Articole

, ,

Escadrilele faraonilor

documentar egipt

Hieroglifele din templele egiptene vorbesc despre escadrilele faraonilor

egiptul+antic



Ar fi putut oare vechii egipteni sa foloseasca in lupta elicopterele si avioanele? Piramidele si templele Vechiului Egipt au atras atentia istoricilor de foarte multa vreme. Inca inainte de era noastra, grecii s-au interesat foarte mult de cultura si istoria imparatiilor de pe marele Nil si chiar au scris despre acestea volume intregi de cercetari. Unele dintre studii au ajuns pina in zilele noastre.


Intr-o perioada atit de mare de timp, toate monumentele cunoscute ar fi trebuit sa fie cercetate, studiate in cele mai mici amanunte, astfel incit sa nu mai fie nimic necunoscut.


Insa nu este asa…


Semnele enigmatice de la Abydos


Inca din anul 1848, una dintre numeroasele expeditii arheologice care au lucrat in Egipt, la o cercetare mai atenta a templului Seti din Abydos, a descoperit niste hieroglife enigmatice si de neinteles. Acestea se gaseau chiar deasupra intrarii in templu, aproape de tavan, la o inaltime de aproximativ 10 metri. Trebuie remarcat ca hieroglifele erau foarte multe – peretii practic erau plini de niste semne stranii, care i-au derutat pe cercetatori. Singurul lucru pe care au reusit sa il inteleaga a fost ca aceste semne nu erau simplul text al unei scrisori vechi, ci zugraveau niste obiecte stranii, nemaivazute, posibil niste mecanisme cu destinatie necunoscuta.


Nimeni din lume nu a putut sa spuna ce zugravesc aceste hieroglife, pe care un artist necunoscut, care a trait cu 3000 de ani in urma, le-a sculptat in piatra. Semnele tainice copiate cu mare atentie de membrii expeditiei au provocat dispute fara sfirsit si certuri aprinse in cercurile egiptologilor. La un moment dat, majoritatea dintre ei au ajuns la o concluzie comuna: in principiu, figurile enigmatice sint in numar de patru, dar imaginile lor se repeta de mai multe ori. Ce anume au zugravit insa vechii egipteni, cercetatorii din secolul al XIX-lea nu au putut sa inteleaga.

egipt cover inside



Orice senzatie se naste, traieste o perioada de timp, apoi moare. La un moment dat a venit timpul sa fie uitate si hieroglifele tainice din vechiul Abydos.


Templul faraonului Seti si imaginile avioanelor de lupta


Iata insa ca, dupa aproape jumatate de secol, ziarul arab Ash Shark al-Ausat a publicat o serie de fotografii senzationale facute in templul zeului soarelui Amon-Ra in Karnaka. O data cu fotografiile, jurnalistii au lansat pentru cititori o intrebare neasteptata: Ce credeti: ar fi putut oare egiptenii sa cunoasca aviatia de lupta?


In orice alte circumstante, un asemenea material jurnalistic nu ar fi provocat decit neintelegere printre cititori. Cu toate acestea, publicarea de catre jurnalul respectiv a unor fotografii cu basoreliefuri dintr-unul dintre vechile temple construit in timpul faraonului Seti I, care a condus Egiptul cu 3000 de ani in urma, au provocat un adevarat soc – artistul din trecut a zugravit pe piatra un elicopter de lupta cu o elice si o coada bine conturate, iar alaturi de acesta sint sculptate cu grija alte citeva aparate de zbor, uimitor de asemanatoare cu avioanele de vinatoare supersonice contemporane si cu strategicele avioane grele de bombardament.


Dupa aceasta descoperire s-a putut intelege de ce egiptologii secolului al XIX-lea nu au putut sa dezlege enigma cu privire la ce anume este zugravit la Abydos. Aceasta pentru ca ei nu stiau cum arata elicopterele si avioanele.


