Karma si Reincarnarea – Terapia Karmei

Curs Karma si Reincarnarea

– Terapia & Vindecarea Karmei – 

– Metode si exercitii practice –

 

Cursul se desfasoara Online

Abonament Lunar 4 Lectii / luna

logos

 

CE ESTE KARMA?

Karma este un rezultat sau un efect cumulativ care este creat prin voința, gandurile și acțiunile individuale ale oamenilor de-a lungul multor vieți de pe Pământ. Cu alte cuvinte, karma este tendința Spiritului formată în timp si rezultata in procesul de reîncarnare. Se vorbeste despre „karma negativă”, dar noi suntem cei care ne creăm propria noastră karma prin alegerile și acțiunile pe care le întreprindem. Fiind conștienți de tendințele noastre și depunând eforturi deliberate pentru a lua decizii mai bune, ne putem schimba karma și ne putem schimba soarta.

„Pentru a o spune într-un mod modern, karma poate fi explicată ca tendințe ale sufletului, deoarece karma este amprenta amintirilor din viețile trecute care rămân în fiecare suflet.”

The Essence of Buddha

În majoritatea cazurilor, cuvântul „Karma” are o conotație negativă, deoarece karma este conceptul care a fost folosit pentru a explica motivul nenorocirilor cu care se confruntă oamenii în viață. Cu toate acestea, cuvântul „karma” înseamnă „acțiune” și în conformitate cu „Legea cauzei și efectului” acțiunile pot duce la rezultate bune, precum și la rezultate negative. Karma este formată din alegerile pe care le facem în funcție de tendințele sufletului nostru și de acțiunile pe care le facem ca urmare a propriei noastre judecăți. Tendințele sufletului sunt ca obiceiurile și tiparele de gândire pe care le-au urmat oamenii pe parcursul vieților lor anterioare. Când situațiile similare cu cele cu care s-au confruntat în viețile anterioare reapar, oamenii pot repeta aceleași tipare de acțiune și pot fi prinși în aceleași capcane mereu.

 

Cum este creată karma negativă

Trăirea vieții pe pământ cu un corp fizic ne orbeste de ceea ce este bine sau rău pentru sufletul nostru, făcându-ne susceptibili la greșeli. Durerea și suferința pe care o trăim sunt efectele naturale ale „Legilor cauzei și efectului” – trebuie să culegem ceea ce semănăm. Termenul general pentru amăgirile minții care provin din sufletul care locuiește într-un corp fizic este de „dorințe lumești”. Dorințele lumești tipice includ lăcomia (dorința excesivă), furia, nebunia (ignoranța), mândria (îngâmfare), îndoiala (mintea suspicioasă) și viziunea falsă (părerile greșite). Acestea sunt cunoscute sub numele de „Cele șase iluzii lumești”. Conduși de iluzii lumești și neștiind nimic mai bun, adesea comitem greșeli, nu o dată, ci în mod repetat, creând tendințe negative cunoscute sub numele de karma negativă.

 

Cum dizolvăm  karma

Ceea ce este cunoscut în mod obișnuit ca „dizolvarea karmei” înseamnă a ispăși în această viață pentru greșelile pe care le-am făcut în viețile anterioare. De exemplu, dacă o persoană a ucis pe cineva într-o viață anterioară, cel mai probabil este că va experimenta cum este să fii ucis în următoarea sa reîncarnare. El va gusta angoasa de a-și întrerupe viața, devenind victima unei crime, a unui accident de trafic sau a unei calamități provocate de om. Culegând karma în acest fel, el învață cât de prețioasă este viața. În schimb, cineva care a fost ucis de o altă persoană în viața sa anterioară va avea șansa de a riposta în următoarea sa viață. Dacă ar riposta cu același lucru, el și-ar crea karma negativă. Dar dacă se oprește din a-și ucide făptașul, atunci el va dizolva acea karma si va evolua spiritual.

De obicei, în fundalul încercării de a ucide pe cineva stă pofta de putere (lăcomie) – dorința de a face cealaltă persoană să facă exact așa cum vrem noi, mânia față de el pentru că nu a făcut acest lucru și ignoranța (prostia) care nu poate prevedea repercusiunea acelei fapte. Anume, mintea individului influențată de dorințele lumești este responsabilă de producerea acțiunilor greșite. Chiar dacă situațiile nu pot fi toate la fel de extreme ca un caz de crimă, conflictele care apar în această viață în relațiile noastre cu alte persoane se datorează adesea unui fel de karma. În unele cazuri, putem fi plasați în poziția opusă vieții noastre anterioare, astfel încât să putem înțelege angoasa sau suferința celeilalte părți, în timp ce în alte cazuri suntem puși într-o situație similară cu cea din viața anterioară, pentru a testa dacă sau nu, vom comite aceeași greșeală. În ambele cazuri, karma ne oferă șansa de a contesta încă o dată sarcinile de antrenament spiritual pe care nu le-am putut îndeplini cu succes în viețile noastre anterioare. Se așteaptă să ne confruntăm cu problemele noastre și să ne străduim să le depășim. În acest fel, nu numai că putem face lucrurile mai bune pentru oamenii din jurul nostru, ci putem crește și evolua.

 

Scopul acestui curs – CE INVETI? – Cum depășim karma negativă

Karma negativă se naște din dorințele lumii. Modalitatea de a o depăși este de a înțelege tiparul greșelilor pe care le repetăm ​​și de a deveni conștienți de tendințele greșite ale sufletului care sunt sursa suferinței noastre. Nu ne putem schimba karma decât dacă facem eforturi continue pentru a ne confrunta cu propriile dorințe lumești negative. Multe religii explică greșit karma negativă și recomandă austerități fizice, cumpărarea de icoane sau statuete; cu toate acestea, nu putem depăși karma decât dacă reflectăm asupra noastră, aflăm de ce continuăm să luăm decizii greșite, dobândim înțelepciunea de a cunoaște mai bine și facem efortul de a ne împiedica să cădem în vechile obiceiuri. Aceasta este disciplina spirituală și este o disciplină menita a ne transforma în cineva care nu este influențat de dorințele lumești brute. Aceasta nu inseamnă că trebuie să renunțăm să ne mai dorim orice, nici că trebuie să trăim in afara societatii, ca niste pustnici. Nu aceasta este calea. Am fost născuți in lume pentru a trăi in lume. In fapt, este cel mai usor să te retragi in pustiu si să lucrezi in liniste la propria evolutie spirituală. Maestru este cel care iși stăpaneste pornirile trăind in lume, unde sunt toate tentațiile si provocările, nu in varful unui munte. Principiul autoreflexiei ne ajută să descoperim dorințele noastre lumești ce creeaza karma și să le contracarăm. Prin punerea continuă în practică a metodelor din acest curs, putem deveni conștienți de partea din noi care este ușor controlată de dorințele lumești ce creeaza karma (lăcomie, furie și prostie, etc) și putem arde karma prin eforturi repetate. Karma negativă este o parte a cărții vieții noastre – ne reîncarnăm în această lume pentru a ne îmbunătăți karma si astfel pentru a evolua spiritual.

Nu putem discuta despre evolutie spirituală fără sa discutăm despre Karma.

Karanna Academy© este un Centru de Studii dedicat evoluției spirituale si acest curs abordează problema karmei si dă toate soluțiile necesare dizolvării acesteia intr-o singură viața, cu Acord Divin.

 

CE PRIMESTI ?
  • Cursuri Video inregistrate, cu o durata de aprox 7.000 de MINUTE (116 de ORE) de inregistrari
  • Aproximativ 100 de materiale de curs in format electronic (PDF) downloadabile
  • 30 de Meditatii Ghidate si Script-uri de Hipnoza Inregistrate (Audio)
  • 27 de exercitii pentru Terapia si Vindecarea Karmei
  • 12 afirmatii / mantre  pentru Terapia si Vindecarea Karmei
  • 11 exercitii de dizolvare a karmei
  • 4 initieri – rituri karmice pentru dizolvarea karmei
  • Acces la Platforma de E-Learning a Academiei Karanna© inclusiv in timpul vacantelor (5 luni)
  • Tutoring pe toata durata de desfasurare a cursului (puteti adresa intrebari in scris, prin mesaje, in cadrul platformei de curs, Instructorului)
  • Reducere 30% la sedintele de Consiliere privata cu Instructorul cursului, Anca Bogdan, pe toata perioada de desfasurare a cursului si atat timp cat abonamentul dvs la curs este activ. 

