu le percepe, nu le aude, ca şi cum n-ar exista.

De aici tragem concluzia că suntem scăldaţi din toate părţile de vibraţii – unele transmise prin aer, altele transmise prin eter – de care însă nu avem cunoştinţă, pentru că nu deţinem organe potrivite recepţionării lor.

Aşa de exemplu electricitatea – ale cărei unde se transmit prin eter – are de la 1.046.000 până la 35.000 milioane vibraţii pe secundă. Fluidul electric ce se scurge pe firele electrice nu este văzut de ochiul nostru, pentru că vibraţiile sale au o frecvenţă foarte mare. Dar imediat ce curentul electric întâmpină o rezistenţă în drumul său – un filament de bec electric – numărul vibraţiilor prin eter scade între 350 milioane şi 760 milioane de vibraţii pe secundă, filamentul devine luminos şi ochiul nostru vede lumina.

Până în prezent se cunosc 63 categorii de vibraţii, din care fac parte undele hertziene, undele nancy, undele x, y etc. Din acestea, noi nu percepem decât opt categorii, prin urmare avem cunoştinţă de prea puţin.

Să presupunem că nervul optic n-ar dispune de sensibilitatea dobândită până în prezent; desigur n-am avea nici o cunoştinţă de lumina soarelui, atmosfera din jurul nostru fiind întunecată. Să presupunem acum că nervul ochiului ar fi impresionabil de undele electrice; în acest caz noi am vedea totul în jurul nostru, graţie luminii emise de electronii care ne înconjoară din toate părţile. Astfel n-ar mai fi pentru noi, nici noapte, nici zi, ci o lumină continuă, atâta vreme cât electronii vor fi mânaţi mereu în vârtejul infinit de rapid al mişcării lor de rotaţie şi revoluţie.

Având în vedere acest principiu, înţelegem facultatea văzului şi auzului spiritual a unor persoane numite clarvăzătoare sau lucide.

Cu toţii primim vibraţii din lumea hiperfizică, dar rămânem nesimţitori la acţiunea lor, deoarece conştiinţa noastră nu răspunde la influenţa lor, nu sesizează sosirea lor. Clarvăzătorii, lucizii, primind aceste vibraţii, le înţeleg, conştiinţa lor ia act de prezenţa lor, şi ei văd fenomene, fiinţe, materii şi forţe la a căror descriere rămânem pe gânduri.

Evident că şi între lucizi există diferite grade: unii văd binişor, alţii bine şi alţii foarte bine, la fel ca în cazul văzului fizic comun. Pentru aceşti oameni, vederea în lumea invizibilă este un act involuntar – privesc şi văd. Ei pot vedea şi cu ochii deschişi şi cu ochii închişi, ceea ce denotă o independenţă între vederea fizică şi cea spirituală . Ei văd cartea pe care o au în mână, dar în jurul ei, prin ea şi dincolo de ea văd lumea invizibilă.

În această lume, luminoasă prin ea însăşi, prin care circulă valuri de materii subtile, se vede o mişcare deosebit de rapidă în toate direcţiile. Prin urmare lumea invizibilă este şi ea materială, animată de numeroase forţe, desfăşurate conform unor anumite legi. Aceste materii sunt de diferite densităţi, formate fiecare din particule eterice de anumite dimensiuni şi constituţii, materii dispuse unele deasupra altora, conform fineţii lor, dar în acelaşi timp pătrunzându-se rând pe rând, cele mai fine pe cele mai grosolane, sau cu particule mai mari.
În peregrinarea lui pe calea evoluţiei, timp de mii şi milioane de ani, omul abia a ajuns să-şi dezvolte inteligenţa. Graţie acestei inteligenţe, el face azi descoperiri din ce în ce mai numeroase şi mai uimitoare. După scurgerea a mii şi mii de ani şi veacuri, omul va deveni mai bun şi mai înţelept, iubind tot ceea ce-l înconjoară. În fine, când evoluţia omenească va fi spre sfârşit, pe lângă o înaltă inteligenţă şi o bunătate îngerească , omul va dobândi puteri deosebite, forţe divine. Atunci se va termina evoluţia omenirii pe această planetă. Masa umanităţii înaintată astfel, ridicată până la termenul final al existenţei sale terestre, va trece pe un alt corp ceresc, pentru a -şi continua diurnul evolutiv infinit, iar cei înapoiaţi, întârziaţii, vor fi trecuţi prin întrupări, pe un alt glob, de aceeaşi natură cu Pământul, ca să-şi continue drumul neterminat.

