Apocalipsa lui Ioan si cei 144.000 de pecetluiţi

Cunoscătorii Bibliei probabil că au rămas uimiţi de aceste versete biblice din “Apocalipsa lui Ioan”:

“1. După aceasta am văzut patru îngeri, stând la cele patru unghiuri ale pământului, ţinând cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici peste mare, nici peste vreun copac.

2. Şi am văzut un alt înger care se ridica de la Răsăritul Soarelui şi avea pecetea Viului Dumnezeu. Îngerul a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri, cărora li s-a dat să vatăme pământul şi marea,

3. Zicând: Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu vom pecetlui, pe frunţile lor, pe robii Dumnezeului nostru.

4. Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii de pecetluiţi, din toate seminţiile fiilor lui Israel:

5. Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii de pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;

6. Din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;

7. Din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;

8. Din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia Veniamin, douăsprezece mii de pecetluiţi.”

(Apocalipsa lui Ioan 7:1-8)

Aşadar, cine sunt cei 144.000 de pecetluiţi din vremea Apocalipsei? Cei 144.000 de fiinţe reprezintă poate unul dintre cele mai misterioase grupuri din Biblie (alături de “Nephilim”). Multe secte şi culte religioase au pretins că ei i-ar reprezenta pe cei 144.000. Dar cine sunt ei? Sunt oameni care vor ajunge în rai? Sau fiinţe supranaturale care vor coborî pe Pământ la finalul timpurilor?

Din fragmentul biblic de mai sus, se distinge clar faptul că cei 144.000 de oameni sunt “fiii lui Israel”, ce trebuie să îndeplinească o anumită sarcină pentru Domnul, în timpul sfârşitului lumii. Biblia spune că cei 144.000 sunt descendenţi de etnie israeliană. Care va fi rolul lor? Acela de a fi martorii Evangheliei pe Pământ. Iisus Hristos a profeţit că “Evanghelia Regatului” va fi predicată în ultimele zile, înaintea de Cea de-a Doua Venire a lui Iisus Hristos. Atunci, Antihristul va domni pe Pământ, iar cei 144.000 vor fi servitorii Domnului în lume, predicând Evanghelia.

Precum se ştie, la sunetul celei de-a 5-a trâmbiţe, o armată supranaturală demonică va fi eliberată din adâncuri şi va veni pe Pământ:

“1. Şi a trâmbiţat al cincilea înger, şi am văzut o stea căzută din cer pe pământ şi i s-a dat cheia fântânii adâncului.

2. Şi a deschis fântâna adâncului şi fum s-a ridicat din fântână, ca fumul unui cuptor mare, şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.

3. Şi din fum au ieşit lăcuste pe pământ şi li s-a dat lor putere precum au putere scorpiile pământului. 4. Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului şi nici o verdeaţă şi nici un copac, fără numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor.

5. Şi nu li s-a dat ca să-i omoare, ci ca să fie chinuiţi cinci luni; şi chinul lor este la fel cu chinul scorpiei, când a înţepat pe om.

6. Şi în zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o vor afla şi vor dori să moară; moartea însă va fugi de ei.

7. Iar înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiţi de război. Pe capete aveau cununi ca de aur, şi feţele lor erau ca nişte feţe de oameni.

8. Şi aveau păr ca părul de femei şi dinţii lor erau ca dinţii leilor.

9. Şi aveau platoşe ca platoşele de fier, iar vuietul aripilor era la fel cu vuietul unei mulţimi de care şi de cai, care aleargă la luptă.

10. Şi aveau cozi şi bolduri asemenea scorpiilor; şi puterea lor e în cozile lor, ca să vatăme pe oameni cinci luni.

11. Şi au ca împărat al lor pe îngerul adâncului, al cărui nume, în evreieşte, este Abaddon, iar în elineşte are numele Apollion”.

Apocalipsa lui Ioan 9:1-11)

Această armată demonică şi supranaturală ce va veni din Abis, va invada întreaga lume. Oamenii de pe Pământ vor fi torturaţi timp de luni… atât de multă durere şi suferinţă va exista, încât oamenii şi-ar dori mai degrabă să moară, decât să fie torturaţi de aceste fiinţe demonice. În schimb, singurii protejaţi de aceste atacuri vor fi cei 144.000. Astfel, ei vor constitui un semn clar că Dumnezeu i-a ales.

Într-un fel, situaţia este asemănătoare cu cea descrisă în Evanghelia lui Luca, 10:17-20, atunci când Iisus le-a oferit puteri supranaturale la 70 de martori, ca un semn divin:

“17. Şi s-au întors cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie, zicând: Doamne, şi demonii ni se supun în numele Tău.

18. Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.

19. Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma.

20. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri.”

La fel cum celor 70 de martori li s-au oferit putere asupra şerpilor şi forţelor demonice, tot la fel şi cei 144.000 de martori ai Apocalipsei vor avea putere asupra armatei demonice din adâncuri.

În Apocalipsa lui Ioan 14:1-5, aflăm care va fi soarta celor 144.000:

“1. Şi m-am uitat şi iată Mielul stătea pe muntele Sion şi cu El o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau numele Lui şi numele Tatălui Lui, scris pe frunţile lor.

2. Atunci am auzit un glas din cer, ca un vuiet de ape multe şi ca bubuitul unui tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit ca glasul celor ce cântă cu alăutele lor.

3. Şi cântau o cântare nouă, înaintea tronului şi înaintea celor patru fiinţe şi înaintea bătrânilor; şi nimeni nu putea să înveţe cântarea decât numai cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.

4. Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceştia sunt care merg după Miel ori unde se va duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu şi Mielului.

5. Iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană”.

Deşi nu vor fi chinuiţi de armata Satanei, totuşi cei 144.000 vor fi ucişi, căci vor ajunge pe Muntele Sion (ce aparţine Paradisului şi nu Pământului, aşa cum putem afla din Evrei 12:22: “Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească”). Aşadar, sufletele lor vor ajunge în Paradis… deci sunt morţi. De aici, deducem concluzia că cei 144.000 vor fi primele victime ale marii persecuţii ale lui Antihrist pe Pământ. Moartea celor 144.000 va fi tristă pe Pământ, dar glorioasă în Paradis, unde ei se vor uni cu Hristos. La începutul articolului am spus că cei 144.000 sunt “fiii lui Israel”… dar, trebuie să reţineţi că ei nu sunt voluntari, ci sunt aleşi în mod divin, fiind marcaţi de îngeri cu “semnul lui Dumnezeu”. Îngerii care îi vor marca pe cei 144.000 vor şti cine sunt şi îi vor identifica la momentul potrivit… totul nu este decât un proces supranatural.

Sursa: www.playsecrets.net

16 februarie 2014/de admin

EVOLUTIE SPIRITUALA, IISUS, INGERI, RELIGIE, SPIRITUALITATE, Uncategorized

O lecţie despre accidente

(1830.1) 166:4.1 În vreme ce majoritatea palestinienilor nu iau decât două mese pe zi, Iisus şi apostolii aveau obiceiul, când erau în deplasare, de a se opri la amiază pentru a se odihni şi a se reface. Într-una dintre aceste pauze de amiază, pe drumul Filadelfiei, Toma l-a întrebat pe Iisus: „Maestre, după ce am auzit remarcile tale pe parcursul traseului din această dimineaţă, eu aş vrea să ştiu dacă fiinţele spirituale participă la producerea evenimentelor ciudate şi extraordinare în lumea materială; în plus, aş vrea să întreb dacă îngerii sau alte fiinţe spirituale sunt capabile să împiedice accidentele.

(1830.2) 166:4.2 Ca răspuns la întrebarea lui Toma, Iisus a zis: „N-am fost oare destul timp cu voi pentru ca voi să încetaţi să-mi mai puneţi astfel de întrebări? N-aţi observat că Fiul Omului trăieşte în unitate cu voi şi refuză cu persistenţă să folosească forţele celeste pentru sprijinul său personal? Nu trăiţi voi prin aceleaşi mijloace care le permit tuturor oamenilor să existe? Vedeţi voi oare puterea lumii spirituale manifestându-se în viaţa materială a acestei lumi, în afară de revelaţia Tatălui şi de vindecarea ocazională a copiilor lui

bolnavi?

(1830.3) 166:4.3 ”Strămoşii voştri au crezut prea mult timp că prosperitatea era semnul aprobării divine, iar adversitatea dovada displăcerii lui Dumnezeu. Eu proclam că asemenea credinţe sunt superstiţii. Nu remarcaţi voi că săracii, în mult mai mare număr decât bogaţii, primesc cu bucurie evanghelia şi intră numaidecât în regat? Dacă bucuriile dovedesc favoarea divină, de ce atunci bogaţii refuză atât de adesea să creadă în această bună vestire ce vine din cer?

(1830.4) 166:4.4 ”Tatăl face ca ploaia sa să cadă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi; soarele străluceşte la fel pentru cei care practică dreptatea şi pentru cei care n-o practică. Voi aţi auzit vorbindu-se de acei galileeni al căror sânge Pilat l-a amestecat cu cel al jertfelor; eu vă spun că aceşti galileeni nu erau mai mari păcătoşi decât compatrioţii lor doar pentru că lor li s-a întâmplat lucrul acela. Voi cunoaşteţi, de asemenea, povestea celor optsprezece peste care căzuse turnul din Siloe, omorându-i. Să nu credeţi că oamenii astfel nimiciţi erau mai vinovaţi decât toţi fraţii lor din Ierusalim. Ei au fost pur şi simplu victime ale unui accident al timpului.

(1830.5) 166:4.5 ”Trei feluri de evenimente se pot produce în viaţa voastră:

(1830.6) 166:4.6 ”1. Puteţi participa la evenimente normale făcând parte din existenţa pe care voi şi tovarăşii voştri o trăiţi pe pământ.

(1830.7) 166:4.7 ”2. Se poate ca din întâmplare să fiţi victima unui accident din natură, una dintre neşansele umane, şi să ştiţi perfect de bine că aceste evenimente nu sunt în nici un fel dirijate dinainte sau produse cu vreun alt chip de forţele împărăţiei.

(1830.8) 166:4.8 ”3. Voi puteţi culege recolta eforturilor voastre directe de a vă conforma legilor naturale care guvernează lumea.

(1830.9) 166:4.9 ”Într-o zi, un om a plantat un smochin în via sa. După ce de multe ori căutase în smochin vreun fruct, însă fără a găsi nimic, el i-a chemat pe vieri înaintea sa şi le-a zis: „Am venit aici în cursul ultimelor trei anotimpuri pentru a căuta roadele de pe acest smochin, şi n-am găsit nici unul. Tăiaţi pomul acesta sterp; de ce să umple pământul? Dar grădinarul şef i-a răspuns stăpânului său: „Mai lasă-l un an pentru ca eu să pot săpa în jurul lui şi pune acolo îngrăşământ. Dacă în anul ce vine nu dă roade, atunci va fi tăiat. Şi când s-au conformat astfel legilor fertilităţii, ei au fost răsplătiţi printr-o recoltă îmbelşugată, căci pomul era viu şi bun.

(1831.1) 166:4.10 ”În materie de boală şi de sănătate, voi ar trebui să ştiţi că aceste stări fizice rezultă din cauze materiale. Sănătatea nu este un surâs din cer, nici boala o încruntare a sprâncenelor lui Dumnezeu.

(1831.2) 166:4.11 ”Copii umani ai Tatălui sunt egali în ceea ce priveşte capacitatea lor de a primi binecuvântări materiale; de aceea el dăruieşte lucrurile fizice tuturor copiilor oamenilor fără discriminare. Când se ajunge la acordarea darurilor spirituale, Tatăl este limitat de capacitatea omului de a primi aceste daruri divine. Cu toate că Tatăl nu face deosebire de persoane, el este limitat, în revărsarea darurilor spirituale, de credinţa omului şi de dorinţa sa de a se conforma întotdeauna voii Tatălui.”

(1831.3) 166:4.12 În vreme ce apostolii îşi urmau drumul către Filadelfia, Iisus a continuat să-i înveţe şi să răspundă la întrebările lor privitoare la accidente, la boli şi la miracole, dar n-au fost capabili să înţeleagă pe de-a-ntregul această lecţie. O oră de învăţătură nu-i de ajuns pentru a schimba în întregime credinţele de-o viaţă. Iisus a găsit deci necesar să-şi repete mesajul, să repete în mai multe rânduri ceea ce vroia să-i facă să înţeleagă. Chiar şi aşa, ei n-au priceput semnificaţia misiunii sale terestre decât după moartea şi reînvierea sa.

Fragment Urantia

31 ianuarie 2014/de admin

EGIPT, EXTRATERESTRI, IISUS, INGERI, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, MISTERE, NEW WORLD WORDER, RELIGIE, SPIRITUALITATE, TEORIA CONSPIRATIEI, Uncategorized, VIATA IN UNIVERS, ZEI

Biblia si Al Treilea Razboi Mondial

Biblia vorbeste despre o serie de conducători politici si religiosi care vor exista pe scena istoriei inaintea inceperii unei noi conflagratii mondiale. In cele ce urmează voi prezenta si unele dintre temele lucrarii Biblia si Al Treilea Razboi Mondial, pe care am publicat – o in anul 1992 (Editura Romfel, Bucureşti). Recomand si cartea Agonia Batranei Planete (The Late, Great Planet Earth) de Hal Lindsey si C.C. Carlson.

Pentru inceput cateva informatii despre Israel, primite de profetul Daniel de la un elohim/anunnaki,„omul Gavriil, care a venit repede in zbor iute” (Daniel 9:21):

„Saptezeci de saptamani au fost hotarate asupra poporului tau si asupra cetatii tale cele sfinte(Ierusalimul – n.a.) … pana la ungerea Sfantului sfintilor (Mesia Isus/Enlil – n.a.). Sa stii ca, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pana la Unsul (Mesia Isus/Enlil – n.a.), la Carmuitorul, vor trece sapte saptamani, apoi timp de sasezeci şi doua de saptamani, pietele şi gropile vor fi zidite din nou… Dupa aceste sasezeci si doua de saptamani, Unsul va fi starpit(Rastignirea lui Mesia Isus/Enlil – n.a.) si nu va avea nimic (apartia Sa inaintea ucenicilor intr-un nou corp, de elohim/anunnaki – n.a.). Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea si sfantul Locas (distrugerea celui de Al Doilea Templu de catre romani – n.a.)” (Daniel 9:24-26).

Aceasta perioada de 70 de saptamani de ani reprezintă un total de 490 de ani. Se imparte in trei faze:

– Prima faza de 7 saptamani, 49 ani, timp in care a fost reconstruit Ierusalimul. Aceasta parte a prorociei este descrisa in cartile Neemia şi Ezra din Vechiul Testament si s-a petrecut in jurul anilor 450 – 400 i.Chr. Porunca pentru rezidire a fost data in 450 i.Chr., iar rezidirea a durat aproximativ 50 de ani.

– A doua faza are 62 de saptamani, adica 434 de ani. Cele doua etape care insumeaza 483 de ani se termina odata cu plecarea lui Mesia Isus/Enlil pe Planeta Zeilor (450 i.Chr. – 33 d.Chr.). Intre saptamanile 69 şi 70 se introduce o perioada nedeterminata.

– A treia faza cuprinde o saptamana, adica 7 ani, si se refera la intregul pamant, la mijlocul ei incepand un nou razboi mondial. Sa o analizam:

„El va face un legamant trainic cu multi, timp de o saptamana, dar la jumătatea saptamanii va face sa inceteze jertfa si darul de mancare, si pe aripa uraciunilor idolesti, va veni unul care pustieste” (Daniel 9:27).

Foarte multi cercetatori ai profetiilor biblice cred ca la inceputul acestei perioade de 7 ani evreii isi vor construi Al Treilea Templu, dupa care „El” (Anticristul – un conducator politic) ii va impiedica sa-si oficieze cultul si le va distruge altarul. Deoarece locul unde ar putea fi construit Al Treilea Templu este ocupat (momentan), propun si o alta interpretare:

– „El” – Poporul american/ Partidul Republican/ Presedintele G. W. Bush/ sprijin puternic pentru Israel.

– “Legamantul trainic cu multi” – Coalitia antiirakiana, Ocuparea Irakului – dupa 2003-2004.

– Jumtatea saptamanii – dupa 2007-2008.

– Incetarea jertfei si a darului de mancare – Poporul american/ Partidul Democrat/ Presedintele B.Obama / sprijin mai slab pentru Israel.

– Unul care pustieste – coalitia ruso-araba indreptata impotriva Israelului, care se va forma, probabil, daca evreii vor ataca centralele nucleare ale Iranului.

– Finalul saptamanii – dupa 2011-2012 , coincide si cu evoluţia Planetei X/Eris/Nibiru prin sistemul nostru solar.

Cateva profetii implinite deja, despre Irak:

„Trimit impotriva Babilonului (Irak – n.a.) niste vanturatori care-l vor vantura (helicoptere – n.a.)…vor veni din toate partile asupra lui, in ziua nenorocirii (coalitia multinationala – n.a.) … Am voit sa vindecam Babilonul, dar nu s-a vindecat (rezolutiile ONU premergătoare atacurilor coalitiei – n.a)… pedeapsa lui a ajuns pana la ceruri si se inalta pana la nori (fumul exploziilor – n.a.)… te voi umplea de oameni ca niste lacuste” (Ieremia 51:2, 6-7, 9, 14).

Cateva profetii despre coalitia ruso-araba contra Israelului:

„Gog din tara lui Magog … domnul Rosului, Mesecului si Tubalului (în Geneza 10:2 se mentioneaza faptul ca Gomer, Tubal, Mesec sunt fiii lui Iafet, unul dintre fiii lui Noe, care au intemeiat grupul nordic de popoare – n.a.) … impreuna cu tine … cei din Persia (Iran – n.a.), Etiopia si Put(vechea denumire a Libiei – n.a.) … in vremea de apoi, vei merge impotriva tarii (Israel – n.a.), ai carei locuitori, scapati de sabie (Al Doilea Război Mondial, Holocaustul – n.a.), vor fi stransi dintre mai multe popoare pe muntii lui Israel care multa vreme fusesera pustii (intre anii 70 d.Chr. – 1948 d.Chr – n.a) … vei fi ca un nor negru care va acoperi tara” (Ezechiel 38:1-9, 16).