 

Curs Karma anul I

Curs Karma si Reincarnarea – Terapia Karmei – Anul I


5

525.00 lei taxe incluse / luna pentru 13 luni

87

  https://www.evolutiespirituala.ro/prezentare-curs-karma-si-reincarnarea-terapia-karmei/?feed_id=8729&_unique_id=624488965f2e8

atlantida

Fiii Legii lui UNUL si Invataturile pierdute ale Atlantidei
de JON PENIEL

– fragmente –

 
[…]

„În timp ce Fiii Legii Lui Unul este o ,cale’ spirituală şi de asemenea un ordin monastic, cred că ai putea spune că este cumva asemenea unei religii. Dar aceasta nu este o religie din câteva motive foarte importante. Pentru început, nici unul dintre motivele de mai sus nu a fost în spatele fondării Fiilor, nici nu au jucat vreun rol în ceea ce ei au predat. Aici nu există control. Nu este nici măcar o încercare de a influenţa,
numai educaţie şi reflectare a adevărului.

Pentru a înţelege de ce a fost creată Legea Fiilor lui Unul şi care este fundamentul ei, trebuie să ne întoarcem la începuturile vieţii umane pe Pământ.”

[…]

În conformitate cu învăţăturile Atlante, Geneza este de fapt o simplificare, care se bazează pe o alegorie slabă.

„Înregistrările istorice încep cu premisa că există O Mare Fiinţă (Dumnezeu / Duhul Universal) adică Totul, inclusiv Universul însuşi. El se împarte / multiplică pe sine însuşi pentru a ne crea pe noi, astfel, istoria noastră începe cu noi toţi (oamenii) care suntem parte şi suntem Una cu Dumnezeu. Înregistrările ne descriu ca fiinţe spirituale sau ,angelice’, cu libertatea de a călători, de a crea şi a ne bucura de Univers. Pot spune că învăţăturile merg de la începuturile noastre pe Pământ, unde am venit în două etape – un ,prim val’ şi un al ,doilea val’ de ,umani’ (şi semi-umani) materializaţi în trupuri fizice pe Pământ. În acel timp aveam abilitatea de a ne modifica instantaneu vibraţiile şi a crea instantaneu ceea ce ne doream, printr-o gândire simplă. Aceasta a fost calea prin care ,am căzut noi înşine’ în materie, în existenţa materială pe Pământ. Calea prin care a început căderea noastră din starea angelică şi din Unitatea cu Dumnezeu.

Sirens+Lament

Probabil că ai auzit despre fiinţe mitologice ca Minotaurul, Centaurul, Sirenele, etc. Minotaurul a avut un cap de taur şi un corp uman, Centaurul un cap uman şi un trup ca şi cel de cal. Este posibil să fi văzut de asemenea picturile cu ,zeii’ egipteni, cu capete de animale şi trupuri de oameni, sau trupuri de animale şi capete umane (precum Sfinxul). În regiunile din Pacific, desene şi sculpturi antice de ,oameni cu cap de pasăre’ pot fi găsite pe ambele părţi ale oceanului. De ce credeţi că există atât de multe? Multe legende şi mituri au de fapt la bază aşa ceva iar acestea nu sunt o excepţie. Străvechile învăţături din Atlantida arată că asemenea creaturi au existat cu adevărat şi că originea lor nu este cea la care ne-am aştepta – acestea au fost fiinţele angelice căzute din ,primul val’ al materializării pe Pământ.”

„Îngeri căzuţi??? Asta seamănă cu Lucifer?”
„Ei bine, da şi nu. Este un fel de concepţie greşită. Acesta este un concept alegoric personalizat. Primul val de materializare a fost o eroare teribilă [Nota autorului: aceasta va fi explicată în detaliu în capitolul despre istorie]. Fiinţele din primul val de materializare erau creaturi parte umană / parte animală. De aceea, în povestea lui Lucifer sau a diferitelor creaturi care au fost numite ,diavoli’, demoni sau altfel, ele par a fi încornorate, cu copite despicate şi coadă – de fapt ele erau o parte de capră. Acesta este şi motivul pentru care capra a fost asociată cu diavolul. Însă răul este o chestiune complet diferită. Să nu credeţi că răul nu există. Răul adevărat se deghizează şi pune gheara pe inocenţi.”

„Deci, Lucifer nu a fost rău?”
„Iniţial, nu. Poveştile pe care le-ai auzit au devenit un cumplit amestec. Chiar şi biblia îl descrie iniţial ca pe un mare înger. Însă acolo nu a fost nici o ,rebeliune’ sau sfidare împotriva voinţei lui Dumnezeu, până DUPĂ această cădere, nu înainte de cădere aşa cum este adesea descris. Aceasta a fost doar o greşeală la început.

[…]

Revenind la prima învăţătură de astăzi, au existat mai mulţi ,îngeri căzuţi’ în afară de Lucifer. Şi ei au luat multe şi diferite alte forme de origine animală. Pentru a uşura descrierea a ceea ce numim parte umană, fiinţele cu parte animală au căzut în vibraţia fizică sau materie în timpul ,primului val’ al materializării ,umano-animale’. De îndată ce fiinţele primului val s-au materializat în trupurile lor ,umano-animale’, ele au suferit o mare ,cădere’ în vibraţia lor spirituală anterioară, starea angelică a existenţei. Ele au experimentat instantaneu aproape o pierdere totală a conştiinţei, a conştientizării şi inteligenţei. În mai puţin de o clipire a ochilor, conştiinţa dinainte cu câteva momente, a cuprins întregul Univers şi experienţa Unităţii cu Duhul Universal / Dumnezeu practic a dispărut. Noua conştiinţă limitată a acestor creaturi demne de toată mila, le-au ,prins’ în planul fizic al Pământului, unde au trebuit să trăiască în ignoranţă, cu inteligenţa şi conştiinţa lor asemenea animalelor. Ele au fost brusc izolate de Universal / Conştiinţa Dumnezeiască şi prinse în suferinţa singurătăţii ,separării’ conştiinţei.

 Atlantidei

Această separare a conştiinţei a dat naştere la un fel de voinţă liberă separată care era ignorantă, folosind mai degrabă egoismul decât armonia cu voinţa lui Dumnezeu. În cele din urmă, ele au fost prinse în sclavie. Răul este progenitura egoismului, dar mai târziu, un şi mai mare grad al răului a venit (despre acesta vom discuta mai târziu). Tot egoismul şi răul a căzut de atunci în mod greşit pe aceşti sărmani nefericiţi ,primul val de umano-animale’. Fi sigur că unele aveau coarne, cozi, şi copite despicate – însă acestea erau folosite la ,căţărare’ şi în diversiune, în scop de apărare contra celorlalţi inclusiv a umanilor normali, pentru a evita responsabilitatea adevăratului rău, adevăratul diavol care era egoismul ce trăia în fiecare fiinţă umană care păstra separarea conştiinţei faţă de Unitatea cu Dumnezeu.”