Constatăm că evoluţia omului necesită multe secole, şi totuşi fiecare dintre noi poate grăbi sau scurta durata acestei evoluţii. Aceasta presupune o metodă specială, o hotărâre nestrămutată, sacrificii mari, adică viaţa sfinţilor, a marilor mistici sau a yoghinilor. Prin alimentaţie şi meditaţie, prin retragerea departe de vâltoarea lumii, prin sfinţenia, iubirea şi jertfa manifestată pentru tot ce a creat Tatăl şi prin rugăciunile lor nesfârşite, aceşti oameni ajung să-şi activeze spiritul, dezvoltă forţele latente ascunse în adâncul lor, se iluminează şi dobândesc puteri divine şi cunoştinţe ignorate de omenire. Din rândul acestor oameni ieşeau savanţii de altădată, întemeietorii unei ştiinţe vaste, din care s-a oferit omenirii numai atât cât putea pricepe şi avea nevoie pentru avansarea ei.

Bietul savant de azi se străduieşte să ştie ce este eterul, cum este constituit atomul. Se zbate în ipoteze asupra vieţii, a constituţiei lui, dar nu va cunoaşte tainele vieţii decât în ziua în care îşi va ilumina fiinţa printr-o viaţă morală, corectă, conformă legilor divine – de blândeţe şi iubire pentru tot ce există în jurul său. Numai atunci spiritul său va lucra puternic prin cuirasa, prin învelişul său trupesc, şi va vedea cu ochii spiritului atomul mare cât roata plugului, îi va vedea constituţia, va înţelege viaţa şi evoluţia ei. Numai atunci când trupul său, când sistemul său cerebral va ajunge să vibreze ca şi atomul, savantul modern va ajunge să cunoască mai mult. Atunci nu va mai exista pentru el nici un mister privitor la atom. Va cunoaşte rând pe rând toate materiile invizibile, toate foiţele ce lucrează asupra lor şi toate cauzele fenomenelor petrecute în natură.

Reducând totul la materia fizică şi la legile ce o stăpânesc, savantul de azi nu poate, tocmai datorită acestui materialism feroce, să se înalţe în sfere mai înalte, să cunoască materii, legi, forţe şi fiinţe mai subtile, decât cele cunoscute în jurul său din copilărie.

In antichitate, cei dotaţi cu inteligenţă, cei pregătiţi de natură, se puneau sub conducerea unui mare preot, sfânt în conduita lui şi versat în cunoştinţe oculte şi ale naturii. Acesta, timp de 20-30 de ani, îi povăţuia pe discipoli, le descria şi arăta experimental tot ceea ce se referă Ia om şi natură. In tot acest timp discipolii, erau ţinuţi în locuri retrase, în plină natură, feriţi de influenţele lumii, de gândurile ei josnice, de pornirile ei pătimaşe, de influenţele ei magnetice. Somnul, alimentaţia, băile şi exerciţiile fizice, antrenamentele mentale şi rugăciunile, toate erau reprezentate şi executate cu scrupulozitate. An de an, se dezvolta în ei vederea în lumea invizibilă şi auzul în lumea tăcerii, a celor fără glas.

Când discipolul dobândea aceste două instrumente de cercetare a naturii, dincolo de materia tangibilă şi analizabilă, marele guru, iniţiat sau preot, începea să-i descrie lumea fizică şi lumea hiperfizică. Ii făcea cunoscută matematica, biologia, chimia şi aşa, rând pe rând, tot ce înconjoară pe om, natura întreagă. Odată intrat în stăpânirea lor, trecea la studiul foiţelor şi materiilor superfizice, a materiilor eteriforme, a fiinţelor invizibile ochilor fizici. Când – după ani de zile – îşi însuşea întreg acest domeniu, trecea la cunoaşterea originii şi a creaţiei universurilor, a vieţii şi a tuturor fiinţelor.