Trebuie sa spunem ca faraonul Seti I a fost socotit intotdeauna unul dintre cei mai cunoscuti luptatori si cu cele mai multe reusite din Egiptul Antic, a cucerit foarte multe locuri si i-a invins pe numerosii dusmani ai imparatiei sale. In zilele noastre se vorbeste ca acesta se purta foarte aspru cu dusmanii blestemati, folosind niste arme neobisnuite pentru acele timpuri, si anume aviatia de lupta, care ridica in aer escadrilele faraonului. Majoritatea cercetatorilor au considerat o asemenea teorie de domeniul fantasticului.


Elicopter sau simboluri ale numelui lui Seti


Dupa reanimarea acestei senzatii, pentru studierea enigmelor Abydosului de pe malurile Nilului a plecat in aceasta directie egiptologul Alan Elford. El a cercetat hieroglifele tainice si a confirmat caracterul real a ceea pina nu demult era considerat fantastic. Elford a afirmat intr-un interviu acordat unor jurnalisti ca vechii egipteni au zugravit elicopterul de lupta cu o exactitate uimitoare. In acel moment, cercetatorii au admis ca desenele aproape identice exista in doua locuri – Karnaka si Abydos. Astfel incit sa se incerce explicarea acestui lucru printr-o intimplare este imposibil.


La un moment dat, cineva si-a amintit inca un detaliu curios: unul dintre numele faraonului Seti I era Albina. De aceea, au presupus scepticii care nu credeau in tehnica aviatica din timpul faraonilor, imaginile enigmatice nu sint decit niste simboluri ale celuilalt nume al lui Seti. Altfel spus, ei au incercat sa dovedeasca faptul ca sculptind avioanele si elicopterele, egiptenii au zugravit de fapt o albina. O asemenea talmacire ar fi posibila pentru scrierea veche egipteana care este reprezentata de fapt prin desene – inscriptiile descoperite constau din diferite tablouri. Numai specialistii stiu, dupa anumite semne, sa diferentieze desenatul de scris.


Egiptenii au origine extraterestra


In aceasta discutie aprinsa s-a implicat foarte activ un aparator clar al originii extraterestre a civilizatiei vechi egiptene, cunoscutul ufolog Richard Hogland. Dupa parerea sa, egiptenii provin din niste martieni care au vizitat la un moment dat pamintul, iar hieroglifele tainice confirma fara nici o indoiala ipoteza sa.


Egiptul Antic era foarte asemanator planetei Marte prin configuratia sa geografica si tocmai de aceea extraterestrii s-au stabilit aici. Iar piramidele si fata Sfinxului fotografiate de statiile de cercetare automate ale SUA, trimise pe Marte, considera Hogland, atrag asupra lor tot felul de obiectii.


Pe frescele din templul din Abydos, in afara de un elicopter, este zugravit si un submarin. Exactitatea proprie egiptenilor, carora le place sa redea toate detaliile, nu a lasat nici o urma de indoiala despre ceea ce a vrut sa deseneze artistul. Cercetatorii s-au dovedit a fi din nou departe de dezlegarea tainei frescelor si a hieroglifelor.


Toata lumea stie ca pe Marte nu exista nici o mare si, dupa cum afirma astronomii cu autoritate, nu a existat niciodata. De aceea, ipoteza curajoasa a lui Hogland despre sosirea martienilor nu a scapat de critica. La un moment dat a fost uitat si Hogland, dar numai pina la aparitia unei noi senzatii.


Pe neasteptate, in ultimul deceniu al secolului al XX-lea, teoria lui Hogland a inceput sa fie sustinuta cu tarie de multi cercetatori ai planetei Marte, care s-au ocupat o perioada foarte mare de timp cu studierea planetei rosii. Dupa parerea lor, insuccesele permanente ale statiilor cosmice interplanetare, care nu pot ateriza in mod normal pe suprafata planetei Marte si fie isi intrerup pe neasteptate legatura cu Pamintul, fie dispar fara urma, sint strins legate de hieroglifele enigmatice din templele egiptene.