[…]

Amintiţi-vă, noi am fost numai duhuri. Foarte ,subtile’, fiinţe de ,înaltă frecvenţă’ vibraţională, fără experienţă în acest tărâm fizic. Aceste umano-animale au coborât către îngrozitoarea lor soartă datorită unei rapide şi necontrolate încetiniri a frecvenţei lor vibraţionale, în scopul de a materializa ego-ul lor spiritual în planul material al Pământului. Aceasta a avut loc într-o manieră care le-a tăiat conştiinţa lor normală, precum schimbarea scalei unui radio pe o altă zonă de frecvenţă pe care nu aveau nimic de recepţionat. ,Radioul lor intern’ de conştiinţă nu mai era ,acordat’ pe frecvenţa lui Dumnezeu. A fost o materializare care a mers prea departe, prea adânc, în densitate, pe un plan fizic lent de vibraţie. Când frecvenţele fine au fost ,tăiate’, ei au părăsit ,legătura’ cu Dumnezeu şi restul creaţiei spirituale şi acea stare de conştiinţă a Unităţii cu Universul – Conştiinţa Lui Dumnezeu – Duhul Universal. Aceasta ia lăsat pe ei numai cu ,conştiinţa de sine separată’, au pierdut contactul cu ,Unitatea Conştiinţei’ sau ,Conştiinţa Universală’.”

„Atunci de ce nu ne-am pierdut cu toţii, de ce s-a pierdut legătura cu Dumnezeu?”

18476 550x crop

„Pentru vreo două motive. Unii dintre noi nu au ,căzut’. Cei care nu au căzut se aflau încă în starea lor angelică şi priveau cum se întâmplă toate acestea cu primul dintre valuri. Marele nostru maestru [Nota autorului: Cel cunoscut mai târziu ca Iisus în ultima dintre vieţile Sale pe Pământ], a organizat şi a condus o misiune de salvare. Prin marea lor Iubire şi compasiune, multe dintre celelalte fiinţe angelice care nu ,căzuseră’ au decis să ajute pe cei prinşi în primul val, chiar cu marele risc de a avea aceeaşi soartă. Ei au devenit ceea ce vom numi ,cel de-al doilea val’.

Cei din cel de-al doilea val ştiau că numai ei pot ajuta pe cei din primul val, dacă şi ei se vor materializa în forme care să le permită să lucreze cu sufletele pierdute (creaturile umano-animale) în propria lor dimensiune şi formă fizică. Iar marele maestru şi diferiţii îngeri voluntari ştiau că pentru a face acest lucru trebuiau să-şi coboare propriile vibraţii pentru a coborî în planul fizic iar ulterior, într-o anumită măsură, şi nivelul lor de conştiinţă. Ei ştiau că acest lucru este periculos, precum şi faptul că trebuia să fie foarte atenţi cum realizează asta şi să fie atenţi la modul profund cum vin în materia fizică ori cum ar putea de asemenea şi ei să fie prinşi în conştiinţa limitată la fel ca şi umano-animalele. Aceste străvechi învăţături atlante descriu cum cel de-al doilea val a devenit prima conştiinţă controlată prin proiecţia sau materializarea vieţii ,umane’ moderne pe Pământ (sau cum au ajuns în cele din urmă să devină oamenii moderni, cum s-au solidificat treptat în planul material din starea lor spirituală ,angelică’). Primul uman asemănător maimuţei a fost de fapt doar o alegere a
celui de-al doilea val, ca tip preferat de vehicul fizic după aceea şi ca model, pentru că a permis un mai mare control şi manipulare în planul fizic, acesta fiind necesar pentru a ajuta primul val. Din această cauză oamenii de ştiinţă nu pot găsi ,veriga lipsă’ – pentru că pur şi simplu nu există nici una. Deoarece nu există nici un fel de schimbări în evoluţie, existenţa noastră pe Pământ nu implică o evoluţie de milioane de ani de la maimuţe.”

418130 260544934028214 500163366 n

[…]

Pentru a realiza această ,operaţiune de salvare’, aşa cum ai numit-o tu, două lucruri ar trebui stabilite. Unu, metodele care ar fi trebuit concepute pentru a ajuta la RECÂŞTIGAREA conştiinţei spirituale şi a trezirii Unităţii cu Duhul Universal al umano-animalelor; şi doi, metodele care ar fi trebuit concepute pentru cel de-al doilea val, pentru MENŢINEREA conştiinţei spirituale şi a trezirii Unităţii cu Duhul Universal. Ambele au fost fondate în timpul celui de-al doilea val, create drept cale spirituală a Fiilor Legii Lui Unul, metode şi
învăţături care sunt încă folosite şi valabile şi astăzi.

Astfel, ordinul spiritual al Fiilor Legii Lui Unul a fost fondat cu un scop foarte specific şi unic. Şi în timp ce acest ordin includea aspecte ale celor ce vor deveni mai târziu numeroasele ,religii’, Fiii Legii Lui Unul era mai deosebită decât oricare altă religie care ar putea apărea vreodată pe Pământ. Şi aşa a rămas. Aceasta NU a fost creată pentru a umple nevoia din inimile şi minţile oamenilor, NICI pentru a crea frică în inimile lor, NICI una la care să se închine cineva vreodată, NICI să răspundă la întrebările spirituale care au apărut în masele ignorante spiritual, NICI să controleze aceste mase. Ea a fost creată chiar înainte ca toate aceste aspecte să existe.”

[…]

întreaga materializare a Fiilor a fost pentru salvarea celor ,prinşi’ şi reîntoarcerea celor din primul val către starea angelică a existenţei şi trezirii (Conştiinţei Universale). Astfel, întregul punctul principal al căii spirituale a Fiilor a fost acela de a putea intra în planul material în aşa fel încât să poată ajuta primul val, menţinând-şi în acelaşi timp propria conştiinţă şi stare angelică astfel încât ei să nu poată fi prinşi.

O nouă cădere

Ca o a doua misiune de salvare, aceasta a coborât treptat în materia şi forma umană, iar câţiva dintre ei, ademeniţi fiind de dorinţe egoiste s-au întors de la calea spirituală a Fiilor. Apoi, ei au pierdut conştiinţa spirituală şi s-au separat de Unitatea cu Dumnezeu. În cele din urmă, această divizare a creat două grupuri ,religioase’ ori ,filozofice’ în Atlantida cu scopuri şi ,politici’ diferite – Fiii lui Belial şi Fiii Legii Lui Unul. Fiii lui Belial imită pe Fiii Legii Lui Unul în multe feluri, chiar şi în sensul de a fi ,spirituali’ sau ,religioşi’. Însă ,practicile lor religioase’ îşi bat joc de adevărata spiritualitate – prin falsitate, goliciune şi aservire. Ei ar trebui să folosească ,rugăciunea’ şi vizualizarea pentru a atinge ceea ce doresc şi totuşi închid ochii la repercusiunile ce decurg din obţinerea a ceea ce vor de la ceilalţi. Unele dintre cele mai populare religii din ziua de astăzi sunt descendente ale religiei lui Belial. Şi apoi mai sunt şi societăţile secrete care încă mai practică acele căi originale ale lor.

198358 377117202342083 1007610987 n

În Atlantida cele mai semnificative controverse erau între Fii şi Belialieni despre ceea ce să facă cu umano-animalele. Umano-animalele erau uşor de controlat prin puterea minţii a celor din cel de-al doilea val şi putea fi controlate să facă orice doar prin vizualizare. Întrucât Belialienii s-au întors mult de la conştiinţa Unităţii cu Dumnezeu în favoarea egoismului, au dorit să folosească ,umano-animalele’ ca şi ,animale de companie’. Cu toate acestea, Fii încă doreau să ajute la întoarcerea umano-animalelor în starea lor înaltă de conştiinţă. Astfel, Fii au devenit ,activişti’, iar obiectivul lor ca ,mişcare’ de grup era încă acela de a elibera pe rudele lor prinse, însă acum ei mai trebuiau să lupte şi cu ceilalţi din cel de-a DOILEA val, cei ,pierduţi rău’.”

„Deci Noah, au câştigat Fiii în faţa Belialienilor – nu mai există nici un umanoanimal care să meargă pe Pământ nu-i aşa? Au fost cu toţii ucişi or au fost salvaţi?”

„Voi răspunde imediat, dar mai înainte dă-mi voie să-ţi spun că, până chiar şi cei mai buni dintre Fiii Legii Lui Unul, în cele din urmă au cedat într-o oarecare măsură la separarea de Spiritul Universal. Însă aceasta este o altă poveste care implică alegoria lui Adam şi Eva.