In lupte vor fi antrenate si tările asiatice:

„Apa lui a secat (Eufrat – construirea de poduri miltare – n.a.), ca sa fie pregatita calea imparatilor de la rasaritul soarelui” (Revelatia 16:12).

Referitor la “ingerii” de la Eufrat, in numar de patru, este avansata si o cifra de combatanti: “douazeci de mii de ori zece mii“ (Apocalipsa 9:14-16), care ar conduce la o armata de 200 de milioane de oameni. Doar China are o asemenea armata, ceilalti trei “ingeri” putand fi: Japonia, Coreea de Sud, Coreea de Nord. Secarea apelor Eufratului, lucru foarte simplu de realizat abia in zilele noastre, si prin simple apasari efectuate asupra unor butoane aflate in barajele existente pe acest fluviu, in Turcia.

Si Ioan ajuns pe Planeta X vede pe un ecran TV “ o mare de sticla amestecata cu foc“ (Apocalipsa/Revelatia 15:2), evenimente din istoria omenirii, unele chiar de maxima actualitate. Cateva exemple:

a) Conflictul din Irak si intensificarea activitatii seismice cauzata de apropierea Planetei X de sistemul nostru solar:

“Cetatea cea mare a fost impartita in trei parti (razboiul civil din Irak se desfasoara intre siiti, suniti si kurzi – n.a) si cetatile neamurilor s-au prabusit… Dumnezeu Si-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca sa-i dea potirul de vin al furiei maniei Lui“ (Apocalipsa 16:19).

b) Imaginea unor avioane aflate in plina misiune de lupta si o explozie nucleara:

“Lacustele acelea semanau cu niste cai pregatiti de lupta. Pe capete aveau un fel de cununi (carlinga- n.a)… aveau niste platose ca niste platose de fier; si vuietul pe care-l faceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de multi cai care se arunca la lupta. Au niste cozi ca de scorpii, cu ace (cele 3 aripioare de la coada avioanelor-n.a). Si in cozile lor statea puterea (de acolo cadeau bombele-n.a) lor ca sa vatame pe oameni cinci luni (boala de iradiere-n.a)… o stea (bomba-n.a) care cazuse din cer pe pamant… s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Si soarele si vazduhul s-au intunecat de fumul fantanii” (Apocalipsa 9:1-10).

c) Imaginea unor baterii antiaeriene:

“Capetele cailor erau ca niste capete de lei si din gurile lor ieseau foc, fum si pucioasa “ (Apocalipsa 9:17).

Luptele cele mai grele se vor desfasura in zona Meghido (Armaghedon): „locul care pe evreieste se cheama Armaghedon” (Revelatia 16:16). Meghido (Armaghedon) este situat la 16 km. vest de Nazaret, pe soseaua principala dintre Asia si Africa. Este o campie inconjurata de munti, cu o lungime de 35 km si o latime de 25 km. In traducere inseamnă „Muntele masacrului” sau „locul unei mari multimi”.

Napoleon, ajuns acolo, amintindu-si de profetia biblica, a spus:

„Toate armatele lumii ar putea manevra aici intr-o lupta!”.

Pierderile evreilor vor fi mari:

„In toata tara, zice Domnul (Yahweh/Anu – n.a.), doua treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealalta treime va ramane… vor chema Numele Meu … ii voi asculta” (Zaharia 13:8-9).

„Voi turna peste casa lui David si peste locuitorii Ierusalimului, un duh de indurare si de rugaciune, si isi vor intoarce privirile spre Mine, pe care l-au strapuns (referire clara la Mesia Isus/Enlil şi Rastignirea Sa – n.a.); Il vor plange cum plange cineva pe singurul lui fiu” (Zaharia 12:10).

Coreland revenirea lui Mesia Isus/Enlil cu existenta pe pamant a unui lider religios puternic – Papa şi institutia pe care o patroneaza, Vaticanul – Biblia spune:

„Nimeni sa nu va amageasca… caci nu va veni (Mesia Isus/Enlil – n.a.) inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii (omul pacatului), potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste «Dumnezeu» sau de ce este vrednic de inchinare … dandu-se drept Dumnezeu” (2 Tesalonicieni 2:3-4).

Despre paganismul Vaticanului si crimele comise, cateva cuvinte ale lui Ernest Renan, din Viaţa lui Isus:

„In numele lui Isus, timp de secole, s-au chinuit şi omorat ganditori tot atat de nobili ca şi el … Isus nu este vinovat de aceste rataciri. El nu putea prevedea ca, cutare popor cu mintea ratacita il va concepe ca pe un infricosator Moloh, lacom de carne arsa. Timp de secole, episcopii au fost printi si Papa a fost rege. Imperiul pretins al sufletelor s-a aratat in diferite randuri ca o infricosatoare tiranie, intrebuintand ca sa se mentina, tortura si rugul; dar va veni ziua in care … domeniul celor sufletesti va inceta sa se mai numeasca «putere», pentru a se numi «libertate»”.

Incheierea conflictului se va face prin aparitia navelor elohimilor/anunnakilor:

„Domnul (Yahweh/Anu – n.a.) se va arata si va lupta impotriva acestor neamuri … muntele Maslinilor se va despica la mijloc (o companie petroliera a descoperit o falie gigantica pe directia est-vest care trece chiar prin centrul Muntelui Maslinilor – n.a.) … se va face o vale foarte mare … veti fugi in valea muntilor Mei (loc de adapost pentru evrei – n.a.) … si atunci va veni Domnul, Dumnezeul meu, si toti sfintii impreuna cu El! … Domnul va fi imparat peste tot pamantul!”(Zaharia 14:3-5,9).

Despre soarta invadatorilor si armele elohimilor/anunnakilor doar cateva referiri:

„Le va putrezi carnea stand in picioare, le vor putrezi ochii in gaurile lor si le va putrezi limba in gura (arme nucleare – n.a.) … Domnul va trimite o mare invalmasala intre ei (arme psihologice – n.a.) … vor ridica mana unii asupra altora” (Zaharia 14:12-13).

„Spune lui Gog … ii voi judeca prin ciuma (arme bacteriologice – n.a.) … printr-o ploaie torentiala(arme meteorologice – n.a.) si prin pietre de grindina; voi ploua foc şi pucioasa peste el, …si peste popoarele cele multe , care vor fi cu el” (Ezechiel 38:14, 22).

„Voi strange toate popoarele si le voi cobori in valea lui Iosafat (Meghiddo – n.a.). Acolo ma voi judeca cu ele pentru poporul meu, pentru Israel, mostenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, impartind intre ele tara Mea” (Ioel 3: 2).

Sfarsitul razboiului este descris astfel:

„Atunci se va arata in cer Semnul Fiului Omului (Planeta X sau Planeta Crucii, cum o denumeau sumerienii – n.a.), atunci toate popoarele pamantului se vor boci (din cauza devastarilor produse de sosirea Planetei Zeilor – n.a) si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii (nave – n.a.) cerului …El va trimite pe ingerii Sai si vor aduna pe alesii Sai” ( Matei 24:30-31).

„Iată, El (Mesia Isus/Enlil – n.a.) vine cu norii (nave – n.a.), si orice ochi Il va vedea, si cei ce L-au strapuns” (evreii care îl vor recunoaşte drept Mesia – n.a.) (Revelatia 1:7).

„Noi cei vii … vom fi rapiti in nori ( nave – n.a.) ca sa intampinam pe Domnul in vazduh” (1 Tesalonicieni 4:17).

Cateva cuvinte despre recunoasterea lui Mesia Isus de catre evrei, extrase dintr-un recent aricol aparut la Agentia.org: “Rabinul care l-a identificat pe Mesia cu Iisus Hristos”:

“Cu cateva luni inainte de a muri, unul dintre cei mai proeminenti rabini din Israel a scris numele lui Mesia pe o bucata de hartie, cerand ca aceasta sa fie pastrata intr-un plic timp de un an dupa moartea sa. Cand a fost deschis plicul,a fost gasit numele cunoscut de secole: Yehoshua (Yeshua – Iisus) este Mesia.

Respectatul rabin Yitzhak Kaduri a scris, in nota secreta: ‘Cu privire la abrevierea numelui lui Mesia, El va ridica oamenii si va dovedi ca legea si cuvantul sau sunt adevarate. Aceasta semnez eu in luna milei, Yitzhak Kaduri’. Propozitia in ebraica, cu numele ascuns al lui Mesia, suna asa: ‘Yarim Ha’Am Veyokhiakh Shedvaro Vetorato Omdim’. Initialele indica numele evreiesc al lui Iisus, Yehoshua. Yehoshua si Yeshua sunt de fapt acelasi nume, derivat din aceeasi radacina ebraica a cuvantului ‘mantuire’, asa cum se arata in Zaharia 6:11 si Ezra 3:2.

Cand cel mai cunoscut rabin din Israel indica numele lui Mesia ca fiind Iisus este de inteles de ce ultima sa dorinta a fost sa se astepte un an dupa moartea sa pentru desigilarea notei pe care a scris-o, comenteaza Israel Today.

Cand numele Yehoshua a aparut in mesajul lui Kaduri, evreii ultraortodocsi de la seminarul Nahalat Yitzhak Yeshiva din Ierusalim au argumentat ca maestrul lor nu a lasat solutia exacta pentru decodarea numelui lui Mesia.

Revelatia a starnit o furtuna in media israeliana. Doar site-urile News First Class (Nfc) si Kaduri.net au mentionat nota insistand ca este autentica. Cotidianul Ma’ariv a publicat un articol in care a descris biletelul ca fiind un fals.

Cititorii evrei de pe forumuri au comentat cu stupoare: ‘Deci asta inseamna ca rabinul Kaduri a fost crestin’ sau ‘Crestinii danseaza si jubileaza’. Israel Today relateaza ca a stat de vorba cu doi dintre adeptii lui Kaduri, care au admis ca nota este autentica, dar creeaza confuzie chiar si in randurile lor. ‘N-avem idee cum a descoperit rabinul numele lui Mesia’, a declarat unul dintre ei. Fiul rabinului, David Kaduri, a declarat in schimb, ca, la data la care este scrisa nota (septembrie 2005) starea fizica a tatalui sau nu i-ar fi permis sa scrie.

Kaduri, care a murit la varsta de 108 ani, si-a surprins adeptii cand le-a spus, cu putina vreme inainte de a muri, ca l-a intalnit pe Mesia. In sinagoga sa, cu ocazia sarbatorii de Yom Kippur, el a lasat invataturi pentru recunoasterea lui Mesia. Kaduri a mentionat ca Mesia va aparea in Israel dupa moartea lui Ariel Sharon (fostul premier, aflat in coma din anul 2006). Aceasta prezicere nu este singulara insa. Ea coincide cu predictiile rabinului Haim Cohen, cabalistului Nir Ben Artzi si sotiei rabinului Haim Kneiveskzy.

Nepotul lui Kaduri, rabinul Yosef Kaduri, a relatat si el ca l-a auzit pe bunicul sau in mai multe randuri vorbind despre venirea lui Mesia si despre mantuire, cu putin timp inainte de a muri.”

Dupa incheierea razboiului si indepartarea Planetei X/Eris/Nibiru de planeta noastra, va avea loc revenirea pe pamant a elohimilor si a oamenilor care au crezut in Yahweh/Anu şi Mesia Isus/Enlil, si inceperea Imparatiei de 1000 de ani. Cateva descrieri:

„In acele zile, rasa sfanta si binecuvantata va cobori din inaltimea cerului si va trai laolalta cu fiii oamenilor” (Cartea lui Enoh, cap XXXIX).

Astfel de evenimente au mai avut loc. In lucrarea A Douasprezecea Planeta, Z. Sitchin scrie următoarele:

„O tăblita apartinand unei arhive din Uruk ne da masura pompei şi fastului care insoteau venirea lui Anu … Zeii … formează o procesiune in fata si in spatele purtatorului sceptrului, apoi protocolul spune: «Apoi coboara catre Slavita curte, si se intorc spre zeul Anu/ Apoi preotul purificării sfinteste sceptrul, si Purtătorul sceptrului va intra si se va aseza»”.

„Asa vorbeste Domnul «Ma intorc iarasi în Sion si voi locui in mijlocul Ierusalimului. Si Ierusalimul va fi numit Cetatea Adevarului, si muntele Domnului, Muntele cel Sfant … Ulitele cetatii vor fi pline de baieti si de fete, care se vor juca pe strazi … Iata, Eu voi salva pe poporul Meu” (Zaharia 8:3, 5, 7).

„Am auzit pe cineva vorbindu-mi din casa (Al Treilea Templu – n.a.) si un om statea langa mine(Yahweh/Anu – n.a.). Si el mi-a zis: «Fiu al omului, acesta este locul scaunului meu de domnie; aici voi locui pentru totdeauna in mijlocul fiiilor lui Israel»” (Ezechiel 43:6-7).

„Locuitorii cetatilor lui Israel … vor arde si vor da prada flacarilor armele … sapte ani vor face focul cu ele ( topirea metalelor de la armamentul distrus – n. a.) … voi da lui Gog un loc de inmormantare in Israel: Valea Calatorilor, la rasaritul Marii Moarte” ( Ezechiel 39:9-11).

In timpul viitoarei Epoci de Aur vor fi, conform Bibliei, doua cladiri simbol pentru omenire: Al Treilea Templu din Ierusalim şi Casa Poporului din Romania, a carei simbolistica am prezentat-o in 1991, in lucrarea Biblia şi OZN-urile (Ed. SITI, Bucuresti). Deocamdata este construita doar aceasta din urmă. Voi arata in continuare cum se incadrează in profetiile Bibliei:

– „Iata masurile: inspre miazanoapte patru mii cinci sute de coti (1 cot=0,60m; în Biblie unele valori sant de zece ori mai mari. Deci sunt 270m – n .a.), inspre miazazi patru mii cinci sute, inspre rasarit patru mii cinci sute, inspre apus patru mii cinci sute” (Ezechiel 48:16).

Casa Poporului din Bucuresti este o cladire patrata cu latura de aproximativ 270 metri, fiind ca marime a doua constructie din lume, dupa Pentagon.

– „Zidul cetatii avea douasprezece temelii” (Revelatia 21:14).

Casa Poporului are 12 porti, câte 6 de o parte si de cealalta a intrării.

„Si iata ca iesea apa de sub pragul casei, dinspre rasarit; caci fata casei era spre rasarit. Apa se cobora de sub partea dreapta a casei” ( Ezechiel 47:1).

Casa Poporului are fata orientata spre rasarit si in partea dreapta este raul Dambovita care, daca mergem la aproximativ 2 kilometri de clădire, in fata ei, pare a iesi de sub pragul casei, dinspre rasarit.

„Apa aceasta curge spre tinutul de rasarit, se coboara in campie, si se varsa in mare” (Ezechiel 47:8).

Raul Dambovita curge in sud-estul Romaniei, coboara in Campia Romana, se varsa în Raul Arges, iar acesta in Dunăre, care se varsa in Marea Neagra.

„Casa aceea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele” (Isaia 56:7).

Casa Poporului (vechea si cea mai cunoscuta denumire a ei) va deveni un loc de închinare universal, o Casa a Popoarelor. Mentionez faptul ca in august 1998, in Bucuresti, a avut loc Reuniunea Internationala „Oameni si Religii”, gazduita de Casa Poporului.

„Muntele casei Domnului (Al Treilea Templu – n.a.) va fi intemeiat … toate neamurile se vor ingramadi spre el … vor zice …sa ne invete caile Lui … din Sion va iesi Legea si din Ierusalim Cuvantul Domnului. El (Mesia Isus/Enlil – n.a.) va hotari intre un mare numar de popoare; asa incat din sabiile lor vor fauri fiare de plug, si din sulitele lor cosoare (unelte agricole – n.a.); nici un popor nu va mai scoate sabia impotriva altuia si nu vor mai invata razboiul” (Isaia 2:2-4).

Dupa un astfel de razboi devastator si in prezenţa elohimilor este fireasca dezarmarea generala.

„El ( Mesia Isus/Enlil – n.a.) va strange pe exilatii lui Israel, si va aduna pe cei risipiti ai lui Iuda, de la cele patru capete ale Pamantului” (Isaia 11:12).

Dezastrele cauzate de razboi si de trecerea Planetei Zeilor prin sistemul nostru solar, ca si in situatiile precedente, vor lasa supravietuitori pe Pamant. Lor li se vor adauga cei rapiti in navele elohimilor/anunnakilor, care vor reveni pe Terra.

Trezirea spirituală va fi mondiala:

„Si pe strainii care se vor alipi de Domnul ca sa-I slujeasca si sa iubeasca Numele Domnului(Yahweh/Anu – n.a.), pentru ca să fie slujitorii Lui, si pe toti cei ce vor pazi Sabatul (atat Isus cat şi ucenicii Sai pazeau Sabatul; (falsul crestinism inspirat din faptele lui Enki şi ale anunnakilor razvratiti a introdus duminica drept zi de închinare – n.a.) ca sa nu-l pangareasca, si vor starui in legamantul Meu, ii voi aduce la Muntele meu cel sfant, si-i voi umple de veselie in casa Mea de rugăciune” (Isaia 56:6-7).

Dupa disparitia falselor religii va fi doar inchinarea stabilita de Yahweh/Anu prin Moise:

„Si multe popoare si multe neamuri vor veni astfel sa caute pe Domnul ostirilor la Ierusalim … zece oameni din toate limbile pamantului vor apuca pe un iudeu de poala hainei, zicand: «vrem sa mergem cu voi; caci am auzit că Dumnezeu (Yahweh – n.a.) este cu voi»” (Zaharia 8:22-23).

Imparatul David spunea:

„El (Mesia Isus/Enlil – n.a.) va face dreptate celor necajiti din popor … El va stapani de la o mare la alta, si de la Rau (Eufrat – n.a.) pana la marginile pamantului … toate neamurile il vor sluji. Caci el va izbavi pe saracul care striga, si pe nenorocitul care n-are ajutor” (Psalmul 72).