După aceea îşi încheia cariera de discipol cu aflarea celor mai înalte cunoştinţe îngăduite unui muritor – noţiuni referitoare la Creatorul lumilor şi atributele Sale.

Din ziua când a reuşit să-şi înfrâneze simţurile şi dorinţele, să-şi ordoneze gândurile, să respingă influenţele semenilor săi, el ieşea în lume, păşea în mijlocul omenirii, devenea la rândul său o mare lumină spirituală.

De acum înainte, cunoscător a ceea ce există pe pământ şi în Ceruri, el poate să -şi lase trupul pe pat, la umbra unui copac, într-un loc retras, iar împreună cu o parte din sufletul său să iasă şi să se îndepărteze de trup, să se ridice în spaţiu, ca un nor nevăzut, şi acolo să vadă, să cerceteze, să audă şi să primească sfaturile marilor Lumini spirituale, înaltele entităţi spirituale diriguitoare ale evoluţiei lucrurilor şi fiinţelor de pe planeta noastră.

În această fază, iniţiatul posedă puteri deosebite; poate face ceea ce omul numeşte „minuni”. El se ridică în aer, merge pe suprafaţa apei, stă în mijlocul flăcărilor, se face invizibil, vindecă boli şi face o serie nesfârşită de fapte, pentru că ştie să mânuiască toate materiile, cunoaşte secretul legilor ce le guvernează, realizând — asemenea unui mic creator — orice doreşte. Vai lui dacă o va face din vanitate sau împotriva semenilor săi!

Un asemenea om era privit – cum ar fi privit şi azi – ca un supraom, respectat de toţi. De la aceşti iniţiaţi au rămas până în zilele de azi ceea ce se mai cunoaşte, ca tradiţie, despre lumea superfizică.

fragment DIN TAINELE VIEŢII ŞI ALE UNIVERSULUI”

prof. SCARLAT DEMETRESCU

Ostara

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Ritual de Sabat – Ostara

 

Ostara – 21 martie

Primul Sabat, denumit Ostara sau Apogeul Primaverii, este sabatul echinoctiului de primavara, care are loc in jurul datei de 21 martie.

Ziua si noaptea sunt egale.

Ostara a fost denumita dupa Steaua Estului (Eostre) – planeta Venus, zeita saxona a zorilor si fertilitatii, denumita in alte parti si in alte timpuri zeita Ishtar, Astarte, Ashera, Afrodita, Inanna.

Zeița Ostara este de asemeni zeița norvegiană a fertilității. La echinocțiul de primăvară o cinstim, căci este Zeița Primăverii și a Reînnoirii. Simbolurile ei sunt oul și Luna nouă. Animalele ei sunt iepurele și fluturele.

Ostara a fost denumit Easter de catre crestini, practic o alta varianta a numelui zeitei. Asadar, Pastele crestin este de origine magica – pagana. ?

Ouale, iepurasii, sunt simboluri ale fertilitatii si sunt universal asociate acestui festival.

Ostara este momentul cand Mama Pamant aduce pe lume 2 perechi de gemeni sacri: Barbatul Verde si Fecioara Verde si Barbatul Rosu si Fecioara Rosie, sibolizand flora si fauna.

Pastile insemnate cu o cruce (paska) simbolizeaza Soarele in echilibru.

De Ostara se fac ritualuri pentru prosperitate, sanatate, fertilitate ( atat a animalelor, a granelor cat si a femeilor) si pentru noi inceputuri in viata, iubire, profesie, etc.