Cum poate fi inteles acest lucru? Dupa parerea cercetatorilor, in jurul lui Marte, cu milioane de ani in urma, a fost creat un mijloc unic de protectie antiracheta pentru apararea de oaspetii nepoftiti, curiosi si cu atit mai mult agresivi.


Ufologii care sustin acest punct de vedere stiu sa combata critica indreptata impotriva lor. Cind li se spune ca pe Marte au fost fixate aparate automate si au fost transmise o serie de fotografii, care au aratat ca nu exista nici un fel de civilizatie martiana, ei raspund: Puteti sa vedeti numai ceea ce va place sau sa aratati numai ceea ce vreti.


Sacerdotii egipteni stiau sa calatoreasca in timp


Dispute si ipoteze sint foarte multe. Un punct de vedere foarte interesant a avut si egiptologul Bruce Rowls. Acesta presupune pe un ton destul de serios faptul ca in trecut nu au existat nici un fel de expeditii interplanetare pe Pamint de pe alte sisteme solare sau de pe Marte. Dupa parerea acestui cercetator, sacerdotii Egiptului Antic, care stapineau niste cunostinte necunoscute noua si alcatuiau casta celor initiati, au descoperit in intunericul templelor lor secretele naturii unul dupa altul.


A fost demonstrat cu exactitate ca egiptenii stiau sa obtina curentul electric si sa il foloseasca in scopuri proprii. Bateriile create de ei sint, comparativ cu cele de astazi, primitive, dar nu trebuie sa uitam ca ele au fost construite in urma cu 3000 de ani. Mai departe, dupa cum presupune Rowls, sacerdotii din Egiptul Antic puteau printr-un mijloc necunoscut stiintei contemporane sa priveasca in viitor. S-ar putea ca ei sa fi avut si o masina a timpului, care insa nu a ajuns pina la noi. Daca sacerdotii puteau sa calatoreasca si sa vada in viitor, tocmai de acolo au copiat avioanele de lupta, elicopterele si submarinul.


Sincer vorbind insa, versiunea lui Rowls sta pe acelasi teren nesigur ca si ipoteza lui Hogland. Daca sacerdotii antici stiau sa patrunda in viitor, de ce nu au zugravit in templele lor, de exemplu, rachetele balistice sau submarinele contemporane? Oare ele nu ar fi atras atentia anticilor la fel de mult ca si un elicopter?, s-au exprimat oponentii lui Rowls.


Cercetatorii continua insa disputele. Unii presupun ca vechii egipteni detineau multe secrete ale calatoriei pe calea aerului si chiar stiau sa zboare. Cu timpul, aceste secrete a fost insa uitate. Alti cercetatori considera ca imaginatia foarte bogata si dorinta de a vedea in hieroglifele enigmatice ceea ce vor i-au ajutat pe entuziasti sa vada in desenele egiptene si in basoreliefuri elicoptere si submarine.


Tutankamon a murit intr-o catastrofa aviatica


Sa uitam pentru putin timp de discutiile stiintifice si sa rasfoim paginile ziarelor de popularizare a stiintei din Occident, cautind parerile pe aceasta tema. Iata care au fost rezultatele.


Faraonul egiptean Tutankamon a murit cu 3300 de ani in urma, intr-o catastrofa aviatica. Un asemenea anunt uimitor a fost facut de istoricul William Daich, care de asemenea a afirmat ca vechii egipteni se ridicau deasupra norilor in baloane umflate cu aer cald sau in planoare primitive.


Pentru ca zborurile erau socotite in Egipt un lucru sfint, ele erau un privilegiu al membrilor familiei imperiale si al aristocratiei. Este interesant de remarcat ca multi dintre membrii familiilor imperiale ale Egiptului Antic, incluzindu-l aici si pe Tutankamon, fie au murit din cauza unor fracturi la picioare, a numeroaselor rani, fie moartea lor a survenit ca urmare a prabusirii unui aparat de zbor.