Acum, pentru a răspunde la întrebarea ta, în timp ce o parte din obiectivul Fiilor a fost în cele din urmă realizat (umano-animalele au fost eliberate din legătura lor cu originea animală după distrugerea Atlantidei), eliberarea din întuneric şi sclavie nefiind pe deplin realizată. Lupta continuă. Înainte să treacă primului val, reîncarnarea umanoanimalelor continua încă pe Pământ în trupuri normale – aşa cum le-ai văzut. Dacă eşti atent, poţi vedea subtile trăsături de origine animală, manierele sau aparenţa facială a multora dintre oamenii din lume. Dar cu umano-animale sau fără, anii de demult ai luptei dintre Fii şi Belialieni – lupta împotriva sclaviei continuă încă. Aceste zile ale sclaviei pot avea multe forme, pot fi cele tradiţionale, economice, opresiuni sociopolitice, pedeapsa cu închisoarea şi programarea mentală. Lumea este în principiu populată de cinci grupuri, Fiii, Belialienii, cei reîncarnaţi ca ,suflete pierdute’ din primul şi al doilea val şi iluminaţii. Cei mai mulţi din primul şi cel de-al doilea val au conştiinţa încă separată de Duhul Universal. Acest lucru îi face o pradă uşoară pentru Belialieni şi devin într-un fel sau altul pionii sau sclavii lor.

[Nota autorului – În ediţiile anterioare ale acestei cărţi, descrierea Belialienilor era făcută din vechile învăţături. Acest lucru poate lăsa în confuzie pe mulţi dintre oameni cu privire la cine şi ce au fost ei şi modul cum sunt ei priviţi în timpurile moderne. Belialienii nu sunt un fel de creaturi genetice care trăiesc în trupuri fizice şi au supravieţuit mii de ani.

270455 294775177307299 1982621080 n

Asemănători cu noi toţi, ei au continuat să se reîncarneze şi să trăiască în trupuri umane moderne. Dar sunt foarte răi, şi aceia dintre noi care sunt mai sensibili pot simţi lucrul acesta. Aceştia pot fi observaţi uneori chiar fizic sau intuitiv precum o fiinţă asemănătoare reptilei ori aşa cum o numesc vechile învăţături, „asemănător
şopârlei”. Însă, indiferent dacă îi poţi vedea sau simţi tu însuţi, îi poţi cunoaşte după planurile lor. Viaţă după viaţă, îşi păstrează modul lor maniacal pentru putere şi planul lor de înrobire şi dominare. Mulţi dintre ei sunt oamenii care conduc lumea. Eşalonul superior sunt adevărata putere care trage sforile din spatele scenei. Precum călugării Iniţiaţi din rândul Fiilor, nivelul înalt din rândul Belialienilor sunt total conştienţi de cine sunt şi ceea ce fac ei. Eşalonul de mijloc şi de jos sunt uneori în prim plan sau în ochii publicului, fiind în funcţii politice, militare sau lideri în afaceri cărora aparent nu le spune nimeni ce să facă – însă ei există cu adevărat.

Bineînţeles, unii dintre lideri sunt numai pioni şi nu sunt conştienţi pe cine servesc (şi oricum nu le pasă). Belialienii sunt de obicei născuţi în familii bogate şi puternice, care au deja strămoşi Belialieni iar familiile lor îi educă în continuarea tradiţiei lor. Ei merg la cele mai bune şcoli şi se bucură de fraternităţi şi cluburi cu „drepturi speciale”. Sunt instruiţi în modul de a folosi vizualizarea şi ritualul pentru practicarea magiei lor negre. Doresc totdeauna mai mulţi bani şi putere. Vor să menţină sclavia economică şi sclavia prin muncă a minorilor în lume şi chiar mai rău de atât. Vor o stare de totală monitorizare şi control al tuturor oamenilor (şi au făcut paşi mari în ceea ce priveşte acest lucru). Ei vor folosi forţa fizică dacă e necesar pentru a domina şi controla, dar şi programarea mentală prin educaţie, media, presiuni sau orice alte mijloace care au avut un mare succes – şi părinţii lor continuă de asemenea propria programare pentru copiii lor.

reptile

Examinaţi istoria lumii şi veţi vedea că aceste lupte continuă de-a lungul timpului – grupuri întregi de asupritori ai răului încearcă să subjuge. Noi continuăm lupta cu ei, iar ei continuă lupta cu noi. Aşa cum multe dintre progresele ştiinţifice vin de la oamenii de ştiinţă reîncarnaţi din Atlantida, tot aşa şi setea de putere şi control cu orice preţ vine din reîncarnările Belialienilor. Ei continuă să dezvolte metode mai sofisticate pentru a ţine populaţia sub controlul lor. Deci, cum îi putem identifica? Încă o dată, îi poţi simţi şi câteodată îi poţi vedea atunci când priveşti în ochii lor. Însă dacă cineva are un plan de control asupra celorlalţi, este fie un Belialian, fie unul dintre pionii lor. Ei au grijă numai de îi înşişi şi sunt pregătiţi să facă rău oricui sau chiar la oricine de pe planetă dacă acest lucru îi ajută să obţină mai multă putere – şi pot face asta tuturor, cu un zâmbet larg şi o strângere caldă de mână (gest care „cumpără” pe mulţi oameni considerând că aceea este o persoană „drăguţă”). Întreabă-te în sinea ta dacă acest lucru ar putea fi adevărat şi simte răspunsul vocii tale interioare.]

A presentation of The Children of the Law of One™ Traducere de Victor S.


NOTA : Consideram foarte aproape de adevar cele prezentate in aceasta carte, partial am vazut si noi acelasi lucru in Akasha Universala, cu mici nuante nedefinitorii in esenta. Am si descris in cartea Protectia Psi : Calea Reconectarii Divine, oarecum similar, aceasta istorie a planetei, desi vazuta din alta perspectiva. Dupa cum lasa de inteles printre randuri si acest fragment, istoria universala a Creatiei nu incepe pe Terra, iar Fii Legii Lui UNUL sunt un ordin spiritual de o vechime mult mai mare decat istoria acestei planete. De asemenea, ceea ce s-a intamplat pe Terra nu este singular si caderea sau caderile, nu au fost intamplatoare cum se lasa totusi de inteles in carte, ci previzibile, conflictele intergalactice dintre cei cazuti in Intuneric prin liber arbitru si cei din Lumina, fie ei rase extraterestre sau angelice / device, s-au extins aici din alte sisteme solare si chiar universuri, ajungand in final, sa produca o cadere masiva a spiritelor umanoide si angelice aici si nu numai. Aceasta cadere involuntara din gratie dar si voluntara ulterior, a determinat contaminarea Creatiei si infiintarea diferitelor Consilii Galactice si Ordine Spirituale, despre care ati mai auzit vorbindu-se si in alte carti si / sau documentare, articole. Consideram valoroasa aceasta prezentare si de aceea am inclus-o in acest site si ramane ca fiecare dintre dvs sa decida daca rezoneaza cu aceste informatii sau nu.

Anca & Catalin Bogdan https://www.evolutiespirituala.ro/fiii-legii-lui-unul-si-invataturile-pierdute-ale-atlantidei-fragmente/?feed_id=7755&_unique_id=6228e5831118b

script hipnoza dorinta de anul nou noul tu vimeo thumbnail

Mituri si prejudecati despre Hipnoza

 

Din lipsa de informare si in mare parte datorita productiilor de divertisment (cinematografice sau show-uri de divertisment) exista anumite prejudecati legate de hipnoza in general.

Voi incerca sa aduc cateva lamuriri privind cate din informatiile care circula in acest moment sunt sau nu adevarate.

 

Unele dintre cele mai cunoscute mituri ar fi:

 

– „Nu las pe oricine sa-mi scormoneasca prin cap”  ––> FALS!