 

Simboluri Ostara:

Iepurele

În tradiția celtică, iepurele este animalul sacru al zeiței și este animalul totem al zeiților lunare precum Hecate, Freyja și Holda – iepurele este un simbol pentru lună. Zeița cea mai strâns asociată cu Iepurele este Eostre, sau Ostara. Data Paștelui creștin este determinată de faza lunii.  Iepurele este un simbol al nemuririi. Este, de asemenea, un simbol major pentru fertilitate și abundență.De-a lungul secolelor simbolul iepurelui de Ostara a devenit Iepurasul de Paste care aduce oua copiilor in dimineata de Paste, ziua crestina a renasterii si a invierii. Vânătoarea de iepuri a fost un tabu, dar vânătoarea de iepuri a fost o activitate obișnuită de Paște în Anglia (și, de asemenea, la Beltane).

Oul

Oul (ca și toate semințele) conține „tot potențialul”, plin de promisiune și viață nouă. Simbolizează renașterea naturii, fertilitatea Pământului și toată creația. În multe tradiții oul este un simbol pentru întregul univers. Oul „cosmic” conține un echilibru de sex masculin și feminin, ușor și întunecat, în gălbenușul de ou și albusul de ou. Orbul auriu al gălbenușului reprezintă Dumnezeul Soarelui învăluit de Zeița Albă, echilibru perfect, așa că este deosebit de potrivit pentru Ostara și echinocțiul de primăvară atunci când totul este în echilibru doar un moment, deși energia de bază este una de creștere și expansiune. .

Deci, care este asocierea iepului și a oului?

Legenda este aceasta: Odata demult, Regatul Animalelor s-a adunat pentru o întâlnire. Trebuia să fie o petrecere foarte specială și un oaspete foarte special venea să ii viziteze. Invitatul foarte special nu a fost altul decât Zeița însăși și fiecare creatură a vrut să-i ofere un dar foarte special.

Unele dintre animale erau foarte bogate, iar unele erau foarte sărace, dar au plecat să-și pregătească darurile, pentru că numai ce este mai bun trebuie oferit Zeiței. Iepurele a fost foarte încântat, o iubea pe Zeiță și, deși era foarte sărac, avea o inimă mare si generoasă – si avea să îi ofere cel mai fin cadou pe care l-a putut găsi!

Iepurele s-a repezit acasă să vadă ce poate găsi pentru a da Zeiței – a privit peste tot, în dulapuri și sub pat, dar nu era nimic, nu avea absolut nimic de oferit. Cu excepția unui lucru. Pe raftul pentru untură era un singur ou. Era singurul lucru pe care îl avea. Iepurele a scos oul din untură și l-a decorat cu drag și l-a dus la petrecere.

Iepurele era foarte îngrijorat, toate celelalte animale își dăruiau cadourile din aur și argint și bijuterii prețioase și tot ce avea Iepurele era oul. În cele din urmă toate cadourile au fost oferite și Iepurele a fost chiar ultimul. A prezentat foarte timid Zeițaei oul. Aceasta a luat oul și s-a uitat la el și a văzut adevăratul spirit al lui Iepurelui. Și atunci Zeița a numit Iepurele drept Animalul ei Foarte Special – pentru că Iepurele i-a dat tot ce avea.

Paska

Gândiți-vă la ea ca la o cruce celtică, cele patru cruci egale si echilibrul din cerc. Aveți două echinocții traversate de cele două solstiții, cele patru anotimpuri, cele patru direcții sacre din nord, est, sud și vest și cele cinci elemente ale Pământului, aerului, focului și apei cu spiritul în centru. Circumferința reprezintă ciclul anului, cercul vieții, cu punctul de echilibru în centrul său.

Șarpele / Dragonul

În unele mitologii, zeița Eostre / Ostara este asociată cu energia șarpelui sau a dragonului. În acest moment al anului energia șarpelui sau Kundalini explodează pozitiv!

Toate florile de primăvară

Narcise, zambile, ghiocei, etc..

Culori Ostara: Verde strălucitor, galben și violet

SFAT: Îngropati un ou crud la intrarea în casa dvs. pentru a asigura abundența pentru anul viitor și fertilitatea în grădina dvs.