Daich este convins ca obiectele stranii cu aripi, zugravite in numeroasele desene si pe fresce, nu sint altceva decit primele aparate de zbor. Cercetatorul a pregatit cu propriile miini citeva modele ale acestor aparate si a dovedit ca multe dintre ele se mentin in aer foarte bine.


Plutitul in aer a luat nastere in Egipt si s-a raspindit foarte repede pe teritoriile cunoscute astazi ca Tibetul, India, Mexicul, Turcia, China si Guatemala, adica acolo unde exista curenti de aer capabili sa mentina aparatele de zbor in aer, a spus cercetatorul.


Avionul de aur columbian


Avionul de aur columbian – o asemenea denumire a primit un obiect de 4 centimetri, foarte frumos, folosit, probabil, sub forma de amuleta sau podoaba si prelucrat nu mai tirziu de mijlocul primului mileniu al erei noastre. Pina in zilele noastre au fost descoperite 33 de asemenea obiecte, nu numai in Columbia, ci si pe teritoriul Peruului, Costa Ricai, Venezuelei. Aspectul lor exterior este diferit, dar constructia de principiu a avionului este comuna. Artistii le-au dat obiectelor lor aspectul unor fiinte vii cu ochi, unele erau acoperite cu niste incrustatii sub forma de solzi.


Poate fi aceasta imaginea unui animal disparut? Expertii sint de acord cu ceea ce a spus biologul american Ivan Sanderson: aceste desene nu trebuie identificate cu nici unul dintre reprezentantii faunei de pe planeta noastra, vorbind aici atit de fauna disparuta, cit si de cea contemporana.


In figura avionului de aur, expertii contemporani in tehnica aviatica au vazut fie modelul unui avion aerocosmic cu o cabina care se ridica in spate, fie modelul unei navete aeriene pentru aterizarea pe apa, cu utilizari diferite, fie modelul unui planor subacvatic. Toate aceste istorii insa tin de domeniul fantasticului.


In anul 1956, avionul de aur a fost etalat printre alte obiecte la expozitia Aurul Americii inainte de Columb, care a avut loc la Muzeul Metropolitan din New York. Aripile acestei figurine si planul vertical al cozii (ceea ce nu exista la pasari) au atras atentia constructorilor americani de avioane. Obtinind acordul directiei expozitiei, cercetatorii au facut unele studii asupra vechiului avion intr-un tub aerodinamic. S-a dovedit ca pasarea de aur a incasilor se simte foarte bine la inaltimi foarte mari.