„Se va vedea sezand cu credinciosie, in casa lui David, un judecator, prieten al dreptului si plin de ravna pentru dreptate” (Isaia 16:5).

„El nu va slăbi, nici nu se va lasa, pana nu va aseza dreptatea pe Pamant” (Isaia 42:4).

Conducerea lui Mesia Isus/Enlil va fi categorica. Rautătile nu vor fi tolerate:

„In fiecare dimineata voi nimici pe cei rai din tara, ca sa starpesc din cetatea Domnului pe toti lucratorii nelegiuirii” (Psalmi 101:8).

Pacea, dreptatea si fericirea vor fi prezente în lume:

„Domnul ostirilor pregateste tuturor popoarelor … un ospat de bucate gustoase, un ospat de vinuri vechi, de bucate miezoase pline de maduva, de vinuri vechi si limpezite” (Isaia 25:6).

Pamantul va fi îmbelsugat:

„Va fi belsug în tara … oamenii vor inflori in cetati ca iarba pamantului. Numele lui va dainui pe vecie … toate neamurile il vor numi fericit” (Psalmi 72:6-17).

Contactul cu anunnakii/elohimii va duce la progresul stiintelor:

„Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor, atunci schiopul va sari ca un cerb, si limba mutului va canta de bucurie … Cine va muri la varsta de o suta de ani va fi inca tanar” (Isaia 35:5-6; 65:19).

Va fi şi o pace reala intre evrei şi arabi:

„Domnul ii va binecuvanta, zicand: «Binecuvantat sa fie Egiptul … Asiria … si Israel , mostenirea Mea!»” (Isaia 19:25).

Articol: Cristian Negureanu

31 ianuarie 2014/de admin

LANSARE ACADEMIA KARANNA©

Am lansat primul Program de Dezvoltare Spirituala al Academiei Karanna©, PROGRAMUL ADHYATMA JNANA© program ce include un volum foarte mare de informatii si tehnici de terapie si evolutie spirituala prin cursuri video, meditatii ghidate vocal, vizualizari, etc. Acest curs include seminarii Video-Live Bi-lunare, materiale video si audio inregistrate si materiale electronice cu suport PDF.

ANCA BOGDAN & CATALIN BOGDAN – TRAINERI KARANNA©

CLICK AICI PENTRU DETALII DESPRE PROGRAM

27 ianuarie 2014/de admin

EVOLUTIE SPIRITUALA, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, MISTERE, RELIGIE, RUGACIUNE, SPIRITUALITATE, Uncategorized Parintele Arsenie Boca „În fiecare noapte, la orele 12.00, se deschideau singure ușile închisorii”

Parintele Arsenie Boca

„În fiecare noapte, la orele 12.00, se deschideau singure ușile închisorii”

Eu am avut un unchi, care in `48 era ofiter de Securitate la Brasov. Eram tanar si mergeam la Brasov unde mai ramaneam la el cate o saptamana, ca asa mai vedeam si eu lumea. Mergeam seara cu el prin oras, pe unde avea el treburi, ma mai lua si la serviciu si asa am aflat ceea ce va povestesc in continuare.

Securitatea l-a ridicat pe parintele Arsenie de la Sambata pentru ca se stia ca face minuni si vin puhoaie de oameni la el. In `44, de exemplu, a spus la slujba oamenilor sa-si aduca copiii de la Bucuresti acasa ca va veni un prapad, si la putin timp dupa aceea a fost cumplitul bombardament american. Le era groaza ca acum, in timpul comunismului, le va spune oamenilor cu aceeasi claritate care este realitatea. Si din cauza aceasta l-au luat la Securitate si l-au schingiuit mult, saracul de el. Mie mi-a spus lucrurile acestea unchiul meu. Problema era ca desi el nu se misca din fundul celulei, ci sta in genunchi si se ruga, in fiecare noapte la ora 12.00 se deschideau usile inchisorii. Celula era un loc imprejmuit, intr-o sala uriasa ca o hala. Iar in mijlocul acestei hale, statea la o masa, permanent, un subofiter de paza, care-l supraveghea fara incetare. L-au scos, l-au batut si l-au facut in fel si chip sa le spuna cum face, caci ei credeau ca are iarba fiarelor, cu care umbla aricii in bot, iar el cum a stat tot timpul in padure la Sambata, a facut rost de iarba aceea si o pune pe lacat. Dar el cum sa puie iarba pe lacat daca statea tot timpul in genunchi in fundul celulei si erau si doua randuri de usi? Intr-o noapte, au bagat doua iscoade securiste la el in celula ca sa-l vada cum face. Parintele, insa, nu a avut treaba cu ei. Ei il tot intrebau, se tot luau de el, iar el in celula tot sta in genunchi si se tot ruga. Noaptea, la ora 12.00, cand s-au deschis lacatele, pe securisti parca i-ar fi lovit fulgerul lui Dumnezeu, i-a razbit frica si au fugit de acolo. Si, de la o vreme, nimeni nu mai voia sa faca de paza, pentru ca le era frica. Pe comandant l-a luat si pe el frica si ce-a zis: eu, ca sa scap si sa-mi spal mainile, ii aduc pe toti aici sa vada si pe urma nu il mai tin.

Intr-o seara, vine unchiul meu si-mi spune ca in noaptea aceea ma ia cu el sa vedem un calugar de la Sambata, care deschide rugandu-se usile de la inchisoare. Asa ca am ajuns acolo seara, fiind si eu curios sa vad. Toata Securitatea era atunci acolo. Eu am stat pe scari, ca nu am mai avut loc sa intru, si cu totii asteptam sa vina ora 12.00 noaptea sa vedem daca-i adevarat. Si, ce sa vezi, nu asa ca s-a deschis doar un lacat, norocul meu a fost ca m-am tinut de balustrada scarilor, ca la 12.00 noaptea bara de la usa temnitei a sarit cat colo si tot amarul de lume care era jos s-a napustit inspaimantata pe scari in sus. De frica nu mai stiau ce sa faca, se calcau in picioare. Din ceasul acela, nu l-au mai tinut acolo, i-au dat drumul cu domiciliu fortat. Mie mi-a spus unele din lucrurile acestea unchiul meu. Dar am vazut cu ochii mei lacatele deschizandu-se si bara aceea sarind in laturi si securistii aceia care erau oameni in varsta, nu tineri ca mine, care aveam 18-19 ani, fugind de mancau pamantul. Multa vreme dupa aceea, cand mai mergeam cu unchiul meu pe la restaurant, prietenii lui securisti numai de asta vorbeau.

(Mărturia lui Baglazan Dumitru din Porumbacu de Sus – Sfântul părinte Arsenie Boca, pag. 45-46)

14 noiembrie 2013/de admin

EVOLUTIE SPIRITUALA, IISUS, INGERI, PROFETII, RELIGIE, RUGACIUNE, SPIRITUALITATE, Uncategorized, VEGHETORII

Arhanghelii si contactarea lor

Arhanghelii si contactarea lor

ARHANGHELUL MICHAEL (MIHAIL)

Numele sãu înseamnã, în traducere româneascã, Cel care este asemenea lui DUMNEZEU. Atât în unele texte biblice cât si în cele care le sunt posterioare lor, Arhanghelul Mihail este considerat a fi cel mai important dintre toti Arhanghelii. Acest aspect este mentionat atât în traditia crestinã cât si în cea ebraicã si islamicã. Fiind un protector divin prin excelentã, Arhanghelul Mihail este apelat adeseori de Bisericã si de comunitatea crestinã ca sã apere de rãu. Nu este deloc întâmplator cã în Apocalipsa lui Ioan, Arhanghelul Mihail împreunã cu îngerii sãi, sunt descrisi ca fiind în luptã cu balaurul (forta satanicã) si cu demonii (îngerii decãzuti) care sunt subordonati acestuia, iar deznodãmântul acestei lupte este cã acest balaur al abisurilor infernale a fost azvârlit sub pãmânt împreunã cu îngerii întunericului (demonii) care-l slujeau. Tocmai din aceastã cauzã, Arhanghelul Mihail este reprezentat cel mai adesea în iconografia crestinã luptându-se si biruind un balaur. El este atunci înarmat cu o lance sau cu o sabie, amândouã fiind în realitate simboluri ale discernãmântului spiritual care învinge pânã la urmã orice rãu.

Testamentul lui Avraam, lucrare care dateazã din secolul al II-lea D.C. îl prezintã pe Arhanghelul Mihail ca fiind atât de apropiat de DUMNEZEU încât, prin interventia sa în fata lui DUMNEZEU, el poate chiar sã salveze sufletele din infernuri ri sã le ghideze cãtre ceruri (sferele tainice superioare ale manifestarii). Întocmai ca si zeul egiptean ANUBIS care patrona toate riturile funerare precum si procedeele de proiectie consientã în lumile astrale, Arhanghelul Mihail este de asemenea însãrcinat cu cântãrirea faptelor bune si a faptelor rele ale sufletului care tocmai a pãrãsit definitiv corpul fizic. HERMES, care este judecãtorul traditional al sufletelor celor defuncti, în traditia greacã (el fiind în aceastã directie identic cu zeul MERCUR din traditia romanã) este adesea identificat cu ANUBIS iar serpii care sunt încolãciti pe caduceul sãu traditional îl fac sã prezinte unele asemãnãri cu Arhanghelul Mihail si cu balaurul pe care el îl învinge. De altfel, este demn de retinut cã în ezoterismul yoghin si tantric, înfrângerea balaurului reprezintã în realitate atingerea fazei de control perfect asupra potentialului creator (sexual). Dealtfel, nu este deloc întâmplãtor cã balaurul care e învins de Arhanghelul Mihail este reprezentat cel mai adesea având aripi, iar acesta (balaurul cu aripi) este un binecunoscut simbol alchimic si tantric, care semnificã un control perfect, atât asupra tentatiilor, cât si asupra fortelor inferioare, ce sunt imediat sublimate (aceasta este semnificatia ascunsã a aripilor) în aspecte angelice si dumnezeiesti; în felul acesta, natura inferioarã a sarpelui este sublimatã si transformatã în natura superioarã a pãsãrii (porumbelul sau vulturul). Arhanghelul Mihail (lat. Sanctus Michael Angelus; fr. Monseigneur Saint Michel; it. San Michele, Sammichele) este cel pe care Dumnezeu l-a însarcinat sã-i alunge din rai pe Satana si pe ceilalti îngeri rãzvratiti. Sarcina lui acum este dublã: cea de sfânt protector al Bisericii pe Pâmânt si de Stapân al sufletelor mortilor. El hotãrãste, în functie de meritele lor, ca cei buni sã meargã la Dumnezeu, iar cei rãi si ticãlosi, în iad. Se crede cã Arhanghelul Mihail i-a aparut la Hagar (Geneza XXI.17) lui Abraham pentru a-i interzice sacrificarea lui Isaac (Geneza XXII.11); tot el este acela care i-a adus pe ciumati în Egipt, i-a condus pe israeliti în timpul cãlãtoriei lor, s-a luptat cu Satana pentru trupul lui Moise (Iudei 5), a înlocuit blestemele din gura lui Balaam cu binecuvântari (Num. XXII, 35), a fost cu Joshua la Jericho (Josh. V.13), i-a apãrut lui Gideon (Jud. VI.11), a adus molima în Israel (2 Sam. XXIV.16), a distrus armata asirianã (2 Cron. XXXII.21), i-a eliberat pe cei trei evrei credinciosi din cuptorul fierbinte (Daniel III, 25) si l-a trimis pe Habakkuk sã-l hrãnescã pe Daniel în adapostul leului (Clopotul si dragonul, 32). Tot învãtãtura Bisericii ne aratã cã Sfântul Arhanghel Mihail este cel care l-a scos pe Sfîntul Apostol Petru din închisoare si l-a pedepsit pe Irod (care primise cu încântare lauda exageratã a poporului, ce îi spunea ca ar fi vorbit cu glas de înger). Descris uneori ca detinând cheile Cerului (Paradisului), Arhanghelul Mihail, este numit Printul Luminii, într-unul dintre manuscrisele de la Marea Moartã, intitulat Lupta Fiilor Luminii împotriva Fiilor întunericului, si el este conducãtorul îngerilor de luminã în lupta împotriva demonilor (îngerilor întunericului), acestia din urma fiind condusi de demonul Belial, identificat de regulã cu Satana (care este denumit si Prinþul Întunericului). În traditia islamicã, Arhanghelul Mihail (numit Mikail), este înfãtisat având aripi verzi, din topaz, si fiind acoperit din cap pânã în picioare cu fire de pãr aurii, fiecare fir având un milion de fatete (fete), iar fiecare dintre aceste fete implorând într-o limbã diferitã iertarea divinã pentru faptele rele ale celor credinciosi. Ghid divin al sufletelor umane, pe care le conduce catre lumina eternã, Arhanghelul Mihail este prin excelentã eroul luptator al lui Dumnezeu. Prin urmare, ajutorul sãu neconditionat este primit instantaneu de toti cei care luptã plini de eroism si cu curaj împotriva rãului (atât cel exterior, cât si cel interior, din fiinta lor). Modalitatea optimã de a-i atrage spontan sprijinul si ghidarea este calea luptãtorului curajos sau a eroului spiritual, VIRA. Reciproca este, deasemenea adevaratã, în sensul cã apelarea constantã si plinã de dãruire a Arhanghelului Mihail dezvoltã extraordinar de mult în cel sau în cea care îl invoca astfel, starea de erou spiritual (VIRA).

În decursul istoriei crestine, Arhanghelul Mihail s-a manifestat de multe ori, salvând diferite comunitati crestine de o serie întreagã de pericole. În sec. al Vl-lea, când s-a declansat în Roma o molimã înspãimântatoare, Sfântul Grigore i-a sfatuit pe locuitori sa realizeze o procesiune care sã strabatã strãzile orasului, intonând cântece religioase, cântece care de atunci s-au numit Marile Litanii. Aceste procesiuni s-au desfãsurat timp de trei zile, si în ultima zi, când au ajuns în fata mormântului lui Hadrian, Grigore l-a vazut pe Arhanghelul Mihail plutind în aer deasupra orasului; Arhanghelul a coborât apoi pe vârful Mausoleului si si-a scos sabia din teacã; sabia era, se spune, stropitã cu sânge. Dupã aceasta, ciuma a încetat, iar mormântul lui Hadrian a fost numit din acea zi „Castelul Sfântului Înger”; o capela purtând numele de „Ecclesia Sancti Angeli usque al Coelos” i-a fost consacratã Arhanghelului Mihail. Se mai spune cã tot Arhanghelul Mihail ar fi apãrut pentru a cere construirea a douã biserici. Prima a fost ridicatã pe coasta de est a Italiei si a fost denumitã Biserica Muntele Galgano. Legenda povesteste cã în sec. al V-lea locuia în Siponte un om numit Galgano, care avea multe turme; acestea erau duse la pasune pe munte. La un moment dat, un taur s-a rãtãcit, iar Galgano a plecat împreunã cu cativa slujitori sã-l caute; când l-au vãzut, taurul se afla pe vârful muntelui, lânga intrarea unei pesteri. Galgano s-a înfuriat pe taur atât de tare, încât a ordonat unui slujitor sã-l omoare; dar sãgeata s-a întors în pieptul slujitorului care a tras-o si l-a omorât imediat. Galgano, tulburat de aceastã întâmplare, a cerut sfatul preotului. Preotul a postit si s-a rugat timp de trei zile, dupã care Arhanghelul Mihail i-a apãrut si i-a spus cã locul în care taurul se afla pe vârful muntelui, era un loc sacru si nu putea sã permitã ca acel loc sa fie stropit cu sânge; Arhanghelul a cerut ca acolo sã fie ridicatã o bisericã care sã îi fie consacratã lui. În pesterã a fost descoperit un pârâu ce cobora de pe stâncã, cu o apã miraculoasã care vindeca tot felul de boli; imediat au fost ridicate trei altare, iar unul dintre ele a fost acoperit cu o tesãturã purpurie, brodatã cu fir de aur. Faima acestei viziuni s-a rãspândit în toatã Europa, iar biserica ce a fost ridicatã acolo a devenit un loc sfânt de pelerinaj. În timpul domniei lui Hidelbert II, Arhanghelul Mihail i-a aparut Sfântului Aubert, Episcop de Avranches, în Normandia. Aici se afla o stâncã ce era înconjuratã de apã pe perioada fluxului, si de aceea era consideratã ca o fortareatã inaccesibilã. Episcopului i s-a spus cã un taur va fi gãsit ascuns acolo, iar biserica trebuie construitã astfel încât sã acopere tot pamântul pe care taurul l-a cãlcat în picioare; tot acolo se afla si un pârâu cu apã extrem de purã. Sfântul Aubert a crezut cã este vorba doar despre un vis, dar viziunea s-a repetat din nou si din nou, iar a treia oarã, Arhanghelul Mihail si-a apãsat degetul mare pe capul episcopului si i-a lãsat aici un semn care nu a mai dispãrut niciodatã. Dupã aceasta, a fost construitã o bisericutã care a fost înlocuitã mai târziu cu o mânastire magnificã, începutã de catre Richard, Ducele de Nomandia si terminatã de catre Wilhelm Cuceritorul. Muntele Sf. Mihail (SaintMichel) a devenit unul dintre cele mai celebre locuri de pelerinaj, având o legendã atât de originalã, dar care totusi pare a fost doar o variantã mai sãracã aceleia a Muntelui Galgano. Din acest moment, Arhanghelul Mihal a început sa fie foarte venerat în Franta. El a fost ales ca sfânt protector al întregii tãri si al ordinului pe care Sf. Louis l-a instituit în onoarea sa. Un vechi scriitor francez îl numeste Îngerul bunelor sfaturi si spune despre el: Marea sarcinã a Arhanghelului Mihail este aceea de a face revelatii oamenilor, dându-le sfaturi sfinte pline de înþelepciune si în mod special sfaturi referitoare la hrana bunã pe care tatãl si mama trebuie sã o dea copiilor lor. Arhanghelul Mihail este întotdeauna reprezentat tânãr si frumos. Ca protector al Bisericii Militante, el este Sfântul Înaripat, fãrã nici un alt atribut (însemn) decât scutul si lancea. Ca învingãtor al lui Satana, el este reprezentat în armurã, tinând un picior peste cel Rãu, care este înfãtisat ca o fiintã doar pe jumatate om sau ca un dragon. Îngerul este pe cale sã-l punã în lanturi pe Cel Rãu sau sã-l strâpungã cu lancea. Dar modul în care este tratat acest subiect variazã în foarte multe moduri, cum de altfel se poate recunoaste foarte usor. Ca Stãpân (Domn) al sufletelor, Arhanghelul Mihail este neînarmat, el tine o balantã, si pe fiecare platan se aflã câte un mic trup gol (nud), reprezentând sufletele; cei acceptati au, de obicei, mâinile împreunate într-un gest de recunostintã, în timp ce cei respinsi exprimã groaza în privire si atitudine. În mod frecvent este reprezentat si un demon care prinde cu ghearele sau cu un cârlig plutonian platanul care coboarã în aceste reprezentari, Arhanghelul Mihail apare doar rareori fãrã aripi.