 

Copacii Ostara:

Mesteacăn

Deoarece mesteacanul este unul dintre primii copaci care infrunzeste, este o alegere evidentă, deoarece reprezintă apariția Primăverii. Zeitățile asociate cu mesteacănul sunt în mare parte zeițe ale iubirii și fertilității. Eostre / Ostara, zeița celtică a Primăverii este Zeita acestui ritual. Semnifica un nou început, începuturi și naștere.

Frasin

Acesta este unul dintre cei trei copaci sacri druizilor (Frasin, Stejar și Arborele cu Spini). Arborele cosmic, Yggdrasil a fost Frasinul care leagă lumea oamenilor cu tărâmurile spiritului și mitului și a oferit o înțelegere a interconectării tuturor lucrurilor. Din rădăcinile sale curg două izvoare, sursele Înțelepciunii și ale Sortii. Frasinul învață că toată viața este interconectată pe toate nivelurile existenței – trecut, prezent și viitor, spiritual, mental și fizic. Orice se întâmplă la un nivel, se întâmplă pe toate nivelurile. Gândurile și acțiunile voastre și orice faceți în lumea fizică vor afecta toate nivelurile ființei voastre.

Arin

În această perioadă a echinocțiului de primăvară, Arinul înflorește pe malurile râurilor, cu rădăcinile în apă, împletind și ținând spațiul magic între cer și pământ, deținând spațiul dintre lumi.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][product id=”65634″][/vc_column][/vc_row]

Wheel

[vc_row][vc_column][vc_column_text]Roata Anului

 

Ciclul anual al trecerii anotimpurilor este denumit si Cercul Sacru, Ciclul Sabaturilor sau Roata Anului.

Cele 8 spite ale acestei roti sunt marile sarbatori ce au loc in perioada solstitiilor, echinoctilor si la jumatea acestor timpi. Se mai numesc si SABATURI, de la cuvantul francez „battre” –a celebra. Aceste sarbatori au fost asimilate in mare parte de toate religiile, inclusiv de crestinism, ca zile ale sfintilor si sarbatori religioase.

 

VREAU SA MA INSCRIU

 

Ostara – 21 martie

Primul Sabat, denumit Ostara sau Apogeul Primaverii, este sabatul echinoctiului de primavara, care are loc in jurul datei de 21 martie.

Ziua si noaptea sunt egale.

Ostara a fost denumita dupa Steaua Estului (Eostre) – planeta Venus, zeita saxona a zorilor si fertilitatii, denumita in alte parti si in alte timpuri zeita Ishtar, Astarte, Ashera, Afrodita, Inanna.

Zeița Ostara este de asemeni zeița norvegiană a fertilității. La echinocțiul de primăvară o cinstim, căci este Zeița Primăverii și a Reînnoirii. Simbolurile ei sunt oul și Luna nouă. Animalele ei sunt iepurele și fluturele.

Ostara a fost denumit Easter de catre crestini, practic o alta varianta a numelui zeitei. Asadar, Pastele crestin este de origine magica – pagana. :)

Ouale, iepurasii, sunt simboluri ale fertilitatii si sunt universal asociate acestui festival.

Ostara este momentul cand Mama Pamant aduce pe lume 2 perechi de gemeni sacri: Barbatul Verde si Fecioara Verde si Barbatul Rosusi Fecioara Rosie, sibolizand flora si fauna.

Pastile insemnate cu o cruce (paska) simbolizeaza Soarele in echilibru.

De Ostara se fac ritualuri pentru prosperitate, sanatate, fertilitate ( atat a animalelor, a granelor cat si a femeilor) si pentru noi inceputuri in viata, iubire, profesie, etc.

 

Beltaine – 1 mai

Beltaine este ziua de 1 mai si este serbarea sexualitatii, a casatoriei sfinte dintre Barbatul Rosu si Fecioara Verde celebrata in cadrul ritualului Stalpului de Arminden.

Casatoriile intre muritori sunt considerate nefaste, fiind legate de blestemul Regelui lunii mai.

Noaptea precedenta lui Beltaine este Noaptea Walpurgiei. Walburg este un nume teuton pentru Mama Pamant. Aceasta seara celebreaza aducerea primaverii de catre Wodan si Freya (zei nordici) si se aprinde focul.