In timpul unei sedinte de hipnoza nimeni nu este „scormonit” prin cap sau prin alta parte. :) De fapt, hipnoza este o stare alterata de conștiința care se deosebeste de altele asemenea, prin gradul sporit de relaxare al subiectului supus transei hipnotice. Subiectul sedintei de hipnoza, este cel care are acces la informatie, hipnotizatorul fiind doar un ghid, un facilitator al acestei stari.

 

– „Am secrete si nu vreau sa le afle altcineva” ––> FALS!

In timpul unei sedinte de hipnoza, dvs sunteti cel/cea care aveti informatiile si puteti alege daca le impartasiti sau nu cu facilitatorul.  Nimeni nu va poate obliga sa spuneti ceva daca nu doriti sa faceti acest lucru. Este cazul sa mai precizez faptul ca fiecare sedinta se bucura de o maxima confidentialitate din partea noastra? Este cred de la sine inteles…

 

– „Nu vreau sa fiu penibil/a in timp ce sunt sub hipnoza” ––> FALS!

Scopul hipnozei nu este acela de a face oamenii sa se simta prost. Trebuie sa intelegeti ca exista hipnoza de scena si hipnoza terapeutica. Din motive comerciale si de divertisment, hipnoza de scena este cea mai cunoscuta. Desi ambele pornesc de la aceeasi baza comuna, ele difera tocmai datorita scopului pt care este indusa transa. Daca in cadrul unui spectacol de divertisment subiectii hipnotizati se manifesta „ciudat” si intr-un fel poate stanjenitor pt acestia, acest lucru se intampla tocmai datorita scopului pt care toata lumea se afla in acel loc: show-ul de divertisment. In cazul hipnozei in scop terapeutic sau regresiv, scopul inducerii transei hipnotice este total diferit de cel de divertisment, si cu siguranta nimeni nu are de ce sa se manifeste intr-un fel stanjenitor.

 

– „Nu vreau sa las pe nimeni sa-mi controleze corpul” ––> FALS!

Acest lucru a fost introdus in constiinta colectiva (culmea, chiar prin procedee de hipnoza usoara) in mare masura de productii cinematografice care prezinta personaje prestand diverse actiuni impotriva vointei lor. In realitate, chiar in starea de hipnoza cea mai profunda fiind, nimeni nu va intreprinde nici o actiune impotriva vointei proprii si a preceptelor sale etice si morale. Daca asa ar fi stat lucrurile, cu siguranta s-ar fi gasit persoane care sa hipnotizeze personalul bancar si sa-i determine sa le aduca pe terasa cate un sac cu bani din cand in cand :D

 

Voi incheia aceasta serie de mituri, mentionandu-l pe acela care spune: „ma tem ca nu voi mai putea iesi din starea de transa”. Acest lucru este de asemenea FALS, deoarece nimeni nu a ramas vreodata blocat in starea de transa, ba dimpotriva cei mai multi au relatat ca ar fi dorit sa ramana mai mult timp acolo, deoarece se simteau foarte bine in acea stare. In cel mai rau caz, chiar si in situatia in care din exterior apare vreun stimul extern nedorit, iesirea din transa indusa se face spontan odata cu deschiderea ochilor subiectului hipnotizat.

 

Ce trebuie sa retineti despre desfasurarea unei sedinte de hipnoza si nu este foarte cunoscut:

– Clientul trebuie sa-i PERMITA terapeutului sa-l hipnotizeze. Terapeutul nu poate sa faca nimic fara acceptul clientului.

 

– Clientul stie tot timpul ce se intampla cu el si aude permanent vocea terapeutului.

 

– Clientul poate intrerupe sedinta de hipnoza oricand doreste, prin deschiderea ochilor sau prin a se misca brusc.

 

– Exemple de situatii in care ati fost in stare de hipnoza fara ca nici macar sa va dati seama de acest lucru: cand priviti o emisiune sau un film la TV, cand cititi un ziar sau o carte, in momentele de dinainte de a adormi.

 

In concluzie, sentimentele de retinere atunci cand vine vorba despre hipnoza nu sunt deloc justificate, asupra hipnozei fiind aruncat intentionat un val de mister inca din timpuri indepartate, cand nu se stia foarte bine despre ce este vorba. Un rol major in aruncarea aurei de mister asupra hipnozei, l-au avut si ina il au aceia care foloseau/folosesc numere de hipnoza si magie in spectacole de circ sau in spectacolele de divertisment televizate sau nu.

 

Rolul transei hipnotice este acela de a ne (re)descoperi si ajuta in dezvoltarea si autocunoasterea personala, in intarirea stimei de sine, sau in a ajuta la rezolvarea unor situatii delicate cum ar fi depresie, stari de anxietate, adictii, atacuri de panica, fobii, ticuri, dureri etc.

 

Catalin Bogdan – Hipnoterapeut Acreditat AAH & CoE & IPHM & CIT.

 

  https://www.evolutiespirituala.ro/mituri-si-prejudecati-despre-hipnoza/?feed_id=7707&_unique_id=6227938b45861

angel 4

Existenţa lumilor invizibile

Existenţa lumilor invizibile

 

În timpurile îndepărtate, marii iniţiaţi comunicau discipolilor Adevărul.

Azi, marile Lumini ale lumii spirituale comunică celor chemaţi Adevărul. Astfel aflăm că în natura înconjurătoare există o diversitate de materii eterice, de diferite grade, a căror fineţe este atât de mare, încât simţurile fizice nu sunt în stare să ni le reveleze. Aceste materii sunt animate deunde vibratorii , diferite de cele care animă materia vizibilă, tangibilă, în sânul lor existând o infinitate de vieţuitoare, de aceeaşi compoziţie cu mediul unde trăiesc.

Aceste afirmaţii, ca şi multe altele, sunt primite azi de lumea savantă cu neîncredere, ba chiar cu ironie, invocând întrebarea: „De ce nu se poate proba existenţa acestor materii şi forţe, de ce nu pot fi văzute, auzite şi pipăite de toţi oamenii?”

Răspunsul la această întrebare este următorul: Lumile hiperfizice, cu materiile şi forţele lor, nu pot fi văzute şi simţite, nu se poate lua cunoştinţă de existenţa lor, pentru că oamenii nu dispun deocamdată decât de organele de simţ necesare perceperii lumii fizice.

Este adevărat că omul are în fiinţa sa – pe lîngă organele de simţ fizice – şi organe de simţ impresionabile de prezenţa materiilor invizibile şi a entităţilor spirituale vieţuitoare în mediile hiperfizice, dar aceste simţuri dorm, stau latente în fiinţa noastră. Numai când aceste simţuri superioare vor fi puse în activitate, când vor fi chemate la viaţă, omul va deveni un medium între Cer şi pământ. Din acel moment el va auzi, simţi şi vedea materii şi fiinţe animate de alte forţe decât cele fizice.

Cu alte cuvinte, lumea hiperfizică este pentru om la fel cum este lumea culorilor pentru omul născut orb. El va auzi sunetele, va simţi cald sau rece, va pipăi lucrurile moi sau tari din lumea fizică, dar nu va avea nici o idee despre ceea ce înseamnă roşu, albastru sau verde. Mintea sa nu are posibilitatea să definească peisajele, perspectivele şi culorile, deoarece nu a avut niciodată un organ capabil de a primi vibraţiile luminii, care, sosind pe scoarţa cerebrală, se transformă în noţiuni de culori şi forme. In mintea orbului din naştere, lumea vizibilă de către un om sănătos nu provoacă nici o noţiune corespunzătoare; însă cu toate că nu o vede, ea există.

Faptul că cea mai mare parte din omenire nu vede fiinţele, materiile din lumile hiperfizice, nu este im argument că ele nu există. Dacă printr-o„minune” sau operaţie, orbul din naştere ar dobândi vederea, la început n-ar pricepe nimic, ar rămâne uluit, dar treptat, făcându-şi educaţia vizuală a imaginilor sosite pe cortex, ajunge să ia pe deplin cunoştinţă şi de acest domeniu necunoscut lui până atunci.