Atunci când în picturi apare si Fecioara Maria cu Pruncul, Arhanghelul Mihail îi prezintã balanta lui Iisus, care pare sã spunã bun venit sufletelor fericite. Oricum, cu sau fãrã balantã, Arhanghelul Mihail este întotdeauna stãpânul sufletelor în picturile care reprezintã moartea, venerarea sau glorificarea (slãvirea) Fecioarei Maria, deoarece traditia aratã ca el i-a primit sufletul si a avut grija de el pânã când s-a ridicat la Fiul ei. Cei doi Arhangheli, Mihail si Gabriel, sunt pictati pe usile laterale ale iconostasului (peretele pictat care desparte altarul de restul bisericii), pãzind intrarea în locul unde se sãvârseste, la fiecare Liturghie, Sfânta Jertfã. Datoritã tuturor acestor dovezi ale sprijinului si protectiei permanente din partea sa asupra întregii umanitãti, Arhanghelul Mihail este cel mai popular si mai apelat înger din traditia crestinã.

Arhanghelul Mihail – Arhanghelul Razei Albastre de Protectie, Perfectiune si Vointa Divina

Mihail, Arhanghelul Primei Raze de Protectie, Perfectiune si Vointa Divinã, este cunoscut si ca Printul Arhanghelilor, Îngerul Eliberator, Apãrãtorul Credintei Fiilor si Fiicelor lui Dumnezeu, Pãzitorul Celor Douãsprezece Triburi ale lui Israel, Protectorul Relatiei Maestru-Discipol. În ierarhia cereascã, el are rolul celui care conduce ostirile de lumina împotriva rebelilor. Despre Arhanghelul Mihail si actiunile sau misiunea sa apar multe referiri în Biblie, atît referitoare la cele din trecut, cît si la misiunea sa din evenimentele descrise în Apocalipsã. Lui i s-a dat rolul de a aduce prima din cele 7 plãgi care sunt descrise ca „mînia lui Dumnezeu”, de fapt karma negativã acumulatã de omenire, si care astfel se poate manifesta pentru a-i elibera pe cei care au generat-o, în mãsura în care sunt pregãtiti pentru asta. Mesajele receptionate prin channeling, meditatii sau de cãtre mediumi în ultimele zeci de ani dezvãluie cã Pamîntul a fost scos din carantinã, si cã Arhanghelul Mihail conduce actiunea de eliminare, din corpurile subtile ale oamenilor, a semintei de rebeliune plantate de cãtre asa-numitii îngeri cãzuti. Pentru aceasta, fiecare om trebuie sã cearã, în sufletul sãu, aceastã purificare, pe calea care îi este proprie, pentru ca sã poatã trece la o nouã constiintã.

ARHANGHELUL GABRIEL (GAVRIL)

Numele Gabriel semnificã în limba ebraicã Dumnezeu este puterea mea (lat. Sanctus Gabriel; it. San Gabriello, San Gabriele, LAngelo Annuriziatore; Li. St Gabriel)

Arhangheul Gabriel (Gavril) este, alãturi de Arhanghelul Mihail, unul dintre cei mai importanti îngeri de luminã cunoscuti în mod explicit în cadrul traditiei iudeo-crestine si acelei islamice. Este cel de-al doilea în rang printre Arhanghelii care se aflã înaintea lui Dumnezeu. El este Îngerul Bunei Vestiri, al reînvierii, al compasiunii, al pedepsei divine, al mortii si al revelatiei divine si este considerat a fi guvernatorul divin al Paradisului (Raiului).

Profetul Mahomed afirma cã Arhanghelul Gabriel (Jibrail, în arabã), cel cu 140 de perechi de aripi, i-a dictat Coranul vers cu vers, si de aceea el îl considera îngerul sãu protector si inspirator.

În traditia islamicã, Gabriel (Jibrail) este considerat a fi spiritul divin al adevãrului. În traditia ebraicã se aratã cã Gabriel este îngerul pedepsei divine bine meritate, care s-a abãtut asupra oraselor decãzute – Sodoma si Gomora.

Numele sãu este mentionat de patru ori în Biblie (de douã ori în Daniel VIII.16 si IX.21; de douã ori în Luca I.19, 26), si de fiecare datã apare ca un mesager care aduce vesti importante. Mai întâi, el l-a anuntat pe Daniel despre întoarcerea evreilor din captivitate, si apoi i-a revelat printr-o viziune spiritualã viitorul natiunilor. Apoi tot el i-a spus lui Zaharia (care avea o vârstã înaintatã) cã sotia lui îi va naste un copil, si în cele din urmã i-a spus Fecioarei Maria cã ea este cea aleasã si cea mai binecuvântatã dintre femei. Aceste patru manifestãri binecunoscute ale Arhanghelului Gabriel îi conferã o importanþã aparte si aratã cã el poate ghida si sustine orice actiune beneficã atunci când este invocat. În plus, fatã de cele arãtate mai sus, se crede cã tot el ar fi profetit nasterea lui Samson si a Fecioarei Maria. Este totodatã venerat ca fiind îngerul care vegheazã în mod constant asupra nasterii copiilor.

Multi dintre sfintii Pãrinti spun cã Arhanghelul Gabriel a fost si cel care a rãsturnat piatra de la intrarea mormântului lui Hristos, la înviere si le-a vorbit femeilor mironosite. Acestea, intrând în mormânt, au vãzut un tânãr sezând în partea dreaptã, îmbrãcat în vesmânt alb si s-au înspãimântat iar el le–a spus: Nu vã înspãimântati! Cãutati pe Iisus Nazarineanul Cel rãstignit? A Înviat! (Marcu 16, 5-6)
Evreii îl considerã Conducãtorul îngerilor pãzitori si pãstrãtorul comorilor ceresti. Tot el a anuntat si nasterea lui Ioan Botezãtorul. Deasemenea, în mod traditional, se considerã cã Arhanghelul Gabriel a fost îngerul care i-a apãrut lui Iisus în grãdina Ghetsimani, pentru a-L sprijini în teribilul moment al cunoasterii cu anticipatie – de cãtre Iisus – a Calvarului ce urma sã se producã.

Pe de altã parte, o legendã islamicã, mentionatã în Coran (20.88), relateazã cã atunci când praful de pe urmele copitelor calului [vehiculul subtil al Arhanghelului Gabriel a fost aruncat în gura Vitelului de Aur [idol al bogãtiei, simbol al bunurilor materiale care se substituie celor spirituale si al tentatiei mereu crescânde a fiintelor ignorante sau perverse, de a se orienta exclusiv cãtre aspectele materiale (bogãtie, plãceri inferioare, senzualitate necontrolatã, putere socialã etc)], acesta si-a pierdut pentru un anumit timp puterea sa de fascinatie perversã. Acest aspect ilustreazã alegoric ajutorul divin extraordinar pe care Arhanghelul Gabriel îl poate oferi oricând celor care îl apeleazã sincer si intens, pentru a se detasa rapid de tentatiile planurilor inferioare si pentru a amplifica în fiinta lor starea de puritate si de aspiratie cãtre Dumnezeu.

Într-un alt pasaj din Coran, Gabriel (Jibrail) este descris (simbolic) ca având în total 1600 de aripi, pãrul fiindu-i de culoarea sofranului (galben auriu) – simbol al strãlucirii extraordinare si sublime a aurei sale de luminã – chiar fiecare fir de pãr având o strãlucire comparabilã cu cea a Lunii si astrelor. Între ochii sãi – se spune în continuare – rãsare însusi Soarele; observãm aici un simbol foarte evident al deschiderii (activãrii) sale deosebite la nivelul celui de al treilea ochi, Ajna Chakra.

În plus, atunci când el si-a manifestat mãretia sa dumnezeiascã, pentru a revela învãtãtura spiritualã cuprinsã tainic în Coran, aripile sale verzi ca smaraldul strãlucitor au acoperit întregul orizont, de la rãsãrit si pânã la apus, din ele cãzând pe pãmânt, sub forma a milioane de stropi de luminã, tot atâtia îngeri care îl slãvesc necontenit pe Dumnezeu.

Datoritã asocierii sale traditionale, în crestinism, cu nasterile, Arhanghelul Gabriel este considerat drept sfântul patron (protector divin) al nasterilor (de altfel, mai ales în Occident, alãturi de numele Michael, numele de Gabriel este (în formele adaptate fiecãrei limbi europene) cel mai rãspândit, mai mult decât atât, datoritã rolului sãu atât de important – dupã cum am arãtat – de vestitor (mesager divin), Arhanghelul Gabriel a fost declarat în anul 1926, de cãtre Papa Benedict al XV-lea, drept patron (protector divin) al postelor, telefoanelor si posturilor telegrafice, si, prin extensie, el este asociat astãzi cu televiziunea, radioul si alte forme moderne de telecomunicatie.

În conformitate cu mãrturiile de epocã, Arhanghelul Gabriel a fost si cel care a inspirat-o pe Ioana D’Arc sã vinã cu întãriri în ajutorul regelui Frantei.

În literaturã si artã, Sfântul Arhanghel Gabriel este traditional descris ca un Înger de luminã purã, a cãrui frumusete este o minunatã oglindire a Frumusetii Divine. El poartã în mânã, de regulã, în reprezentãrile iconografice, un crin (simbol al puritãtii, inocentei si stãrii virginale, dar si al iubirii divine, triumfãtoare datoritã abandonãrii fiintei în harul si splendoarea iubirii Divine).

Maniera în care Arhanghelul Gabriel a fost reprezentat pictural diferã însã, de-a lungul timpului, în functie de modificãrile dictate de cãtre Biserica de la Roma în reprezentãrile cele mai vechi ale Arhanghelului Gabriel si ale Fecioarei Maria. Fecioara Maria este înfãtisatã în genunchi, plinã de umilintã si veneratie în fata Arhanghelului Mihail, considerându-l în mod evident o fiintã superioarã. Dupã secolul al XII-lea însã, Fecioara Maria este cea slãvitã si preamãritã. De acum ea va apãrea ca Regina angelorum (Regina îngerilor), si datoritã acestui fapt, Gabriel aparea deseori ilustrat stând în genunchi în fata ei. Atributele (simbolurile) Arhanghelului Gabriel sunt: crinul, un pergament cu inscriptia Ave Maria, Gratia Plena, un sceptru si uneori o ramurã de mãslin, simbol al pãcii pe pãmânt pe care el o anuntã.

În cadrul traditiei crestine, Arhanghelul Gabriel mai este uneori considerat si ca Îngerul Pãzitor al aspectului uman al lui lisus Cristos.

ARHANGHELUL METATRON

ARHANGHELUL METATRON este considerat drept cel mai pãmântesc dintre arhangheli, deoarece el a fost mai întâi un om întelept si virtuos pe care, apoi, Dumnezeu l-a luat în Cer. Sufletul sãu a fost toatã viata plin de credintã, de iubire pentru oameni si a fost foarte atent la întelesurile faptelor, nutrind convingerea cã numai acela care învatã permanent din ceea ce petrece în el si în afara lui este capabil sã-si ajute cu adevãrat semenii. Astfel, el a urmat de la sine calea întelepciunii si a bunãtãtii inimii.

Misiunea lui cereascã: El consemneazã în Cartea Vietii toate faptele noastre, ca nimic din experienta umanã sã nu se iroseascã, ci ca marii îndrumãtori de oameni sã aibã unde sã caute învãtãturile care ne salveazã în timpuri tulburi.

Misiunea lui pe pãmânt: Ne ajutã sã avem mãsura corectã în tot ceea ce facem, apãrând ca martor al actiunilor noastre. Gratie lui, noi constientizãm puterea noastrã de a iubi si sensul existentei noastre.

În timpul vietii sale pãmântesti, ca fiintã umanã, Metatron a fost cunoscut sub numele de Henoch si a fost al saptelea patriarh dupã Adam. Povestirile ni-l redau ca „plimbându-se cu Dumnezeu”, dupã moartea sa fiind primit în Cer printre Arhangheli. El a fost atât de bun, atât de blând, atât de înþelegãtor si de îngãduitor, încât a întruchipat, la vremea sa, virtuti divine, care au atras asupra sa harul Tatãlui. Mai mult chiar, el a stiut sã asculte glasul inimii si a trãit smerit si abandonat total Vointei Supreme, asemenea tuturor marilor Iluminati.

Scrierile iudaice presupun cã el ar fi fost Schechina, îngerul care conduce copiii rãtãciti prin pãdure, si cã tot el a fost cel care l-a oprit pe Abraham din sãvârsirea jertfei, atunci când Dumnezeu i-a cerut sã i-L ofere pe fiul sãu, Isaak.

Metatron este întâlnit sub diferite ipostaze: arhivar a lui Dumnezeu, înger al legãturilor si Rege al îngerilor. El sustine totodatã viata oamenilor, fiind o punte între Dumnezeu si om. Este foarte bine sã-i cerem sfatul pentru fiecare actiune pe care o avem de fãcut, mai ales atunci când stim cã ne lipseste simtul mãsurii sau cã, fiind implicati emotional într-o chestiune, nu detinem mãsura corectã a ratiunii ori a actiunii noastre. Vom putea astfel sã obtinem echilibrul si discernãmântul necesar în orice întreprindem. Rezultatul va fi claritatea a ceea ce realizãm, iar aceastã întelepciune ne va conferi o mare sigurantã, atât de necesarã atunci când vrem sã ne angrenãm cu succes în oricare dintre planuri (material, afectiv, spiritual etc.).

Tot Metatron ne conduce cãtre starea de armonie în iubire, pentru ca noi sã ducem o viatã solarã, sãnãtoasã, echilibratã si calmã. El este, astfel, martorul faptelor noastre bune si al tuturor acelor acte ale vietii si ale iubirii pe care nimeni în afara lui nu ni le cunoaste.

Îl vom ruga pe Arhanghelul Metatron sã ne conducã si sã ne sustinã în orice moment al vietii, ca sã avem întotdeauna mãsura corectã a faptelor si a sentimentelor noastre. Tot astfel, îl putem ruga, în timpul meditatiilor, sã ne indice când „destul e destul”, dar si când trebuie sã mai facem ceva pentru noi însine sau pentru ceilalti.

13 noiembrie 2013/de admin

SERIILE COMPLETE – Ancient Aliens

Ancient Aliens-S6E01-The Power of Three (2013)

Link Episod 06×01 cu titrare in lb. romana

Cele Trei Nestemate ale Buddhismului… Hindu Trimurti… Îl vedem întorcându-se foarte, foarte departe, în primele momente ale istoriei umane. Şi Sfânta Treime a Creştinătăţii. Numărul reprezintă un portal, o trecere, spre un alt tărâm. De-a lungul istoriei umane, numărul trei are întotdeauna o semnificaţie unică. De ce însă? Nu contează la ce cultură antică te uiţi, întotdeauna cele mai dezvoltate au venit ca treiuri. Ce semnificaţie are numărul trei de face să aibă un rol atât de mare în religie, arhitectură şi chiar în ocultism? Ar putea exista o legătură extraterestră? Odată ce am înţeles această putere a lui “trei”, noi înşine vom deveni precum creatorii noştri, zeii. Milioane de oameni de pe întreg mapamondul cred că am fost vizitaţi în trecut de fiinţe extraterestre. Şi dacă este adevărat? Au ajutat într-adevăr extratereştii antici la modelarea istoriei noastre? Şi dacă este aşa, puteau fi secretele Universului dezvăluite examinând incredibila putere a numărului “trei”?

Episoade – Ancient Aliens: Sezonul 6

NR.EPISOD	TITLU
1.	The Power of Three
2.	The Crystal Skulls
3.	The Anunnaki Connection
4.	Magic of the Gods
5.	The Satan Conspiracy
6.	Alien Operations
7.	Emperors, Kings and Pharaohs
8.	Mysterious Relics

Episoade – Ancient Aliens: Sezonul 5

NR.EPISOD	TITLU
1.	Secrets of the Pyramids
2.	Aliens and Cover Ups
3.	Alien Power Plants
4.	Destination Orion
5.	The Einstein Factor
6.	Secrets of the Tombs
7.	Prophets and Prophecies
8.	Beyond Nazca
9.	Strange Abductions
10.	The Von Daniken Legacy
11.	The Viking Gods
12.	The Monoliths

Episoade – Ancient Aliens: Sezonul 4

NR.EPISOD	TITLU
1.	The Mayan Conspiracy
2.	The Doomsday Prophecies
3.	The Greys
4.	Aliens and Mega-Disasters
5.	The NASA Connection
6.	Mystery of Puma Punku
7.	Aliens and Bigfoot
8.	The Da Vinci Conspirancy
9.	The Time Travelers
10.	Aliens and Dinosaurs

Episoade – Ancient Aliens: Sezonul 3

NR.EPISOD	TITLU
1.	Aliens and the Old West
2.	Aliens and Monsters
3.	Aliens and Sacred Places
4.	Aliens and Temples of Gold
5.	Aliens and Mysterious Rituals
6.	Aliens and Ancient Engineers
7.	Aliens, Plagues and Epidemics
8.	Aliens and Lost Worlds
9.	Aliens and Deadly Weapons
10.	Aliens and Evil Places
11.	Aliens and The Founding Fathers
12.	Aliens and Deadly Cults
13.	Aliens and the Secret Code
14.	Aliens and the Undead
15.	Aliens gods and heroes
16.	Aliens and the Creation of Man

Episoade – Ancient Aliens: Sezonul 2

NR.EPISOD	TITLU
1.	Mysterious Places
2.	Gods & Aliens
3.	Underwater Worlds
4.	Underground Aliens
5.	Aliens and the Third Reich
6.	Alien Tech
7.	Angels and Aliens
8.	Unexplained Structures
9.	Alien Devastations
10.	Alien Contacts

Episoade – Ancient Aliens: Sezonul 1

Episodul pilot „Care, zei şi dincolo de acestea” prezintă ideile autorului elvețian Erich von Däniken care presupune că ființe avansate din spațiu au vizitat oamenii primitivi, dându-le cunoștințe despre sistemul solar și univers, de matematică și inginerie. Von Däniken mai spune că acești extratereștrii au fost considerați zei de toate religiile și civilizațiile terestre, iar dovada acestor lucruri se găsește în monumentele antice sau în textele antice (religioase). Printre monumentele antice amintite ca dovezi sunt Liniile Nazca, Marea Piramidă din Giza sau statuile Moai din Insula Paștelui.