Noaptea Walpurgiei este privita ca noaptea nebuniei, cand granita intre lumi este foarte subtire. In antichitate, aceasta sarbatoare era inchinata zeului Hades, zeul Infernului.

În vechile vremuri celtice, tinerii își petreceau toată noaptea în pădurea „A-Maying” și apoi dansau în jurul falpului Maypole a doua zi dimineață. Cuplurile căsătorite mai în vârstă aveau voie să-și scoată verighetele (și restricțiile pe care le presupun) pentru această noapte. Dimineața era un moment magic pentru „apa sălbatică” (rouă, izvoare curgătoare și parauri), care este colectata și folosita pentru a face baie pentru a aduce sau pastra frumusețea sau pentru a bea in scopul de a mentine sau aduce sănătatea.

De Beltaine se fac ritualuri de dezlegare sau legare cununii, de iubire, pentru sex si pentru fertilitate.

 

Litha – 21 iun

Litha, denumita si Miezul Verii, are loc la solstitiul de vara, in jurul datei de 21 iunie.

Litha este o zeita saxona a granelor, inrudita cu Demetra sau Ceres, iar sarbatoarea este una a bucuriei, a belsugului, a jocului.

A fost preluata de crestinism sub forma sarbatorii Ziua Sf Ioan Botezatorul.

Este un festival al familiei, al cuplurilor si al copiilor.

De Litha se fac ritualuri pentru familie, copii, pentru abundenta si prosperitate. Este cel mai bun moment din an pentru a imbunatati starea psihica si fizica a barbatului familiei, din orice punct de vedere (profesional, familial, sexual). :)

 

Lughnasadh – 1 august

Lughnasadh (jocurile lui Lugh) areloc pe 1 august, a fost denumita dupa zeul solar irlandez Lugh.Marcheaza inceputul toamnei. Mai estedenumita si Inceputul Recoltei, sau Ospatul Painii.

In aceasta zi se coc paini din recolta cea noua. Painea simbolizeaza trupul zeului cazut. (vezi asocierea cu Iisus – trupul sau era tot painea si asemanarea cu zeul egiptean Osiris, care jumatate de an traieste pe Pamant si jumatate in Lumea de Dincolo, fiind mort – aceeasi legenda mai tarziu este imprumutata zeului Dumuzi / Tammuz).

Este un festival al energiei masculine. Se organizau jocuri, inclusiv traditia Jocurilor Olimpice vine de la acest festival si a turneurilor de fotbal.

Festivalul a fost denumit de crestini, Lammas.

Ritualul este benefic pentru a aduce abundenta financiara, bunastare si fericire in casa si in familie. De asemeni se poate face ritual pentru materializarea dorintelor legate de evolutia vietii profesionale si se pot cere daruri divine si ajutor in evolutia spirituala a individului, pentru anul in curs.

 

Mabon- 21 septembrie

Mabon este sarbatoarea echinoctiului de toamna – 21 sept si se numeste astfel dupa zeul galez al recoltei, fiul sacru al zeitei Modron (Marea Mama). El este Barbatul Verde al carui sange intoxica simturile : vinul, berea- zeul Dionysos (vin), Osiris (bere).

Aceasta sarbatoarea comemoreaza sacrificiul Zeului Verde si coborarea sa in Infern (alta varianta a Zeului Osiris – Dumuzi – Iisus care a coborat in Iad sa izbaveasca sufletele din chinuri).

In Letonia aceasta sarbatoare mai estedenumita si Vela Laiks – Timpul Mortilor.

Ziua si noaptea sunt egale.

Este Ziua Recunostintei din Anglia, dar cei ce emigrasera in Americi si Canada aveau o recolta mai tarzie si astfel au modificat data Zilei Recunostintei, aceasta sarbatorindu-se in prezent in noiembrie respectiv octobrie.

Sabatul Mabon este un moment ideal pentru ritualurile de protectie pe parcursul lunilor reci ale anului. Se fac ritualuri de protectie a casei impotriva Raului si impotriva saraciei. De asemeni, se pot face ritualuri pentru anularea unor vraji vechi si pentru indepartarea spiritelor malefice care bantuie locuri sau persoane (exorcisme).