La fel s-ar întâmpla cu oricare dintre oamenii care dobândesc vederea spirituală. Dacă graţie unor evenimente neprevăzute, unei educaţii sau practici speciale, omul ajunge să-şi dezvolte simţurile superioare ale lumilor suprafizice, ar vedea forme şi ar auzi sunete neinteligibile la început, dar încetul cu încetul, obişnuindu-se cu ele, le va înţelege şi distinge unele de altele.

Pentru cunoaşterea acestei lumi invizibile se cer ani de zile de observaţii şi o continuă educaţie. Se petrece acelaşi fenomen ca în lumea fizică. Toţi oamenii au ochi; cei sănătoşi văd lucrurile şi fiinţele, dar oare toţi cunosc natura, funcţia şi rostul lor în angrenajul universului? Sunt necesari ani de studii pentru a le cunoaşte, deosebi şi afla rostul în decorul vast al naturii.

Unii oameni afirmă: „Deoarece noi, deocamdată, nu simţim, auzim sau vedem aceste lumi invizibile, înseamnă că nu a sosit timpul să le cunoaştem. Când va veni vremea, se vor dezvolta treptat şi simţurile superfizice din noi şi atunci le vom cunoaşte. La ce bun să ne batem capul cu ele de pe acum? Să terminăm cu deplina cunoaştere a lumii fizice, şi apoi omenirea va trece şi la cunoaşterea lumilor necunoscute”.

Argumentul este puternic în aparenţă, însă greşit în fond, şi iată de ce. Să presupunem că suntem chemaţi neapărat într-o ţară îndepărtată, unde va trebui să trăim mulţi ani. Ei bine, se cade să cunoaştem din vreme condiţiile în care vom trăi acolo, mediul şi influenţa lui asupra noastră. Bineînţeles că ajungând acolo, ne vom adapta, vrând-nevrând, acelui mediu, dar oare nu este mai bine să cunoaştem din vreme noile condiţii şi să ne pregătim pentru ele? Evident că da.

Aşa fiind, nu numai că nu este de prisos, dar chiar se impune să cunoaştem lumile invizibile, deoarece cunoscându-le din timp vom şti cum să ne comportăm atunci când dezbrăcând haina carnală, trupul, vom pătrunde în aceste lumi, unde ne vom desfăşura existenţa în forme noi de viaţă. Pregătiţi ca atare vom fi scutiţi să rătăcim ani şi ani în neştiinţă şi să pierdem astfel o vreme îndelungată până să ne obişnuim iarăşi cu „noua” noastră patrie spirituală, veche din veşnicia veacurilor fără număr.
În afara acestui motiv esenţial, se cade să luăm cunoştinţă de aceste lumi şi pentru faptul că ceea ce vedem pe pământ nu este decât efectul unor cauze aflate în lumea invizibilă. Aşa de exemplu: un om simplu constată cum telefonul transmite voci de la un loc la altul, vede cum tramvaiul circulă pe străzi, vede efectul, dar cauza care le pune în funcţiune – electricitatea – nu o vede, nu o cunoaşte. Acelaşi raport există şi între lumea fizică şi cea hiperfizică . Noi nu vom ajunge să cunoaştem pe deplin lumea fizică, lumea efectelor, până nu vom avea cunoştinţe despre lumea invizibilă, hiperfizică – domeniul cauzelor tuturor fenomenelor, lucrurilor şi fiinţelor vizibile pe pământ.

Ori de câte ori o problemă este complexă prin natura ei, se cade să se vină cu exemple cât mai numeroase. Iată un arhitect decis să proiecteze o casă . Acest om nu va îngrămădi material peste material, fără nici o ordine, fără necesitate şi în cantităţi de prisos. Mai întâi se foloseşte de gândirea şi imaginaţia sa,îşi croieşte în minte o formă de casă, cu o anumită distribuţie, cu un anumit aspect şi dimensiuni. După aceea aşterne pe hârtie ceea ce croise mental, şi încetul cu încetul, urmărindu-şi imaginaţia, face pe hârtie un plan. După acest plan, începe construcţia – realizarea fizică a unei concepţii. Cu alte cuvinte, întâi a fost o creaţie mentală, ideală, apoi a urmat realizarea ei într-o imagine, într- o formă aşternută pe hârtie, într-un proiect, şi în fine – realizarea ei în lumea fizică, cu material fizic. Ideea aparţine Lumii divine; imaginea, planul, aparţine lumii astrale; iar construcţia fizică aparţine lumii fizice.

Casa, opera fizică este trecătoare, pieritoare. Un foc, un cutremur o poate rade de pe suprafaţa pământului. Proiectul aşternut pe hârtie se poate distruge şi el, dar arhitectul are în minte imaginea casei, care nu se va distruge niciodată . Omul fizic, personalitatea creatoare va pieri şi ea, dar imaginea, creaţia sa mentală, va dura în vecii vecilor în lumea invizibilă, unde s-a imprimat ca pe o placă fotografică.

într-adevăr, universul este plin de o sumă de materii extraeterate, numite fluide. Aceste fluide au, printre alte însuşiri, calitatea de a fixa pe ele imaginile, ideile emise de oameni, îngeri, supraîngeri şi alte entităţi spirituale. Cu alte cuvinte, în spaţiile infinite se găsesc arhivele naturii, unde se imprimă toate gândurile, evenimentele şi sentimentele omenirii, fie întrupate, fie destrupate.

Tot ce există pe pământ – aer, apă, munţi şi câmpii, flora şi fauna, totul are influenţă asupra omului. Dar în afară de influenţele lumii vizibile, asupra fiecăruia din noi se exercită influenţe şi mai mari, şi mai puternice – influenţele lumilor invizibile. Noi suntem, la un moment dat, rezultatul influenţei mediului vizibil şi invizibil asupra noastră, şi al muncii depuse de spirit – stăpânul trupului – potrivit evoluţiei sale.

Să nu credem că ştim tot ce ne înconjoară. Chiar în lumea fizică – tangibilă, vizibilă şi cercetată cu simţurile noastre – se petrec o mulţime de fenomene de care rămânem neştiutori, pentru că simţurile noastre mărginite nu ni le fac cunoscute. De exemplu, se află înaintea noastră o statuie. Undele luminoase căzute pe această formă se reflectă şi vin la ochii noştri, de unde sunt transmise la centrul văzului aflat pe cortex, de aici la suflet, şi prin intermediul sufletului conştiinţa noastră, spiritul, traduce aceste vibraţii în culoare şi formă .

Dar oare cunoaştem noi totul despre această lumină? Nu, şi iată de ce. Se ştie că lumina ce scaldă cu vibraţiile ei suprafaţa pământului, vine de la soare. Dacă facem să treacă printr-o prismă o rază de lumină, vom vedea că ea se descompune în mai multe fâşii colorate, care întâlnind un ecran, ne dau spectrul solar, compus din şapte culori: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Noi atât vedem cu ochii. Cu toate acestea, adevărul este că fâşia de lumină mai dă naştere, trecând prin prismă, şi altor culori, unele înaintea roşului – infraroşu, şi altele dincolo de violet – ultraviolet. Într-adevăr, dacă punem o lentilă în dreptul spaţiului gol dinaintea roşului şi aşezăm în focarul acestei lentile o bucată de fosfor, vom vedea că fosforul se aprinde, deoarece razele obscure, invizibile ochiului nostru, trecând prin lentilă, s-au concentrat, s-au manifestat sub formă de căldură, aprinzând fosforul. Prin urmare, înaintea roşului există unde vibratorii producătoare de căldură.