Episodul 1 „Dovada”. Mega-maşini tăind prin roca solidă, transportarea unor blocuri de piatră de mai multe tone, avioane moderne cărând milioane de oameni în fiecare zi în jurul lumii… şi nave spaţiale trimiţând oameni către stele. Imaginaţia zboarã… Dar sunt aceste exemple ale tehnologiei moderne vreo dovadă că aceste realizări incredibile au putut exista pe Pământ cu mii de ani în urmă? Începi prin a te întreba: oare nu ne lipseşte vreo parte din poveste? Ar fi putut omul preistoric să deţină cunoştinţe cu mult mai avansate faţă de cele din secolul nostru? Şi dacă e aşa, de unde le-a dobândit?

Episodul 2 „Vizitatorii”. Rapoarte ale apariţiilor OZN vin din toate colţurile lumii. „Am fost dus la bordul unei nave spaţiale de circa 65 m în diametru în deşertul Mojave şi mi s-a administrat… Am văzut două lumini foarte puternice undeva în aer…”. Cei mai mulţi cred că aceste întâlniri cu extratereştrii sunt un fenomen modern, când de fapt ele au fost raportate de mii de ani. Milioane de oameni din lume cred că am fost vizitaţi de fiinţe extraterestre în trecut. Şi dacă chiar este adevărat? Oare au ajutat anticii extratereştri la modelarea istoriei noastre? Iar dacă e aşa, de unde au venit? Şi cine au fost aceşti vizitatori?

Episodul 3 „Misiunea”. Acest episod postulează că extratereștrii au un plan pentru Pământ și omenire, citând ca dovadă: tăblițele sumeriene care se presupune că descriu anunnakii ca pe o rasă de creaturi care au venit pe Pământ să extragă aur; hieroglifele egiptene care descriu creaturi hibride om/animal; craniile de cristal și cercurile din lanuri, despre care se spune că ar conține mesaje de la extratereștri. „Cu mult, mult timp în urma, extratereştrii au venit aici şi, printr-o mutaţie genetică, noi am devenit oameni. Avem, teoretic, o civilizaţie mondială ce a interacţionat cu extratereştrii. Suntem noi, fiinţele umane de astãzi, rezultatul încrucişării genetice cu aceşti vizitatori?”

Episodul 4 „Întâlniri de aproape”. Preşedintele Thomas Jefferson… Cristofor Columb… Cruciaţii Evului Mediu… Ce aveau ei în comun? Ori întâlniseră extraterestri, ori credeau în posibilitatea unor astfel de întâlniri. Există foarte multe descrieri aparţinând unor diferiţi cronicari care vorbesc despre nori ciudaţi şi roşii strălucind pe cer. Ar fi putut fi extratereştrii responsabili de potopurile biblice, molimele medievale şi chiar de atacurile nucleare antice? Astfel de vizite au avut loc încă dinainte de istoria scrisă şi până în prezent. Chiar au ajutat extratereştrii antici la modelarea istoriei? Dar dacă aceste vizite nu s-au întâmplat doar cu mii de ani în urmă, ci şi mult mai recent? Există dovezi ale unor astfel de întâlniri reale?

Episodul 5 „Întoarcerea”. Nave spaţiale deasupra Los Angeles… Răpitori controlându-ne minţile… Extratereştri stabilind contactul… Acestea şi alte scenarii bazate pe extratereştri au făcut intriga a numeroase filme de science-fiction şi show-uri televizate. Dar dacă fiinţe extraterestre vor veni pe Terra, mâine? Vor da ele semnalul naşterii unei noi epoci de pace şi prosperitate sau vor declanşa războiul lumilor? Ziua în care se va anunţa că nu suntem singuri va fi ziua care va schimba definitiv această planetă.

NR.EPISOD	TITLU
1.	Chariots, Gods and Beyond
2.	The Evidence
3.	The Visitors
4.	The Mission
5.	Closer Encounters
6.	The Return

Sursa: documentare.digitalarena.ro

Site oficial: www.history.com

11 noiembrie 2013/de admin

EVOLUTIE SPIRITUALA, RELIGIE, SPIRITUALITATE, Uncategorized

Nesimțirea – cauză a împietririi sufletești

Nesimțirea – cauză a împietririi sufletești

Nesimțirea fie în trup, fie în suflet, este o letargie care, prin durata bolii și a nepăsării (lenei), a trecut în nesimțire.

Nesimțirea fie în trup, fie în suflet, este o letargie care, prin durata bolii și a nepăsării (lenei), a trecut în nesimțire. Împietrirea este nepăsare care cu vremea a devenit ca și naturală, amorțire, (adormire) a minții, odraslă a obișnuinței care o ia înaintea voii și conștiinței, alungare a lui Dumnezeu. Împietritul este un filosof neînțelept care se osândește pe sine însuși, voind să se arate învățător altora, orator care condamnă pe sine însuși prin vorbele pe care le rostește; el vorbește despre felul în care poate fi vindecată o rană, în vreme ce el nu încetează să și-o scarpine pe a sa. Cugetă la moarte, însă trăiește ca și cum ar fi nemuritor. Predică înfrânarea, dar se străduiește să-și satisfacă lăcomia. Citește despre înfricoșata judecată, însă în același timp începe să râdă. Laudă rugăciunea, dar fuge de ea ca de bici. Fericește ascultarea, dar e cel dintâi care nu o practică. Preamărește pe cei milostivi și ocărăște pe cei săraci. Se osândește pururea pe sine, însă nu voiește să aibă conștiința răului săvârșit.

(Sfântul Ioan Scărarul, Scara Raiului, traducere de mitropolit Nicolae Corneanu, Editura Învierea, 2007, pp. 251-252).

7 noiembrie 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, RELIGIE, RUGACIUNE, SPIRITUALITATE, Uncategorized

CITAT BUDDHA – Kalamn Sutra

CITAT BUDDHA

– Kalamn Sutra –

In Kalamn Sutra, Buddha spune:

„Nu vă întemeiaţi credinţa pe forţa tradiţiilor, chiar dacă ele sunt cinstite de numeroase generaţii şi în multe locuri; nu credeţi un lucru fiindcă mulţi oameni vorbesc despre el; nu vă incredeţi în puterea legendelor străvechi. Nu credeţi nimic din ce depinde numai de autoritatea maeştrilor şi a preoţilor voştri. După ce aţi cercetat, credeţi doar ceea ce aţi experimentat voi înşivă şi ce vi se pare rezonabil, ceea ce este bun pentru voi şi pentru alţii.”

5 noiembrie 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, IISUS, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, MELCHIZEDEK, RELIGIE, RUGACIUNE, SPIRITUALITATE, Uncategorized

O PILDA ROSTITA DE IISUS CATRE DISCIPOLI

6 reincarnation is not being born again1

O PILDA ROSTITA DE IISUS CATRE DISCIPOLI

«Iată, stau la uşă şi bat, de va auzi cineva glasul meu si va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el.»

Ceea ce poate ca revelează Biblia este tocmai ceea ce nu ne-am aştepta. Nu există speranţă daca ştii ce te aşteaptă. Nu există adevărată lectură a Bibliei dacă ştim dinainte ce vom găsi în ea. Ştiinţa nu întâlneşte Credinţa decât în această incertitudine, a ce va veni, spune ştiinţa, a celui care vine, spune Credinţa.”

Meditaţia creştină este în primul rând împărtăşire, frăţie, dragoste. Este însuşi mesajul lui Hristos. Iar lectura Bibliei este în sine însăşi reculegere şi rugăciune. Cuvânt al adevărului.

„Ascultaţi: fată, iesit-a semănătorul să semene.

Şi pe când semăna el, o sămânţă a căzut lângă cale şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o.

Şi alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult.

Şi când s-a ridicat soarele, s-a veştejit şi, neavând rădăcină, s-a uscat.

Altă sămânţă a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbuşit-o şi rod n-a dat.

Şi altele au căzut pe pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roade si au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută.

Şi zicea: Cine are urechi de auzit să audă.

Iar când a fost singur, cei ce erau pe lângă El, împreună cu cei doisprezece, îl întrebau despre pilde.

Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei Iui Dumnezeu, dar pentru cei de afara totul se preface în pilde,

Ca, uitându-se, să privească şi să nu vadă, si, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi.

Şi le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum veţi înţelege toate pildele?

Semănătorul seamănă cuvântul.

Seminţele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, şi, când îl aud, îndată vine Satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor.

Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie.

Dar n-au rădăcina în ei, ci ţin până la un timp; apoi, când se întâmplă strâmtoare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc.

Si cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul.

Dar grijile veacului si înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor.

Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul şî-l primesc si aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută” (Marcu, IV, 2-30).

5 noiembrie 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, RELIGIE, Uncategorized, VEGHETORII

Dialog cu Paramahamsa Yogananda

Dialog cu Paramahamsa Yogananda

Întrebările de mai jos i-au fost adresate lui Paramahamsa Yogananda de către Bhagwat S. Upadhyaya, profesor la Universitatea Rajputan, reputat autor şi istoric al culturii Indiei.

• Ca persoană devotată in totalitate religiei, nu crezi că aceasta a fost, din cele mai vechi timpuri, una din cauzele principale ale conflictelor, războaielor şi vărsărilor de sânge care au avut loc in lume?

Existenţa aurului fals nu descreşte valoarea aurului pur. Similar, religiile şi crezurile artificiale nu diminuează valoarea religiilor adevărate. Adevăraţii răufăcători sunt aceia care abuzează de puterea religiei şi care se prefac că urmează practicile spirituale pentru a primi recunoaştere, ori pentru cine ştie ce interese personale; ei perpetuează răul în lume. nu religia. Persoanele care trăiesc exemplar în spiritul religiei şi urmează dharma reprezintă o sursă de elevare a umanităţii. Religia adevărată constă în acele principii universale cu ajutorul cărora fiinţa umană îşi cunoaşte unitatea întru Dumnezeu. în trup. minte şi suflet. În final, religia, spiritualitatea este unicul element care-l poate salva pe om şi-l poate elibera de toate relele care se desfăşoară pe această planetă.

• Ar trebui ca religia să îmbrace forma unei entităţi, a unei structuri organizate, aşa cum s-a petrecut în cazul budismului sau creştinismului, ori este mai bine să rămână o credinţă individuală intuitivă?

Religia organizată este stupul: realizarea este mierea. Ambele sunt necesare. Insă. din nefericire, atunci când o religie devine organizată, ea începe să se concentreze numai asupra ritualurilor şi aspectelor ceremoniale, transformându-se astfel într-un stup gol. din care mierea va fi dispărut cu desăvârşire. La extrema cealaltă, unii Yoghini din Himalaya degustă neîncetat din nectarul Realizării-Supreme. fără să creeze structuri sau organizaţii spirituale în cadrul cărora să împărtăşească şi celorlalţi nectarul divin. O asemenea atitudine este egoistă. Când o religie este organizată de marii savanţi ai lumii, ea va face un real bine umanităţii. Dacă este promovată de persoane egoiste, mânate de bigotism şi interese materiale, aceasta va provoca numai râu.

• Ce se întâmplă în cazul acelora a căror credinţă este intuitivă – mai au ei nevoie de un guru?

Dumnezeu nu vorbeşte deschis căutătorilor novici, deoarece intuiţia nu le este suficient de mult dezvoltată şi, din acest motiv, bineînţeles, nici vocea lor lăuntrică nu este infailibilă. Dumnezeu îi călăuzeşte pe toţi începătorii prin instrucţiunile Maeştrilor care trăiesc în comuniune directă cu El. Dacă un învăţător spiritual nu se află în deplină armonie cu Divinul, se ajunge la ceea ce numim „chiorul, rege în ţara orbilor”.

• Nu ajung toate religiile să îmbrace veşmintele dogmelor după ce devin organizate şi definite de simboluri şi convenţii?

Aşa cum miezul unei nuci este înconjurat de coajă, la fel şi religia adevărată este ascunsă sub vălul disonantelor şi distorsionantelor formalităţi dogmatice. Dar aşa cum. cu ajutorul unui cleşte, putem sparge coaja nucii şi descoperi în interior miezul ei hrănitor, la fel şi căutătorul spiritual, folosindu-se de meditaţia intuitivă şi menţinându-şi în conştiinţă idealurile spirituale, poate descoperi adevărul în spatele barierelor dogmatice. Un corb poate ciocăni întreaga viaţă în coaja unei nuci. fără să ajungă vreodată să-i guste miezul. Similar, căutătorii superficiali vor muşca necontenit din coaja dogmatică a religiei şi nu vor ajunge niciodată la adevăr.

• Ai afirmat că există o unitate fundamentală între toate religiile. Dacă este aşa, atunci de ce atât de multe conflicte şi divergenţe între adepţii diferitelor crezuri?

După cum ne spun şi scripturile antice, asemenea conflicte au existat dintotdeauna. Discipolii măreţului Shiva îl consideră pe acesta ca fiind suprem; vaişnaviţii consideră că Vishnu şi întrupările sale, ca Rama şi Krishna sunt manifestările supreme. Majoritatea adepţilor din diversele ramuri ale religiei nu au deplina realizare a mesajului şi învăţăturii Maeştrilor lor, ale căror vieţi exemplare au condus la apariţia respectivelor căi spirituale. Eu am spus adeseori că, dacă Iisus, Krishna, Buddha şi alţi emisari ai lui Dumnezeu s-ar întâlni şi ar sta laolaltă, ei nu se vor certa, ci vor sorbi împreună din cupa comuniunii cu Divinul.

Viziunile diferite ale credincioşilor şi adepţilor religioşi sunt similare părerilor celor şase fraţi orbi care spălau un elefant. Primul frate, spălând părţile laterale ale pachidermului, a afirmat că elefantul este asemănător unui zid uriaş. Auzind aceasta, al doilea frate, cocoţat pe spinarea animalului, 1-a dezaprobat şi a susţinut că elefantul este un trunchi de bambus foarte flexibil. Fratele al treilea, râzând în sinea sa şi gândind că fraţii săi sunt nişte proşti, le-a strigat că elefantul este, asemănător frunzelor de bananier; el spăla urechile animalului. Al patrulea frate, la auzul acestor afirmaţii absurde, a început să le explice că pachidermul seamănă mai degrabă cu un acoperiş spongios susţinut de patru stâlpi. Atunci, cel de-al cincilea frate a izbucnit în hohote de râs şi i-a contrazis, spunându-le că elefantul este constituit doar din două oase ascuţite. în cele din urmă, mezinul, care era şi cel mai mic de înălţime şi care, spălând coada animalului, nu putea ajunge la baza acesteia, le-a declarat ferm convins că elefantul este o frânghie care descinde din regiunile celeste ale zeilor. În momentul în care controversa lor se aprinsese, a apărut tatăl băieţilor şi le-a explicat: „Cu toţii aveţi dreptate, dar totuşi toţi greşiţi. Fiecare, în felul său are dreptate, deoarece a descris ceea ce a cunoscut, însă şi greşeşte, pentru că a experimentat şi cunoscut doar o mică parte din întreg. Elefantul este un întreg organic, o sumă a tuturor acestor părţi.”

Conştiinţa umană evoluează pe parcursul întrupărilor şi, treptat, devine capabilă să soarbă din ce în ce mai mult din oceanul de nectar al adevărului. Dar fiecare persoană poate absorbi acest nectar proporţional cu gradul ei de evoluţie şi receptivitate. Cauza tuturor argumentelor şi divergenţelor o reprezintă chiar aceste diferenţe de percepţie, care îi fac pe oameni să vadă doar mici părţi din întreg, din realitate, din adevăr. Un schimb constructiv de idei şi viziuni poate avea loc numai prin deschidere, acceptare şi respect reciproc; însă discuţiile animate de bigotism şi fanatism, inevitabil, se transformă în certuri şi conflicte distructive, chiar catastrofale.

• Există vreo similitudine între creştinism şi hinduism?

Bhagavad Gita şi Biblia, în special Noul Testament, sunt, cel puţin în viziunea mea, cele mai mari scripturi, deoarece ambele conduc către ţelul suprem al ştiinţei yoga: Dumnezeu. Krishna ne învaţă în Bhagavad Gita: „O fiinţă realizată îi priveşte pe toţi în acelaşi Spirit.” Iar în Biblie. Iisus spune: „Nu ştiţi că trăiţi în templul Tatălui şi că Dumnezeu sălăşluieşte în voi?” Revelaţia avută de Sfântul Ioan este o alegorie a principiilor yoga citate în Gita. Gurul meu m-a trimis în Occident în special pentru a le arăta oamenilor similitudinile dintre Gita şi Biblie.