 

Samhain – 31 oct

Samhain este sarbatoarea Sfarsitului Verii. Este ospatul celtic al mortilor, cand granita dintre lumi este cea mai subtire, iar spiritele mortilor trec in aceasta lume si bantuie.

Este Anul Nou Celtic.

Denumita de crestini Ziua Tuturor Sfintilor.

Noaptea precedenta se numeste All-Hallows, Hallowmas sau Halloween.

In Mexic aceasta sarbatoare este denumita Dia de los Muertos – Ziua Mortilor.

Se pune mancaresi bautura pe masa pentru morti si se aprinde focul si/sau lumanari.

Este cea mai potrivita zi pentru Ritualuri de Trecere si pentru comunicari cu spiritele mortilor.

 

Yule – 21 dec

Yule inseamna roata in norvegiana. Este sarbatoarea solstitului de iarna, in jurul datei de 21 dec.

Aceasta sarbatoare celebreaza venirea pe lume a Regelui Soare. Yule mai este cunoscut si ca Festivalul Luminilor, caci toate luminile ardeau in aceasta noapte.

La Yule, sărbătorim iarna și renașterea Soarelui. La Samhain, Zeița l-a urmat pe Zeu în Lumea de Dincolo, iar Pământul și-a început marea lungă iarnă. Pe măsură ce roata se întoarce spre Yule, Zeița este gravida și dă naștere micului Rege de Stejar – Oak King, Zeul Soarelui Rasare. Vechiul Zeu sau Regele Holly este învins și se întoarce în Lumea de Dincolo pentru a se odihni până la solstițiul de vară, când va renaște din nou ca Domn al Soarelui Apune.

In Roma Antica, aceasta sarbatoare era denumita Natalis Solis Invicti – Aniversarea Soarelui Nebiruit si avea loc in timpul festivalului mai lung denumit Saturnalia, cel mai important din an, de la care a ramas pana in ziua de azi traditia sarbtorii de Anul Nou.

Yule a fost primul festival pagan asimilat de crestinism in anul 354 d.Hr., cand celebrarea nasterii pruncului Iisus, care a avut loc undeva in martie, a fost mutata in timpul solstitiului de iarna si a fost numita Craciun. Obiceiul impodobirii bradului de Craciun, cadourile, colindele, uraturile mascatilor costumati, vascul, au fost toate preluate de la sarbatoarea pagana Yule.

Este ziua eliberarii lui Mabon, fiul Marii Mame, Modron. La Yule, Mabon renaște ca si Copil al Promisiunii, Fiul Luminii.

De Yule se fac ritualuri pentru victorie asupra dusmanilor, pentru succes in orice domeniu, prosperitate financiara si materiala.

 

Imbolc – 2 feb

Imbolc /Imbolg / Oimelc sunt variante ale numelui pentru Sabatul Patrarului Injumatatit, care este sarbatorit pe 2 februarie.

Oimelc inseamna „laptele oii” iar Imbolc inseamna „in burta”. Astfel, aceasta este o sarbatoare a fertilitatii si a nasterii.

Este insotita de foc sub orice forma, pentru ca focul simbolizeaza viata.

Sarbatoarea celtica a „Luminii in crestere” , mai este denumita si Brigantia si este inchinata zeitei irlandeze a focului, inspiratiei, vindecarii, nasterii, Brigit. Zeita Brigit este o alta forma a zeitatii Ishtar din Summer.

Sarbatoarea se mai numeste si Ziua Femeilor in traditia Wicca.

Crestinii au preluat aceasta sarbatoare si au denumit-o Intampinarea Domnului sau Ziua Cartitei.

De Imbolc se fac ritualuri pentru nastere usoara, fertilitate, iubire, vindecare, gasirea scopului personal si spiritual in viata.

 

VREAU SA MA INSCRIU

 

Material Inclus in Cursul de Hermetism
Academia Karanna ©[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][product id=”62184″][/vc_column][/vc_row]