Georgeta Licsandru

/de
,

Tutankhamon asasinat

Tutankhamon

Despre posibilul asasinat al lui Tutankhamon

tutankhamon
Mormîntul lui Tutankhamon continua sa ii puna în garda pe arheologi
În fiecare an, la aceasta data, în toate mijloacele de comunicare a circulat aceeasi întrebare: cum a murit Tutankhamon? Dar de aceasta data este vorba despre ceva special. Aniversam al 80-lea an de la descoperirea mormîntului lui Tutankhamon – KV 62 – si între misterele îngropate în Valea Regilor din Teba, Luxorul de astazi, poate ca acesta este cel care i-a atras cel mai mult pe istorici.
Pe 14 noiembrie 1922 echipa de sapatori ai arheologului britanic Howard Carter descoperea prima treapta a ceea ce mai tîrziu urma sa devina cea mai fastuoasa descoperire arheologica a tuturor timpurilor. Nici soldatii chinezi de teracota, nici tezaurele din Ur, nici mormintele precolumbiene intacte nu au reusit sa eclipseze stralucirea mastii de aur a lui Tutankhamon si a restului de piese întîlnite în acest mormînt acum opt decenii.
Desigur, în afara blestemului popular si a altor misterie, mai aproape de înselatorie decît de realitate, mormîntul lui Tutankhamon, la KV 62 din Valea Regilor din Luxor, continua sa puna în garda pe arheologii care încep sa studieze viata acestui tînar rege a carui moarte nu ar fi trebuit sa se întîmple la 20 de ani. Despre Tutankhamon, faraonul copil, nu stim nici de unde a venit, nici cît timp a domnit, nici de cine a fost succedat.
O carte despre asasinat
Viata lui a fost acoperita de mistere care au continuat chiar si dupa ce a facut pasul spre cealalta lume. Daca nu avem suficiente date pentru a sti cum a trait acest tînar faraon nu înseamna ca este mai putin interesant sa încercam sa întrezarim macar care a fost motivul sau care au fost motivele care l-au purtat în mormînt. În acest sens, exista în literatura egipteana o carte, care desi a fost scrisa foarte recent a devenit aproape una clasica a acestei civilizatii. Ma refer la lucrarea lui Bob Brier Asasinatul lui Tutankhamon. Adevarata istorie. Cartea nu are multi ani: a fost publicata într-o editie americana în 1998, dar se bazeaza pe doua virtuti – în primul rind este vorba despre o opera de referinta pentru cunoasterea figurii lui Tutankhamon si în al doilea rînd cerceteaza unele detalii mai curioase ale mortii acestui faraon: indiciile care par a semnala chiar si posibilitatea unei morti violente.
Ipoteza asasinatului este la fel de veche ca si descoperirea mumiei
Desi Brier a facut renumita aceasta teorie, este cert faptul ca ipoteza asasinatului este la fel de veche ca si descoperirea mumiei în KV 62. Propriile comori descoperite în mormint ne-au aratat ca ceva nu mergea bine. In KV 62 s-au descoperit efectiv 130 de bastoane, plus fragmente din altele. Toate au fost facute într-o forma magistrala si fara nici o îndoiala nu trebuie lasata la o parte posibilitatea ca multe au fost obiecte votive destinate a-l servi pe faraon dincolo. Fara îndoiala, unul dintre detaliile care au atras atentia lui Carter si a echipei lui de arheologi este faptul ca unele dintre aceste bastoane aratau ca fusesera utilizate. Urmele de uzura ale multora dintre ele nu lasa loc de îndoiala.
Unele dintre aceste bastoane aratau ca fusesera utilizate
Suspiciunile au început sa se iveasca în mintea arheologilor. Carui fapt se datora uzura acestor bastoane? Poate ca Tutankhamon suferea de vreo boala care îi provoca schiopatatul? Îndoielile s-au risipit cînd au comparat aceste descoperiri cu diverse reprezentari ale lui Tutankhamon întîlnite pe placi si reliefari ale unor mobile. Capacul unei cutii de fildes oferea o imagine destul de curioasa. Era vorba despre o piesa inventariata ca 540+551, facuta din lemn, fildes si bronz cu o înaltime de 48,5 centimetri, 72 latime si 53 grosime. Numarul de catalog de la Muzeul din Cairo este