Dacă punem la finele spectrului un paravan şi alături de el o placă unsă cu o soluţie de cianură de potasiu, vom vedea cum această placă se va lumina sub acţiunea razelor ultraviolete.
Aşadar, există în razele soarelui culori infraroşii şi ultraviolete, invizibile ochilor noştri, dar sesizabile prin efectele lor.
După cum ochiul nostru nu vede decât între anumite limite, urechea noastră nu aude decât sunetele produse în aer cu o frecvenţă între 32-36.000 de vibraţii pe secundă. Or în natura fizică înconjurătoare se produc vibraţii de o frecvenţă mai înaltă de 36.000 Hz şi mai joase de 32 Hz; dar urechea noastră nu le percepe, nu le aude, ca şi cum n-ar exista.

De aici tragem concluzia că suntem scăldaţi din toate părţile de vibraţii – unele transmise prin aer, altele transmise prin eter – de care însă nu avem cunoştinţă, pentru că nu deţinem organe potrivite recepţionării lor.

Aşa de exemplu electricitatea – ale cărei unde se transmit prin eter – are de la 1.046.000 până la 35.000 milioane vibraţii pe secundă. Fluidul electric ce se scurge pe firele electrice nu este văzut de ochiul nostru, pentru că vibraţiile sale au o frecvenţă foarte mare. Dar imediat ce curentul electric întâmpină o rezistenţă în drumul său – un filament de bec electric – numărul vibraţiilor prin eter scade între 350 milioane şi 760 milioane de vibraţii pe secundă, filamentul devine luminos şi ochiul nostru vede lumina.

Până în prezent se cunosc 63 categorii de vibraţii, din care fac parte undele hertziene, undele nancy, undele x, y etc. Din acestea, noi nu percepem decât opt categorii, prin urmare avem cunoştinţă de prea puţin.

Să presupunem că nervul optic n-ar dispune de sensibilitatea dobândită până în prezent; desigur n-am avea nici o cunoştinţă de lumina soarelui, atmosfera din jurul nostru fiind întunecată. Să presupunem acum că nervul ochiului ar fi impresionabil de undele electrice; în acest caz noi am vedea totul în jurul nostru, graţie luminii emise de electronii care ne înconjoară din toate părţile. Astfel n-ar mai fi pentru noi, nici noapte, nici zi, ci o lumină continuă, atâta vreme cât electronii vor fi mânaţi mereu în vârtejul infinit de rapid al mişcării lor de rotaţie şi revoluţie.

Având în vedere acest principiu, înţelegem facultatea văzului şi auzului spiritual a unor persoane numite clarvăzătoare sau lucide.

Cu toţii primim vibraţii din lumea hiperfizică, dar rămânem nesimţitori la acţiunea lor, deoarece conştiinţa noastră nu răspunde la influenţa lor, nu sesizează sosirea lor. Clarvăzătorii, lucizii, primind aceste vibraţii, le înţeleg, conştiinţa lor ia act de prezenţa lor, şi ei văd fenomene, fiinţe, materii şi forţe la a căror descriere rămânem pe gânduri.

Evident că şi între lucizi există diferite grade: unii văd binişor, alţii bine şi alţii foarte bine, la fel ca în cazul văzului fizic comun. Pentru aceşti oameni, vederea în lumea invizibilă este un act involuntar – privesc şi văd. Ei pot vedea şi cu ochii deschişi şi cu ochii închişi, ceea ce denotă o independenţă între vederea fizică şi cea spirituală . Ei văd cartea pe care o au în mână, dar în jurul ei, prin ea şi dincolo de ea văd lumea invizibilă.

În această lume, luminoasă prin ea însăşi, prin care circulă valuri de materii subtile, se vede o mişcare deosebit de rapidă în toate direcţiile. Prin urmare lumea invizibilă este şi ea materială, animată de numeroase forţe, desfăşurate conform unor anumite legi. Aceste materii sunt de diferite densităţi, formate fiecare din particule eterice de anumite dimensiuni şi constituţii, materii dispuse unele deasupra altora, conform fineţii lor, dar în acelaşi timp pătrunzându-se rând pe rând, cele mai fine pe cele mai grosolane, sau cu particule mai mari.
În peregrinarea lui pe calea evoluţiei, timp de mii şi milioane de ani, omul abia a ajuns să-şi dezvolte inteligenţa. Graţie acestei inteligenţe, el face azi descoperiri din ce în ce mai numeroase şi mai uimitoare. După scurgerea a mii şi mii de ani şi veacuri, omul va deveni mai bun şi mai înţelept, iubind tot ceea ce-l înconjoară. În fine, când evoluţia omenească va fi spre sfârşit, pe lângă o înaltă inteligenţă şi o bunătate îngerească , omul va dobândi puteri deosebite, forţe divine. Atunci se va termina evoluţia omenirii pe această planetă. Masa umanităţii înaintată astfel, ridicată până la termenul final al existenţei sale terestre, va trece pe un alt corp ceresc, pentru a -şi continua diurnul evolutiv infinit, iar cei înapoiaţi, întârziaţii, vor fi trecuţi prin întrupări, pe un alt glob, de aceeaşi natură cu Pământul, ca să-şi continue drumul neterminat.

Constatăm că evoluţia omului necesită multe secole, şi totuşi fiecare dintre noi poate grăbi sau scurta durata acestei evoluţii. Aceasta presupune o metodă specială, o hotărâre nestrămutată, sacrificii mari, adică viaţa sfinţilor, a marilor mistici sau a yoghinilor. Prin alimentaţie şi meditaţie, prin retragerea departe de vâltoarea lumii, prin sfinţenia, iubirea şi jertfa manifestată pentru tot ce a creat Tatăl şi prin rugăciunile lor nesfârşite, aceşti oameni ajung să-şi activeze spiritul, dezvoltă forţele latente ascunse în adâncul lor, se iluminează şi dobândesc puteri divine şi cunoştinţe ignorate de omenire. Din rândul acestor oameni ieşeau savanţii de altădată, întemeietorii unei ştiinţe vaste, din care s-a oferit omenirii numai atât cât putea pricepe şi avea nevoie pentru avansarea ei.

Bietul savant de azi se străduieşte să ştie ce este eterul, cum este constituit atomul. Se zbate în ipoteze asupra vieţii, a constituţiei lui, dar nu va cunoaşte tainele vieţii decât în ziua în care îşi va ilumina fiinţa printr-o viaţă morală, corectă, conformă legilor divine – de blândeţe şi iubire pentru tot ce există în jurul său. Numai atunci spiritul său va lucra puternic prin cuirasa, prin învelişul său trupesc, şi va vedea cu ochii spiritului atomul mare cât roata plugului, îi va vedea constituţia, va înţelege viaţa şi evoluţia ei. Numai atunci când trupul său, când sistemul său cerebral va ajunge să vibreze ca şi atomul, savantul modern va ajunge să cunoască mai mult. Atunci nu va mai exista pentru el nici un mister privitor la atom. Va cunoaşte rând pe rând toate materiile invizibile, toate foiţele ce lucrează asupra lor şi toate cauzele fenomenelor petrecute în natură.

Reducând totul la materia fizică şi la legile ce o stăpânesc, savantul de azi nu poate, tocmai datorită acestui materialism feroce, să se înalţe în sfere mai înalte, să cunoască materii, legi, forţe şi fiinţe mai subtile, decât cele cunoscute în jurul său din copilărie.

In antichitate, cei dotaţi cu inteligenţă, cei pregătiţi de natură, se puneau sub conducerea unui mare preot, sfânt în conduita lui şi versat în cunoştinţe oculte şi ale naturii. Acesta, timp de 20-30 de ani, îi povăţuia pe discipoli, le descria şi arăta experimental tot ceea ce se referă Ia om şi natură. In tot acest timp discipolii, erau ţinuţi în locuri retrase, în plină natură, feriţi de influenţele lumii, de gândurile ei josnice, de pornirile ei pătimaşe, de influenţele ei magnetice. Somnul, alimentaţia, băile şi exerciţiile fizice, antrenamentele mentale şi rugăciunile, toate erau reprezentate şi executate cu scrupulozitate. An de an, se dezvolta în ei vederea în lumea invizibilă şi auzul în lumea tăcerii, a celor fără glas.