• Consideri că americanii sunt oameni cu frică de Dumnezeu? Pot avea ei cu adevărat credinţă în Dumnezeu, în Infinitul necunoscut, având în vedere accentul pe care-l pun pe viaţa şi traiul material?

La origine, acestea au fost căi spirituale autentice. Chiar şi în prezent, dacă sunt practicate în mod corect şi înţelese în forma lor pură, pot produce rezultate benefice; dar aşa cum sunt puse în practică astăzi, ele provoacă numai rău. deoarece utilizează metode fantastice care nu sunt potrivite pentru omul obişnuit. Sunt tantrici care cunosc semnificaţia spirituală a mantrelor şi sunetelor vibratorii, cu ajutorul cărora îşi elevează conştiinţa şi obţin viziuni ale zeităţilor (personificările puterilor divine ale lui Dumnezeu) şi. în final, ating comuniunea cu Divinul. Despre ei nu pot avea decât cuvinte de laudă. Dar acei tantrici care utilizează alcoolul, sexualitatea şi alte practici greşite nu fac deloc bine.

• Tantricii susţin că nu reprimarea, ci saţietatea şi saturarea simţurilor conduc la beatitudine. Eşti de acord cu această idee?

Tantricii adevăraţi nu spun aşa ceva. Anumiţi adepţi tantrici încearcă să-şi dezvolte autocontrolul prin utilizarea practicilor sexuale şi prin consumul de alcool şi carne, căutând în acelaşi timp să rămână neataşaţi mental de acele acţiuni. Persoanele ataşate de plăcerile acestei lumi. victime ale obiceiurilor lor greşite, pot beneficia într-o oarecare măsură de pe urma unor astfel de practici de moderaţie şi control mental. Dar yoghinii. în general, condamnă această cale, fiindcă pentru majoritatea căutătorilor ea nu este decât o scuză, un paravan în spatele căruia se pot complace în continuare în satisfacerea plăcerilor senzuale.

Calea supremă, aşa cum este expusa în Bhagavad Gila. înseamnă renunţare lăuntrică şi meditaţie ştiinţifică pentru comuniunea cu Dumnezeu ca Beatitudine. Aceasta le permite chiar şi căutătorilor mai puţin zeloşi să-şi poată controla slăbiciunile şi le oferă licăriri ale Beatitudinii divine interioare, pe care, prin comparaţie, o vor găsi mult mai înălţătoare şi mulţumitoare decât plăcerile efemere experimentate prin simţuri.

29 octombrie 2013/de admin

DOCUMENTARE, EVOLUTIE SPIRITUALA, RELIGIE, SPIRITUALITATE, TEORIA CONSPIRATIEI, Uncategorized, VEGHETORII, VIATA IN UNIVERS, ZEI

DOCUMENTAR CUNOAȘTEREA STRĂVECHE – Părțile 1 – 5

ANCIENT KNOWLEDGE – PARTILE 1 – 5

Constiinta, Geometrie sacra, Cimatica, Iluzia Realitatii, Filmari Rare, Sirul lui Fibonacci, Proportia de Aur, Phi in natura, ADN-ul, Amprenta lui Dumnezeu, Piramide, Megaliti, Reteaua Energetica a Pamantului, Castelul Coral, Energia, Tăblița lui Shamash, Mitologia SI Magnetismului, Saturn, Gigantii, Vortexul Hexagonal de la Polul Nord

Traducere: Victor Sam

Ideile esentiale din aceste filme sunt urmatoarele:

„Anticii stiau mult mai multe despre Viata, Univers, Astronomie, Matematicile avansate, Magnetism, Vindecare, Forte Nevazute, samd. decat ni se spune in istoria oficiala. Cunoasterea codificata este informatia ce este ocultata in semne si simboluri si putem gasi aceasta cunoastere in toata lumea. Toate aceste semne si tipare geometrice (Geometria Scara) simbolizeaza forte nevazute aflate in lucru.

Besakih temple El Castillo Mayans Balinese

Suntem mintiti de media. Arheologii moderni nu stiu despre ce vorbesc. Anticii nu erau prosti sau primitivi. Noi pur si simplu nu am reusit sa decodam aceasta cunoastere ocultata in semne, simboluri si opere de arta antice. Acest fel de informatie este tinuta ascunsa publicului.

Oamenii de stiinta nu stiu ce tine universul la un loc, iar raspunsul poate fi gasit in cadrul acestor forte invizibile.

Materia este guvernata de frecvente ale sunetului.

Maya Bali Elephants Old World New World Elephants

Interesant este ca exista in cultura mayasa arhitectura cu elefanti, desi acestia se presupune ca au disparut din Americi acum peste 10 000 de ani, de dinainte de epoca glaciara.

Intrebarea este ”cine si ce guverneaza aceste forte nevazute?” Ce se afla in spatele simetriei din intreaga natura? (Ratia de aur, Phi, Sirul lui Fibonacci, etc?) . Pur si simplu nu poate fi o coincidenta. Eu cred ca este vorbe de o minte inteligenta, o constiinta aflata in spatele acestor aspecte, care tine totul legat.”

TRADUCEREA SI ADAPTAREA DE AICI: http://www.youtube.com/

VEDETI PRIMA PARTE TRADUSĂ, AICI – link 1 sau AICI – link 2

(Consciousness, Sacred Geometry, Cymatics, Illusion of Reality, Rare Footage)

DOWNLOAD RAPID – prima parte

(cu subtitrare pe film)

VEDETI A II-A PARTE A ACESTUI FILM (Fibonacci Sequence, Golden Ratio, Phi in Nature, DNA, Fingerprint of God) AICI, link 1 SAU AICI – link 2 SAU AICI – link 3

DOWNLOAD RAPID – A 2-A PARTE

(cu subtitrare pe film)

VEDETI AICI A III-A PARTE A ACESTUI FILM (Pyramids. Monuments Megaliths, Ley Lines, Earths Energy Grid) sau AICI link 2 sau AICI link 3

DOWNLOAD RAPID – A 3-A PARTE
(cu subtitrare pe film)

VEDETI AICI PARTEA A IV-A (The Real Secret Of How The Pyramids Were Built and Coral Castle)

Castelul Coral este un monument din calcare localizat in „Homestead” Florida. Constructorul acestuia „Edward Leedskalnin” sustine ca stie secretele constructorilor antici si a demonstrat-o construind acest castel. Secretul este magnetismul si anti-gravitatia. El a construit un dispozitiv magnetic pentru a anula sau a reduce foarte mult greutatea acestor stanci enorme astfel incat el sa le poata aseza cu usurinta la locul lor. El a lasat indicii pentru noi si aceleasi indicii (simbologie) in Norman Hall (Grand Masonic Lodge) din Philadelphia. Secretele magnetismului sunt incifrate in forma operelor de arta. Francmasonii au tinut aceste secrete dintotdeauna, dar timpul secretomaniei este acum pe sfarsite. Trezirea globala a inceput si este cazul sa rescriem cartile noastre de istorie care nu spun adevarul.”

Sursa: http://www.youtube.com

DOWNLOAD RAPID – A 4-A PARTE

(cu subtitrarea pe film)

VEDETI AICI PARTEA A V-A (Energy, Coral Castle, Tablet of Shamash, Saturn, Magnetism and Mythology, Hexagonal Vortex Feature on Northpole, Hurricane Sandy, Winterstorm Athena, Giants, Nephilim )

DOWNLOAD RAPID

(a 5-a parte)

Sursa: fymaaa.blogspot.ro

24 septembrie 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, IISUS, INGERI, MAESTRII SPIRITUALI ASCENSIONATI, MELCHIZEDEK, MISTERE, PROFETII, RELIGIE, RUGACIUNE, SPIRITUALITATE, TEORIA CONSPIRATIEI, Uncategorized, VEGHETORII, VIATA IN UNIVERS

EVANGHELIILE AU FOST MODIFICATE

EVANGHELIILE AU FOST MODIFICATE

A aparut un numar considerabil de evanghelii în primele secole ale erei noastre. Biserica nu considera drept canonice (conform cu regulile Bisericii) decât Cărţile lui Matei, Luca, Marcu şi loan. Cea mai veche este cea a lui Matei, care s-a inspirat direct din evanghelia Evreilor.

Un lucru trebuie subliniat : apocrifele şi vreo cincizeci de evanghelii care au existat înainte de a fi distruse de conjuraţii, sau care există încă, sunt unanime în a recunoaşte că Isus a trăit pe timpul lui Pilat din Pont şi a lui Tiberiu.( Nu se cunoaste nici o relatare istorică putând sa acrediteze autenticitatea existenţei lui Isus. Ea ar fi dovedită, se spune, prin Actele lui Pilat, o suită de rapoarte adresate Impăratului Tiberiu de Ponţiu Pilat, guvernatorul ludeei. In aceste acte ar figura o relatare despre viaţa şi moartea lui Isus, crimele ce i se imputau de catre ludei, crucificarea sa şi chiar învierea. Aceste Acte, dacă au existat, au fost reinventate de catre Creştini, şi oricum, nu a rămas nici cea mai mică urma. Numeroase false rapoarte ale lui Pilat au fost scrise în acelaşi scop fraudulos, dar Biserica n-a păstrat nici unul.) Nu prea se cade de acord în privinţa textului, a relatării faptelor şi chiar faţă de persoana lui Isus.

Unele evanghelii dau lui Crist o figură, o doctrină şl o stare de spirit diametral opuse relatărilor lui Matei, Luca, Marcu şi loan. Relatările lui Matei şi Luca sunt ele însele adesea în dezacord formal cu cele ale lui Marcu şi loan şi uneori in contradicţie flagranta cu propriile lor expozeuri. Aceste reticenţe, aceste nebulozităţi arata că timp de secole citirea celor patru evanghelii canonice a fost interzisa credincaoşilor şi rezervata numai oamenilor Bisericii Documentele autentice au existat; mai sunt, poate, inca în Biblioteca Vaticanului. Despre acest subiect, Dr. M. Spencer Lewis, împaratul R-i-C, a scris în „Viaţa mistică a lui Isus” : „Noi (Noi: actualii iniţiaţi ai Marii Fraternităţi Albe care s-a continuat de Ia faraonul Amenhotep IV şi din care faceau parte Esenienii si isus…) ştim că Părinţii Bisericii primitive au avut acces la documente secrete, pentru că, în conciliile Bisericii creştine primitive şî în dîscutiile care s-au desfăşurat între cele mai înalte autorităţi ale Bisericii primitive, au făcut aluzie la unele părţi din manuscrise şi documente oficiale tratând despre crucificare şî alte evenimente din viaţa lui Isus care sunt acum ascunse sau eare au fost distruse.

Una din principalele griji ale Părinţilor Bisericii da îa sec, VII la XII a fost de a-şi procura toate manusicrisele şi lucrarile ce se aflau în preţioasele colecţii în ţări din Orient, care puteau conţine informaţii diferite de cele reţinute de ei”. loan, apostolul, care devine episcop în Efes, ar fi autorul celei de a patra carţi, dar este recunoscut şi admis ca această pseudo-evanghelie a fost compusă tardiv de teologi abili. Sigur nu este făcuta de loan, despre care, de altfel, nu avem nici o dovada ca a existat. Dintre cincizeci pana la o sută de evanghelii care au apărut în sec. II şi III al erei noastre, comunităţile creştine, pentru a pune capat disputei, adoptara relatarile lui Matei, Luca, Marcu şi loan şi le-au considerat ca egal de sfinte şi veridîce, în ciuda lacunelor şî a contradicţiilor lor.. Evangheliile, fiind carti „inspirate” de Sfântul Duh’, nu trebuie — în principiu — sa fîe criticate sau discutate. In zilele noastre, această consideraţie s-a redus mult şi teologii admit de buna voie ca evangheliile trebuie sa fie interpretate şi chiar corectate „în sensul bun”. „Nu se pot admite decât patru evanghelii, scrie Sfântul Jerome : toate neroziile apocrifelor (altor evanghelii) sunt bune de povestit ereticilor morţi şi nu credincioşilor in viaţa” „Ba deloc, replica adversarii lui Jerome : în evangheliile voastre canonice se află nerozii, contradictii, fapte în opoziţie, ireductibile…*’

Pentru a acorda relatările, Biserica a modificat în mai rnulte rânduri, dacă nu a machiat, Scripturile. Tasian, discipolul lui Justin, a încercat chiar sa aranjeze totul scriind „Evanghelia după cele patru (un fel de coordonare a povestirilor lui Matel, Luca, Marcu şi loan, Matei spune că Isus este fiul lui losif, descendent euccesiv din lacob, Mathan, Eleazar, Eliud, Achim, Sadoc, Azor etc.» pâna la Salomon, David şl Abraham. (Cap. 1-1, 2, 8, până la 16) Luca spune ca Isus este fiul lui Josef, dar descinzând din Heli, Mathan, Levi, Melchi, Janna, Josef, Mathatias etc., până la Abraham, Sem, Noe, Enoch şi Adam. (Cap. III 23-24 până la 38) Este curios de notat că în ciuda divergenţelor fundamentale, evangheliile lui Matei, Luca, Marcu şi loan sunt zise sinoptice, adica asemănatoare! De altfel, zice bunui sfânt, când este vorba de teze total contradictorii — cele ale genealogiei lui Isus, de exemplu — trebuie să crezi că ele se împacă. chiar dacâ nu ştim cum! Ioan, căruia trebuie să-i fie suspectată relatarea, este in contradicţie formală cu Matei, Luca şi Marcu, privind cronologia săptămânii Patimilor. Nici unul nu fixeaza Paştele la aceeaşi data. Isus, după loan, ar fi fost crucificat nu vineri, ci sâmbată, în ajunul Paştilor.

Divergenţele sunt şi mai mari în ceea ce priveşte învierea sau, mai exact, apariţia lui Isus. – Cele doua Marii (Maria Mama si Maria-Magdalena) erau prezente, asigura Matei. – Eroare. spun Luca şi Ioan : numai Maria-Magdalena era acolo ! Nu exista deci nici o marturie veridică asupra autenticitatii evangheliilor. De altfel, Biserica, cu prudenţă, le „atribuie” şi le prezintă ca scrise dupa Matei, Luca, etc. In secolul II şi III, dupa I. C. erudiţii şi doctorii Bisericii, precum Irineu, Clement din Alexandria şl arzătorul Tertullian, gândesc ca evangheliile au fost scrise de catre apostoli şl ca ele erau atât dovezi directe cât şi inspiraţie divina. Polycarp, care ar fl fost numit episcop de Smyrna de Ioan Evanghelistul, pe la anul 80, a fost dlntre toţi sflnţil, cle mal demn şi mai stimat. Contrar apostolilor care l-au renegat pe Isus, el preferă supliciul decât ruşinea renegării şi a murit ars de viu pe un rug, .făra sa se plânga, fară sa sufere ca Isus, intr-atât era blindal de credinţă. Ca şi bonzii care se sinucid prin foc! Polycarp este autorul unei scrisori catre Filipieni, cu privire la scrierile (contestate) ale lui Ignaţiu Theodoruş (primul sfânt Ignaţiu) despre care s-a zis, fals, ca i-a fosf poruncita de apostolul Petru) Ori, Polycarp vorbeşte de bine despre primele trei evanghelii, dar nu şl despre cea a lui loan! Caci evanghelia lui loan nu exista la începutul secolului II ! El este citat pentru prima data de Teofil din Antiohia, pe la anul 180 !

Pe scurt, se Intâmplă ca, după mai multe secole, evanghelia cea mai apreciată, cea mal „Iniţiatica”, spun beoţlenii” scrisa de „vulturul loan care dormea în braţele lui Isus şl la stârşit la Ghetsemani, intre Petru şi lacob”. se afle ca este un fals notoriu alchimizat In secolul II sau III, pentru a suplini lipsa de ţinuta teologica a primelor trei scrise ! Este o evanghelie ,,nu de fapte”, se spune, ci „de idei”. Pentru a te descurca în această încâlceală, trebuie si ai o oarecare idee despre climatul care domnea, acum 2000 de ani, în Egipt şi în Asia Mica, adica în punga orientală a bazinului mediteranean. Gnosticismul — ca de altfel şi în zilele noastre spiritiştii, teosofii şi cei ce cred în revelaţii divine — era la baza tuturor religiilor şi tuturor sectelor. Cirint era şeful unei secte ieşite din creştinism, dar el nu recunoştea originea divina a lui Crist.

Noi împrumutăm din Marele Dicţionar al sec. XIX, aceste note, care ne clarifîca asupra stării de spirit a oamenilor din primul secol: „Cirint admitea existenţa a două principii opuse si nu binele şi raul, ci un principiu esenţial activ, existând prin el însuşi : Dumnezeu ; şi un principiu pasiv, neexistând prin el însuşi şi imperfect : Materia. Autorul lumii nu era Dumnezeu, care nu putea intra în legatura cu Materia : creatorul aparţinea uneia din ultimele clase a sub-spiritelor inferioare, numite şi de Theodor forţe şi îngeri, dar purta în el ceva din Fiinţa divină… El era ca un eon (Eon : dîn grecul aion = timp. Este spiritul, emanat de Inteligenţa lui, Dumnezeu, mesagerul lui Dumnezeu pe lângă oameni) creatorul legislaţiei mozaice… Isus nu era fiul lui Dumnezeu ; un eon numit Christ s-a unit cu eî, în timpul botezului dîn apele lordanului şi l-a părasit în ziua crucificării. Ciririt, evreu prin naştere, credea în legea mozaica, obligatorie şi în viitoarea dominaţie a poporului iudeu asupra lumii…

Cirintenii se foloseau de Evanghelia Evreilor.” Un discipol de-al lui sfântul Paul, cu numele de Caius, publică o apocalipsa sub numele unui apostol, dând-o ca înspirată de eoni. Despre acest subiect, unii exegeţi cred că Apocalipsul zis al sfântului loan, ar fi fost scris de Cirint. PAPII ŞI

CHARLEMAGNE CORECTEAZA EVANGHELIA

Aşa cum ne spune amicul nostru scriitorul Kronos, în „Eseu de meditaţii imateriale”, Biserica a socotit, sub papii Grigore a VII-lea şi Inocent al III-lea, ca e bine să editeze pentru folosul preoţilor, un rezumat foarte blând al Evangheliilor, unde s-au introdus ritualuri şi rugăciuni zilnice. Acesta este Breviarul. Trebuie subliniat ca traducerea Evangheliilor era odinioară interzisa, „de teama ca sa nu se strecoare vreun nonsens sau o eroare” !