JE 61477. Deasupra ei se poate vedea familia tinerilor regi plimbîndu-se printr-o zona de gradini. La dreapta imaginii, Ankhesenamon ofera un buchet de flori sotului ei. Acesta, în dreapta placii de fildes, primeste cu placere darul ridicînd mîna stînga, în timp ce cu dreapta îsi lasa greutatea corpului pe un baston. Desigur, este destul de tipic ca suveranii si marii demnitari sa apara reprezentati cu bastoane în mîna. Sa nu uitam, de exemplu, mari sculpturi din istoria Egiptului antic cum ar fi renumitul Primarul Orasului sau Sheikh el Beled, în care acest personaj înfumurat merge cu un baston în mina dreapta. Dar ceea ce este ciudat în acest caz este gestul de înclinare a corpului lui Tutankhamon peste baston. Poate ca sint mai multe exemple ce ne pot ajuta sa vedem cu mai multa claritate faptul ca tinarul rege avea probleme cu mersul. Daca lasam deoparte reprezentarile ritualurilor de pe mormint si ne concentram asupra scenelor tipice ale vietii cotidiene plasmuite cu o arta fara egal în acesta perioada a istoriei Egiptului, ne vom da seama de detalii.
Intr-un detaliu, Tutankhamon apare asezat pe un scaun pliant, întinzînd arcul
Chiar linga patul funerar din anticamera, primul începind din stinga si care reprezinta doi hipopotami, s-a descoperit o mica gluga din lemn acoperita cu gravuri din aur. Executia este realmente magistrala si devine astfel una din piesele cele mai emblematice de la KV 62. În partea dreapta a glugii se conserva un relief poate ceva mai iesit în evidenta. Cel putin asa este pentru mine. În el apare o scena tipica de vinatoare într-o mlastina. Locul este ticsit de rate ce se rotesc în zbor peste terenul mlastinos plin de papirusi. În stînga scenei îl descoperim pe Tutankhamon cu arcul sau de vinatoare în momentul în care întinde arcul pentru a trage într-o prada. Printre atitea rate se poate vedea una ranita care, strapunsa de o sageata, lasa sa-i cada corpul peste papirusi. Alaturi de Tutankhamon artistul a gravat prezenta unui leu, o specie de animal de companie pentru tinarul suveran. În centrul scenei, la dreapta regelui se poate vedea sotia sa Ankhesenamon apropiind o sageata de sotul sau.
Nu ar avea nimic ciudat aceasta reprezentare daca nu am tine cont de un detaliu destul de evident. Pare normal ca regina sa apara asezata pe un fel de pernita cu capul întors spre sotul sau. Dar ceea ce nu pare a fi normal este ca însusi Tutankhamon sa apara asezat pe un scaun pliant întinzînd arcul. Ce vinator care se respecta trage cu arcul dintr-o pozitie asezata?
Exista alt amanunt în aceasta scena care atrage atentia de prima data. Daca ne uitam cu atentie la piciorul drept al regelui, acesta apare îndoit, lasind ca unic punct de sprijin al piciorului virful sandalei. Ne gasim deci în fata unei reprezentari total inedite a artei egiptene. În toate reprezentarile de persoane asezate pe ceva, barbati si femei, acestea apar cu ambele picioare pe pamint, unul usor mai înainte decit celalalt, dar niciodata cu talpa unuia dintre picioare ridicata.
Nu stiu daca s-au facut studii asupra sandalelor descoperite în mormint. Daca s-ar fi demonstrat o uzura inegala a încaltamintei am fi afirmat categoric ca Tutankhamon schiopata. Într-o analiza superficiala a unei perechi de sandale din papirus împodobita pe talpa cu marchetarie si aur reprezentind doi prizonieri, unul asiatic si unul african – sandale catalogate de Carter cu numarul 397 -, se vede perfect ca stinga prezinta simptome ca a fost folosita, în timp ce dreapta este intacta în totalitate; adica, acelasi picior care apare îndoit în relieful de pe gluga aurita din anticamera.
Ce arata studiul craniului
Acum sigur ca încercînd sa stim care a fost cauza schiopatatului este evident o problema destul de complicata. Ceea ce ne poate ajuta este studiul mumiei.