Când discipolul dobândea aceste două instrumente de cercetare a naturii, dincolo de materia tangibilă şi analizabilă, marele guru, iniţiat sau preot, începea să-i descrie lumea fizică şi lumea hiperfizică. Ii făcea cunoscută matematica, biologia, chimia şi aşa, rând pe rând, tot ce înconjoară pe om, natura întreagă. Odată intrat în stăpânirea lor, trecea la studiul foiţelor şi materiilor superfizice, a materiilor eteriforme, a fiinţelor invizibile ochilor fizici. Când – după ani de zile – îşi însuşea întreg acest domeniu, trecea la cunoaşterea originii şi a creaţiei universurilor, a vieţii şi a tuturor fiinţelor.

După aceea îşi încheia cariera de discipol cu aflarea celor mai înalte cunoştinţe îngăduite unui muritor – noţiuni referitoare la Creatorul lumilor şi atributele Sale.

Din ziua când a reuşit să-şi înfrâneze simţurile şi dorinţele, să-şi ordoneze gândurile, să respingă influenţele semenilor săi, el ieşea în lume, păşea în mijlocul omenirii, devenea la rândul său o mare lumină spirituală.

De acum înainte, cunoscător a ceea ce există pe pământ şi în Ceruri, el poate să -şi lase trupul pe pat, la umbra unui copac, într-un loc retras, iar împreună cu o parte din sufletul său să iasă şi să se îndepărteze de trup, să se ridice în spaţiu, ca un nor nevăzut, şi acolo să vadă, să cerceteze, să audă şi să primească sfaturile marilor Lumini spirituale, înaltele entităţi spirituale diriguitoare ale evoluţiei lucrurilor şi fiinţelor de pe planeta noastră.

În această fază, iniţiatul posedă puteri deosebite; poate face ceea ce omul numeşte „minuni”. El se ridică în aer, merge pe suprafaţa apei, stă în mijlocul flăcărilor, se face invizibil, vindecă boli şi face o serie nesfârşită de fapte, pentru că ştie să mânuiască toate materiile, cunoaşte secretul legilor ce le guvernează, realizând — asemenea unui mic creator — orice doreşte. Vai lui dacă o va face din vanitate sau împotriva semenilor săi!

Un asemenea om era privit – cum ar fi privit şi azi – ca un supraom, respectat de toţi. De la aceşti iniţiaţi au rămas până în zilele de azi ceea ce se mai cunoaşte, ca tradiţie, despre lumea superfizică.

fragment DIN TAINELE VIEŢII ŞI ALE UNIVERSULUI”

prof. SCARLAT DEMETRESCU

script hipnoza dorinta de anul nou noul tu vimeo thumbnail

Mituri si prejudecati despre Hipnoza

 

Din lipsa de informare si in mare parte datorita productiilor de divertisment (cinematografice sau show-uri de divertisment) exista anumite prejudecati legate de hipnoza in general.

Voi incerca sa aduc cateva lamuriri privind cate din informatiile care circula in acest moment sunt sau nu adevarate.

 

Unele dintre cele mai cunoscute mituri ar fi:

 

– „Nu las pe oricine sa-mi scormoneasca prin cap”  ––> FALS!

In timpul unei sedinte de hipnoza nimeni nu este „scormonit” prin cap sau prin alta parte. :) De fapt, hipnoza este o stare alterata de conștiința care se deosebeste de altele asemenea, prin gradul sporit de relaxare al subiectului supus transei hipnotice. Subiectul sedintei de hipnoza, este cel care are acces la informatie, hipnotizatorul fiind doar un ghid, un facilitator al acestei stari.

 

– „Am secrete si nu vreau sa le afle altcineva” ––> FALS!

In timpul unei sedinte de hipnoza, dvs sunteti cel/cea care aveti informatiile si puteti alege daca le impartasiti sau nu cu facilitatorul.  Nimeni nu va poate obliga sa spuneti ceva daca nu doriti sa faceti acest lucru. Este cazul sa mai precizez faptul ca fiecare sedinta se bucura de o maxima confidentialitate din partea noastra? Este cred de la sine inteles…

 

– „Nu vreau sa fiu penibil/a in timp ce sunt sub hipnoza” ––> FALS!

Scopul hipnozei nu este acela de a face oamenii sa se simta prost. Trebuie sa intelegeti ca exista hipnoza de scena si hipnoza terapeutica. Din motive comerciale si de divertisment, hipnoza de scena este cea mai cunoscuta. Desi ambele pornesc de la aceeasi baza comuna, ele difera tocmai datorita scopului pt care este indusa transa. Daca in cadrul unui spectacol de divertisment subiectii hipnotizati se manifesta „ciudat” si intr-un fel poate stanjenitor pt acestia, acest lucru se intampla tocmai datorita scopului pt care toata lumea se afla in acel loc: show-ul de divertisment. In cazul hipnozei in scop terapeutic sau regresiv, scopul inducerii transei hipnotice este total diferit de cel de divertisment, si cu siguranta nimeni nu are de ce sa se manifeste intr-un fel stanjenitor.

 

– „Nu vreau sa las pe nimeni sa-mi controleze corpul” ––> FALS!

Acest lucru a fost introdus in constiinta colectiva (culmea, chiar prin procedee de hipnoza usoara) in mare masura de productii cinematografice care prezinta personaje prestand diverse actiuni impotriva vointei lor. In realitate, chiar in starea de hipnoza cea mai profunda fiind, nimeni nu va intreprinde nici o actiune impotriva vointei proprii si a preceptelor sale etice si morale. Daca asa ar fi stat lucrurile, cu siguranta s-ar fi gasit persoane care sa hipnotizeze personalul bancar si sa-i determine sa le aduca pe terasa cate un sac cu bani din cand in cand :D

 

Voi incheia aceasta serie de mituri, mentionandu-l pe acela care spune: „ma tem ca nu voi mai putea iesi din starea de transa”. Acest lucru este de asemenea FALS, deoarece nimeni nu a ramas vreodata blocat in starea de transa, ba dimpotriva cei mai multi au relatat ca ar fi dorit sa ramana mai mult timp acolo, deoarece se simteau foarte bine in acea stare. In cel mai rau caz, chiar si in situatia in care din exterior apare vreun stimul extern nedorit, iesirea din transa indusa se face spontan odata cu deschiderea ochilor subiectului hipnotizat.

 

Ce trebuie sa retineti despre desfasurarea unei sedinte de hipnoza si nu este foarte cunoscut:

– Clientul trebuie sa-i PERMITA terapeutului sa-l hipnotizeze. Terapeutul nu poate sa faca nimic fara acceptul clientului.

 

– Clientul stie tot timpul ce se intampla cu el si aude permanent vocea terapeutului.

 

– Clientul poate intrerupe sedinta de hipnoza oricand doreste, prin deschiderea ochilor sau prin a se misca brusc.

 

– Exemple de situatii in care ati fost in stare de hipnoza fara ca nici macar sa va dati seama de acest lucru: cand priviti o emisiune sau un film la TV, cand cititi un ziar sau o carte, in momentele de dinainte de a adormi.

 

In concluzie, sentimentele de retinere atunci cand vine vorba despre hipnoza nu sunt deloc justificate, asupra hipnozei fiind aruncat intentionat un val de mister inca din timpuri indepartate, cand nu se stia foarte bine despre ce este vorba. Un rol major in aruncarea aurei de mister asupra hipnozei, l-au avut si ina il au aceia care foloseau/folosesc numere de hipnoza si magie in spectacole de circ sau in spectacolele de divertisment televizate sau nu.

 

Rolul transei hipnotice este acela de a ne (re)descoperi si ajuta in dezvoltarea si autocunoasterea personala, in intarirea stimei de sine, sau in a ajuta la rezolvarea unor situatii delicate cum ar fi depresie, stari de anxietate, adictii, atacuri de panica, fobii, ticuri, dureri etc.

 

Catalin Bogdan – Hipnoterapeut Acreditat AAH & CoE & IPHM & CIT.