Nu îţi vine sa crezi în acest pios scrupul, când ştim ca conciliile, papii şi suveranii creştini, au traficat cu neruşinare „sfintele Scripturi1*, inclusiv traducerea lul sfântul Jerome, în sec. IV, adica Vulgata, care este singura acreditată de Biserica creştina din Roma ! Cele mai radicale modificări, scrie Kronos, dateaza de la conciliul din Niceea şi au fost motivate prin înţelegerea dintre Papa Damase 1 şi împăratul Constantin. Cu aceasta ocazie, cele mai vechi Evanghelii şi mai ales Evanghelia Evreilor (evanghelia primitiva a sfântulul Matei), au fost declarate şi ţinute secrete (apokruphos== apocrife).

In afară de asta, în cele patru Evanghelii care au ramas, au fost facute adăugiri, sustrageri şi modificri de care se miră sfântul Jerome, însarcinat de a face traducerea în limba latină. El se mira cu atât mai mult cu cât tocmai traducea în latină Evanghelia Evreilor şi de care i se împunea sâ nu ţină seama! Apoi sfântul Victor, epîscop din Tumones (Africa), ne spune că la sfârşitul sec. V. papa Anastase II ordona să se examineze, să se critice, cenzureze şi amendeze din rsou sfintele Scripturi. Charlemagne, cu puţin înaintea morţii sale, făcu la fel (Duchesne : Historiae Francor scriptores) imitat de papa Sixt Quint (1585-1590), care completa opera pe care predecesorii săi au început-o, pentru a face pe placul împaratului. La acea epocă, Biserica fabrica o epistol a sfântulul Petru, respinsa apoi de teologi şi un document, relativ la o donaţie atribuita împaratului Constantin, pentru a-l starni pe Chalemagne sa-îiconstituie un regat în Italia.

GUTENBERG ŞI EVANGHELIILE

Mai mult, mii de corecturi au fost făcute şi papa ameninţa cu teribile anateme pe oricine va îndrăzni în viitor sa se atîngă de texte . apoi facu o noua revizie, care a modifîcat mai mult de doua sute de pasaje ! Papa Clement al VIII-Iea (1592–1605), la puţini ani, facu noi rectificări care au fost din fericire ultimele, caci tiparul era inventat ! Pentru ce toate aceste modificari ? Este foarte simplu, cea mai mare parte din dogme fiind în contradicţie cu sfîntele carţi, trebuia sa se puna sfintele scrieri de acord cu dogmele ! Trebuia ca între Dumnezeu şi om sa nu existe decât Biseraca, careia omul trebuia să se supuna în prealabil, fara de care nici un contact cu Dumnezeu nu îi era permis. Christos a spus totuşi : „Dumnezeu este pretutindeni” (dar aici este un panteism periculos ! Nu trebuia riscat ca omul sa adore pe Dumnezeu în credinţa sa ! Numai Biserica dicta voinţa lui Dumnezeu ! ‘ Acest cuvânt, voinţa, este contrar liberului arbitru, pe care creatorul ni l-a permis : evangheliile primitive nu vorbeau decât de dorinţele lui Dumnezeu, care acţioneaza asupra tuturor creaturilor sale, mai ales asupra omului, pentru a-l ajuta sa le împlineasca.

ADEVARATA RUGACIUNE A CREŞTINILOR

Deci Evanghelia este sursa de erori şî contradicţii, dar în plus s-a stabilit o complîcitate între preoţi şi credincioşi de a schimba ceea ce trebuia considerat lucrul cel mai sfânt : rugăciunea. Fiecare joacă jocul, ştiind bine la ce să se aştepte — Faceţi-vă rugăciunea dimineaţa şi seara, recomanda bunul preot! Şi credinciosul, îşi face efectiv ruga … dar nu o spune pe cea bună ! A face vine din latină, facere, care înseamnă : a fasona, fabrica, construi, combina. Ah, pentru a fabrlca, combina, Dumnezeu este servit ! Căci, se pot controla uşor, creştinii, preoţii, atât în intimitatea camerei lor, cât şi în public, în biserica, inventa, fabrica o rugăciune, care, ineluctabil. îi va duce în infern ! „Pomana este ruga prin excelenţă : ea atinge mereu un scop” zice Feneton, arhiepiscop de Cambrai ! „Ce rugă este mai plăcută decât a şterge lacrimile celui sărman”, zice Bossuet… care, cu siguranţa, nu se gândea la pacătoasa care ştergea picioareîe lui Isus.

Sfântul Matei, în evanghelia sa, cap. V, vers 9-13, indică creştinilor cum trebuie sa-l cinsteasca pe Dumnezeu ! (9) „Va veţi ruga deci în această manieră : Tatal Nostru carele eşti în ceruri, fie binecuvântat numele tau. (10) Vie împărâţia ta, facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ . (11) Pâinea noastra cea de toate zilele da ne-o noua. (12) Şi iarta greşelele noastre, precum iertăm şi noi celor greşiţi. (13) Si nu ne duce pe noi în ispita, şi ne izbăveşte de cel rău. Amin î”

ÎNTINSELE PUSTIURI DIN PARADIS

Această rugăciune este magnifica şi demna de cea mai înalta stimă, cel puţin pentru ereticii care suntem. Am avea scrupule sa schimbam cât de cât ceva. Vai! Creştinii au golit-o de seva sa hranitoare suprimand partea cea mai importantă din text : Şi iarta-ne noua greşelile, precum şi noi iertam celor greşiţi nouă. lată cum arată o dorinţă magnifică de dezinteresare, de milă, de voinţă de a place lui Dumnezeu pentru a ajunge în regatul sau. Căci Luca (XVIII, 25) a precizat bine :

,,Mai degrabă va trece cămila prin urechea acului, decat va intra în rai bogatul‘. Totul este clar, net, respectabil, dar tot aici este puţina ipocrizie păcătoasă a pseudo-creştinilor, burghezi egoişti şi capabili, care deliberat, omit din rugăciunea lor tot ce are legatura cu rotunjirea portofelului lor ! 0 foarte mică frază, în adevar, dar a cărei respectare, rnodificând comportamentul societaţii umane, ar schimba dintr-o dată faţa lumii! Ori, se poate constata : în zilele noastre, rugăciunea zisa în biserici este amputată : exist incontestabil o înţelegere între preoţi şi credincioşi pentru a „uita” aceasta poveste a datoriilor !

In acelaşi mod, iudeii „uita legea lui Moise care ordona oricărui Drept, oricărui Credincios, odată la cincizeci da ani, să elibereze sclavii, sa plateasca datoriile, sa redea proprietarilor primitivi pământurile înstrăinate. Ironie a hazardului sau o premoniţie ? în capitolul VII din evanghelia sa, Matei, prevăzând poate sectarismul, razboaiele Religiei, Inchiziţia, simonia, rasismul etc. notifica expres : (20) Veţi recunoaşte deci pomii prin fructele lor. (21) Cei care îmi spun : Doamne, Doamne nu vor intra toţi în împărăţia cerurilor ; ci numai acela (subliniat în text) va intra, care împlineşte voinţa tatălui meu care este în ceruri. In pustiile posomorâte, îngrozitoare, din Paradis, există puţini creştini, puţini oameni din toate zarile, dîn toate credinţele, dacâ am crede Evanghelia.

BIBLIA A FOST FALSIFICATA

Poruncile au fost dictate lui Moise pe muntele Sinai si Legea a fost scrisă de Dumnezeu însuşi. (Exod, cap. XXXII) : (15) Moise se întoarse deci de pe munte, ţinând în mână cele două table drept marturie, scrise pe ambele părţl. (16) Ele erau lucrarea lui Dumnezeu ; după cum scrierea ce era gravată pe aceste table era tot de mâna lui Dumnezeu. Ar parea de neconceput ca credincioşii să îndrăzneasca să conteste şi să falsifice ceea ce există mai sfânt, mai divin în Lege : Poruncîle lui Dumnezeu, Şi totuşi… CELE 15 PORUNCI Poruncile lui Dumnezeu, sau Decalogul, figureaza in Biblia canonică zisa Vulgata, în Exod, capitolul XX, Stă scris : (1) Domnul vorbi apoi în acest fel lui Israel : *) Este bine de precizat ca Domnul este Dumnezeul Israeliţilor, poporul sfânt. dar şi al altor popoare.

Se zice în Exod: cap; XIX v: 5 ; „Daca deci veţi asculta vocea mea şi veţi fi cu mine, veţl fî singurul din toate popoarele pe care îl voi păstra ca pe propriul meu bun, caci întregul pământ este al meu”! Mai departe ; „Veţi fi imperiul meu şi un împeriu consacrat prin sacerdoţiu : veţi fi naţiunea sfântă”. Poruncile lui Dumnezeu sunt date cu variante Importante in Deuteronom v. v. 6 la 21; (4) Nu veţi face idol din nici o figură ce este sus în cer si jos sub pamânt, nici din tot ceea ce este în apa si sub pământ. (5) Nu îi veţi adora şi nu le veţi da suverunul cult. Căci eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Dumnezeul puternic – şi gelos, care răzbună nedreptatea parinţilor asupra copiilor până la a treia şi a patra generaţie în toţi cei care mă urăsc. (6) Şi care da (sic) îndurare pentru mii de generaţii celor care mă iubesc şi păzesc preceptele mele. îată ceea ce este clar, precis şi autoritar : al doilea comandant interzice formal de a desena sau de a forma imagini ale lui Dumnezeu, ingeri şi sfinţi, Isus, Maria, Gabriel etc.

Este chiar categoric interzis sa reproduci ca imagine orice ar fi figurativ în cer sau sub pământ. Crucifixul este incontestabil un sacrilegiu şi tot la fel sunt statuile Sfintei Familii şi ale apostolilor, irnaginile pioase inserate în cartea slujbei, Biblia, susţinuta prin desene şi foţografii, presa ilustrată, fîe ea editată de Iudei sau de Catolici. Mai e de spus imediat ca directorilor de ziare le e .asigurat un loc bun, în infern, alaturi de confraţii lor de la televiziune.

De notat ca Poruncile nu sunt numerotate, dar se pot aranja în 15 precepte principale :

1. Nu veţi avea zei straini (ver. 3 cap. XX Exod)!)

2. Nu veţi face chip cioplit (ver. 4)

3. Nu veţi adora chipurile (ver. 5) .

4. Nu veţi lua în deşert numele Domnului (ver. 7) ‘

5. Veţi sărbători ziua sabatului (ver. 8)

6. Veţi cinsti pe tatăl şi mama voastra (ver. 12)

7. Nu veţi ucide (ver. 13)

8. Nu vă veţi deprava (ver. î4)

9. Nu veţi înşela (ver. 15)

10. Nu veţi face false mărturii (ver. 16)

11. Nu veţi dori casa aproapelui, nici femeia si nici bunurile sale (ver. 17) ;

12. Imi veţi face un altar de pamânt (ver. 24).

13. Nu veţi face idoli de argint şi nici de aur (ver. 23).

14. Dacă veţi face un altar de piatră, nu-l veţi clădi din pietre cioplite, căci va fi murdarit daca veţi folosi dalta. (ver 25)

15. Nu veţi urca pe trepte altarul meu (ver. 26).

LEGEA LUI DUMNEZEU ESTE RIDICULIZATA

Constaţi uluit că 12 prescripţii din 15 sunt ridiculizate de Biserică ; în adevăr, nu se respectă decât poruncile l şi 4. a nu avea zei străini şi de a nu jura. Dumnezeu însusi este sfidat, căci neascultându-L, ucigand, furând catedrale nu înseamnă a-L cinsti! Papa Alexandru VI — pentru a nu-l cita decât pe acesta -— mergea şi mai departe în sacrilegiu : el a avut de la Rosa Vanozza, care era maritată, cinci copii, printre care celebrii Cezar şi Lucreţia Borgia. Acest papa, care, în ce-l priveste, viola cele ciricisprezece porunci, muri în 1503, otravit, se spune, cu o băutură „pe care o bau din greşeală şi pe care o pregatise pentru un cardinal căruia ii râvnea bunurile”.

Ramâne de ştiut daca Dumnezeu a fost inspirat indicând aceste prescripţii, dintre care majoritatea sunt înţelepte, dar din care, vai ! unele ne par atât de demodate. Desigur acesta este motivul pentru care oamenii rectifică şi cenzureaza Evanghelia : corectează adică cuvântul lui Dumnezeu şi pe cel a lui Crist.

DUMNEZEU ESTE EXCOMUNICAT

La al 3-lea Conciliu de la Niceea, care era al 7-lea, şi s-a ţinut de la 24 septembrie la 23 octombrie 787, trei sute saptezeci şi şapte de episcopi din Grecia, Turcia, Sicilia şi Italia, întruniţi in Sfânta-Sofia din Constantinopole, au decretat ceea ce urmează contra iconoclaştilor : ,,Decidem ca sfintele imagini, fie in culori, fie în mozaic sau din orice materie convenabilă, trebuie să fie intreprinse, fie în biserici, pa vasele, hainele sfînţite, zidurl, fie în case, fîe pe drumuri; căci cu cât îi vedem mai mult in imagini pe Isus Christos, pe sfânta sa mamă şi pe sfînţl, cu atât suntem îndemnaţi sa ne amintim de originale si sa le iubim.

Trebuie dat acestor imaginu respectul şi adorarea onorifica, după credinţa noastra, adevarata latrie (adoraţie) care nu convine decât naturii dîvine. Se va putea, totuşi apropia de aceste imagini tămâîe şi lumânărî, cum se foloseşte cu privire la cruce, evanghelii şl alte lucruri sfinţite; totul după piosul obicei al vechilor, caci cinstirea este legată de originalul pe care il reprezintă. Asta este doctrina sfinţilor Parinti şi tradiţia Bisericii catolice; cei care îndrâznesc să gândeascâ altfel, poruncim ca ei sa fie destituiţi, dacă sunt episcopi sau preoţi şî excomunicaţi daca sunt călugari sau laici”.

Această decizie a fost incontestabil cea mai importanta pe care oamenii au luat-o vreodată, căci ea destituia pe Dumnezeu sau excomunica dupa cum era consîderat ca preot sau ca laic! In adevăr, Dumnezeu, in poruncile sale, interzicea forma de a tipări, desena sau grava, adica de a face imagini ! Ceea ce a fost categoric blamat de teologii de la Niccea Rămâne deci de ştiut, dacă Dumnezu mai exista sau a fost excomunicat de Biserică.

Primul conciliu de la Niceea s-a tinut în 325. El întrunea 2048 de episcopi, din care cea mai mare parte erau veniţi pentru a combate şi nega divinitatea lui Isus. Imparatul Bizanţului, Constantîn I-iul. reuşi sa-i ducă de nas şi impuse pe Chrîst divin ameninţând pe ron-testatari cu „exilul” daca persistau în a nu accepta ,judecata emisa de majoritate.” „Majoritatea”, ca la grevişti de la Renault şi Peugeote, grupa 318 Parinţi; ,,minoritatea” opozanţilor atingea, la început, cfra de 1500. Ameninţarile au redus contestatarii la douazeci şi doi de episcopi, printre care preotul Arius şî Eusebiu, episcop de Gesareea. Au fost total excomunicaţi. Carţile lui Arius au fost arse şi conciliul decretă pedeapsa capitala contra tuturor celor care deţineau un exemplar.

Sigur, nu trebuie negata, toata valoarea Bibliei. chiar dacr tot ceea ce trateaza despre Evrei şi privilegiile lor este fals şi lipsit de fundament. De exemplu, Exodul este o pura fabulaţie în care o aventură, peste masura îngroşata, se întâmplă unui trib nomad Nici un egiptolog nu crede în aceasta rocambolescă aventură despre care nu avem nici un document.

In cursul unei emisiuni televizate la 30 iulie 1970, Dl Jean Leclant, titularul catedrei de egiptologie din Sorbona, Shafik Allam, conferenţiar la Universîtatea din Tubingen, Labib Habachi, directorul serviciului de Antichitaţi din Cairo şi Andre Caquot, director de studii la Şcoala Practică de înalte Studii, specialist în Biblie, au fost de acord că Biblia era un roman. Dl. Labib Habachi asigura ca în Egipt, n-au fost în timpul lui Moise, decât câteva sute de strămoşi ai Evreilor. Şi aparţineau unor naţiuni diferite, nomade. Pentru profesorul A. Caquot, creaţia artificială a poporului evreu nu urcă decât până la trei mii de ani. Reiese din aceste mărturii ca relaţia din Exod în deşertul Egiptului, pâna la pseudo-intrarea în Pământul fagăduit, este un fals, cu adevărat elaborat în timpul lui Solomon.

Faimoasa trecere a Mării Roşii este deci şi ea de domeniul ficţiunii, cu atât mai mult cu cât clericii egip-teni de la Casa Scribilor, mereu atenţi în a povesti cel mai mic fapt divers într-un imperiu unde nu se petrecea în general nimic, nu ar fi trecut cu vederea furtul vaselor de la templu de catre Evrei, fuga lor în deşert, deplasarea armatei faraonului, înghiţirea ei de valuri.. Ori, toate arhivele istorice şi tradiţionale ale Egiptului sunt mute asupra acestor evenimente ! Profesorul Caquot, socotind ca nu s-a întâmplat nimic din toate astea, crede că această relatare mincinoasă este poate simbolica, daca ea înfăţişează victoria lui Dumnezeu asupra apelor şi pe cea a Israelului asupra Egiptului. Astfel, Israel şi Biblia nu ar fi în realitate, decât nişte emanaţii artificiale, fabricate, inventate, cum ,sunt scrierile altor popoare şi ale altor religii. Insuşi zeul Yahve, este împrumutat de la beduinii din deşert.