În acest sens, partea care a captat cel mai tare atentia si interesul este studiul craniului cind in interiorul lui s-a descoperit un os mic. La început s-a respins posibilitatea ca ar apartine septului. Se credea ca ajunsese pina in interiorul cavitatii craniene în timpul procesului de mumificare, la extragerea creierului prin nas. Apoi s-a vehiculat ideea ca era vorba despre o piesa a craniului însusi. Se pare ca este un fragment din zona occipitala, partea capului unde acesta se uneste cu vertebrele gîtului. Cînd a iesit la lumina acest amanunt curios nu au întirziat sa apara primele teorii legate de moartea lui Tutankhamon. Fiind o zona a capului atît de adunata, parea putin probabil ca, asa cum se crezuse la început, originea schiopatatului regelui se datora caderii dintr-o caruta. Trebuia cautata explicatia.
Într-o lovitura provocata care l-ar fi putut lasa maltratat pentru utimii ani sau luni de viata, schiop, pîna cînd, putin dupa aceea, a murit. Ideea ca a fost un asasinat cauza mortii lui Tutankhamon a alimentat toate tipurile de ipoteze. Inclusiv adevarate carti politiste. Este cazul cartii lui Anton Gill Orasul mortilor, Barcelona 1995. În aceasta carte un detectiv din epoca faraonica, scribul Huy, investiga întimplarile ciudate petrecute în ultimele zile ale tinarului rege, care au dus la moartea lui.
Primele ipoteze despre asasinarea lui Tutankhamon apar in anii ’60
Ideea s-a reluat continuu si nu este ciudat sa vedem în continuare în presa comentarii despre acest fapt ca si cum ar fi vorba despre ceva complet original si nou. Ultima versiune care a ajuns în mîinile mele prin intermediul presei britanice a aparut in 1997. La începutul acestui an profesorul si neuroradiologul Ian Isherwood, ajutat de inspectorul prestigiosului Scotland Yard Graham Melvin, a redeschis posibilul caz de asasinat al faraonului copil, la 3.000 de ani dupa producerea lui. În urma analizarii radiografiilor craniului mumiei la sfirsitul anilor ’60, Isherwood era convins de faptul ca spartura din osul occipital a avut loc în timpul vietii si nu în timpul mumificarii. Dupa parerea neuroradiologului, rana s-a produs putin înainte de moartea sa, cu siguranta este vorba de doua luni. În afara de asta pozitia ciudata a ceea ce pare a fi o lovitura îi indica cu precizie lui Isherwood faptul ca avem de-a face cu o lovitura intentionata, care i-a cauzat moartea, si nu în fata unui fapt fortuit, produs de o forma accidentala.
Un arheolog a intocmit o lista de suspecti printre apropiatii faraonului
Pina aici au ajuns investigatiile judiciare ale lui Isherwood. Restul activitatii a fost realizat de inspectorul Melvin care, studiind pe îndelete momentul istoric al lui Tutankhamon, a realizat o lista de suspecti printre apropiatii faraonului. În primul rind se afla preotul Ay, care a urcat pe tron imediat dupa Tutankhamon, casatorindu-se cu vaduva acestuia, Ankhesamon. Alt suspect ar fi Horemheb, general al armatei egiptene care a guvernat tara dupa Ay si a constituit începutul glorioasei dinastii XIX.
Trebuie de asemenea sa spunem, desigur, ca nu toti gindesc la fel si ca probele nu sînt atit de clare precum par. În acest sens, doctorul Robert Connoly de la Universitatea din Liverpool, unul din primii medici care a analizat cu raze X mumia lui Tutankhamon, nu este de acord cu cele legate de ideea unui asasinat. Semnul din partea posterioara a craniului s-a interpretat întîi ca o rana, apoi ca o uzura naturala a osului si în final ca o lovitura care a cauzat moartea regelui. La rîndul sau, osciorul care s-a descoperit în interiorul craniului a fost pentru unii  experti judiciari parte din sept, miscat pentru a putea extrage creierul, adica ipoteza care s-a vehiculat de la început.
Radiografia craniului lui Tutankhamon este absolut normala
Plecînd de la aceste date, dr. Robert Connoly crede ca nu exista nici un motiv special care sa justifice asasinatul lui Tutankhamon. Craniul, potrivit spuselor lui Connoly, este normal în întregime. Si de asemenea nu se putea considera vreo anomalie semnul descoperit lînga urechea dreapta si care s-a interpretat ca fiind urma lasata de impact. Prin urmare, Robert Connoly era categoric: radiografia craniului lui Tutankhamon este absolut normala, dupa cum a declarat la BBC într-un documentar despre Tutankhamon realizat si prezentat de Christopher Frayling. În final nu trebuie sa uitam marturia altui expert. Doctorul Nasry Iskander, directorul mumiilor din Muzeul din Cairo, a marturisit cu o anumita ocazie prudenta de care trebuie sa dea dovada cînd este vorba despre aceasta tema: Nu trebuie sa lasam deoparte problemele incredibile care au aparut în momentul în care a fost scos corpul regelui din sarcofagul sau. Orice miscare brusca a craniului i-ar fi putut desprinde mai mult de un fragment. În plus, propria imagine a faraonului a aratat în mod clar ca în timpul vietii a avut o problema legata de mers, posibil datorita unui accident suferit la cap sau datorita unei afectiuni ereditare. Sînt multe mumii care au prezentat la radiografii sau la autopsii unele deformari sau rupturi de oase si pentru asta nu trebuie sa ne gîndim ca au fost asasinate. Multi cercetatori de azi sînt surprinsi de cantitatea de lucruri de mîntuiala pe care le-au facut îmbalsamatorii din epoca faraonica si care au iesit la lumina mii de ani mai tîrziu, cînd egiptologii moderni s-au hotarît sa radiografieze corpurile. Picioare taiate pentru ca nu încapeau în sarcofag, brate absente, dubluri de capete sau oase rupte prin toate partile sînt cîteva din surprizele pe care le-au putut avea judiciarii moderni dupa ce au analizat cîteva din mumii. Si, repet, ele nu indica faptul ca în Egiptul antic aveau loc ritualuri stranii cu cadavre, nici altceva asemanator.
Daca ar fi fost asasinat ar trebui sa ne gîndim din ce cauza. În primul rînd, istoria de atunci a Egiptului este destul de confuza. Antecedentele existente în schimbarile religioase au provocat desigur mai multe represalii, inclusiv în interiorul palatului. Multe dintre ele s-au încheiat cu moartea vreunui demnitar sau preot. În zilele noastre, la nivelul de cunostinte pe care-l avem despre viata în perioada Amarna, totul este o simpla speculatie. În diverse ocazii s-a vehiculat ideea ca misterioasa disparitie a lui Nefertiti sau chiar sfîrsitul domniei lui Akhenaton si succesiunea lui Semenkhare au fost înconjurate de crime de stat justificate cu restauratia clerului din Amon în Teba.
În adolescenta, Tutankhamon ar fi putut fi manipulat de clerul Amon
Si cu Tutankhamon s-ar fi putut întîmpla la fel. Odata recuperata hegemonia zeului Amon în toata valea Nilului si teritoriile din fîsia siriano-palestiniana, Tutankhamon nu ar fi trebuit sa fie util nimanui si este posibil sa fi fost asasinat de succesorul sau Ay, asa cum pretinde Bob Brier în cartea sa. Tutankhamon a fost, efectiv, Ultimul Fiu al Soarelui. În adolescenta sa ar fi putut fi manipulat de clerul Amon si, asa cum spunem astazi, sa fie adaptat vechii ideologii religioase. Dar nimeni nu ne poate asigura ca pe masura ce faraonul înceta sa mai fie exact acest lucru, un copil, dintr-un motiv necunoscut Tutankhamon va începe sa tina socoteala la tot ce i se întimpla; îsi va aduce aminte cu nostalgie de adevaratul sau trecut atonian si îi va trece prin cap sa se întoarca la originile sale. Din aceasta cauza, este posibil ca prezenta lui sa nu-l mai intereseze pe atotputernicul cler Amon. Cu siguranta, asa cum spunea Nasry Iskander, niciodata nu vom sti adevarul. 
 
 Sanda Lucica Belciu
N.R. Textul de mai sus reprezinta prezentarea unui extras din volumul Ultimul Fiu al Soarelui, semnat de Nacho Ares in 2002 la Operon-Madrid. Extrasul a fost publicat in revista madrilena Enigmas.

/de