YAHWE NU ERA DUMNEZEUL EVREILOR

lată ce ne spune despre acest subiect Dl. Caquot: „Partea inferioară a coloanelor sălii hipostil a templului nubian din Soleb este acoperita de ecusoane conţinând nume de popoare din Asia şi Africa învinse de Egipteni Fiecare ecuson este prevăzut cu bustul unui barbat (în basorelief) ale carui mâini sunt legate la spate. Mai multe ecusoane încep prin formula ! t3 s3-s-w” „tările Shabou ale Beduinilor de…” si unul din ele poartă : t3 s3-s-wy-h-w3-w ; w3-w trebuie probabil vocalizat -wo, aşa ca acest ecuson vorbeşte de ,,Beduinii lui Yahwo” Este foarte tentant şa vezi acolo acelaşi nume ca al lui Dumnezeu din Biblie. caci se banuie de mult timp că tetragrama trebuie sa fi avut pronunţia originala Yahwo şi nu Yahwe.

Dar în acest document, y-h w3-w nu este un nume divin. Celelalte ecusoane te fac să crezi ca este un nume de loc, de ţara a celor pe care Eeiptenii îi numeau Shasu (nomazi traind la est de istmul de Suez La fel, egiptologi competenti ca S. Herrmann şl J. Leclant nu ezita sa admita identitatea numelui divin israelit cu numele unui loc situat la est de Egipt. Se poate în adevar ca nnumele Zeului lui Israel sa vina de la numele unui loc, poate cel al unui munte ce s-ae afla exact in regiunea de unde diverse texte biblice au facut sa vina YHWH.

Sursa : paranormal.ro

12 august 2013/de admin

DEZVOLTARE PERSONALA, EVOLUTIE SPIRITUALA, IISUS, INGERI, RELIGIE, SPIRITUALITATE, Uncategorized, VIATA IN UNIVERS

Erezii periculoase

Erezii care au stat in umbra in perioada Evului Mediu si care si-au gasit noi raze de speranta in prezent. Unele isi vor gasi poate mai multi adepti in viitor. Iata cum arata acest viitor.

Iisus a avut o fire umana si una divina sau le-a avut pe amandoua? Dumnezeu este intrupat in trei persoane sau numai Tatal este cel adevarat? Sfantul Duh a fost creat de Fiu? Atat de multe intrebari si tot atatea erezii? De unde a stiut biserica ce este adevarat si ce nu este?

Ce a fost demn de crezare si ce nu? Care teorie a fost adoptata, care a trecut de Canon? Si care a fost redusa la tacere? Cati au fost prigoniti? Cati au fost inchisi, ucisi si cator eretici li s-a inchis gura? Cati au fost arsi pe rug?

Dar mai ales cati au fost dati uitarii?

Reinviem acum aceste erezii mai mult umane decat divine. O lupta eterna pentru detinerea adevarului suprem.

KENOSIS – Teoria kenotica stabileste ca Isus a renuntat la unele din atributele sale divine cat timp a fost om aici, pe pamant. Aceste atribute erau omniscienta, omniprezenta si omnipotenta. Hristos a facut acest lucru voluntar astfel incat sa fie aidoma unui om pentru a implini lucrarea de mantuire. Aceasta opinie a fost prima oara expusa la sfarsitul anilor 1800 in Germania de catre Gottfried Thomasius (1802-1875), un teolog lutheran.

MACEDONIANISMUL – denumita si erezia pneumatomahiana – o erezie crestina din secolul al patrulea care nega deplina personalitate si divinitate a Sfantului Duh. Potrivit acestei erezii, Sfantul Duh a fost creat de Fiu si ca atare era subordonat Tatalui si Fiului. (In teologia crestina ortodoxa, Dumnezeu este unul ca esenta, dar intreit ca persoana — Tatal, Fiul si Sfantul Duh, care sunt distincti si egali.)

MODALISMUL sau SABELIANISMUL si MONARHIANISMUL MODALISTIC– Modalismul este probabil cea mai obisnuita eroare teologica privind natura lui Dumnezeu. Este o negare a Treimii, sustinand ca Dumnezeu este o singura persoana care, de-a lungul istoriei biblice, s-a dezvaluit pe Sine in trei moduri ori forme. Astfel, Dumnezeu este o singura persoana care prima data s-a manifestat pe Sine in chipul Tatalui in vremurile Vechiului Testament. La intrupare, modalitatea a fost Fiul. Dupa inaltarea lui Isus, modalitatea a fost Sfantul Duh. Aceste modalitati sunt consecutive si niciodata simultane. Cu alte cuvinte, Tatal, Fiul si Sfantul Duh nu au existat vreodata toti in acelasi timp, ci doar unul dupa altul. Modalismul neaga distinctia intre cele trei persoane ale Treimii, chiar daca pastreaza divinitatea lui Hristos.

MONARHIANISMUL – Monarhianism (mono – “unul“; arche – “conducere“) a fost o greseala referitoare la natura lui Dumnezeu care s-a dezvoltat in secolul al doilea A.D. S-a nascut ca o incercare de a mentine monoteismul si a respinge triteismul. Din nefericire, ea contrazice doctrina ortodoxa a Treimii. Monarhianismul invata ca exista un singur Dumnezeu ca persoana unica: Tatal. Treimea inseamna ca exista un Dumnezeu in trei persoane: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Treimea este monoteista, nu politeista cum le place unora dintre criticii ei sa sustina. Monarhienii erau impartiti in doua mari grupari, monarhienii dinamici si monarhienii modalisti.

MONARHIANISMUL DINAMIC – Monarhianismul Dinamic, precum Monarhienii Modalisti, si-au bazat invataturile lor pe stricta unicitate a lui Dumnezeu invatata în Biblie (monarhia, provenind de la radacinile din greaca pentru „singur” si „inceput”, „sursa”, sau „domnie”, precum este in cuvantul „monarhie”).

SABELIANISMUL – In crestinism, sabelianismul (cunoscut si ca modalism, monarhianism modalist ori monarhism modal) este credinta nontrinitariana care sustine ca Tatal Ceresc, Fiul Inviat si Sfântul Duh sunt moduri sau aspecte diferite ale unui Dumnezeu (pentru noi doar), in loc de trei persoane distincte (in El Insusi). Se spune ca Dumnezeu are trei “fete” sau “masti” (grec. prosopa). Intrebarea este: “este treimea lui Dumnezeu o problema pe care o vedem în mod eronat (sabelianism/modalism), sau este o chestiune a esentei lui Dumnezeu dezvaluita ca trei-intr-unul (trinitarianism ortodox)?”

MONTANISMUL – Montanismul, cunoscut si ca Erezia Catafrigiana si Noua Profetie, a fost o miscare eretica intemeiata de profetul Montanus care a aparut in Biserica Crestina din Frigia, Asia Mica, in secolul al II-lea. Ulterior s-a extins si spre Vest, in principal in Cartagina, sub indrumarea lui Tertullian, in secolul al III-lea. Era aproape disparut in secolele al V-lea si al VI-lea, cu toate ca unele dovezi arata ca supravietuia undeva prin secolul al IX-lea.

MONOTELITISMUL – Monotelismul nu este altceva decat o prelungire a monofizismului. Doctrina cristologica ce sustinea ca Isus a avut o singura vointa, insa doua firi (cea divina si cea umana). Sub influenta Patriarhului Sergius I al Constantinopolului, monothelitismul s-a dezvoltat pe parcursul domniei lui Heraclius (610-641), ca si consecinta a esecului Monoenergismului, ca si încercare de reconciliere a Miaphysisilor (cei ce nu erau Chalcedonieni) cu Chalcedonienii. Oricum, a fost respinsa de catre Biserica, si nu a fost niciodata acceptata nici de catre Miaphysisi. Un oponent puternic al doctrinei a fost Maximus Confesorul, care a pus accent in schimb pe dythelitism, convingerea ca Hristos a avut doua vointe in loc de una.

MONOFIZITISMUL – Monofizitismul este doctrina care sustine ca Isus Hristos a avut numai o natura, nu doua– divina si omeneasca. Aceasta credinta este cunoscuta sub numele de Eutychianism, dupa Eutyches, un arhimandrit de la mijlocul secolului V dintr-o manastire a Constantinopolului. Eutyches invata ca in Isus Hristos, umanitatea a fost absorbita de divinitate, „dizolvata ca o picatura de miere in mare”. Eutyches lupta impotriva doctrinei Nestoriene care sustinea ca cele doua naturi ale lui Hristos reprezentau doua persoane diferite. Doctrina lui a fost condamnata ca fiind eretica, la Conciliul de la Chalcedon în 451.

NESTORIANISMUL – Nestorianismul este convingerea cum ca Iisus ar fi doua persoane diferite. Erezia este numita dupa Nestorius, care s-a nascut in Syria si a muriti in 451 d.Hr. , care a sustinut aceasta doctrina. Nestorius a fost un calugar ce a devenit Patriarhul Constantinopolului si a respins denumirea de ”Mama a lui Dumnezeu”. El considera ca Maria a fost mama lui Hristos numai pentru partea sa umana. Consiliul din Ephesus a fost convocat în 431 sa se pronunte in legatura cu aceasta problema si au decis ca Iisus a fost o singura persoana cu doua firi inseparabile: cea divina si cea umana.

PATRIPASIANISMUL – In teologia crestina, patripassianismul este o erezie trinitariana; este un mod de a intelege cum relationeaza persoanele lui Dumnezeu una cu alta, care a fost respins de catre biserica. In particular, patripassianismul este o forma de modalism, invatatura care sustine existenta unui singur Dumnezeu care apare în trei moduri diferite (in opozitie cu invatatura ortodoxa ca este un singur Dumnezeu, care exista in trei persoane).

PELAGIANISMUL – Pelagianismul deriva, ca denumire, de la Pelagius, care a trait in secolul al cincilea A.D. si a fost profesor in Roma, cu toate ca era britanic prin nastere. Este o erezie care abordeaza natura omului. Pelagius, al carui nume de familie era Morgan, gandea ca oamenii au capacitatea de a indeplini poruncile lui Dumnezeu prin exercitarea libertatii vointei umane, independent de slava lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, libera vointa a unei persoane este pe de-a intregul capabila sa-L aleaga pe Dumnezeu si /sau sa faca bine sau rau fara ajutorul interventiei divine. Pelagianismul spune ca firea omului este buna, la baza. Astfel ea neaga pacatul originar, doctrina conform careia noi am mostenit o fire pacatoasa de la Adam. El spunea ca Adam si-a facut rau doar siesi, cand a decazut, iar toti descendentii sai nu au fost afectati de pacatul lui Adam. Pelagius sustinea ca o persoana este nascuta cu aceeasi puritate si virtuti morale ca cele ale lui Adam, atunci cand a fost facut de Dumnezeu. El afirma ca oamenii il pot alege pe Dumnezeu prin exercitarea liberului arbitru si a gandirii rationale. Slava lui Dumnezeu, atunci, ar fi doar un ajutor prin care indivizii ar veni catre El.

QUIETISMUL – este o filozofie crestina care a strabatut Franta, Italia si Spania in timpul secolului al XVII-lea, avand insa origini mult mai timpurii. Misticii cunoscuti ca quietisti insista, cu mai mult sau mai putina emfaza, pe nemiscarea intelectuala si pasivitatea interioara ca si conditii esentiale ale desavarsirii; toate au fost in mod oficial proscrise ca erezie, in termeni foarte expliciti, de Biserica Romano-Catolica.

SOCIANINISMUL – este o forma de antitrinitarianism, denumita dupa Laelius Socinus (decedat în 1562 la Zurich) si dupa nepotul sau Faustus Socinus (decedat in 1604 în Polonia). Cel dintai a fost unul dintre fondatorii unei societati religioase care era nevoita sa functioneze in secret pentru a evita persecutiile. Secta sociniana a cunoscut o raspandire mai larga dupa ce Faustus Socinus, nepotul lui Laelius Socinus, i-a devenit membru de valoare. In 1574, socinienii, care se numeau pe sine drept unitarieni, au emis un „catehism al unitarienilor”, in care si-au asternut pe hartie viziunea asupra naturii si perfectiunii Dumnezeului lor conducator, precum si alte principii ale grupului lor.

Cred ca acest miscari nu au fost unele de revolta ci de gandire, de reflectie. Primii crestini au incercat sa inteleaga mai bine aceasta noua religie. Este vorba de un zeu sau de trei intr-unul singur? Exista un Iisus divin si altul uman? De ce trebuie sa existe un pacat originar? Au incercat sa aduca mai mult sens si inteles crestinismului. Au incercat sa aduca logica intr-un sistem de labirinte.

Asta a fost cea mai mare greseala a lor. Au incercat…

Sursa: mythologica.ro

11 august 2013/de admin

MISTERE, RELIGIE, SPIRITUALITATE, TEORIA CONSPIRATIEI, Uncategorized

Fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea: “Nu limba română este o limbă latină, ci limba latină este o limbă românească!!!”

Fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea: “Nu limba română este o limbă latină, ci limba latină este o limbă românească!!!”

Secretele Vaticanului încep să iasă la lumină. Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, fost decan al Sf. Petru Diocescan College din Wexford, fost președinte al Conferinței șefilor de universități irlandeze și fost membru al Biroului de conducere al Conferinței Rectorilor Universităților Europene (CRE), face o declarație șocantă:

“Chiar dacă se știe că latina este limba oficială a Bisericii Catolice, precum și limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puțină lume cunoaște că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, și nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Așadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munții Bucegi, din Brașov, din București. Voi sunteți cei care ați oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină).” (această declarație șocantă o puteți vedea în înregistrarea de mai jos, începând cu minutul 52:21)

Oare această declarație făcută acum câteva luni de o personalitate occidentală, care nu are interese personale în România, să aibă legătură și cu faptul că Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei în țara noastră, din anul 1999, că România este “Grădina Maicii Domnului”? Ce știu cei de la Vatican iar noi nu știm? Ce documente secrete se ascund în buncărele Vaticanului? S-ar putea răsturna multe dintre lucrurile pe care le știm noi despre istoria umanității, dacă acestea ar fi făcute publice? Cu siguranță că da! Din ce în ce mai multe dovezi ne arată că spațiul carpato-danubiano-pontic este Vatra Vechii Europe…Despre faptul că istoria este falsificată sau prost înțeleasă au vorbit multe personalități în decursul timpului. Haideți să vedem ce ne spun și alții despre limba română si limba latină, despre pământurile Vechii Dacii…

– „Colhii și dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă latină” (Horațiu, marele poet roman (65 î. Chr. – 08 î. Chr.) – Odele, I, 20 (afirmație făcută cu aproape un secol și jumătate înaintea cuceririi unei părți din Dacia).

– „Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi neamul românesc.”
(W. Schiller, arheolog american)
– “Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deşi sunt aşezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă cât pentru o limbă.”
(Antonio Bonfini)
– „Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puţin în firea celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aş teme să dau o înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste aş zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puţin a aceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi, mai ales moldoveneasca, sunt însuşi acest grai.”
(D`Hauterive, Memoriu asupra vechei si actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902)
– „Locul acesta unde este acum Moldova şi Ţara Muntenească este drept Dacia, cum şi tot Ardealul şi Maramureşul şi cu Ţara Oltului. Aste nume mai vechi decât acesta, Dacia nu se află, în toţi câţi sunt istorici.”
(M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)

– „De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e fiica limbii latinesti, adeca acei corecte, TOTUŞI DACĂ VOM AVEA A GRĂI OBLU, LIMBA ROMÂNEASCĂ E MUMA LIMBII CEI LATINEŞTI.”
(Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, p 316, 1812)

– „Acești volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor care şi acum îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.”
(Schlözer, Russische Annalen- sec XVIII)- „DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT ŞI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI, NICI CREDE…”
(Constantin Cantacuzino, 1639-1716)- „Românii despre care am mai spus că sunt daci.”
(Bocignoli, 29.6.1524, la RăgusaIată doar câteva citate ce ar trebui să-i pună pe gânduri chiar și pe cei mai incompetenți istorici români sau să le dea un pic de fiori celor care ne falsifică istoria sau se fac complici la falsul istoric. Adevărul va ieși la lumină! Iar adevărul este că NU suntem urmașii Romei și că limba noastră este mai veche decât latina vorbită de invadatorii romani!

Sursa: romanidiaspora.blogspot.ro

12 iulie 2013/de admin

Apocalipsa lui Ioan si cei 144.000 de pecetluiţi

O lecţie despre accidente

Biblia si Al Treilea Razboi Mondial

LANSARE ACADEMIA KARANNA©

Parintele Arsenie Boca

„În fiecare noapte, la orele 12.00, se deschideau singure ușile închisorii”

Arhanghelii si contactarea lor

SERIILE COMPLETE – Ancient Aliens

Ancient Aliens-S6E01-The Power of Three (2013)

Episoade – Ancient Aliens: Sezonul 6

Episoade – Ancient Aliens: Sezonul 5

Episoade – Ancient Aliens: Sezonul 4

Episoade – Ancient Aliens: Sezonul 3

Episoade – Ancient Aliens: Sezonul 2

Episoade – Ancient Aliens: Sezonul 1

Nesimțirea – cauză a împietririi sufletești

CITAT BUDDHA

– Kalamn Sutra –

O PILDA ROSTITA DE IISUS CATRE DISCIPOLI

Dialog cu Paramahamsa Yogananda

DOCUMENTAR CUNOAȘTEREA STRĂVECHE – Părțile 1 – 5

EVANGHELIILE AU FOST MODIFICATE

CHARLEMAGNE CORECTEAZA EVANGHELIA

GUTENBERG ŞI EVANGHELIILE

ADEVARATA RUGACIUNE A CREŞTINILOR

ÎNTINSELE PUSTIURI DIN PARADIS

BIBLIA A FOST FALSIFICATA

LEGEA LUI DUMNEZEU ESTE RIDICULIZATA

DUMNEZEU ESTE EXCOMUNICAT

YAHWE NU ERA DUMNEZEUL EVREILOR

Erezii periculoase

Fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea: “Nu limba română este o limbă latină, ci limba latină este o limbă românească!!!”

INSCRIE-TE LA NEWSLETTER